Prima perspectivă, element cu care începem această analiză este dată de chiar profilul cadrului

didactic. Ce trebuie el să conțină (lucru reflectat prin chiar ochii profesorilor de la catedră)?

1. Pe primul loc se află două elemente: Competenţă ştiinţifică (profesională) şi abilităţile de

comunicare;
2. Empatia (posibilitatea de a-l înţelege pe celălalt „din interior”) ocupă locul al doilea.
3. Cadrul didactic trebuie să dovedească: Corectitudine/obiectivitate în tratarea cursanţilor şi în
evaluarea progresului acestora;
4. Flexibilitatea este cel de-al patrulea ingredient pentru succesul la catedră.
5. Autoritate/Capacitatea de a impune respect cursanţilor încheie lista primelor cinci aspecte esențiale
pentru un profesor de succes.
Competenţele ştiinţifice necesită, din partea profesorului, o cultură generală şi de
specialitate. De asemenea, el trebuie să cunoască materia predată, cunoştinţele să fie
corecte din punct de vedere ştiinţific, să fie bine organizate, structurate, simplificate,
traduse în forme care să stimuleze interesul şi să faciliteze înţelegerea. Cu alte cuvinte
realizează o transpoziţie didactică a conţinuturilor.
Competenţele psihopedagogice şi metodice vizează asigurarea eficienţei psihopedagogice
a activităţilor instructiv-educative. Cadrul didactic trebuie să deţină un sistem de
cunoştinţe de psihologie şi pedagogie pentru a putea proiecta şi realiza optim activităţile
didactice. Trebuie să aibă capacitatea de a accesibiliza conţinutul, de a utiliza metodologia
adecvată, mediind legătura dintre elevi şi disciplina predată, chiar dintre ei şi lumea
înconjurătoare. Profesorul, pentru a realiza o predare centrată pe elev, are nevoie să
respecte particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor (nivel intelectual, ritm de
învăţare, interese, stil de învăţare). În acelaşi timp, să poată valorifica experienţa cognitivă,
afectivă, socială şi practică a elevilor ajutându-i s-o îmbogăţească.
Competenţele manageriale ţin de managementul educaţional şi vizează capacitatea de a
orienta, coordona, de a îndruma şi motiva elevii. Profesorul trebuie să aibă abilitatea de a
organiza colectivul în grupe de lucru, de a-i face pe elevi să respecte regulile în învăţarea
prin cooperare. De asemenea, el este cel care ia decizii pertinente în situaţii d criză,
aplanează conflictele, dând dovadă de tact pedagogic. În sala de clasă creează un climat
favorabil învăţării prin cooperare, stimulând dorinţa de a realiza sarcinile propuse.
Deţinând competenţe de management educaţional, în conducerea activităţilor de instruire
în grup soluţionează anumite probleme metodice: pregătirea elevilor pentru activitatea în
grup, începând cu cele legate de organizarea mediului fizic astfel încât să favorizeze
interacţiunea profesor-elevi; alegerea temelor ţinând cont de interesul elevilor, de
experienţa lor anterioară, de complexitatea, dificultatea temei. O altă problemă metodică
se referă la dirijarea activităţii pe grupe, ce presupune prezentarea unor indicaţii,
constituirea grupelor, analiza şi prelucrarea materialelor, pregătirea soluţiilor, prezentarea
răspunsurilor şi desprinderea concluziilor.
Competenţele psihosociale necesită, din partea profesorului, stăpânirea unor cunoştinţe de
psihologie socială cu scopul de a cunoaşte acele fenomene psihosociale ce există la nivelul
grupurilor şcolare. Profesorul este cel care încurajează interacţiunea socială în realizarea
sarcinilor de învăţare propuse şi gestionează comunicarea didactică. De asemenea,
utilizează metode psihosociale pentru a asigura un climat pozitiv în grupul de elevi.
Competenţele transversale relevante într-o activitate de instruire interactivă reală sunt
exersate în activitatea de proiectare, organizare, desfăşurare, evaluare a proiectului
didactic. Exemple de competenţe transversale ale profesorilor necesare în organizarea şi
desfăşurarea învăţării pin cooperare şi colaborare ar fi: gândirea critică, rezolvarea de
probleme, lucrul în echipă, empatia, favorizarea învăţării şi transferului de cunoştinţe la
elevi, toleranţei, reflecţiei personale, colective, animarea, motivarea grupelor de elevi,
activarea unor conflicte socio-cognitive etc. Toate aceste competenţe pot induce o învăţare
activă şi interactivă şi se formează în practică chiar dacă există o anumită vocaţie, înclinaţie
pentru profesia de cadru didactic.
În instruirea interactivă, cadrul didactic îndeplineşte mai multe roluri cognitive şi
metacognitive:
• pedagog, în sensul că prezenţa lui este non-directivă, nu impune cunoştinţele, ci creează
situaţii de învăţare care solicită elevilor resursele intelectuale, afective, sociale,
motivaţionale activându-le;
• proiectant, manager şi organizator al activităţilor de predare, învăţare şi evaluare;
• mediator al activităţii de învăţare, ce mijloceşte relaţia dintre elev şi obiectul de
învăţământ,
facilitând accesul la cunoaştere;
• facilitator al învăţării şi al autoformării elevilor, el nu transmite, pur şi simplu, cunoştinţe,
ci înlesneşte procesarea intelectuală a informaţiilor prin activarea proceselor cognitive şi
afective, facilitând accesul la cunoaştere;
• sprijin al elevilor în învăţare, explică atunci când este nevoie;
• partener în învăţare, participă la activitate, fiind un interlocutor în comunicarea didactică;
• consilier al elevilor în activitatea de învăţare;
• ghid, călăuză ce dirijează, din umbră, stimulează schimburile intelectuale, sociale,
afective;
• observator şi ascultător al elevilor în timpul activităţilor de învăţare;
• evaluator care utilizează metode şi tehnici de evaluare ce au rol de ameliorare, corectare
şi nu de sancţionare, elevii participând activ la procesul de evaluare;
• autodidact, în sensul că se perfecţionează permanent, realizează schimburi de experienţă
cu celelalte cadre didactice, doreşte să-şi îmbunătăţească practica pedagogică.
Un rol deosebit al profesorului este de a forma, la elevi, abilităţile de cooperare şi
colaborare, reorientându-i de la competiţie la cooperare.

1. Great teachers eat apples. Terronez identified this common

answer to symbolize that great teachers are open to receive gifts
from students. The apple stands as a symbol for the relationship
and trust that is shared between teachers and students.
2. Great teachers are “chill.” A great teacher doesn’t take
themselves too seriously. Terronez found that many students like
a teacher who is calm in all situations and doesn’t get
overwhelmed easily.
3. Great teachers think like kids but act like adults. Students
often want teachers to think like them and to be able to
understand what their thoughts are like and how they’re feeling.
Students often convey their feelings to adults in subtle ways, and
great teachers are able to pick up on that.
4. Great teachers love to teach and learn. Students like to see
their teachers learn in front of them. A teacher who demonstrates
the journey that is learning is valuable to students.
5. Great teachers connect learning to real life. Terronez found
that great teachers don’t just live in their classrooms, they’re out
in the world! Students appreciate teachers who demonstrate
their knowledge in a way that resonates and makes sense to
students.
6. Great teachers understand that students have a life outside
of school. Every student experiences their own set of struggles
and adversities outside of the classroom, and great teachers
acknowledge those problems.
7. Great teachers help students if they notice a struggle. Great
teachers don’t assume the ability of their students. Rather, they
push students to succeed and help them when they’re stuck.
8. Great teachers sing. Great teachers make themselves humble
before their students and take risks.
9. Be willing to learn
10. Learners don’t want teachers who are only content experts. If you can relate to where
they are in the learning process, they may be more open to receiving information.
When introducing new material, ask your students to predict the outcome and come
up with conclusions together. This will inspire curiosity in your students, and make
them receptive to learning.
11. Make yourself humble
12. Put your pride aside to take risks. To keep your students engaged, you’re going to
have to try new things with the possibility of failing.  Coming down to your learner’s
level will make it easier for them to trust you, and where there is trust, there is a
willingness to learn. 
13. Understand life outside of school
14. The worst thing you can do as a teacher is to assume a student’s home situation. Pay
close attention to the children in your class, and try to be understanding of any
struggles they might be facing outside of school. A difficult home environment can
often affect a child’s educational performance. 
15. Be calm
16. As important as it is to be able to match a child’s level of understanding, you still
need to hold your leadership position. Your students want a teacher who is in
control and won’t contribute to a stressful environment. Remaining calm in an
overwhelming atmosphere will help learners feel that they can trust your leadership. 
17.
Terronez says that “kids have a way of communicating, and adults just haven’t spent
the time listening”. If we intentionally listen to our students, asking questions that will
help us understand what they need, we could transform our classroom into an
environment where students want to learn and engage with us.