PROBLEMELE ȘCOLII ROMÂNEȘTI

ESEU

În primul rând, vreau să afirm că profesia de cadru didactic este o profesie liberală, precum
cea de medic, de avocat, de psiholog, de notar etc. Această profesie este suportul cristalizator
pentru toate celelalte meserii si profesii. Sub îndrumarea directă a fostei mele profesoare de
matematică din școala generală, care ,,văzuse’’ în mine ceea ce eu nu observasem, precum și a
mamei male, am urmat cursurile Liceului Pedagogic ,,Spiru C. Hareat’’-Buzău, profil
pedagogic și Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
În cei 14 ani de experiență didactică, profesând cu drag meseria lui Creangă, mi-am pus
suflet dorința și ambiția de a modela și cizela cât mai armonios și mai frumos posibil micii
școlari, care pășeau timizi și curioși la început de drum într-o nouă etapă a vieții lor: ,,mica
școlaritate’’.Consider că menirea noastră, ca învățători/ profesori nu este să creăm elevi
asemeni imaginii noastre, ci să-i ajutăm să își creeze propria lor imagine. În acești ani, am
lucrat la două școli din mediul rural, dar și la o școală din mediul urban.
Problemele din aceste școli, pe care eu le-am observat pe parcursul acestor ani au fost
diverse: probleme ce țin de slaba dotare a unităților de învățământ cu resursele materiale
moderne necesare; resursa umană (aici fac referire la cadrele didactice), mai puțin motivătă și
pregătită pentru a face față noilor cerințe, datorită faptului că majoritatea cursurilor de
formare și perfecționare sunt contracost, iar unele unități de învățămant nu decontează
cursurile profesorilor decât pe anumite criterii preferențiale, sau motivează că nu sunt fonduri;
slaba implicare sau lipsa participării părinților în viața școlarilor, chiar de la aceste vârste
fragede, precum și în activitățile educative școlare și extrașcolare organizate de unitațile de
învățământ; programele școlare mult prea încărcate; schimbările produse frecvent odată cu
venirea unui nou ministru, care nu au avut întotdeauna un studiu de impact înainte de a fi puse
în aplicare; abandonul școlar cu cifre alarmante, în special în zonele defavorizate și multe alte
probleme care sunt prioritare pentru buna funcționare a întreg sistemului de învățământ.
Rezumând, sistemul educaţional actual are mari probleme de eficienţă, echitate, calitate şi
relevanţă pentru economia cunoaşterii. El produce insuficientă cercetare şi inovare şi nu este
capabil să promoveze o Românie competitivă şi prosperă. Restructurarea lui e necesară şi
urgentă, dacă nu vrem să devenim o colonie tehnologică, o ţară cu oameni săraci şi fără
speranţe. Trebuie să transformăm şcoala dintr-o instituţie a profesorului şi a ministerului într-
una a elevului şi familiei, adevăraţii beneficiari. Pentru binele generaţiilor viitoare, trebuie să
trecem de la uniformitate şi centralism birocratic la diversitate şi concurenţă reală între şcoli.
 Autonomia instituţiilor şcolare faţă de corpul administrativ şi politic, atât la nivelul
autorităţilor centrale, cât şi la nivelul autorităţilor locale. Vrem oportunităţi pentru toţi? Acest
deziderat este posibil de atins doar prin autonomie şi diversitate. Autonomia impune libertatea
de decizie şi responsabilizarea şcolilor în actul educativ. O autonomie reală – decizională şi
financiară – reprezintă stimulentul pentru inovare şi creativitate. Succesul fiecărei şcoli va
depinde de gradul în care dezvoltă noi metode didactice, noi modalităţi de transmitere a
cunoştinţelor.
O primă măsură ar consta în asigurarea autonomiei financiare la nivelul fiecărei instituţii
de învăţământ. Instituţiile şcolare vor putea să-şi construiască propriul buget şi să decidă cât
din resursele financiare să fie alocate către remunerarea profesorilor şi cât către infrastructura
şcolară, în funcţie de cerinţele specifice.
Problema abandonului şcolar poate fi abordată în rândul părinţilor, prin mediatori şcolari,
cu personal instruit să identifice din timp semnele unui posibil abandon şcolar şi să rezolve
problemele într-un mod proactiv. Mărturiile unor elevi ce au abandonat şcoala în trecut i-ar
putea ajuta pe cei ce se gândesc să renunţe la şcoală să îşi reanalizeze opţiunile.
A investi în educaţie înseamnă a investi în viitor. Prosperitatea românilor şi dezvoltarea
economică de mâine depind într-o bună măsură de calitatea educaţiei copiilor noştri.
Afirmarea societăţii româneşti într-o lume modernă, o lume a cunoaşterii, nu este posibilă fără
o educaţie de calitate. Participarea activă a românilor la viaţa economică, socială şi politică a
societăţii în care trăim este influenţată decisiv de educaţia oferită în şcoli.
Aș concluziona prin a afirma că, orice problemă a școlii românești, în general, trebuie
tratată și rezolvată cu simț de răspundere din partea tuturor factorilor implicați. În educaţie,
schimbările structurale necesită timp şi angajamente, care depăşesc orizontul unui ciclu
electoral sau durata de viaţă a unui guvern. De aceea măsurile luate acum iși vor face simțite
efectul mult mai târziu. Îmi doresc, ca pe viitor,să existe soluții viabile pentru problemele de
orice natură din unitățile școlare, pentru ca sistemul de învățământ să devină mult mai
performant și recunoscut, iar meseriei de cadru didactic, să i se acorde o mai mare importanță.

Întocmit,
Moise Daniela-Florentina (căs. Grigore)