Tema 7: Expuneti in 1000 cuvinte rolul si reponsabilitatile cadrului didactic

in activitatea de invatare

Cadrul didactic este un facilitator al învățării, acesta trebuie să cunoască mecanismele

intrapsihice ale elevilor și să creeze un climat stimulativ la clasă, astfel încât fiecare dintre ei
să își atingă potențialul cu care au fost înzestrați. Copilul nu vine la școală setat să asimileze
cunoștințe, implicarea lui depinde de mulți factori – istoricul personal, mediul familial și cel
lărgit - și profesorul trebuie să aibă în vedere toate aceste aspecte înainte de a urmări punerea
în practică a planului de lecție. Rolul profesorului este de a-și cunoaște elevii, întrucât tipul
de personalitate influențează învățarea și e necesar să aplice diverse tactici pedagogice. Rolul
profesorului facilitează învățarea vizibilă (măsurabilă) și presupune progres nu doar la nivel
mnezic (exerciții, teste, evaluări ), ci presupune dezvoltarea unor strategii cognitive pe care
elevii să le folosească nu doar în școală. În acest sens, sarcinile de învățare nu se vor axa pe
capacitatea de a memoriza informația livrată de către profesor, ci pe descoperire și logică. Se
va folosi de procedeul inductiv, pornind de la realitatea intuitivă pentru înțelegerea
cunoștințelor abstracte.
De asemenea, un rol important al profesorului este a a menține vie curiozitatea nativă
a fiecărui elev, încurajând spontaneitatea și creativitatea în lucrul la clasă, evitând rigiditatea,
instalarea monotoniei. În cazul acesta, profesorul este un actor: ridicarea tonului pentru a
sublinia diverse aspecte, mimica si gestica, pauzele, entuziasmul din voce servesc la
menținerea interesului elevilor, atenția le este dirijată și li se dezvoltă spiritul de observație.
Responsabilitatea importantă a profesorului privește stimularea mecanismelor
cognitive superioare - gândirea. Sarcinile de învățare create de profesor trebuie să fie
complexe, să nu se rezume la aplicarea de algoritmi, ci să provoace, să stimuleze
creativitatea, spontaneitatea și ingeniozitatea. În acest fel vor fi pregătiți viitorii adulți, prin
capabilitatea de a răspunde situațiilor imprevizibile cu care se vor confrunta pe parcursul
vieții. Din punctul meu de vedere este esențială familiarizarea cu Teoria Inteligențelor
Multiple a lui Howard Gardner, care identifică 8 tipuri de inteligență: inteligența lingvistică,
spațială, logico-matematică, muzicală, chinestetică, interpersonală, inteligenta interpersonală.
Conform acesteia, fiecare elev în parte este inteligent (cu excepția cazurilor patologice),
având două sau trei inteligenșe dominante. Spunându-le asta elevilor le vom aduce tuturor
copiilor încredere și confort psihologic. Totodată, cadrele didactice vor avea optimism
pedagogic știind că toți elevii sunt inteligenți.
O altă responsabilitate a profesorului este aceea de a-și alege cu grija cuvintele atunci când le
transmit un mesaj. Copiii și adolescenții internalizează mesajele evaluative ale părinților și
profesorilor, astfel că vorbele pot construi, dar și destructura identitatea insului. De aceea,
este foarte important să i se inoculeze copiluilui că este o ființă valoroasă prin simplul fapt că
există, iar iubirea o merită necondiționat, nu în virtutea unei anumite realizări sau
performanțe școlare. În etapa de dezvoltare, între 6 și 12 ani, trebuie evitată ierarhizarea în
clasă în funcție e performanțele școlare, deoarece aceștia pot dezvolta complexul de
inferioritate, iar discursul lor negativ interior va duce la blocaj emoțional.
Tot profesorului îi revine responsabilitatea de a acorda importanța cuvenită emoționalității, a
modului cum influențează implicarea în învățare și rezultatele școlare. De cele mai multe ori,
emoțiile negative generate de presiune, de stres, frică în contextul școlar devin obstacole în
obținerea performanței. Acestea se manifestă atât la nivel mental, cât și corporal. Profesorul
trebuie să fie capabil să recunoască manifestările fiziologice la acești elevi sensibili, inițiind
dialogul despre emoție, transmițând că ele sunt normale și, de exemplu, nu este o rușine să
roșești. Îi va ajuta să și le controleze, dezvoltându-le totodatî abilitățile socio-emoționale (de
exemplu, jocuri de rol). Puțini dascăli știu că 10% dintre copii sunt hipersensibili în situația
de evaluare și au nevoie de ajutor în a-și gestiona teama.
Pe lângă aceasta, temperamentele elevilor dintr-o clasă de adolescenți diferă, iar rolul
profesorului este de a identifica stilul lor de a reacționa și a nu răspunde prin ironie sau prin
atac la persoană. Este cunoscut că adolescenții nu își pot controla emoțiile și trebuie sprijiniți.
De exemplu, colericii vor fi sfătuiți să citească cerința de mai multe ori înainte de a se apuca
de rezolvare, pentru că au cele mai mari probleme cu impulsurile și trebuie sa gândească
răspunsul înainte de a-l trece pe hârtie. De pildă, ar putea vizualiza un semafor. Cei
sangvinivi tind spre superficialitate și au nevoie să-și dezvolte spiritul analitic. Astfel,
profesorul va ști să-l atenționeze asupra detaliilor, prin muncă independentă. Elevii cu
probleme emoționale trebuie identificați - anxietate – cu care se va comporta cu delicatețe,
căldură. Înțelegere, îndrumându-i să-și stăpânească reacțiile corporale prin tehnici de
respirație. Elevii cu comportament agresiv nu trebuie sancționați cum se întâmplă în general,
cunoscând faptul că nu o fac deliberat, ci nu își pot autoregla furia. Vom intui că se întâmplă
din cauza lipsei de relație suportivă din familie.
Un alt rol important în educație este motivația. Profesorul va crea experiențe adecvate în care
elevii să exerseze optimul motivațional, vor ajunge la autoreglarea motivației, fiind capabili
să o mențină de la începutul până la sfârșitul sarcinei de învățare. Fără motivație, inteligența
elevilor nu poate fi valorificată, iar acest lucru depinde de entuziasmul cu care dascălul predă
materia, de felul cum suscită interesul și stârnește curiozitatea epistemică.
În cele din urmă, voi aduce în discuție necesitatea învățării autoreglate: elevul trebuie învățat
cum să învețe, astfel încât să devină autonom în procesul de învățare. Prin instruire directă,
modelare și practică ghidată, elevul va fi condus spre practica independentă. Strategiile care
se aplică sunt cea cognitivă, afectivă și comportamentală.