Educaţia incluzivă

METODE și TERAPII DE LUCRU CU COPII AUTIȘTI și DOWN

Realizat :
Cadru didactic de sprijin -
Gimnaziul Trușeni
 Ce este educaţia incluzivă?

Incluziunea este un proces care poate

creşte practic la nesfârşit nivelul
învăţării şi al participării pentru toţi
elevii. De fapt incluziunea are loc
concomitent cu creşterea gradului de
participare.

O şcoală incluzivă este o şcoală în

mişcare.
 În Declaratia de la Salamanca se spune ca “Școala
obișnuită cu o orientare
incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor
de discriminare,un mijloc care crează comunități primitoare,
construiesc o societate incluzivă și oferă educație pentru toți;
mai mult, ele asigură o educație eficientă pentru majoritatea copiilor
și îmbunătățesc eficiența și, până la urmă, chiar și rentabilitatea
întregului sistem de învățământ."

Când se vorbeste de integrare, se evoca un individ care este în

afara grupului și pentru care se va face un"effort" pentru a-l primi
în grup.
Ideea de incluziune pleacă de la principiul ca
orice individ , oricât ar fi de diferit, aparține de fapt și de drept
grupului social .Există un loc de drept pentru el, și există o
recunoaștere a acestui drept. Cele
câteva principii  necesare pentru a construi o societate inclusivă,
se aplică la o școala inclusivă:
-nediscriminare
-egalitatea în drepturi și în șanse
-evaluarea capacității persoanei
-evaluarea nevoilor
-dreptul la înțelegere
-accesibilitatea.
 Scopul incluziunii şcolare este implementarea
unor strategii coerente de dezvoltare a conştiintei
şi a comportamentelor copiilor în spiritul toleranţei
şi nediscriminarii, a acceptării de şanse egale
pentru toţi copiii. Crearea unui sistem coerent şi
coordonat de incluziune al copiilor preşcolari cu
diferite dizabilităţi sau de alte etnii şi pregătirea
celorlalţi copiii în vederea acceptării acestora
alături de ei, fără diferenţe de manifestare
comportamentală sau verbală.
Educaţia incluzivă presupune:
• Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului
• Creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea
numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorile comunităţii
promovate prin şcoala de masă
• Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât
ele să răspundă diversităţii elevilor din localitate
• Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi elevii, nu doar
pentru cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi educaţionale
speciale”
• Însușirea învăţămintelor rezultate din încercările de depăşire a barierelor
de accesare a şcolii şi de participare din partea unor elevi
• Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de
învăţare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită
• Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria lor localitate
• Evoluţia gradului de incluziune în şcoli, atât în privinţa personalului, cât
şi în privinţa elevilor
• Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităţilor şi a valorilor lor,
precum şi în creşterea performanţelor
• Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între şcoli şi comunităţi
• Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un aspect al
incluziunii în societate
Obiective generale: 

1. Asigurarea posibilităților participării la educație a

tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiti sunt ei și se
abat prin modelul personal de dezvoltare de la ceea ce
societatea a denumit normal. 
Participarea presupune în primul rând acces și apoi
gasirea căilor ca fiecare sa fie integrat în structurile care
facilitează învatarea sociala și individuală, să-și aduca
contribuția și să se simta parte activa a
procesului. Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de
a ajunge fizic la influențele educative ale unei societati
(familie, școala, comunitate), de a se integra în școală și
de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia.
2. Calitatea educației se referă la a găsi acele dimensiuni
ale procesului, conținuturilor învățării și calități ale
agenților educaționali care să sprijine învățarea tuturor, să
asigure succesul , să facă sistemul deschis, flexibil, eficient
și efectiv.
 Educatia pentru toti este o cerinta atât pentru
 politicile cât si pentru practicile
educationale.
Daca pentru politicile educationale se pot
determina directiile si recunoaste nevoile acestei
orientari, pentru practici, schimbarile cerute sunt
de profunzime si în acelasi timp de orientare.
Pentru a se adresa tuturor copiilor si a deveni
deschisa, flexibila, adaptata si orientata spre
fiecare si pentru toti, educatia trebuie sa
presupuna în practica o schimbare de optica.
Este vorba de o noua orientare care pune
accentul pe cooperare, parteneriat, învatare
sociala si valorizare a relatiilor pozitive,
umaniste
Aceasta orientareînare
educatie.
în vedere
schimbari în urmatoarele
componente:
Componente ale EI
1. Educație – Educație în general cu referire la
principii, proces, produs și beneficiari.
2. Școala - Educatia școlară care se referă la
abordarea generală, strategii și durată a
programelor propuse.
3. Societate - Legăturile necesare între formele
educației și agenții aceșteia ceea ce înseamnă în
primul rând nevoia de parteneriat social (familie,
comunitate, societate) pentru îndeplinirea sarcinilor
educației moderne.
 4. Individ - Se pune accentul pe valorizarea
fiecarei persoane, pe o abordare pozitivă, umanistă
a relațiilor și a rolului fiecărui participant la procesul
educațional.

ȘCOALA INCLUSIVĂ CU COPII DIFERIŢI ÎNTRE

EI, DAR EGALI ÎN DREPTURI
Principiul scolii incluzive, sustinut
atît de legislatia nationala, cît si
internationala, confera dreptul tuturor
copiilor la învatatura împreuna
oriunde este posibil, indiferent de
starea lor fizica, intelectuala,
emotionala sau de diferentele de
origine etnica, religioasa,
culturala.Trebuie  eliminate principiul
de discriminare si izolare a copiilor cu
nevoi speciale.
Principiile cheie ale incluziunii au în vedere:
- valorizarea diversităţii
- dreptul de a fi respectat
- demnitatea fiinţei umane
- planificarea
- responsabilitatea colectivă
- dezvoltarea relaţiilor şi culturii profesionale
- dezvoltarea profesională
- şanse egale
Funcţiile educaţiei incluzive sînt:
a) satisfacerea necesităţilor educaţionale ale tuturor membrilor comunităţii;
b) adaptarea personalităţii la condiţiile vieţii şi integrarea acesteia în societate;
c) schimbarea de atitudini, comportamente, conţinuturi educaţionale pentru a răspunde
diversităţii copiilor, tinerilor, adulţilor;
d) aplicarea practicilor nondiscriminatorii în procesul de educaţie;
e) prevenirea şi combaterea excluderii şi /sau marginalizării în educaţie;
f) reformarea şcolii şi societăţii în ansamblu, astfel încît acestea să răspundă
necesităţilor de educaţie ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor;
g) centrarea procesului de educaţie pe copil/elev, abordarea fundamentată pe
interesele copilului, dezvoltarea respectului de sine, toleranţă şi acceptare;
h) orientarea strategică spre trecerea de la adaptarea elevului la şcoli diferite la
adaptarea învăţămîntului la diferenţele dintre elevi;
i) ameliorarea continuă a calităţii educaţiei.
54. Educaţia incluzivă se dezvoltă în baza următoarelor principii:
a) principiul drepturilor egale în domeniul educaţiei;
b) principiul egalizării şanselor;
c) principiul interesului superior al copilului;
d) principiul nondiscriminării, toleranţei şi valorificării tuturor diferenţelor;
e) principiul intervenţiei timpurii;
f) principiul individualizării procesului de educaţie şi dezvoltării la maximum a
potenţialului fiecărui copil;
g) principiul asigurării serviciilor de sprijin;
h) principiul flexibilităţii în activitatea didactică;
i) principiul designului universal care permite crearea unui mediu accesibil tuturor;
j) principiul managementului educaţional participativ;
k) principiul dreptului părintelui de a alege;
l) principiul cooperării şi parteneriatului social.
Autismul se insoțeste adesea de deficit intelectual,
ultimile cercetări în domeniu arată că peste 60 % dintre
copiii autiști au un coeficient de inteligentă sub 50, si
doar 6% au coeficientul de inteligența peste 85. La
testele de inteligentă, cel mai adesea obțin scoruri
ridicate la probele de performanță și cele mai slabe
scoruri le obțin la rezolvarea itemilor ce necesită
aptitudini verbale sau sociale. La copilul cu deficiență
mentală se constată dificultăți de ințelegere a limbajului
receptiv dar și dificultăți de discriminare intre comenzi,
obiecte, actiuni.

Prefera activitatile repetitive:
deschiderea si inchiderea usilor, lovirea
sau zgarierea unei jucarii, aprinderea si
stingerea luminii, ritualizarea
activitatilor zilnice.
 Jocul de asemea este marcat de
caracterul repetitiv, copilul folosind in
joc obiecte putin complicate ca: sfoara,
nisipul, apa, hartia, butoanele.
 Jocul colectiv este evitat si ii lipseste
caracterul imaginativ si creativ.
. Caracteristic copiilor cu autism este
faptul ca contactul vizual este slab
sau lipseste. Fata de persoanle
din jur copilul autism poate sa
manifeste un dezinteres total,
fiind uneori atras totusi de
vestimentatia sau unele trasaturi ale
persoanelor cu care intra in contact.
In relatiile sociale se manifesta esecul
de a stabili contacte sanatoase cu
anturajul. Poate manifesta un
interes deosebit fata de anumite
obiecte, fara insa a le utiliza cu
sensul lor adecvat, ci doar pentru a le
agita, scutura, invarti etc. Copilul cu
autism prezinta discontinuitati in
dezvoltare, de exemplu poate poate
invata poezii de zeci de strofe, dar
nu-si poate insusi formulele de
politete. Dificultatile
perceptuale pot lua forme dintre
cele mai variate, in sensul ca de
exemplu nu reactioneaza la un
METODE DE LUCRU CU COPII AUTIȘTI
Kinetoterapia sau terapia prin mșcare pentru copii cu autism
contribuie la imbunătățirea abilităților motrice și senzoriale, căt și
pentru imbunătațirea controlului comportamental.
Terapia prin mișcare pentru copii le imbunătățește capacitatea de
înțelegere și răspuns a diferitelor activități , dar și îmbunătățirea
interacțiunii și stabilirea contactului vizual. Totodată, mișcarea
pentru copii cu autism ajută la diminuarea agresivității și
autoagresivitații, a stereotipiilor caracteristice, cât și a
comportamentului hiperkinetic.
Kinetoterapia este necesară și are următoarele obiective :
tonifierea musculaturii ;
Îmbunătățirea mobilității articulare și a coordonării mișcărilor;
dezvoltarea motricității generale, grosiere cât și a celei fine;
educarea echilibrului static si dinamic;
educarea ritmului și coordonării mișcărilor;
orientarea și organizarea spațio-temporală;
Conștientizarea corectă a schemei corporale.
Prin metode specifice învață cum să se relaxeze, invață să-și crească
puterea de concentrare, coordonare și atenție, precum și dorința de
mișcare. Programele complexe de exerciții terapeutice sunt alcătuite
individual în funcție de evoluția fiecărui copil.
PECS (Picture Exchange Communicatio System) – comunicarea
cu ajutorul imaginilor
Este un sistem de comunicare pe bază de imagini dezvoltat de A.
Bondy si L. Frost special pentru copiii care nu au dobândit
sistemul verbal de comunicare. Un copil care nu vorbeste la
varsta de 4, 5 ani are nevoi complexe de comunicare care nu mai
pot fi intuite de părinți. Neputând vorbi, copiii au nevoie sa fie
ajutați să comunice iar acest sistem vine in ajutorul comunicării
și limbajului punănd la dispoziția copilului imagini care conțin
lucrurile de care copilulu ar putea avea nevoie: apa, mancare,
dulciuri, jucării, toaletă, “vreau pauză”, “mi-e somn”, “vreau la
plimbare”, “ma doare ceva”. Copilul este invățat ce semnifică
fiecare imagine și cum să o folosească pentru a primi ceea ce
dorește, imaginile devenind astfel “cuvintele” copilului.
Logopedia (Terapia tulburărilor de limbaj)
Dacp copilului ii este accesibilă comunicarea orala dar întampină dificultăți în
achiziționarea acesteia, este necesară, alături de terapia ABA, si terapia logopedica.
Aceasta intervenție trebuie să se realizeze timpuriu pentru a evita ulterioarele
decalaje ce pot apărea între varsta cronologicî a copilului și vărsta limbajului.
Activitatea logopedică cupinde exerciții cu caracter general și exerciții cu caracter
specific.
Dintre activitățile cu caracter general amintesc:
Educarea respirației și a echilibrului inspir-expir
- gimnastica generală, corporală
- exerciții respiratorii simple
Imbunătățirea mișcarii organelor fono-articulatorii
- exerciții speciale pentru muschii obraijlor
- exerciții speciale pentru mușchii limbii
- exerciții speciale pentru mușchii buzelor
- exerciții speciale pentru mușchii maxilarelor
Dezvoltarea muschilor fini ai mâinii
Optimizarea coordonării oculo-motorii in vederea realizării activității de scriere
TEACCH - Tratametul si Educatia Copiilor cu
Autism si Handicapuri de Comunicare
asociate
O clasa de studiu TEACCH este strucurata pe
domenii bine definite si structurate pentru Aceasta metoda de
“predare
fiecare sarcina, lucru individual, lucrul in structurata” este,
grupe si jocuri. adeseori, mai putin
Aceasta metoda se bazeaza foarte mult pe intensiva decat 
programe precum
invatatul vizual, lucru incurajator pentru copiii cu Behavior Analysis
autism si PDD.  Copiii folosesc imagini si/sau sau
cuvinte pentru a-si stabili programul zilnic si Comportamentul
pentru a-i ajuta sa treaca cu usurinta de la o Verbal , ce sunt
dedicate copiilor
activitate la alta. Copiii cu autism ar putea sa
prescolari.
gaseasca dificila schimbarea activitatilor si a
locurilor fara a avea un orar bine stabilit la
dispozitia lor.
Toate persoanele cu Sindrom Down prezintă un
anumit grad de dificultate de învățare (retard mental
blând sau moderat). Gradul de dizabilitate diferă de la
o persoană la alta și este dificil de apreciat în
momentul nașterii.

SINDROMUL DAWN - reprezintă cea

mai comună cauză genetică de retard
mental blând și moderat ( maladie
prezentă la copil încă din momentul
conceperii), cauzată de prezența
unui cromozom 21 suplimentar.
 Terapia prin muzica
Terapia prin muzica se defineste ca folosirea muzicii in tratamentul diverselor afectiuni psihologice,
accentul fiind pus pe dobandirea de competente non-muzicale si comportamente determinate de
catre un terapeut, prin evaluare sistematica si printr-un plan de tratament prestabilit. Primul program
Terapii oficial de terapie prin muzica dateaza din 1944 si a fost implementat la Universitatea din Michigan,
alternative SUA.
Persoanele cu intarzieri de dezvoltare psihica sau cu dizabilitati de invatare (cum sunt cele care
pentru sufera de sindromul Down, spre exemplu) raspund foarte bine la o astfel de terapie. Raspunsurile pot
varia de la o simpla clipire, la un zambet sau la vocalizare, la cantat sau dans. Terapia prin muzica le
dezvoltarea ofera acestor pacienti oportunitatea de a se exprima. In plus, se pare ca terapia prin muzica este una
copiilor cu dintre cele mai bine primite de catre pacienti.

nevoi speciale Terapia prin dans

Dansul este una dintre cele mai expresive arte. De aceea este, probabil, si una dintre cele mai puternice
terapii pentru bolnavii cu diverse afectiuni psihice. Bazata pe ideea ca mintea si corpul sunt legate intre
ele, terapia prin dans este definita drept ‑ utilizarea psihoterapeutica a miscarii ca proces ce influenteaza
integrarea emotionala, cognitiva si fizica a individului. Terapia prin dans / miscare se bazeaza pe
modelarea sentimentelor, a capacitatii cognitive, a functiilor fizice ale organismului, precum si a
elementelor comportamentale.
Terapia prin horticultură
Terapia de ferma sau terapia prin horticultura include o serie de activitati, de la cultivarea plantelor la
detectarea pamantului bun pentru anumite culturi. Eficienta acestei terapii a fost dovedita de studii care
au aratat faptul ca diversele activitati agricole ajuta persoanele cu deficiente psihice sa se dezvolte si sa
se descurce mai bine. Gradinaritul pare sa fie una dintre cele mai eficiente activitati in acest sens.
Studiile facute pe marginea acestei activitati au scos in evidenta avantajele acestui tip de terapie. 

Terapia asistata cu animale

Hidroterapia (terapia acvatica)