EDUCAȚIA PENTRU TOȚI!

Prof. Zapan Ana-Mihaela

Grădinița Panseluța, București

Educaţia pentru toţi poate fi un mijloc de îmbunătăţire a educaţiei în general, prin

reconsiderarea sprijinului ce se acordă anumitor copii. Aceasta porneşte de la premisa că
orice copil este o persoană care învaţă într-un ritm propriu şi poate avea nevoie de un sprijin
diferit. Educaţia pentru toţi corespunde în educaţia şcolară şcolii incluzive şi presupune
cooperare, colaborare şi sprijin reciproc din partea tuturor factorilor implicaţi. Jocul, ca
activitate principală la vârsta preşcolară, trebuie orientat astfel încât să aibă o contribuţie
valoroasă la dezvoltarea pe plan intelectual, etic, estetic şi fizic pentru toţi copiii în cadrul
actului educaţional.
Educaţia pentru toţi porneşte de la premisa că orice copil este o persoană care învaţă
într-un anumit ritm şi stil şi deci poate avea nevoia de un sprijin diferit.
În Declaraţia de la Salamanca se spune că „Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă
reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care
creează comunităţi primitoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă educaţie pentru toţi;
mai mult, ele asigură o educaţie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăţesc eficienţa
şi, până la urmă, chiar şi rentabilitatea sistemului de învăţământ”.
Educaţia pentru toţi a fost definită (Salamanca, 1994) ca acces la educaţie şi calitate a
acesteia pentru toţi copiii. Pentru a se adresa tuturor copiilor şi a deveni deschisă, flexibilă,
adaptată şi orientată spre fiecare şi pentru toţi, educaţia trebuie să presupună în practică o
schimbare de optică şi anume o nouă orientare care pune accentul pe cooperare, parteneriat,
învăţare socială şi valorizare a relaţiilor pozitive, umaniste în educaţie. Educaţia pentru toţi
corespunde în educaţia şcolară şcolii incluzive.
Şcoala incluzivă se referă în sens restrâns la integrarea/ includerea tuturor copiilor
indiferent de capacităţile şi competenţele de adaptare şi deci de învăţare, într-o formă de
învăţământ. În sens larg, ea înseamnă ca fiecare copil să fie sprijinit şi să se lucreze în
beneficiul tuturora. Fiecare copil este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare
pentru că aduce cu sine: o experienţă, un stil de învăţare, un model social, o interacţiune
specifică, un ritm personal, un mod de abordare, un context cultural căruia îi aparţine.
Specificul integrării înseamnă:
- a educa copiii cu cerinţe speciale în şcoli obişnuite, de masă;
- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educaţională, consiliere şcolară,
asistenţă medicală şi socială, etc.);
- a acorda sprijin personalului didactic şi managerilor şcolii în procesul de proiectare şi
aplicare al programelor şcolare;
- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele şcolii
obişnuite (bibliotecă, terenuri de sport, etc.);
- a încuraja relaţiile de prietenie şi comunicarea între toţi copiii din clasă/şcoală;
- a educa şi ajuta toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;
- a ţine cont de problemele şi opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice în viaţa şcolii;
- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinţe speciale;
- a accepta schimbări în organizarea activităţilor instructiv-educative.
Jocul este socotit a fi activitatea fundamentală a copiilor de 3-7 ani si a avea o
contribuție extrem de valoroasă la dezvoltarea lor pe plan intelectual, etic, estetic și fizic.
Copiii trebuie să fie învățați de timpuriu să-și împărtășească reciproc bucuriile, să fie
generoși, să se bucure de succesele colegilor lor și să-și înfrȃngă nemulțumirea atunci cȃnd au
mici eșecuri pentru care sunt penalizați, distrȃndu-se laolaltă cu ceilalți.
Uneori, diferențele dintre oameni nu se nasc din însușirile lor, ci din prejudecățile
celorlalți față de ei. Existența diferențelor dintre oameni nu trebuie să ducă la tratamente
discriminatorii. Deși pot fi foarte diferite, toate persoanele sunt egale, au aceleași drepturi și
îndatoriri în cadrul societății.
Copiii ajung să dezvolte propriile păreri, naive, superficiale și chiar dăunătoare despre
diferențele dintre oameni dacă nu vorbim cu ei despre semnificația reală a acestor diferențe.
Este bine să le explicăm că diferențele nu sărăcesc lumea, ci o fac mai interesantă.
Discriminările îmbracă cel mai des forme negative; cei diferiți sunt considerați
inferiori, supuși unui tratament ostil sau diferit.
Învăţarea noţiunilor legate de discriminare este primul pas, relativ simplu, întrucât tot
sistemul de combatere a acestui comportament se sprijină pe câteva tipologii precum tipurile
de discriminare, sau măsurile speciale în combaterea discriminării.
Școala este unul dintre factorii ce trebuie implicați în educația fără prejudecăți. În
scopul formării copiilor potrivit exigențelor democratice, al integrării lor firești în viața
socială, aceștia vor fi sensibilizați, antrenați în exersarea și practicarea unor norme elementare
de conduită, configurarea unor relații grupale, practicarea acțiunii sociale solidare. În acest
sens, prin activitățile de educație moral-civică, școala îi ajută pe copii:
- să înțeleagă sensul și semnificația normelor și valorilor morale care călăuzesc viața și
activitatea oamenilor în comunitate;
- să analizeze fapte și întâmplări din viață, reale și posibile, în spiritul normelor și valorilor
morale acceptate în societatea noastră;
- să practice comportamente adecvate în raport cu grupurile de apartenență;
- să manifeste conduită socială responsabilă.
În acest sens, cadrul didactic utilizează mijloace variate: observarea și analiza unor
fapte de viață, convorbiri, lecturi cu conținut etic, vizionări de filme, PPT-uri, desene,
dramatizare etc.
Un prim pas al creării unui climat de participare în clasă constă în motivarea copiilor
de a se cunoaşte între ei dintr-o perspectivă identitară. Mobilizarea copiilor în identificarea
discriminărilor are de avut în vedere atât situaţiile care-i privesc pe ei, cât şi cazurile din
comunitatea mai largă – şcoală, presă etc. Mobilizarea părinţilor în rezolvarea unor probleme
de atitudine discriminatoare din şcoală va contribui la iniţierea (sau amplificarea) comunicării
dintre elevi şi părinţii lor.
Un obiectiv al educației anti-discriminare se referă la cum să-i învățăm pe copii să-și
dezvolte gândirea critică vis-a-vis de discriminare, prejudecăți și comportamente
discriminatorii. Întrucât aceste comportamente există în viața copilului și îl afectează, va
trebui să-l ajutăm săconstruiască instrumente prin care să recunoască prejudecățile și
elementele discriminatorii și să le respingă.
Formarea comportamentelor moral-civice necesită o muncă consecventă, unitară, dar
care va avea ca efect îmbogățirea activității zilnice a copiilor, îmbogățirea jocului prin
ascultarea părerilor celorlalți, spirit de echipă, dar și de întrajutorare, perseverență, hărnicie,
calități care vor sta la baza formării caracterului copiilor.
Copiii nu se nasc cu prejudecăţi, ci cu dorinţa şi abilitatea de a interacţiona liber cu cei
din jurul lor. Prejudecăţile sunt preluate de la prieteni sau chiar de la părinţi. Prin urmare,
aceștia dinurmă sunt cei care, prin dialog şi exemplul lor îi pot educa pe copiii într-un mediu
lipsit de prejudecăţi, discriminare sau intoleranţă.
Educația fără prejudecăți nu este un simplu set de materiale și activități, ci o abordare
care vine din înțelegerea propriei persoane și din dedicația manifestată pentru o astfel de
percepție. Cei care implementează acest tip de educație nu trebuie să se rezume doar la
activitatea din clasă. Trebuie să ne aducem propria contribuție la dezvoltarea unei societăți
drepte, astfel încât, la un moment dat, educația fără prejudecăți să devină normă firească.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ghidul Respect pentru diversitate (compendiu de exerciții practice la îndemâna
facilitatorilor), realizat de British Council România, 2010;
2. https://www.britishcouncil.ro/sites/default/files/ghid-respecting-diversity.pdf ;
3. http://discriminarea-oscoalapentrutoti.blogspot.com/2011/11/combaterea-discriminarii-
ghid.html ;
4. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21436296-discriminarea-criterii-etnice-dizabilitate-
statut-social-sau-performante-scolare-este-interzisa-toate-unitatile-invatamant-proiect-
ministerul-educatiei.htm ;
5. Simpozion Interculturalitate și multiculturalitate – premise ale educației contemporane,
Editura Atelier Didactic, 2019
5. *** Suport de curs Accesul la educație al grupurilor dezavantajate cu focalizare pe rromi,
Formarea formatorilor de cadre didactice, Sinaia, august/septembrie 2003, aprilie 2004 ;
6. Ungureanu, Dorel, Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara, 2000
7. Vrășmaș, Traian, Școala și educația pentru toți, Editura Miniped, București, 2004