UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

DEPARTAMENTUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

ESEU ACADEMIC

COORDONATOR:
Lect. Univ. Dr. SORIN-VLAD PREDESCU
DISCIPLINĂ:
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ A COPIILOR CU CES
STUDENT:
NEGRESCU GEORGIANA-IULIANA
Anul III, PPS

Timișoara, 2021
1
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DEPARTAMENTUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Implicații ale analizei comportamentale

aplicate în stimularea cognitivă și
managementul comportamentelor indezirabile
la copiii cu TSA

COORDONATOR:
Lect. Univ. Dr. SORIN-VLAD PREDESCU
DISCIPLINĂ:
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ A COPIILOR CU CES

STUDENT:
NEGRESCU GEORGIANA-IULIANA

2
 Anul III, PPS

Timișoara, 2021
Cuprins:
1. INTRODUCERE
2. CUPRINS
3. CONCLUZII
4. BIBLIOGRAFIE

3
 1. INTRODUCERE

Educaţia incluzivă este un proces complex, de durată care necesită analize,

schimbări şi construcţii continue pentru a realiza politici şi practici incluzive şi a
asigura bazele unei culturi incluzive.

Educaţia incluzivă a apărut ca o reacţie firească a societăţii la obligaţia acesteia de

a asigura cadrul necesar şi condiţiile impuse de specificul educaţiei persoanelor cu
cerinţe educative speciale. Bogăţia spirituală a lumii contemporane rezidă tocmai din
respectul şi valorizarea tuturor indivizilor, pentru că lumea modernă acceptă faptul că
fiecare individ este o dimensiune care îmbogăţeşte şi potențează, împreună cu
celelalte experienţe, lumea de azi.

Educaţia incluzivă, respectiv integrarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale în

învăţământul de masă a apărut ca o provocare spre schimbarea atitudinilor şi
mentalităţilor, dar şi a politicilor şi practicilor de excludere şi segregare. Integrarea
elevilor cu cerinţe educaţionale speciale în învăţământul de masă are ca scop
rezolvarea câtorva dintre problemele pe care le întâmpină copiii în procesul educaţiei
şi dezvoltării lor.

Conceptul de educație incluzivă s-a dezvoltat din cel al integrării. Identificarea

diferențelor specifice ambelor concepte oferă posibilitatea evidențierii unor aspecte
importante.
Integrarea şcolară reprezintă procesul de educare a copiilor cu sau fără nevoi
speciale, având drept scop final participarea deplină a tuturor copiilor la activităţile şi
viaţa în comunitate.

Aceasta implică educarea tuturor copiilor în şcolile obişnuite, asigurarea serviciilor

specializate în aceste şcoli, sprijinirea adecvată a cadrelor didactice şi a personalului
implicat, desfăşurarea procesului instructiv-educativ după acelaşi orar, participarea

4
copiilor cu nevoi special CES la cât mai multe activităţi în şcoală şi în afara ei,
utilizarea în comun a tuturor facilităţilor (bibliotecă, teren de sport, laboratoare, etc.),
încurajarea prieteniilor şi a relaţiilor sociale între toţi copiii, educarea tuturor copiilor
pentru integrare şi acceptarea diferenţelor dintre oameni, asigurarea programelor de
sprijin individualizat și nu în ultimul rând, implicarea activă a părinţilor.

Incluziunea apare astfel ca o mişcare spre extinderea scopului şi rolului şcolii

obişnuite,un proces de transformare a acesteia pentru a putea răspunde cerințelor unei
mai mari diversităţi de copii.

Şcoala incluzivă - este denumirea instituţiei şcolare din învăţământul public de masă
unde au acces toţi copiii unei comunităţi, indiferent de mediul de provenienţă al
acestora, școală în care sunt integraţi într-o formă sau alta şi copii cu cerinţe special
în educaţie, loc unde programul activităţilor didactice are la baza un curriculum
specific (individualizat şi adaptat) şi unde participarea personalului didactic la
activităţile educative din clasă se bazează pe un parteneriat activ între profesori,
profesori de sprijin /suport, alți specialişti în educaţie specială şi părinţi.

Copilul este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare şi pentru că fiecare

aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi dezvoltării o experienţă, un stil de
învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod de
abordare, un context cultural căruia îi aparţine.

2. CUPRINS

Dar cum ajut un copil cu CES să progreseze la fel ca ceilalți? Cum să-l fac să
înțeleagă? Sunt întrebări pe care le aud adesea.

Aşadar, pornind de la premisa că diferenţele dintre oameni sunt

normale şi ele trebuie acceptate, este datoria unui cadru didactic să creeze un
cadru prielnic învăţării pentru toţi copiii şi să găsească soluţii pentru a asigura o
educaţie incluzivă. Fiecare individ este purtătorul unor particularităţi
5
caracteristice, răspunsuri personale la solicitarea mediului. Unicitatea vine din
stilurile de învăţare, ritmurile învaţării, trasăturile personale, capacităţile,
competenţele şi comportamentul fiecăruia.

Unul dintre cele mai importante aspecte a le învăţământului actual este nevoia
de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi
copiii – fie că sunt copiii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un ritm mult
mai încet de învăţare.

O astfel de metodă de adaptare o constituie şcoala incluzivă, o şcoală ce

se axează pe includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost anterior
marginalizate şi care implică în procesul de învăţare şi de luare a deciziilor
părinţii, îngrijitorii şi consilierii specializaţi.

S-a dovedit că metodele utilizate în cadrul claselor incluzive pot

îmbunătăţi semnificativ performanţa tuturor elevilor. In comparaţie cu educaţia
în centre sau şcoli speciale, care are riscul de a-i menţine pe copii şi adolescenţi
în afara societăţii, şcoala incluzivă constituie un teren de pregătire ideal pentru
viitoarea lor integrare în societate. In loc să-i izolăm şi să spunem că sunt
„dificili”, am putea să admitem faptul că aceşti copii ar putea progresa mai mult
într-o clasă obişnuită, dacă profesorii ar accepta că educaţia este pentru toţi.

O metodă care îi poate ajuta pe copiii cu tulburări din spectrul autist este
Terapia Comportamentală Aplicată(ABA).

Analiza comportamentalăaplicată este o abordare terapeutică care are la

bază principii care se referă la modul în care comportamentul uman
funcționează, la felul în care acesta este influențat de mediu, precum și la modul
în care acesta este modelat, producându-se, astfel, învățarea.

Metoda ABA ajută copilul cu autism în următoarele arii:

6
 - Creşte frecvenţa apariţiei comportamentelor dezirabile prin
recompensare. - Învaţă copilul abilităţi noi ( prin învăţare sistematică şi
recompensare predă abilităţi de autoservire, comunicare, relaţionare socială).

- Menţine anumite comportamente necesare adaptării la mediul social. -

Generalizează sau transferă comportamentele dintr-o situaţie în alta sau de la un
anumit mod de răspuns la altul, mai complex (scopul este de a generaliza şi
transfera tot ceea ce învaţă în camera de lucrul – la grădiniţă, şcoală, mediul
social).

-reduce comportamentele interferente, care pot îngreuna învăţarea şi

relaţionarea.
- Modifică mediul de învăţare pentru ca aceasta să se realizeze cât mai eficient,
însă pe termen lung se urmăreşte ca persoana să se poată descurca în orice
situaţie.

În ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienţa ABA în mai

multe domenii: copiii şi adulţi cu anumite tulburări mentale; tulburări de
dezvoltare; tulburări din spectrul autist; comportament ( social, academic,
stereotipii, agresivitate, limbaj etc.); se poate aplica şi cu scopul de a îmbunătăţi
relaţiile din anumite grupuri sociale: familie, şcoală, instituţii, spitale şi chiar la
birou.

3. CONCLUZII:

În concluzie, bogăţia spirituală a lumii rezidă tocmai din respectul şi

valorizarea tuturor indivizilor, pentru că lumea modernă acceptă faptul că
fiecare individ este o dimensiune care îmbogăţeşte şi potențează, împreună cu
celelalte experienţe, lumea de azi. Pentru aceasta trebuie să credem că fiecare
copil în parte poate învăţa şi poate reuşi, că diversitatea ne este utilă tuturor şi că
elevii expuşi diferitelor riscuri le pot depăşi printr-o atenţie şi implicare din

7
partea cadrelor didactice şi a comunităţii, în general. Pe măsură ce va interveni
această redimensionare a învăţământului, incluziunea nu va mai fi privită ca o
acţiune izolată, distinctivă, ci va deveni o acţiune naturală.

8
BIBLIOGRAFIE:

1. Schreibman L., Dawson G., Stahmer A.C., Landa R., Rogers S.J., McGee
G.G., (2015), Naturalistic developmental behavioral interventions: empirically
validated treatments for Autism Spectrum Disorder. J. Autism Dev. Disord.

2. Gherguţ, Alois, (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale –

Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie,Editura Polirom, Iași.

3.   Ungureanu, D., (2000), Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de

Vest, Timişoara.

4. Vrăşmaş, T., (2001), Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Ed. Aramis,

Bucureşti.