Abordarea psiho-

educaționaală a tulburărilor
specifice de învățare
BIGHIU (CAMILAR GRETA)
CIORNEI CĂTĂLINA
ȚICU DUMITRINA
 Descriere și Tabloul clinic (dislexie, disgrafie,
discalculie)

 Abordarea psiho-educațională pentru tulburările specifice de învățare (TSI)se

concentrează pe identificarea și gestionarea dificultăților în învățare. În cadrl
discuției se pot utiliza strategii adaptate pentru îmbunătățirea abilitășilor de
comunicare. Discuția poate fi abordată prin structurarea mediului de învățare și
utilizarea tehnicilor de concentrare. În cazul discalculiei, inttervențiile vizează
dezvoltarea competențelor matematice prin metode personalizare și exerciții
practice.
 Tabloul clinic poate include dificultăți în exprimare, înțelegere sau interpretare a
limbajului. În discalculie, se observă probleme în înțelegerea și aplicarea
conceptelor matematice, operații aritmetice.
 DISLEXIA

 Este o tulburare de învățare care afectează capaacitatea unei persoane de a citi, a înțelege
cuvintele scrise și de a ortografia corect. Carateristicile specifice ale dislexiei pot include:
 Dificultăți în citire(dificultate în recunoașterea rapidă și corectă a cuvintelor sau confuzie
între litere sau inversarea lor în cuvinte)/
 Dificultăți în ortografie ( greșeli frecvente în scrierea cuvintelor și dificultate în aplicarea
regulilor ortografice).
 Dificultăți în înțelegerea textului citit
 Memorie de scurtă durată afectată( dificultatea de a reține și reproducerea rapidăa
informațiilor verbale)
Este important să menționez faptul că dislexia nu este legată de inteligență si poate fi
gestionată eficient cu ajutorul unor strategii educaționale specifice și intervenții timpurii.
 DISGRAFIA

 Disgrafia este o tulburare de învățare care afectează abilitățile de scriere ale unei
persoane. Caracteristicile specifice pot fi:
 Probleme de scriere( dificultăți în a scrie clar și lizibil dar și iregularități în
dimensiunea și forma literelor)
 Dificultăți în ortografie(greșeli frecvente în ortografie și în aplicarea regulilor
gramaticale)
 Dificultăți în exprimarea ideilor în scris( dificultatea în a transmite eficient
gândurile și ideile e hârtie)
 DISCALCULIA

 Discalculia este o tulburare de învățare caracterizată prin dificultăți ssemnificative în

înțelegerea și utilizarea conceptelor matematice, inclusiv operațiile aritmetice de bază.
Unele aspecte specifice ale discalculiei sunt:
 Dificultăți în înțelegerea numerelor
 Dificultăți în efectuarea operațiilor aritmetice
 Dificultăți în înțelegerea conceptelor de timp și spațiu în context matematic
Este important să se acorde asprijin și instruire adaptată pentru a ajuta persoanele cu
discalculie să depășească aceste dificultăți și să dezvolte abilități matematice. Intervențiile
timpurii și adaptările în eduație pot avea un impact semnificativ în îmbunătățirea
performanțelor matematice ale acestor persoane.
 MĂSURI DE INTERVENȚIE
EDUCAȚIONALĂ ÎN CONTEXT ȘCOLAR

Prezenţa copiilor cu dificultăţi de învăţare confirmă o dată

în plus cît de diferiţi suntem. În acest spectru al diversităţii
fiecare trebuie să îşi definească propria cale de învăţare, iar
şcoala – să îi ofere această şansă. Astfel, la proiectarea
intervenţiei didactice de sprijin se va ţine cont de situaţie şi
de tipul dificultăţii de învăţare, de cauzele ce au provocat-o,
dar şi de punctele forte ale copilului.
În alegerea strategiilor de intervenţie un rol important îi revine aspectului structural, adică axării
demersului pe soluţionarea problemei de învăţare, dar şi pe valorificarea potenţialului copilului.
Intervenţia educaţională va fi construită pornind de la următoarele premise (după Dorel Ungureanu):

 1. Orice copil poate avea dificultăţi de învăţare.

 2. Toţi copiii sunt speciali; şcoala trebuie să respecte individulalitatea fiecărui copil.

 3. Dificultăţile de învăţare devin resursă a îmbunătăţirii modului de predare al cadrului didactic.

 4. Ameliorările produse în predare conduc la condiţii mai bune de învăţare pentru toţi copiii.

 5. Profesorii trebuie să tindă să îşi perfecţioneze activitatea.

 Profesorul eficient îşi sprijină elevii prin:

⚫ stabilirea clară a scopulului activităţilor didactice, ţinând cont de faptul că un copil cu dificultăşi de
învăţare are un ritm propriu de evoluţie şi nu poate învăţa numai prin utilizarea metodelor tradiţionale;

⚫ acceptarea şi valorizarea diversităţii şi opţiunilor diferite;

⚫ reflectarea asupra activităţilor desfăşurate şi evaluarea permanentă avbintervenţiilor sale şi ale

copiilor; de multe ori, comportamentele inadecvate ale copiilor apar din cauza neutilizării metodelor
de lucru adaptate potenţialului individual al acestora;

⚫ utilizarea flexibilă a tuturor resurselor disponibile;colaborarea cu echipa de specialişti;

⚫ folosirea cooperării în clasă şi în afara ei, evitarea izolării copilului, ironizării acestuia de către
colegii săi; valorizarea şi încurajarea elevului cu dificultăţi de învăţare în efectuarea activităţilor
zilnice, în luarea deciziilor, în alegerea soluţiilor şi în obţinerea progresului.
 Se recomandă atât profesorilor, cât şi părinţilor:

• să vorbească sincer despre problemele pe care le întâmpină copilul;

• să amintească permanent copilului că este inteligent, dar este diferit de ceilalţi,prin felul
în care învaţă;

• să identifice punctele forte şi talentele copilului, să îl încurajeze, să şi le dezvolte;

• antrenarea copilului în strategii care să ofere succesul unor activităţi la care acesta are
probleme;

• sprijinirea permanentă a copilului către progres, realizare;

• acordarea ajutorului la efectuarea temelor;

• acordarea prin propriul comportament, a unui model, când copilul citeşte sau scrie;
• stabilirea unor scopuri precise, a unor aşteptări realiste;

• colaborarea cu specialiştii;

• ascultarea copilului când doreşte să vorbească;

• sprijinirea copilului în identificarea propriilor nevoi şi argumentarea

rezolvării acestora;

• aprecierea copilului pentru unicitatea sa, calităţile sale speciale şi

contribuţiile personale la activităţi.
 SEMNE ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE ÎN
ETAPA PREȘCOLARĂ
 1. Introducere:

Definirea tulburărilor specifice de învățare (TSI) în context preșcolar:

 Tulburările specifice de învățare sunt condiții neurologice care afectează modul în care un copil învață și utilizează
informațiile.

 În etapele preșcolare, aceste tulburări pot să se manifeste prin dificultăți în dezvoltarea limbajului, coordonarea motorie și în
abilitățile cognitive.

Importanța identificării timpurii și a intervenției:

 Identificarea timpurie a TSI în perioada preșcolară permite implementarea unor strategii de intervenție eficiente și
personalizate.

 O abordare precoce poate contribui la reducerea impactului negativ al TSI asupra progresului școlar și social al copilului.
2. Semne de Avertizare Precoce:
Dificultăți în dezvoltarea limbajului și comunicării:
 Retrageri sociale sau lipsa interesului pentru interacțiuni verbale.
 Vocabular redus sau dificultăți în exprimarea ideilor.
 Dificultăți în urmărirea și înțelegerea instrucțiunilor.
 Probleme în dezvoltarea abilităților motorii fine și grosiere:
 Aversione față de activitățile care implică utilizarea creionului sau a
foarfecii.
 Dificultăți în coordonarea mișcărilor, cum ar fi legarea șireturilor sau
îmbinarea pieselor.
Dificultăți în recunoașterea formelor, culorilor și literelor:
 Dificultăți în identificarea și numirea formelor geometrice simple.
 Aversiune față de activitățile de învățare care implică recunoașterea literelor sau
cifrelor.
 Confuzie între culori sau dificultăți în identificarea lor în mod consecvent.
Comportament frustrat în timpul activităților de învățare:
 Manifestări de frustrare sau stres în timpul activităților școlare sau de joc.
 Evitarea activităților care necesită concentrare prelungită sau abordări structurate.
 Schimbări în comportamentul emoțional sau expresiile de anxietate legate de
învățare.
3. Evaluarea Preliminară:

Colaborarea între Părinți, Educatori și Specialiști:

 Întâlniri periodice pentru discutarea observațiilor și împărtășirea informațiilor relevante.
 Implicarea părinților în evaluarea comportamentală și a nevoilor individuale ale copilului.
 Colectarea de date și evaluări de specialitate pentru a obține o imagine completă.
Utilizarea Instrumentelor de Evaluare Adecvate:
 Selectarea de instrumente de evaluare adaptate vârstei preșcolare.
 Testarea abilităților lingvistice, motorii și cognitive.
 Evaluarea stilurilor de învățare și a preferințelor individuale ale copilului.
 4. Intervenție Precoce:
Crearea unui Mediu de Învățare Adaptat:
 Adaptarea materialelor didactice pentru a ține cont de nevoile specifice ale copilului.
 Furnizarea de suporturi vizuale și tehnologii asistive pentru a sprijini procesul de
învățare.
 Implementarea unor strategii flexibile de predare care să se potrivească cu stilurile de
învățare individuale.
Dezvoltarea Abilităților Sociale și Emoționale:
 Integrarea activităților de joc structurat pentru a promova interacțiunile sociale.
 Încurajarea exprimării emoțiilor și dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor.
 Implementarea unor strategii de gestionare a stresului și a anxietății.
 Integrarea Tehnologiilor Asistive:
Utilizarea aplicațiilor și software-urilor educaționale
adaptate vârstei preșcolare.
Accesul la instrumente online care să sprijine
dezvoltarea limbajului și abilităților cognitive.
Colaborarea cu specialiști pentru a identifica cele mai
potrivite tehnologii pentru nevoile individuale.
 5. Colaborare cu Părinții:

Furnizarea de informații și resurse pentru părinți:

 Părinții ar trebui să fie informați cu privire la semnele de avertizare ale TSI și la importanța intervenției timpurii.

 Oferirea de resurse, cărți și materiale educaționale pentru a-i ajuta să înțeleagă și să gestioneze mai eficient nevoile copilului lor.

Implicarea activă a părinților în planificarea și implementarea intervenției:

 Părinții ar trebui să fie parteneri activi în procesul de intervenție, colaborând cu educatori și specialiști pentru a dezvolta și
implementa planuri individualizate.