Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN CLASĂ
dr.Tatiana Tintiuc
tintiuc@iic.md
Educaţia incluzivă în clasă
Educaţia incluzivă constă în reducerea tuturor
tipurilor de obstacole în calea învăţării şi în
dezvoltarea şcolilor obişnuite, astfel încât să fie în
stare să satisfacă necesităţile tuturor elevilor.
Educaţia incluzivă este o parte a unei mişcări mai
ample spre o societate în care toţi cetăţenii să
beneficieze de dreptul la egalitate şi constituie o
parte importantă din mişcarea spre educaţie care
promovează abilităţi de convieţuire în pace şi în
bună înţelegere.
Prin implicarea şi participarea în acest proces a
întregii societăţi vom reuşi să soluţionăm multiplele
probleme cu care se confruntă zi de zi copiii aflaţi
în dificultate.
Educaţia incluzivă în clasă
Cele mai importante documente internaţionale care stau la baza amplului proces
de trecere de la segregare la incluziune sunt:
1948 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
1989 – Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului
1990 – Convenţia Mondială al “Educaţiei pentru Toţi” (Jomtiem)
1994 – Conferinţa pe probleme ale educaţiei cerinţelor speciale (Salamanca)
1994 – Declarația principiului de toleranță INESCO
1995 – Samitul mondial asupra dezvoltării sociale (Copenhaga)
2000 – Forumul Mondial al Educaţiei pentru Toţi (Dakar, Senegal)
2000 – Declarația mondială de asigurare a supraviețuirii, protecției și dezvoltării
copiilor
2002 – Congresul european cu privire la persoanele cu dizabilităţi (Madrid)
2006 – Convenția despere drepturile invalizilor
Pentru o incluziune reuşită este necesar
• Ca comunitatea să identifice incluziunea ca pe un
program care să ajute copiii.
• Managerii instituţiei de învăţământ să vadă
incluziunea ca pe o cale de a oferi o educaţie mai
bună copiilor.
• Părinţii să identifice incluziunea ca pe o oportunitate
pentru copilul lor.
• Învăţătorul să distingă incluziunea ca pe o
provocare şi o ocazie de a promova creşterea.
• Colegii de clasă să vadă incluziunea ca pe o
posibilitate de dezvoltare personală.
• Elevul să vadă incluziunea ca pe o cale de acces la
viaţa normală.
Ce poate împiedica incluziunea
• Dacă autorităţile vor identifica incluziunea ca pe o
posibilitate de a economisi sursele financiare.
• Dacă managerul instituţiei de învăţământ identifică
incluziunea ca pe o cale de a economisi spaţiul
şcolii şi de a sancţiona învăţătorii necooperanţi.
• Dacă părinţii identifică incluziunea ca pe o
posibilitate de a nega problemele copilului.
• Dacă profesorul vede incluziunea ca pe o impunere
şi abatere de la rutină.
• Dacă colegii de clasă văd incluziunea ca pe o
posibilitate de a face haz.
• Dacă elevul vede incluziunea ca pe un mediu în
care se expune şi se face de ruşine
Educaţia incluzivă în clasă
Elevi cu autism
Educaţia incluzivă în clasă
3.Alocare și
10.Sprigin,
utilizare
susținere
resurse
Elemente de
9.Legături suport necesare
între 4.Exemple de
profesorului în bune practici
Politici și clasa incluzivă
practică pentru lucrul
în clasă
8.Cunoaşte
rea bazelor 5.Dezvoltarea
Practice Professională
6.Lucrul în
7.Informarea
echipă și
și dialogarea
evaluarea
cu Publicul
activităților
Icluziunea - izvoare teoretice
Şcoala incluzivă vede în profesor o sursă de experienţă pentru
copii, care mediază între cunoaşterea valorilor culturii umane
şi elevii clasei.
Profesorul devine şi un gen de cercetător interesat de resursele
existente în comunitate care pot fi exploatate în actul
învăţării şi de posibilităţile prin care mijloacele de învăţământ
pot fi corelate cu aceste resurse” (Jenkinson, 1997).
Întregul proces educaţional trebuie integrat într-o relaţie
deschisă cu elevul, bazat pe comunicare şi empatie,
valorificând aspectele pozitive ale personalităţii elevului
şi luând în consideraţie interesele, înclinaţiile şi cerinţele
educaţionale speciale ale acestuia.
În cest context, învăţătorul trebuie să acţioneze în mod
receptiv, flexibil luând în consideraţie:
Sugestii pentru învăţător în lucrul cu elevii cu CES
eţb
teî
n
co
m
u
n
ica
re
ii
si
la
iu
et
xa
p
a
t
rg
ee
a
a
r
a
d
t
e
Comportamentul caracteristic elevilor cu autism
• Au o funcţionalitate mai înaltă într-un mediu
cunoscut, previzibil, obişnuit.
• Reacţionează imprevizibil la evenimente de zi cu zi.
• Se supără şi se frustrează repede.
• Fac isterie atunci când se simt frustraţi.
• Prefera să stea singuri.
• Nu le place să fie atinşi.
• Prezintă deficienţe în stabilirea contactului vizual
direct şi sunt puţin conştienţi de prezenţa altora.
• Devin obsedaţi de anumite subiecte.
• Atunci când sunt supăraţi, sunt predispuşi la
autoagresiuni.
Comportamentul caracteristic elevilor cu autism
• Se angajează în comportamente autoexcitante, de exemplu,
fluturatul din mâini, rotirea în jurul axului, legănatul etc.
• Îşi dezvoltă zone de competenţă în unul sau mai multe dintre
următoarele domenii: auz muzical perfect, talent la desen,
memorizarea cifrelor, calcularea în gând.
• Pot avea o capacitate excepţională de memorizare a
lucrurilor neînsemnate.
• Pronunţare confuză.
• Pronunţare repetată a frazelor care tocmai au fost citite
(ecolalie).
• Vorbesc puţin sau nu vorbesc deloc.
Unii din ei pot comunica prin limbajul gesturilor sau prin
vorbire facilitată.
Recomandări pentru depăşirea crizelor
• Să nu credeţi că din cauza unei crize ocazionale elevul nu poate fi
acceptat într-o clasă obişnuită. Elevii cu autism pot fi învăţaţi să-şi
schimbe comportamentul.
• Cu ajutorul părinţilor, profesorului de sprijin sau asistentului, se
stabileşte un plan pentru gestionarea crizelor, îndeosebi a celor
fizice.
• Se cere părinţilor să-şi asume angajamentul de a lua copilul de la
şcoală de fiecare dată când elevul pare să fie incapabil să-şi
controleze comportamentul.
• Dacă elevul devine agitat, după ce a încălcat una dintre reguli, se
cere elevului să citească regula cu voce tare, dacă este necesar -
de câteva ori.
• Dacă elevul pare agitat din cauza unei activităţi şcolare, se
propune elevului altă activitate sau, dacă este necesar, se mută
elevul într-un loc sigur.
Recomandări pentru depăşirea crizelor
• Dacă elevul simte că se supără şi poate exprima acest
lucru sau dacă învăţătorul ori asistentul simte că elevul
devine supărat, se roagă asistentul să mute elevul într-
un loc sigur. Dacă elevul poate scrie ce îl deranjează,
rugaţi-l să o facă.
• Elevul se îndepărtează, izolează de excitanţii externi.
• Elevul se calmează prin atingeri cât de puţin posibil.
• Nu se permite elevului să-şi cauzeze vătămări sau să
provoace vătămări oricărei alte persoane din clasă.
Utilizaţi restricţiile doar ca remediu extrem.
• Elevul se învaţă tehnici de relaxare.
Este caracterizată prin activitate intelectuală sub
nivelul mediu, care există în paralel cu limitări în
două sau mai dintre domenii de abilitate:
comunicarea, îngrijirea personală, abilităţile
sociale, sănătatea şi siguranţa, reuşita academică,
munca.
Dupa severitate se disting doua forme principale
1. Retard mental uşor (IQ= 70-50).
2. Retard mental sever (IQ <50). Subîmpărţită în:
moderat (IQ= 50-35), sever (IQ=35-20) şi profund
(IQ<20).
• Posedă abilităţi sociale limitate.
• Se poartă imatur.
• Devin repede frustraţi.
• Au o autoapreciere joasă.
• Manifestă necesitatea de multă susţinere.
• Manifestă tendinţa de a se retrage.
• Deseori uită să aibă grijă de sine şi să facă curăţenie.
• Prezintă automotivaţie insuficientă.
• Sunt deseori bolnavi.
• Afişează anumite comportamente stereotipice.
• Au abilităţi de vorbire insuficiente pentru vârsta lor.
• Prezintă o funcţionalitate substanţial inferioară în
activitatea şcolară.
• Manifestă abilităţi reduse de cunoaştere.
• Sunt de obicei incapabili să gândească abstract.
• Nu reţin informaţie pentru perioade de timp
îndelungate.
• Pot fi atenţi doar pentru o perioadă scurtă de timp.
• Prezintă dificultăţi în transmiterea abilităţilor.
• Elevul se include în toate activităţile desfăşurate în
clasă.
• Se desemnează responsabilităţi în clasă.
• Se lucrează la nivelul abilităţilor elevului.
• Se încearcă să se prezinte sarcini similare sau
asociate celor realizate de restul elevilor.
• Sarcinile se formulează succint.
• Se prezintă un rezumat al lecţiei.
• Elevului i se permite să sublinieze alineatele în
manual. - Elevul este ajutat să-şi menţină
manualele şi caietele în ordine.
Copiii dotaţi sunt o prevocare pentru învăţători,
care se află în faţa necesităţii de a oferi informaţii
mai interesante, avansate pentru un singur elev. În
SUA Congresul a adoptat o lege privind copiii dotaţi
şi talentaţi
Cele mai frecvente cauze ale leziunii cerebrale traumatice sunt accidentele de
automobil, sportul, accidentele la odihnă şi violenţa.
Deşi elevul poate să-şi revină după leziunea cerebrală traumatică, este probabil ca
incidentul să cauzeze anumite schimbări permanente în comportament.
• Prezintă probleme de coordonare.
• Reacţionează negativ la atingere sau miros.
• Frecvent acuză dureri de cap.
• Manifestă probleme de vedere sau auz.
• Frecvent acuză dureri de cap.
• Manifestă probleme de vedere sau auz.
• Gândesc mai încet.
• Prezintă dificultăţi de concentrare şi atenţie.
• Au probleme cu memoria, de scurtă şi lungă durată.
• Manifestă egocentrism.
• Reacţionează cu prea multe emoţii sau fără emoţii.
• Sunt deprimaţi, irascibili sau anxioşi; etc.
Recomandări pentru învăţători
• Se fac însemnări exacte despre ceea ce învaţă elevul şi ce nu
învaţă.
• Se valorifică abilităţile şi aptitudinile păstrate
• Se elaborează programe de recompensare pentru a încuraja
schimbările pozitive în comportament.
• Elevului i se dau instrucţiuni atât în scris, cât şi oral.
• Se repetă instrucţiunile verbale
• Folosiţi repetarea.
• Limitaţi volumul de informaţie pe care îl oferiţi odată
• Utilizaţi un limbaj concret.
• Daţi elevului mai multă informaţie, dacă nu înţelege ce trebuie
să facă.
• Practicaţi memorizarea mecanică, etc.
Probleme de sănătate includ limitarea forţei,
a vitalităţii sau mobilităţii din cauza
problemelor de sănătate cronice sau acute,
afectează negativ performanţa educaţională
a copilului.
Elevii cu astm, cu diabet juvenil, cu cancer,
cu HIV/SIDA
Elevii cu malformaţii congenitale, care au
fost supuşi abuzului, cu probleme
cardiovasculare, cu hemofilie, cu arsuri
severe
Elevul muribund, de obicei, este deprimat,
poate pune totul la îndoială. Poate relata: „De
ce să-mi mai bat capul să învăţ algebra, dacă
tot una voi muri în curând?” Probabil, cel mai
bun răspuns dat de învăţător este: „Deoarece
acum trăieşti şi asta fac oamenii vii.”
Sugestii profesorulor
• Nu vă distanţaţi emoţional de elev, deoarece acesta va
observa şi se va considera respins.
• Atunci când clasa ştie despre moartea iminentă, fiţi
întotdeauna conştient de faptul că elevii vă vor urmări să
vadă cum trebuie să se poarte ei cu elevul muribund.
• Răspundeţi la întrebările pe care vi le poate adresa elevii
din clasă.
• Dacă elevul a fost internat în spital sau stă acasă o
perioadă îndelungată de timp, încurajaţi colegii de clasă
să-i scrie scrisori, să-i picteze desene şi să-i trimită
fotografii şi video, dacă părinţii vor considera acest lucru
potrivit.
Sugestii profesorulor
• Fiţi conştient de faptul că este mai important pentru elev
să-şi trăiască frumos viaţa, decât să lucreze neapărat la
temele în clasă.
• Daţi-i elevului teme de artă şi de scriere creativă, care vor
putea fi lăsate moştenire familiei, prietenilor şi colegilor
de clasă.