INTEGRARE vs.

INCLUZIUNE
Prof psihopedagogie specială MARC ANDREEA

CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE

INCLUZIVĂ NR 2 BISTRIȚA

Tendința educației de astăzi este să se îndepărteaze de integrare și se îndreaptă către

incluziune. În timp ce ambele abordări urmăresc să aducă elevii cu dizabilități în clasa de masă,
un sistem se așteaptă ca studenții să se adapteze la structura preexistentă, în timp ce celălalt
asigură că sistemul de învățământ existent se va adapta fiecărui elev.
O sală de clasă integrată este un cadru în care elevii cu dizabilități învață alături de
colegii fără dizabilități. Pot fi implementate suporturi suplimentare pentru a-i ajuta să se
adapteze la curriculum-ul obișnuit și, uneori, există programe separate de educație specială în
sala de clasă sau prin intermediul serviciilor. În teorie, integrarea este o abordare pozitivă care
încearcă să ajute elevii cu dizabilități să facă parte din grupul mai mare. În mod practic,
diferențele în cee ace privește modul în care toți oamenii învață pot face ca acest sistem de
educație să fie mai puțin eficient în general.
Incluziunea este îmbinarea efectivă a educației speciale și a educației obișnuite cu
convingerea că toți copiii sunt diferiți, vor învăța diferit și ar trebui să aibă acces deplin la
aceeași curriculum. Elevii cu dizabilități nu trebuie să se adapteze la o structură de învățământ
fixă. Mai degrabă, structura este ajustată astfel încât stilurile de învățare ale tuturor să poată fi
îndeplinite. Barierele din calea învățării sunt înlăturate pentru a permite fiecărui elev să
participe pe deplin la curriculum și să se simtă la fel de apreciat. Rezultatul final este că toți
elevii cu și fără dizabilități beneficiază.
Integrarea este procesul prin care elevii cu nevoi speciale sunt absorbiți în învățământul
de masă. Prin urmare, în această abordare a educației, accentul este pus pe integrarea în
învățământul de masă. Deși abordarea vizează satisfacerea nevoilor elevilor cu nevoi speciale,
aceasta poate crește etichetarea elevilor din cauza structurilor și atitudinilor preexistente. Acest
lucru poate împiedica dezvoltarea educației copilului. În integrare, sunt utilizate diferite tehnici,
servicii și metode de adaptare. În cea mai mare parte, acestea sunt structuri foarte formale care
urmăresc să ajute elevul să se adapteze sau să se integreze în învățământul de masă.
Extinderea și universalizarea unei abordări incluzive este un obiectiv și o provocare
pentru sistemele educaționale de pe tot globul, așa cum se reflectă în Obiectivele de Dezvoltare
Durabilă ale Națiunilor Unite. Educația incluzivă înseamnă că toți copiii învață împreună în
școli care recunosc și răspund nevoilor diverse ale elevilor, asigură o educație de calitate pentru
toți prin programe adecvate, organizare, strategii de predare și utilizarea resurselor (UNESCO,
1994) și depășește barierele din calea prezenței. , participarea și performanța tuturor elevilor la
orele de învățământ general (UNESCO, 2017). Cu toate acestea, ideea originală a educației
incluzive se concentrează pe educația unui anumit grup de elevi – cei cu nevoi educaționale
speciale (CES) – pentru a depăși practicile de educație specială care au segregat în mod
tradițional elevii pe baza unui model medical de dizabilitate (Kurth et al., 2018). În această
privință, educația incluzivă este, în general, recunoscută ca un loc pentru a îmbunătăți atât
învățarea, cât și dezvoltarea socială a elevilor cu dizabilități și a altor CES, și, prin urmare,
modalitatea de a-și îndeplini dreptul la o educație de calitate comună în mediile obișnuite
(ONU, 2007). În consecință, discursul, argumentele și cercetările despre educația incluzivă s-
au centrat adesea pe colectivul de elevi cu CES, iar dovezile tot mai mari au condus la un acord
cu privire la beneficiile pe care educația incluzivă le are pentru acești studenți, așa cum se
constată în recenziile cercetărilor recente. Revizuirea recentă a cercetării de către Kefallinou și
colab. (2020) au concluzionat că există o mulțime de cercetări care justifică incluziunea atât
din punct de vedere educațional, cât și din punct de vedere social, datorită efectelor pozitive
dovedite ale incluziunii educaționale asupra rezultatelor academice ale elevilor cu dizabilități
și a impactului său pozitiv asupra incluziunii sociale ulterioare a persoanelor cu dizabilități în
ceea ce privește oportunitățile și calificările academice ulterioare, accesul la angajare și
dezvoltarea relațiilor personale în cadrul comunității.

Opt sfaturi pentru introducerea unui elev cu dizabilități într-o clasă din învățământul
de masă.
Există un număr mai mare de elevi cu dizabilități care își primesc educația în sălile de
clasă de învățământ general. Trecerea elevilor cu dizabilități de la sălile de clasă de educație
specială la sălile de clasă de educație generală incluzivă nu este un proces peste noapte. Este
nevoie de o planificare atentă. Pregătirea profesorilor, sprijinul adecvat pentru elevi, resursele,
personalul și un program educațional individual semnificativ trebuie să existe înainte de noua
plasare la clasă. Elevii din clasa de învățământ general ar putea fi curioși în legătură cu situația,
se pot simți îngrijorați de a avea un elev cu dizabilități în clasa lor sau pot avea concepții greșite
despre elevii cu dizabilități. Iată câteva sfaturi pentru a facilita o tranziție lină pentru elevii cu
dizabilități la sala de clasă de educație incluzivă. Aceste sfaturi sunt, de asemenea, utile pentru
pregătirea elevilor din învățământ general pentru noul lor membru al clasei:
1. Stabiliți principii de bază:
Stabiliți concepte generale despre elevii cu și fără dizabilități prin discuții în clasă, cărți,
filme sau un vorbitor invitat. În primul rând, învățați elevii că:
-toată lumea vrea să aparțină și să fie inclusă;
-fiecare e diferit;
-toată lumea are puncte tari și zone slabe;
2. Lăsați fiecare elev să împărtășească.
Oferiți tuturor elevilor ocazia de a vorbi despre ei înșiși, despre punctele lor forte și
despre interesele lor. Permiteți altora să pună întrebări. (Asigurați-vă că vorbiți despre tipurile
de întrebări care pot fi adresate înainte de activitate).
3. Risipiți miturile.
Eliminați orice mituri și neînțelegeri despre elevii cu dizabilități. Cel mai important:
-unele dizabilități le puteți vedea și altele nu;
-un handicap fizic nu determină inteligența unei personae;
-persoanele cu dizabilități sunt în primul rând oameni;
4. Abordați provocările.
Abordați probleme specifice elevilor pe care este important să le cunoască clasa pentru
a interacționa și a învăța unul alături de celălalt. De exemplu, dacă un elev are o alergie la
arahide, invitați asistenta de la clasă să vorbească despre alergii și despre importanța păstrării
produselor cu arahide în afara sălii de clasă.
5. Vorbiți despre persoanele cu dizabilități pe care le cunoașteți.
Subliniați că 1 din 5 persoane are un handicap (conform Centrului pentru Controlul
Bolilor). Cu toții vom trăi, vom face cumpărături, vom conduce și vom lucra alături de o
persoană cu dizabilități la un moment dat în viața noastră.
6. Evidențiați oameni celebri.
Identificați oameni celebri cu dizabilități și evidențiați contribuțiile lor la societate nu
ca o sursă de inspirație, ci ca o sursă importantă pentru creșterea umană.
7. Dați lecții de conștientizare a dizabilității.
 Oferiți elevilor o oportunitate de a înțelege mai bine persoanele cu dizabilități, oferind
lecții de conștientizare a dizabilității.
8. Creați o comunitate pozitivă în clasă.
Stabiliți și mențineți o comunitate pozitivă în clasă pe parcursul întregului an școlar.
Încurajați respectul unul față de celălalt, utilizarea unui limbaj adecvat și abilitățile sociale
proactive. Amintiți-vă, această discreție ar trebui folosită atunci când discutați despre nevoile
elevului cu dizabilități cu alții. O conversație cu elevul înainte de oricare dintre strategiile de
mai sus poate influența cât de confortabil este elevul pentru a împărtăși informații despre
dizabilitățile sale. Împărtășirea informațiilor nu este menită să pună „la vedere” elevul cu
dizabilități, ci să îi ajute pe alții să înțeleagă de ce are nevoie elevul pentru a participa și a învăța
la clasă.

Bibliografie:
Kefallinou, A., Symeonidou, S., and Meijer, C. J. W. (2020). Understanding the value
of inclusive education and its implementation: a review of the literature. Prospects 49, 135–
152. doi: 10.1007/s11125-020-09500-2