ADAPTAREA COPILULUI LA MEDIUL SCOLAR SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR

Copilul este un mic univers , iar cresterea si devenirea lui ca adult reprezinta un drum lung si sinuos, plin de urcusuri si coborsuri, al carui aspect central l reprezinta personalitatea n toate aspectele ei. nca de la nastere, fiinta umana ncepe un amplu proces de nvatare, pe care l continua pna n momentul n care trece n nefiinta. Asadar, nvatarea, reprezinta conceptul cheie n jurul caruia graviteaza dezvoltarea si devenirea umana. Celebrului aforism a cunoaste nseamna a putea, civilizatia actuala i raspunde cu aspiratia spre o personalitate armonios dezvoltata. Acest deziderat este posibil de nfaptuit doar prin eforturi sustinute de nvatare, prin preocupare si daruire a omului spre evolutie si spre idealuri nalte. Universul nvatarii umane are atasat atributul superioritatii. Superioritatea omului nsusi pare sa fi fost rezultatul actiunii conjugate a mai multor legitati, ntre care cea continuta n esenta nvatarii a intrat adnc si semnificativ n psiho- si sociogeneza lui. Pe buna dreptate se aprecia ca singurul lucru cu totul caracteristic care se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele nvata. nvatatul este att de profund nradacinat n om nct a devenit aproape involuntar, specializarea noastra ca specie este specializarea n nvatare(J. S. Bruner, 1967) n ansamblul dezvoltarii sale, omul parcurge mai multe

etape ce cuprind aspecte asemanatoare pentru toti indivizii aflati n limitele vrstelor respective. Aceste etape poarta numele de stadii, derulndu-se ntr-o succesiune logica si legica, si fiind analizate si studiate atent de catre psihologie, deoarece cunoasterea principalelor aspecte si caracteristici ale omului la diferite vrste, reprezinta piatra de temelie pentru o buna analizare a lui. Unul dintre aceste stadii l reprezinta cel al micii scolaritati, sau cea de-a treia copilarie ce se desfasoara ntre 6/7 - 10/11 ani.acest stadiu este unul de achizitie masiva a experientei general adaptative pentru viata, analizndu-se n primul rnd din perspectiva adaptarii scolare si a nvatarii, considerate ca procese definitorii n structurarea fiintei umane. n ansamblul dezvoltarii, vrsta scolara apare ca o etapa cu relativa stabilitate si cu posibilitati de adaptare mai usor de realizat. Progresele obtinute sunt mai constante si se manifesta n toate compartimentele dezvoltarii psihice si fizice. n dezvoltarea fizica se constata o fortificare generala a organismului. Coloana vertebrala se ntareste mai mult, creste cantitatea de calciu n compozitia chimica a oaselor, dar la pozitia si statul n banca se va tine seama de faptul ca osificarea scheletului nu este terminata. Cerintele scolare obliga la un antrenament specific, mai ales al muschilor scurti, care, prin miscari fine de coordonare, vor fi antrenati ntr-o dezvoltare armonioasa cu muschii lungi. Dezvoltarea mai intensa a muschilor lungi face ca miscarea generala a corpului, alergarea spre exemplu, sa se manifeste ca o necesitate deosebita, n timp ce miscarile fine, scurte de coordonare obosesc repede mna copilului. Transformarile treptate ce se produc n gndirea si comportamentul scolarului pun n evidenta o noua structura mintala. Gndirea se desprinde de datele perceptiei globale intuitive si ncepe sa se manifeste o tendinta de decentrare. Decentrarea intervine atunci cnd copilul, depasindu-si egocentrismul, realizeaza o reflectare adecvata, prin actiuni tot mai eficace asupra obiectului. Are loc perceperea relatiilor care prilejuiesc ntelegerea cauzalitatii si folosirea

mai corecta a legaturiloe logice. Cu toate acestea gndirea ramne predominant concreta. Gndirea realizeaza cunoasterea cu ajutorul unor operatii logice concrete, obiectuale. Astfel, din intuitiva gndirea devine operationala, n jurul vrstei de 10 ani putndu-se vorbi despre un stadiu notional al gndirii. Capacitatea de cunoastere sporeste si datorita memoriei, ale carei posibilitati cresc rapid, acum conturnduse diferitele tipuri de memorie: vizuala, auditiva, chinestezica. Tot acum se manifesta si primele aptitudini cu caracter general ce potenteaza succesul scolar. Concomitent se produc schimbari, se formeaza atitudinea fata de munca, ce se releva prin capacitatea de a duce la bun sfrsit o sarcina nceputa si de a obtine un rezultat. Scolarului i place actiunea si totodata doreste sa aiba succes. Viata sociala a scolarului este si ea intensa. Acum este vrsta prieteniei, a camaraderiei. Se face simtita nevoia elevului de a trai n colectiv, de a participa la activitati comune. Tine de grupul clasei care reprezinta un grup social viu. O data cu integrarea n colectivitatea scolara, ncepe si familiarizarea cu cerintele vietii sociale. El asimileaza treptat reguli de conduita individuala si colectiva, n functie de care si regleaza atitudinile si relatiile cu alte persoane. Asadar, la intrarea n scolaritate, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de nvatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, si va forma deprinderi de scris-citit si calcul. nvatarea tinde tot mai mult s ocupe un loc major n viata de fiecare zi a scolarului, lund treptat locul jocului ca activitate principala. Scoala creeaza capacitti si strategii de nvatare care contribuie la structurarea identitatii si a capacitatilor proprii, specifice fiecarui individ. Primii patru ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina n viata copilului. Asimiarea continua de cunostinte mereu noi, dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, situatie de

colaborare si competitie, responsabilitatea si disciplina fata de munca, caracterul evident al regulilor implicate n viata scolara creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara a copilului. Procesul de adaptare se intensifica si se centreaza pe atentia fata de un nou adult si nu se mai limiteaza la parinti. Acest adult - nvatatorul sau nvatatoarea - ncepe sa joace un rol de prim ordin n viata copilului, el fiind reprezentantul marii societati, cel ce vegheaza la exercitarea regulilor societatii si scolii, dar si cel care antreneaza energia psihica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara, impune modele de a gndi si de a actiona. Daca n perioada prescolara copilul se manifesta spontan, este expansiv, cu o mare dominatie a expresiei n toate reactiile sale, la trecerea n scolaritate el nvata ca trebuie sa se exprime doar atunci cnd este solicitat. Astfel devine tot mai activa constituirea vorbirii interioare, n universul interior aparnd reactii afective legate de raspunsul propriu, lumea interioara devenind foarte bogata. Tinnd cont de toate aceste aspecte, trebuie precizat faptul ca intrarea n scolaritate reprezinta un prag cu multe si importante aspecte psihologice, care marcheaza adaptarea scolara si imprima directia generala a ntregii perioade pe care individul o va petrece n scoala. Psihologii compara socul scolarizarii, ca importanta cu cel al nasterii, sau cu cel al pubertatii. Un rol important n adaptarea cu succes a copilului n scoala l are frecventarea gradinitei, precum si modul n care viata scolara este prezentata de adulti, n speta de parinti. Copilul trebuie nvatat ca scoala nu este o modalitate de constrngere, de ncetare a jocului, de ngradire totala a activitatilor libere att de iubite n gradinita, ci dimpotriva, ea reprezinta o continuare fireasca a activitatii copilului, care a evoluat si care acum este capabil sa joace jocuri mult mai elaborate dect cele din gradinita, sa nteleaga sarcini mai complexe deoarece a crescut, iar posibilitatile sale sunt altele. Pentru a veni n sprijinul unei adaptari optime a copiilor n scoala, se apeleaza la mentinerea unei strnse legaturi

ntre cele doua institutii att de asemanatoare si att de deosebite n acelasi timp, prin efectuarea de vizite, de colaborari, de schimburi, ce oun prescolarii n legatura directa att cu scolarii, ct mai ales cu nvatatorul, al carui rol determinant l-am remarcat deja. Tot n acest scop, programele analitice pentru clasa I sunt concepute n asa fel nct sa cuprinda foarte multe activitati recreative, momente de destindere in cadrul orei clasice, tocmai pentru a evita ncarcarea informationala si de a feri noii elevi de stres scolar. Daca toate aceste lucruri sunt respectate, se ajunge cu siguranta la o adaptare scolara de succes a copilului, ceea ce duce la cresterea sigurantei si ncrederii de sine, deci la succes scolar. Nevoia de competitie si de colaborare amintita anterior a copilului, vine sa sprijine acest succes, copilul dorind sa fie remarcat ca fiind printre cei mai buni, transformnd aceasta ntr-un perpetuum mobile interior al motivatiei sale pentru succes. Motivatia este deosebit de importanta mai ales n mica scolaritate, cnd copilul nu este capabil sa constientizeze faptul ca a nvata este un lucru folositor mai ales pentru devenirea ulterioara, el avnd nevoie de ceva care sa-l stimuleze pe moment. Acest lucru depinde foarte mult de nvatator si de tactul cu care el stie sa foloseasca nebanuitele resurse ale copiilor si sa le canalizeze n directia dorita - aceea a obtinerii succesului scolar. De altfel, dupa opinia personala, cred ca nu exista dascali (la orice nivel de nvatamnt) care nu-si cunosc meseria sau care o fac mai putin bine, ci exista numai dascali cu sau fara har, cu sau fara tact si daruire pentru aceasta meserie nobila. La polul opus pentru adaptarea cu succes la viata scolara se afla insuccesul scolar, care duce, de cele mai multe ori la esec scolar. Cauzele sunt numeroase si diverse ncepnd cu cele de ordin genetic, psihointelectuale, sau de natura psihosociala. Frecventa cu care se produce acest lucru n mediile scolare si mai ales aspectul de fenomen cronicizat ne determina sa-l privim cu mare responsabilitate. Un esec scolar cronicizat este periculos, deoarece determina efecte

negative att n plan psihologic individual - respectiv o imagine de sine aterata, pierderea ncrederii n capacitatile proprii - ct si n plan social, fiindca acesta stigmatizeaza, induce o marginalizare a copilului n cauza. Insuccesul scolar are efecte devastatoare asupra copiilor de vrsta scolara mica, reprezentnd debutul unui viitor adult cu diverse probleme. Acest aspect poate avea un caracter episodic, sau poate deveni un fenomen de durata. La aceasta vrsta, cauza principala a insuccesului o reprezinta inadaptarea scolara, survenita cel mai adesea din motivul nefrecventarii gradinisei, sau datorat provenientei din familii cu o istorie tulbure. Insuccesul poate avea grade diferite de amplitudine redus cnd se nregistreaza doar la o anumita arie curriculara, sau extinsa cnd se nregistreaza la mai multe. El reprezinta, n mare masura, o notiune subiectiva, deoarece autoaprecierea si nregistrarea si interpretarea rezultatelor obtinute tine de nivelul de aspiratie al fiecaruia. La intrarea n scoala se cere avizul medicului privitor la dezvoltarea bio-fizica a copiilor, lucru asupra caruia medicii cabinetelor scolare, sau cei de familie ar trebui sa se aplece cu cea mai mare seriozitate, deoarece de aceasta apreciere depinde debutul scolaritatii copilului. Daca un copil cu diverse afectiuni ascunse, sau mai greu de sesizat primeste acordul de a merge la scoala, iar aici vanregistra insuccese, cu siguranta viata si activitatea sa scolara va fi compromisa, sau pusa sub auspicii nu tocmai favorabile. Este de recomandat ca nscrierea n documentele scolare n clasa I sa se faca mai trziu, tocmai pentru a putea depista aceste cazuri de copii care dintr-un motiv sau altul nu pot face fata rigorilor scolare, si pentru care masura cea mai corecta este amnarea debutului scolar. Aici intervine din nou nvatatorul, care trebuie sa dovedeasca o buna cunoastere a particularitatilor de vrsta ale copiilor, dar mai ales sa ncerce sa le depisteze pe cele individuale. O cauza mai putin ntlnita de insucces scolar, deriva din pierderea interesului pentru informatiile transmise, datorata existentei unei baze de cunostinte vasta a copilului, fata de limitele normale. Acesta considera scoala si activitatise desfasurate

ca fiind plictisitoare, drept pentru care si pierde interesul ceea ce duce la ramneri n urma ulterioare, deci la insucces. nca o data, trebuie mentionat rolul covrsitor al dascalului, tocmai pentru a da fiecaruia ct poate duce, dar totodata sa se ncadreze an cele cerute de standardele curriculare impuse. Dintre masurile de prevenire a aparitiei insuccesului si a esecului scolar, am putea mentiona: sporirea rolului nvatamntului prescolar, deoarece jumatate din insuccesele prezente, si au originea n diferentele prezente la debutul scolaritatii, cauzate de nefrecventarea gradinitei; stabilirea unor relatii strnse de parteneriat ntre scoala si familie, deoarece, dupa cum am precizat, pentru multi elevi facorii insuccesului se afla n familie; sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui nvatamnt de calitate; dascalul reprezinta piesa de baza n actiunea de asigurare a reusitei scolare; o mai buna si atenta examinare a copiilor de catre medic la debutul scolaritatii si ndrumarea spre scoli speciale acolo unde este cazul, dar specificarea existentei unor probleme ce trebuie avute n vedere, acolo unde exista, dar pot fi ameliorate daca sunt cunoscute si tinute sub observatie. n concluzie, problema adaptarii scolare a copilului de vrsta scolara mica este una majora, deoarece de aceasta adaptare, de succesul sau insuccesul nregistrat de elev n acest moment, depind toate performantele scolare viitoare ale acestuia. O mare nsemnatate o are familia, modul n care copilul percepe scoala ca pe ceva constructiv, antrenant si provocator, frecventarea gradinitei, dar nu n ultimul rnd priceperea si tactul pedagogic al nvatatoarei. n acest sens, ministerul de resort a propus o serie de

masuri menite sa ndrume cadrele didactice spre autodepasire prin formare continua. De asemenea, n cadrul nvatamntului preprimar a fost instituita acea grupa pregatitoare, al carei rol este tocmai acela de a prentmpina insuccesul copiilor si a carei frecventare este obligatorie. Cu alte cuvinte, adaptarea copilului la viata scolara se poate face cu succes daca sunt cunoscute si respectate cteva aspecte de baza ale succesului , si evitate pe ct posibil cele ale insuccesului, cu exceptia cauzelor de natura endogena. Chiar si n acest din urma caz, se poate ajunge macar la o ameliorare a adaptarii, daca exista bunavointa si colaborare ntre familie, scoala, medic, psihopedagog. Iata numai un motiv, care se dovedeste a fi suficient pentru existenta n fiecare scoala a unui psiholog de formatie. BIBLIOGRAFIE: Cretu.T. - Psihologia vrstelor , ed. Universitatii, Bucuresti, 1994 Schiopu, U. - Psihologia generala si a copilului E. D. P. Bucuresti, 1989 Nicola, I. - Pedagogie, E. D.P. Bucuresti, 1988. Morand de Jouffrei, P. - Psihologia copilului Teora, 1999 Iacob, L. Rudica, T. - Psihologie scolara - nvatamntul primar, ed. Discipol, Bucuresti, nr.1, 2002 Tanasescu, I. - Psihologia vrstelor - curs