Ghid Disertatie MD - Final

GHID METODOLOGIC PENTRU ELABORAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
GHID METODOLOGIC PENTRU ELABORAREA

LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
Material realizat în cadrul proiectului Start în carieră prin master didactic
Autoare:
Daniela Ionescu Bonanni (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine)
Irina Gheorghe (Facultatea de Biologie)
Adina Pescaru (Facultatea de Științele Educației)
Dana Popa (Facultatea de Chimie)
Florentina Sâmihăian (Facultatea de Litere)
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

2022
1
Cuprins
Capitolul 1. Scopul și structura ghidului .........................................................................................4
Capitolul 2. Proiectarea lucrării de disertație

2.1. Alegerea temei lucrării de disertație ....................................................................................... 5
2.2. Stabilirea scopului lucrării de disertație ................................................................................. 7
2.3. Planificarea etapelor de elaborare a lucrării de disertație ......................................................10
2.4. Selecția, analiza și organizarea resurselor bibliografice ........................................................10
2.5. Tipuri de cercetare educațională și opțiuni metodologice ....................................................12
Capitolul 3. Elaborarea lucrării de disertație

3.1. Structura lucrării ....................................................................................................................13
3.1.1. Instrucțiuni privind elementele componente ale lucrării ................................................13
3.1.1.1. Pagina de titlu ........................................................................................................ 13
3.1.1.2. Cuprinsul lucrării ................................................................................................... 15
3.1.1.3. Rezumatul lucrării ................................................................................................. 15
3.1.1.4. Capitolele lucrării ...................................................................................................15
3.1.1.4.1 Introducere/Argument .................................................................................... 15
3.1.1.4.2. Capitolul I: Literatura de specialitate/Bazele teoretice ................................. 16
3.1.1.4.3. Capitolul II: Metodologia cercetării .............................................................. 16
3.1.1.4.4. Capitolul III: Rezultatele cercetării ................................................................16
3.1.1.4.5. Concluzii și considerații finale .......................................................................16
3.1.1.4.6. Lista referințelor bibliografice ........................................................................16
3.1.1.4.7. Anexele lucrării ............................................................................................. 17
Capitolul 4. Redactarea lucrării de disertație

4.1. Recomandări privind redactarea și formatarea lucrării de disertație .................................... 18
4.1.1. Formatul lucrării ............................................................................................................ 18
4.1.2. Dimensiunea marginilor și numerotarea paginilor ........................................................ 18
4.1.3. Utilizarea culorilor .........................................................................................................18
2
4.1.4. Numerotarea capitolelor și a secțiunilor ..........................................................................19
4.1.5. Utilizarea diacriticelor .................................................................................................... 19
4.1.6. Utilizarea simbolurilor, ecuațiilor figurilor, schemelor, tabelelor .................................. 19
4.2. Recomandări privind citarea ..................................................................................................19
4.3. Recomandări privind utilizarea abrevierilor din latină ......................................................... 22
4.4. Recomandări privind utilizarea computerului în colectarea, prelucrarea și analiza datelor
cercetării ............................................................................................................................................ 23
4.5. Recomandări privind forma finală a lucrării de disertație și predarea acesteia ..................... 23
Capitolul 5. Prezentarea lucrării de disertație

5.1. Elaborarea prezentării ............................................................................................................25
5.1.1. Aspecte privind conținutul ............................................................................................ 25
5.1.2. Elemente de design al prezentării ................................................................................ 25
5.2. Susținerea prezentării .......................................................................................................... 26
5.2.1. Comisia ......................................................................................................................... 27
5.2.2 Planificarea susținerii orale ........................................................................................... 27
Capitolul 6. Criterii și indicatori de evaluare a lucrărilor de disertație .................................. 28
Capitolul 7. Aspecte privitoare la etica cercetării ..................................................................... 30
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................ 32
3
Capitolul 1. SCOPUL ȘI STRUCTURA GHIDULUI
Ghidul de față se adresează masteranzilor care urmează diferite specialități în cadrul

programului Start în carieră prin master didactic și care se pregătesc să elaboreze lucrarea de
disertație.
Ghidul este orientativ, având scopul de a le oferi masteranzilor o serie de sugestii care vizează
diferitele etape ale elaborării unei lucrări de disertație. Pentru toate deciziile punctuale privind
disertația masteranzii se vor consulta cu profesorii coordonatori, recomandările acestora având
prioritate, pentru că este posibil ca, în funcție de specialitate, unele practici să fie diferite.
Autoarele au avut în vedere cele mai frecvente întrebări ale masteranzilor privitoare la disertație
și au selectat din ghiduri asemănătoare, elaborate în mai multe facultăți ale Universității din București,
informațiile pe care le-au considerat relevante. Așadar, lucrarea reprezintă o sinteză a experiențelor
și practicilor din cadrul mai multor facultăți, propunând recomandări și sugestii regăsite în diverse
ghiduri de acest tip. A fost un schimb de idei și de informații, care le-a ajutat pe autoare să identifice
practicile comune, dar și pe cele diferite din fiecare facultate privind toate etapele elaborării unei
disertații (de la alegerea coordonatorului și a temei, până la prezentarea și evaluarea lucrării). De
aceea, ghidul conține, dincolo de aspectele comune, și exemple particulare, relevante pentru fiecare
dintre specialitățile care sunt prevăzute în cadrul programului Start în carieră didactică prin master
didactic: biologie, chimie, limba și literatura română, limbi moderne.
Fiind vorba despre absolvenții unui masterat didactic, s-a încercat să se încurajeze, prin
recomandările din prezentul ghid, elaborarea unor disertații bazate pe cercetări de tip acțiune, care
mizează pe capacitatea viitorului profesor de a experimenta, responsabil și creativ, demersuri
didactice menite să îmbunătățească performanțele școlare ale elevilor și să impulsioneze progresul
școlar al acestora. Un profesor bun este un practician reflexiv, un cercetător care poate identifica și
analiza dificultățile ce apar în procesul de predare-învățare-evaluare și care, în egală măsură, poate
propune soluții viabile de ameliorare a stării de fapt.
Structura ghidului acoperă, cronologic, etapele realizării lucrării de disertație: proiectarea,
elaborarea și redactarea lucrării, prezentarea acesteia. În plus, există un capitol în care sunt prezentate
criteriile avute în vedere în evaluarea lucrărilor de disertație, pentru că acestea îi pot ajuta pe
masteranzi să-și elaboreze lucrarea conform standardelor așteptate. Ultimul capitol al ghidului se
referă la etica cercetării.
4
Capitolul 2. PROIECTAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
2.1. Alegerea temei lucrării de disertație

Primul pas important în realizarea unei lucrări de disertație este alegerea temei. În colaborare
cu coordonatorul științific, masterandul își va alege o temă care este de interes pentru el, pe care o
poate prelua dintre temele propuse de coordonator sau pe care o poate propune masterandul însuși.
Ca viitori profesori, este important ca masteranzii să identifice un domeniu al disciplinei în care pot
propune o abordare inovativă sau să cerceteze un aspect problematic prezent în practicile curente ale
școlii românești. Pot fi avute în vedere dificultățile întâmpinate de masteranzi ca elevi sau dificultățile
pe care masteranzii anticipează că le-ar putea avea elevii în dezvoltarea unor competențe specifice
disciplinei pe care o vor preda. Este important ca aria de cercetare să fie focalizată asupra unei teme
particulare.
Iată câteva teme de cercetare foarte largi, care pot fi avute în vedere în orice disciplină:
• Relația profesor – elev
• Abordarea interdisciplinară
• Cum oferim feedback
• Rolurile profesorului
• Folosirea tehnologiei
• Relația profesor-părinți
• Recompense și pedepse
• Metode inovative de predare-învățare-evaluare
Pentru a focaliza asupra unui aspect specific al temei mai largi, vă oferim un exemplu de
restrângeri pentru fiecare specialitate, pornind de la ultima temă menționată mai sus.
Exemplul 1: specialitatea Limba și literatura română
Metode Metoda
Metode
inovative în răspunsului
inovative de
didactica personal în
predare- Metoda
disciplinei receptarea Metoda
învățare- răspunsului
limba și textului literar răspunsului
evaluare în personal în
literatura personal în
didactica Abordarea receptarea
română - receptarea
disciplinei comunicativ- poeziei la
domeniul poeziei
limba și funcțională în nivel liceal
limbă/lectură/
literatura domeniul
comunicare
română limbii
etc.
5
Exemplul 2: specialitatea Biologie
Metoda explicației în lămurirea unor

noțiuni de anatomie, analiza cauzalității
unor procese și fenomene, prezentarea
unor legi
Metoda demonstrației unor obiecte şi
fenomene reale sau a unor substitute ale
acestora, a unor acţiuni, operaţii
(demonstrația cu ajutorul mijloacelor
Metode inovative în didactica disciplinei tehnice: microscop; cu ajutorul
biologie (domeniul botanica, zoologie, materialelor grafice: mulaje, planșe,
biologia omului, microbiologia, biochimie, machete; cu ajutorul desenului;
genetică, biologie moleculară, biologie demonstrația experimentelor.
celulară, fiziologie, sistematică) Metoda experimentului în cercetarea
sistemelor biologice
Metoda lucrărilor de laborator
independente sau pe grupe, de
cunoaştere nemijlocită a sistemelor
biologice prin aplicarea unor experimente
de fiziologie vegetală şi animală, analiză,
comparare şi cercetare macroscopică,
lucrări de microscopie şi de disecţie.
Exemplul 3: specialitatea Chimie
Metoda experimentului de laborator în

Metode inovative de predare-învățare- explicarea proprietăților acido-bazice ale
evaluare în didactica disciplinei chimie compușilor organici
(domeniul chimie organică / chimie Metoda aplicării problemelor de calcul la
anorganică) dobândirea și fixarea noțiunilor de soluții și
concentrații.
Exemplul 4: specialitatea Limbi moderne
Metoda
Metode directă
Metode
inovative de
inovative de Metoda
predare- Metoda
predare- audio-linguală Metoda
învățare- comunicativă
învățare- comunicativă
evaluare în Metode în predarea-
evaluare în în predarea-
didactica alternative învățarea-
didactica învățarea-
disciplinei (Calea tăcerii; evaluarea
disciplinei evaluarea
limba Metoda limbii
limba limbii
modernă răspunsului germane
modernă: germane
(engleză/franc fizic total) (nivelul B1)
citit/ascultat/
eză/germană
vorbit/scris. Metoda
etc.)
comunicativă
6
2.2. Stabilirea scopului lucrării de disertație
Scopul unei lucrări de disertație este investigarea evaluativ-critică a unei realități socio-
educaționale, prin utilizarea unor metode științifice adecvate câmpului științelor educației și didacticii
disciplinei.
Masterandul poate stabili scopul lucrării de disertație prin formularea unor răspunsuri la
întrebarea: Ce îmi propun să realizez prin elaborarea lucrării mele? Un prim survol al literaturii de
specialitate este important pentru ca studentul să identifice direcțiile pe care le poate explorați în
cercetarea sa.
Pentru a avea încă de la început o imagine clară a ceea ce intenționează să realizeze prin lucrarea
de disertație, este bine ca masterandul să definească problema de cercetare, să formuleze una sau mai
multe întrebări de cercetare, care ajută la stabilirea scopului, a obiectivelor și a ipotezelor cercetării.
Exemplul 1: specialitatea Limba și literatura română

Problema de cercetare: Având ȋn vedere faptul că demersul evaluativ este practicat adesea ȋn
manieră tradițională, această lucrare ȋși propune să investigheze modul ȋn care funcționează
metodele moderne de evaluare alături de cele tradiționale și care este impactul acestor metode
asupra dezvoltării competențelor de lectură ale elevilor.
Ȋntrebările de cercetare: Ce metode tradiționale și alternative pot folosi pentru a dezvolta
competențele de lectură ale elevilor? Cum le pot folosi eficient?
Scopul cercetării: conturarea unui proces evaluativ eficient și diversificat, ȋn măsură să asigure
performanțele elevilor la proba de lectură ȋn contextul Evaluărilor Naționale pentru elevii claselor
a VI-a.
Obiectivele cercetării
− Să determine eficiența unor tehnici de evaluare tradiționale și complementare în dezvoltarea
competenței de lectură.
− Să familiarizeze elevii cu itemii specifici Evaluării Naționale (clasa a VI-a);
− Să dezvolte competențele de lectură ale elevilor;
− Să stimuleze interesul pentru lectură.
Ipoteza cercetării
Dacă folosesc ȋn mod echilibrat metoda investigației și proba scrisă (cu itemi specifici Evaluării
Naționale), atunci elevii ȋși vor ȋmbunătăți competențele de lectură.
7
Exemplul 2: specialitatea Biologie
Problema de cercetare: Fiind cunoscut faptul cǎ in ultimii ani se recomandǎ folosirea metodelor
alternative, ecologice de combatere a agenṭilor biodeteriogeni, fitopatogeni sau patogeni omului si
animalelor, lucrarea iṣi propune demonstrarea experimentalǎ a activitǎṭii antimicrobiene a unor
extracte vegetale sau noi alternative teraputice la antibioticele uzuale asupra unor tulpini de
microorganisme provenite din diverse surse de izolare.
Ȋntrebările de cercetare: Ce metode tradiționale și alternative se folosesc in dezvoltarea
competențelor de cercetare ale elevilor?
Scopul cercetării: formarea, aprofundarea şi evaluarea unor abilităţi şi competenţe de lucru, cu
tehnici şi aparatură specifica ştiinţelor biologice
− Să contribuie la realizarea unei legături mai strânse a teoriei cu practica in dezvoltarea
competentelor de cercetare ale elevilor.
− Să dezvolte competențele de cerecetare ale elevilor;
− Să dezvolte spiritul de observaţie şi a celui de investigaţie, a gândirii creative, originale.
Ipoteza cercetării
Dacǎ extractele vegetale alcoolice sau noile alternative la terapia antimicrobiana obisnuita au
activitate bacteriostaticǎ respectiv bactericidǎ, atunci ele pot fi folosite în practica curentǎ ca
metode alternative de combatere a microorganismelor izolate din probe naturale, patogene sau
obiecte de patrimoniu.
Exemplul 3: specialitatea Chimie

Problema de cercetare: Chimia are numeroase utilizări practice, printre care se numără și analiza
chimică calitativă anorganică a diferitelor probe de mediu, alimentare, biologice, cosmetice,
farmaceutice, etc. Acest tip de analiză constă în identificarea cationilor și anionilor din probe de
ape, alimente, medicamente, produse cosmetice etc. Stabilirea existenței anumitor ioni se face
experimental, prin realizarea unei varietăți de reacții chimice. În final, se interpretează rezultatele
și se trage o concluzie pe baza căreia se ia o decizie.
Întrebările de cercetare: Ce metode și abordări tradiționale / moderne potrivite / eficiente se pot
aplica pentru ca elevii să își însușească noțiunile teoretice necesare pentru realizarea corectă a
experimentelor de laborator, înțelegerea fenomenelor chimice care au loc și interpretarea corectă
a rezultatelor obținute?
Scopul cercetării: Utilizarea experimentelor de laborator ce constau în realizarea, de către elevi, a
reacțiilor chimice de identificare a ionilor în vederea dezvoltării capacității lor de observare,
8
recunoaștere și înțelegere a fenomenelor chimice ce au loc, pentru obținerea de informații utile în
practică, în domenii precum analize medicale sau controlul calității diferitelor produse alimentare,
farmaceutice sau cosmetice.
Obiectivele cercetării: Cercetarea este o activitate complexă, ce constă în parcurgerea diferitelor
etape, începând cu prezentarea informațiilor teoretice/științifice cunoscute, continuând cu
realizarea experimentelor și interpretarea rezultatelor obținute. Obiectiv: dezvoltarea competen-
țelor și abilităților/deprindelor practice ale elevilor pentru realizarea adecvată a experimentelor de
laborator, interpretarea corectă a rezultatelor obținute, precum și formularea de concluzii.
Ipoteza cercetării: Dacă elevii își însușesc noțiunile dobândite prin procesul de predare-
învățare și aplică corect metode specifice (experimentul de laborator), atunci vor putea realiza
analiza calitativă a probelor cu compoziție necunoscută pentru identificarea ionilor.
Exemplul 4: specialitatea Limba germană

Problema de cercetare: Gestionarea greșelilor reprezintă unul dintre cele mai importante
demersuri în cadrul orelor de limbă germană. Tradiția educațională prevede de regulă în procesele
evaluative penalizarea greșelilor acolo unde apar. De aceea este dificil ca în cadrul orelor de limbă
străină greșelile să fie privite pozitiv, în ciuda faptului că ele reprezintă un fenomen just în evoluția
achiziționării limbii străine. Această lucrare ȋși propune să investigheze metodele prin care poate fi
susținută o atitudine tolerantă și pozitivă față de apariția greșelilor și prin aceasta să fie creată și
susținută capacitatea de a se autocorecta a elevilor.
Ȋntrebările de cercetare: Ce metode pot fi folosite pentru a dezvolta atitudinea pozitivă față de
apariția greșelilor în exprimarea în limba germană? Cum poate fi folosită analiza greșelilor pentru
a dezvolta capacitatea eficientă de se autocorecta în exprimare?
Scopul cercetării: conturarea și revizuirea atitudinii față de greșeli ca devieri de la limbajul
standardizat, analiza mecanismelor care duc la producerea devierilor și folosirea conștientizării
acestor mecanisme pentru a asigura crearea și dezvoltarea capacității elevilor de a se autocorecta.
− Să clarifice statutul greșelilor în procesul de învățare a limbii germane;
− Să definească greșelile raportându-se la abordarea comunicativă și la descrierile Cadrului
European Comun de Referință al Limbilor;
− Să dezvolte competențele de a se autocorecta ale elevilor și prin aceasta autonomia lor;
− Să stimuleze interesul pentru învățarea limbii străine.
9
Ipoteza cercetării: Dacă se alege o atitudine tolerantă față de greșeli, atunci elevii ȋși vor
ȋmbunătăți competențele de exprimare orală și scrisă în limba germană și prin conștientizare vor
dobândi capacitatea de a se autocorecta.
O astfel de pagină în care masteranzii au stabilit punctele esențiale ale lucrării de disertație, pe
care le vor putea detalia și îmbogăți pe măsură ce se documentează și realizează aplicațiile, va
constitui un reper și un sprijin pe tot parcursul elaborării lucrării.
2.3. Planificarea etapelor de elaborare a lucrării de disertație

Pentru a gestiona eficient timpul alocat elaborării lucrării, masteranzii vor elabora, împreună cu
coordonatorul științific, un plan al activităților, folosind diagrama Gantt. Acest instrument implică
actualizarea permanentă a planului, pe măsură ce activitățile planificate sunt realizate. Vă oferim mai
jos un exemplu preluat din Ghidul pentru elaborarea lucrărilor de licență/disertație, lucrare
coordonată de prof. Ioan Neacșu (Neacșu, 2014):
2.4. Selecția, analiza și organizarea resurselor bibliografice

După ce aria cercetării a fost restrânsă la o temă focalizată și au fost stabilite reperele privitoare
la problema de cercetare, la întrebările, scopul, obiectivele și ipoteza cercetării, masteranzii pot începe
o explorare amănunțită a literaturii de specialitate. În acest fel, ei vor putea lua contact cu ceea ce s-
a publicat în domeniul respectiv, astfel încât să poată aborda într-un mod documentat tema aleasă.
Este important să fie selectate din literatura de specialitate ideile, datele și informațiile care sunt
relevante pentru întrebările de cercetare formulate, ceea ce presupune o activitate de prelucrare-
10
sinteză a materialului bibliografic. Astfel, în prezentarea literaturii de specialitate, este recomandabil
ca masteranzii să pornească de la formularea ideii pe care și-au propus să o argumenteze, urmând să
prezinte apoi în ordine logică sau cronologică ideile, teoriile și modelele științifice relevante pentru
tema respectivă. Este, de asemenea, important, ca masterandul să identifice în literatura de specialitate
o anumită zonă care îi permite să propună și să dezvolte o contribuție proprie.
Pentru elaborarea unei lucrări de disertație se recomandă să fie consultate cel puțin 10 surse
bibliografice (volume și articole) pentru disciplinele filologice și cel puțin 20 de surse bibliografice
pentru disciplinele științifice (articole și/sau cărți). Recomandăm ca majoritatea să fie studii și articole
din revistele de specialitate apărute în publicații internaționale. De asemenea, cu excepția surselor de
mare autoritate, care marchează un moment important în istoriografia temei, recomandăm
consultarea, în principal, a unor lucrări recente, publicate în ultimii zece ani. Cel mai bine este ca
documentarea să înceapă cu studiile cele mai recente, urmând să consultați apoi și autorii importanți,
cu studii mai vechi, care apar citați în majoritatea studiilor recente consultate.
Cercetarea literaturii de specialitate presupune și un demers de analiză și selecție a acelor teorii
care servesc argumentației proprii. Cercetarea bibliografică nu trebuie să fie redusă la o sumă de
conspecte, care indică o receptare necritică a referințelor prezentate.
Calitatea selecției bibliografice pe care o faceți este esențială pentru cei care examinează
lucrarea. Dacă lucrarea face referire doar la literatură marginală, de circulație restrânsă (lucrări
nepublicate, lucrări incluse în volumele unor conferințe internaționale neindexate în baze de date,
numai autori români, numai autori de la București sau locali, din universitatea de apartenență), există
riscul de a propune/realiza o sinteză care reflectă opinii nevalidate de comunitatea științifică. Pentru
a reduce acest pericol, consultați lucrări din așa-numitul flux principal de publicații: articole indexate
în baze de date internaționale, cărți publicate la edituri recunoscute etc. (Neacșu, 2014).
Complementar relevanței, un alt criteriu important în selecția și utilizarea resurselor bibliografice
este credibilitatea acestora. A căuta aceste surse de documentare constituie o competenţă foarte
importantă și esențială în elaborarea unei lucrări calitativ superioare. Într-o primă etapă, puteți utiliza
motoarele de căutare Google Scholar (https://scholar.google.com/) sau Google Academics
(https://scholar.google.ro/schhp?hl=ro), Web of Science (https://www-webofscience-com.am.e-
nformation.ro/wos/woscc/basic-search), Scopus (https://www-scopus-com.am.e-
nformation.ro/search/form.uri?display=basic#basic), Science Direct ( https://www.sciencedirect.com/),
Elsevier (https://www.elsevier.com/), Springer (https://www.springer.com/gp), Wiley
(https://onlinelibrary.wiley.com/) pentru a identifica articole științifice dedicate temei alese. Ulterior, le
veți selecta pe cele mai relevante din punctul de vedere al calităţii revistei, al datei publicării etc. De
asemenea, puteți proceda și altfel: selectați un corpus de reviste recunoscute în domeniul abordat, după
care parcurgeți articolele publicate în acele reviste, dintr-o perioadă recentă. Cărţile pot fi selectate din
11
cataloagele bibliotecilor universitare, în funcţie de compatibilitatea acestora cu tema aleasă. În contextul
selecției de resurse bibliografice, responsabilitatea studenților este de a se consulta cu coordonatorul
științific pentru validarea surselor de informare. (Neacșu, 2014)
Cercetarea literaturii de specialitate presupune și un demers de analiză și selecție a acelor teorii
care servesc argumentației proprii. Cercetarea bibliografică nu trebuie să fie redusă la o sumă de
conspecte care indică o receptare necritică a referințelor prezentate.
Vă recomandăm să realizați fișe de lectură pe măsură ce consultați materialele bibliografice, în
care să notați ideile, argumentele pro și contra, precum și sursa de unde au fost extrase; comentați, de
fiecare dată, ideile selectate prin raportare la propriul dvs. punct de vedere sau comparând diferențele
dintre teoriile selectate. Vă recomandăm să grupați autorii care exprimă păreri similare, intercalând
apoi părerile contrare. Astfel, cercetarea va avea o structură dialogică, ușor de urmărit. Când
prezentați o anumită teorie, este indicat să parafrazați ideile expuse. Puteți folosi, dar în măsură mult
mai mică, și citate, pentru situațiile când nu puteți parafraza.
2.5. Tipuri de cercetare educațională și opțiuni metodologice

Există mai multe criterii de clasificare a unei cercetări educaționale:
• După scopul și complexitatea subiectului de cercetat, putem distinge între:
a. cercetări teoretico–fundamentale (care deschid noi orizonturi asupra fenomenului educaţional);
b. cercetări practic–aplicative (abordează o problematică restrânsă și vizează îmbunătăţirea
domeniului explorat – de exemplu: evaluarea randamentului școlar și îmbogăţirea modalităţilor concrete
de acţiune).
• După metodologia de lucru adoptată, există:
a. cercetări observaţionale (neexperimentale) – concluziile sunt mai mult teoretice, sunt cercetări
descriptive, merg de la particular la general;
b. cercetări experimentale – conduc la descoperirea unor relaţii cauzale între elementele acţiunii
educaţionale. Fenomenele cercetate sunt determinate cantitativ și apoi sunt generalizate.
Între aceste tipologii de cercetare nu există o demarcaţie tranșantă; ele interferează și se
completează reciproc.
În funcție de tipul de cercetare pentru care optați, veți alege și metodele și tehnicile de investigație.
Acestea pot fi: observarea, experimentul, interviul, chestionarul, focus-grupul, analiza de conţinut,
studiul de caz, tehnicile sociometrice.
Rezultatele pot fi analizate și interpretate folosind analize cantitative și/sau calitative.
12
Capitolul 3. ELABORAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
3.1. Structura lucrării

3.1.1. Instrucțiuni privind elementele componente ale lucrării
Lucrarea de disertație reflectă eforturile de cercetare ale studentului masterand și trebuie să
cuprindă următoarele elemente definitorii: prezentarea problemei de cercetare, formularea scopului,
a obiectivelor și întrebărilor specifice temei abordate; materialele și metodele, rezultatele obținute în
urma analizei și interpretării datelor investigate în vederea obținerii răspunsurilor; contribuțiile
personale la studierea temei; limitele abordării și posibile extinderi.
Cel mai important aspect al unei lucrări de disertație este conținutul științific. Lucrarea trebuie
să fie scrisă într-un stil clar, concis, respectând normele de utilizare ale limbii române (pentru care vă
recomandăm ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și de punctuație – DOOM 3), precum
şi terminologia specifică domeniului programului de master.
• Pagina de titlu
• Cuprinsul lucrării
• Rezumatul lucrării
• Capitolele lucrării
o Cap. I – Introducere/Argument
o Cap. II – Literatura de specialitate / Bazele teoretice
o Cap. III – Metodologia cercetării
o Cap. IV – Rezultatele cercetării / Analiza și interpretarea rezultatelor
o Cap. V - Concluzii
• Referințe
• Anexe
3.1.1.1. Pagina de titlu
Lucrarea de disertație trebuie să conțină o copertă și o pagină de titlu care conține informații
similare cu cele de pe copertă, cu deosebirea că se va trece alături de Lucrare de disertație si titlul
lucrării, după modelul din Ex. 1.
• Prima pagină:
o sus: Universitatea din București, Facultatea de .........., Programul de Master ............(Times
New Roman 14, îngroșat);
o la mijloc: Lucrare de disertație (Times New Roman 28, îngroșat);
13
o mai jos în stânga: Gradul didactic, prenumele și numele coordonatorului științific (dacă este
cazul se adaugă și numele Îndrumătorului științific), (Times New Roman 14, îngroșat);
o mai jos în dreapta: Prenumele, numele studentului, (Times New Roman 14, îngroșat);
o Jos la mijloc: Bucuresti, Sesiunea: luna și anul (Times New Roman 14, îngroșat).
• A II-a pagină:
o sus: Universitatea din București, Facultatea de .........., Programul de Master ...........(Times
New Roman 14, îngroșat);
o la mijloc: Titlul lucrării de disertatie (Times New Roman 22, îngroșat);
Nota: Pentru lucrările redactate de masteranzii de la FLLS într-o limbă străină, titlul trebuie
menționat atât în limba respectivǎ, cât și în limba română.
o mai jos în stânga: Gradul didactic, prenumele și numele coordonatorului științific (dacă este
cazul se adaugă și numele Îndrumătorului științific), (Times New Roman 14, îngroșat);
o mai jos în dreapta: Prenume, numele studentului, (Times New Roman 14, îngroșat);
o mai jos la dreapta: adresa de e-mail a autorului (Times New Roman 12)
o Jos la mijloc: București, Sesiunea: luna și anul (Times New Roman 14, îngroșat).
Exemplul 1:
Notă: Paginile de titlu nu se numerotează.
14
3.1.1.2. Cuprinsul lucrării
În Cuprins trebuie să fie menționate titlurile capitolelor și al subcapitolelor, cu indicarea
numărului paginii de la începutul fiecărei secțiuni. Se redactează la 1 rând, cu Times New Roman 10,
format Justified, asa cum este prezentat în exemplul 2.
Exemplul 2
3.1.1.3. Rezumatul lucrării

În elaborarea lucrării de disertație, studentul va redacta un rezumat al lucrării de 300-600 de
cuvinte, în limba română cu excepția lucrărilor redactate la specializarile limbi străine moderne
(germană, engleză, franceză, spaniolă etc.) la care rezumatul se redactează în limba străină studiată.
Rezumatul în limba română/într-o limbă străină va fi inclus imediat după cuprins. În alcătuirea
rezumatului, se recomandă prezentarea pe scurt a elementelor definitorii ale lucrării: scopul,
obiectivele, materialele și metodele utilizate, rezultatele și concluziile obținute; la final, se
menționează minimum 3 cuvinte cheie.
3.1.1.4. Capitolele lucrării
3.1.1.4.1. Introducere/Argument
Prima parte a conținutului lucrării este reprezentată de introducere/argument, care va cuprinde
informații legate de următoarele aspecte:
• introducere generală privind tematica abordată în lucrarea de disertație, cu sublinierea
importanței acesteia și motivația alegerii temei
• stadiul actual al cunoașterii (orientat spre problematica abordată);
15
• întrebări la care lucrarea își propune să emitǎ răspunsuri;

• punctul de plecare al cercetării;
• o prezentare de ansamblu asupra lucrării.
Recomandăm ca introducerea să fie redactată la final, când autorul are o imagine clară asupra
lucrării sale, astfel încât să poată face o sinteză relevantă și succintă a întregului parcurs de cercetare.
(cf. Ghid licență Lingvistică, 2021) Nu este însă necesar să fie prezentate aici și concluziile cercetării.
3.1.1.4.2. Capitolul I: Literatura de specialitate/Bazele teoretice
Reprezintǎ secṭiunea lucrǎrii în care este prezentat stadiul actual al cunoașterii în domeniul
abordat în lucrare, introducerea conceptelor cheie respectând rigoarea ṣtiinṭificǎ ṣi lingvisticǎ.
Lucrarea de disertație trebuie să reprezinte interpretarea proprie a informațiilor din literatura de
specialitate, prelucrate în mod critic, şi nu reproduse ca atare. Se acceptǎ un procent maxim al
gradului de similitudine de 10%, care va fi verificat de secretarul comisiei de susținere a disertațiilor
prin intermediul unor platforme specifice (de ex. : detectareplagiat.ro; plagiarism-detector.ro,
plagiarism-detector.com și plagiarism-detector.net).
3.1.1.4.3.Capitolul II: Metodologia cercetǎrii
Capitolul al II-lea al lucrǎrii de disertaṭie cuprinde partea de contribuții originale ce va include
o scurtă introducere în care se prezintă scopul cercetării, obiectivele cercetării, ipotezele de lucru ṣi
metodologia cercetǎrii (tehnici şi instrumente de cercetare, aplicațiile/experimentele realizate, metode
de colectare, analizǎ ṣi interpretare a datelor).
3.1.1.4.4.Capitolul III: Rezultatele cercetării
Capitolul cuprinde analiza ṣi interpretarea rezultatelor originale obṭinute (contribuṭia proprie)
în raport cu ipotezele de lucru ṣi obiectivele studiului ṣi comparând cu alte studii ce abordeazǎ o
problematicǎ similarǎ. În această parte, studentul masterand va aborda și problematica limitelor
derivate din rezultatele obṭinute (validitate, subiectivitate, posibilitate de generalizare etc.) (adaptat
dupǎ Neacṣu, 2014). În economia lucrării, ponderea capitolelor II și III trebuie să fie mai mare decât
cea a capitolului teoretic.
3.1.1.4.5.Concluzii și considerații finale
Concluziile intrǎ în conṭinutul propriu-zis al lucrǎrii de disertaṭie ṣi evidenṭiazǎ rǎspunsurile
obṭinute la întrebarile formulate iniṭial, stabilesc conexiunile cu alte studii similare de la nivel naṭional
sau internaṭional. Tot aici, sunt menționate limitele cercetării și posibilele extinderi în investigarea
temei.
3.1.1.4.6. Lista referințelor bibliografice
Aceastǎ secṭiune a lucrǎrii urmeazǎ dupǎ partea de concluzii ṣi cuprinde toate sursele (cărți,
capitole/secțiuni din cărți, teze de doctorat în manuscris, articole, website-uri, articole de pe pagini
web, articole prezentate la conferințe, rapoarte etc.), în ordine alfabetică sau/și numerotate cu cifre
16
arabe, urmate de punct (nu paranteze rotunde sau pătrate). În cazul în care unui autor îi corespund
mai multe lucrări, acestea vor fi listate în ordine cronologică.
3.1.4.7. Anexele lucrării
Anexele se includ în corpul lucrării de disertație, imediat după secțiunea referințe bibliografie.
Ele pot conține chestionare folosite pentru a colecta date, fișe de lucru, capturi de ecran pentru
aplicațiile online, tabele, grafice etc. Anexele trebuie să aibă titlu, să fie numerotate, iar trimiterile
din text la anexe se vor face ca în cazul figurilor şi tabelelor (de exemplu, Vezi Anexa nr. 2).
17
Capitolul 4. REDACTAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
4.1. Recomandări privind redactarea și formatarea lucrării de disertație

Lucrarea de disertație va fi redactată în limba română. În funcție de specialitate, anumite părți
din lucrare, cuprinsul și un rezumat pot fi redactate într-o limbă străină de circulație internațională.
4.1.1. Formatul lucrării
Formatul întregii lucrări este A4. Se recomandă un număr de minimum 40 de pagini (inclusiv
referințele bibliografice, dar excluzând anexele), scrise pe o singură față.
Lucrarea de finalizare a studiilor trebuie să conțină o copertă și o pagină de gardă/titlu (vezi
secțiunea 3.1.1.1), un cuprins care trebuie să reflecte conținutul lucrării (vezi secțiunea 3.1.1.2), un
rezumat (vezi secțiunea 3.1.1.3), capitolele lucrării (vezi secțiunea 3.1.2.1), referințe/ bibliografie
(vezi secțiunea 3.1.2.2.1). Lucrarea de disertație poate conține anexe (vezi secțiunea 3.1.2.2.2).
Redactarea lucrărilor de finalizare a studiilor de master se va realiza cu caractere Times New
Roman, dimensiunea 12, cu caractere diacritice. Textul lucrării va respecta o spaţiere între rânduri de
1,5 linii. Spațierea între paragrafe va fi de 3 linii.
Textul din cadrul paragrafelor normale va fi aliniat între marginile din stânga şi dreapta (aliniere
stânga-dreapta/justified). Primul rând al fiecărui paragraf va avea un alineat de 1,2 -1,5 cm.
Fiecare capitol începe pe pagină nouă!
4.1.2. Dimensiunea marginilor și numerotarea paginilor
Marginile paginilor vor avea următoarele dimensiuni: stânga: 2,54 cm; dreapta: 2 cm; sus: 2
cm; jos: 2 cm.
Paginile lucrării vor fi numerotate continuu (nu pe secțiuni). Numerotarea paginilor începe de
la secțiunea de Introducere. Numărul de pagină se inserează în subsolul paginii.
4.1.3. Utilizarea culorilor
În mod obișnuit, lucrarea se tipărește în varianta monocolor (alb/negru), dar pentru a diferenția,
simboliza, marca diferite elemente de conținut (de exemplu, grafice), pot fi utilizate culori. Un aspect
important este utilizarea constantă și consecventă a culorilor pentru a simboliza diferite aspecte. De
asemenea, se recomandă să nu se utilizeze mai mult de 5-7 culori pentru a facilita lectura și înțelegerea
documentului. Culorile vor fi utilizate doar pentru fișe de lucru, grafice, scheme, diagrame, ecuații,
infografice, casete etc., în timp ce textul lucrării va fi de culoare neagră.
Utilizarea culorilor în lucrările de disertație trebuie să fie alese cu atenție, să nu încarce
materialul ci, dimpotrivă, să-l facă mai lizibil.
18
4.1.4. Numerotarea capitolelor și a secțiunilor
Capitolele se notează cu cifre romane (I, II, III ...), iar secțiunile cu cifre arabe (1., 2., 3. ...; 1.1.,
1.2., 1.3. ..., 1.1.1., 1.1.2., 1.1.3. ...). Este nerecomandată numerotarea automată a capitolelor și
secțiunilor!
4.1.5. Utilizarea diacriticelor
Folosirea diacriticelor românești este obligatorie.
Instalarea tasturii românești pe calculator se poate face urmând pașii de mai jos:
Control Panel → Region and language / Language → Keyboards and languages → Change
Keyboards → Add: Romanian (Romania)
Pentru a folosi tastatura românească, se apasă butonul care apare jos, în dreapta ecranului,
când se accesează Office-Word și se selectează RO.
Diacriticele românești se află în zona tastei „Enter”. De regulă, corespondențele sunt
următoarele:
;=ș :=Ș
‘=ț “=Ț
[ =ă {=Ă
]=î }=Î
\=â | =Â
4.1.6. Utilizarea simbolurilor, ecuațiilor figurilor, schemelor, tabelelor

În textul lucrării pot fi incluse simboluri și / sau formule / ecuații. În cazul utilizării ecuațiilor,
acestea trebuie numerotate continuu, indiferent de secțiunea sau capitolul în care apar.
Tabelele se numerotează cu cifre arabe, de la 1 la n. Titlul se menţionează deasupra tabelului,
centrat. Dacă este cazul, sub tabel se pot introduce diferitele abrevieri utilizate în tabel.
Figurile se numerotează cu cifre arabe, de la 1 la n; fiecare figură are număr şi titlu, care se
menţionează sub figură, centrat.
În cazul în care o figură sau un tabel este preluat/ă dintr-o sursă bibliografică, referirea în cauză
se va menționa în titlul asociat figurii/tabelului în cauză.
4.2. Recomandări privind citarea
Citatele se scriu cu litere drepte și se evidențiază prin ghilimele românești („”). Dacă citatul
cuprinde el însuși o altă citare, aceasta din urmă se va evidenția prin ghilimele franțuzești (« »). Orice
lipsă din citat se evidențiază prin croșete (puncte de suspensie între paranteze pătrate - [...]).
Punctuația și ortografia originală a citatului se păstrează între ghilimele. Când citatul terminat prin
punct este ultima parte a frazei, după ghilimele nu se mai pune punct. Următoarea frază se scrie cu
19
majusculă. Dacă fraza continuă după citatul terminat în original prin punct, acesta din urmă se
suprimă.
Dacă citatul este mai scurt sau egal cu 3 rânduri de text, el se va da în corpul textului. Dacă este
mai lung de 3 rânduri, citatul se va scoate în exergă. Tehnoredactarea citatului din exergă se face
astfel: fără ghilimele, două tab-uri de la stânga, justificat, corp 12, spațiat la 1 rând, separat printr-un
spațiu de rândul de deasupra și de rândul de dedesubt.
De exemplu:
În acest sens, este relevant un citat din volumul Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, tradus
în limba română de Dinu Flămând; fragment ce conține atât o descriere a modului în care trebuie
încurajați elevii să citească, cât și o prezentare a ceea ce înseamnă lectura creativă:
N-am putut niciodată să citesc o carte abandonându-mă total; de fiecare dată, în mod
progresiv, comentariul inteligenței sau cel al imaginației interveneau să turbure firul
povestirii. După câteva minute, eu eram cel care scria cartea, iar ceea ce era scris nu
se afla niciunde. (Pessoa 2012: 440)
Orice citare directă sau parafrazare din surse publicate (cărți, articole, site-uri, etc.) sau
nepublicate (cursuri, conferințe, etc.) trebuie semnalată printr-un sistem clar și explicit de mențiuni,
trimiteri și referințe bibliografice care să indice fiecare sursă. În cazul în care se preia un text cuvânt
cu cuvânt dintr-o sursă bibliografică, acesta trebuie pus în ghilimele și urmat de indicația
bibliografică.
Trimiterile bibliografice se vor introduce în text (nu în note). Trimiterea include numele
autorului (fără prenume), anul apariției lucrării și numărul paginii.1 Lucrările colective de tip
dicționar. se citează cu siglă, an și pagină, iar articolele/capitolele de autor se citează cu nume și an
(opțional pagina); trimiterea se pune de obicei în paranteză. (cf. Ghid Litere, 2021)
Se consideră plagiat prezența într-o lucrare a citatelor sau a informațiilor/ideilor parafrazate ale
căror surse nu sunt indicate nici la locul menționării lor în text, nici în bibliografie (vezi și secțiunea
3.1.2.2.1).
Toate titlurile bibliografice să fie citate în text, astfel:
▪ pentru indicațiile bibliografice cu autor unic se citează numele autorului, anul și, unde este
cazul, pagina/paginile la care se trimite (de ex., Stan, 2001; Pamfil, 2016: 100);
1
Exemplele oferite de noi respectă modelul de citare APA, dar, în funcție de opțiunile facultății,
se pot folosi și alte stiluri de citare consacrate. Important este ca modul de citare să fie uniform pe tot
parcursul lucrării.
20
▪ pentru indicațiile bibliografice cu doi autori se citează numele primului și celui de al doilea
autor, anul și, dacă este cazul, paginile (de ex., Stan și Popescu, 2001; Pamfil și Tămâian, 2005: 45-40);
▪ pentru indicațiile bibliografice cu mai mulți autori se citează numele primului autor și colab.”,
anul (de ex., Stan şi colab., 2001).
Articole din reviste: Autor/autori, anul, titlul articolului între ghilimele, titlul revistei (cu
abrevierea internațională) în italice, precedat de prepoziția în, volumul și pagina/paginile.
Când articolul citat a apărut într-o publicație on-line, se adaugă indicele doi.
• Ghosh S., Marchand V., Gaspar I., Ephrussi A., 2012, ″Control of RNP motility and
localization by a splicing-dependent structure in Oskar mRNA″, în Nat. Struct. Mol. Biol. 19, 441-449.
• Hattie, J.A., Biggs, J., Purdie, N., 1996, ″Effects of learning skills intervention on
student learning: A meta-analysis″, în Rev. Educ. Res., 66, 99-136.
Capitole din cărți: Autor/autori, anul, titlul capitolului, titlul cărții, precedat de prepoziția în,
editorii cărții, editura, paginile sau indicele doi, atunci când avem un articol din reviste on-line.
• Fyffe J., Wilson K., 2010, ″Principles of clinical biochemistry″, în Wilson K., Walker
J., (eds), Principles and Techniques of Biochemistry and Molecular Biology, Cambridge University
Press, 625-659.
• Latham, G.P., Lee, T. W., 1986, ″Goal-setting″, în E. A. Locke (ed.), Generalizing
from laboratory to field settings (pp. 101-117), Lexington, MA: Lexington Books.
Cărți: Autor/autori, anul, titlul, editura
• Cain M.L., Bowman W.D., Hacker S.D., 2011, Ecology, Sinauer Associates, Inc.
• Pamfil, A. (2016). Didactica literaturii. Reorientări, București, Editura Art.
Pagini web: Titlul site-ului. Disponibil online: adresa URL (accesat pe Zi Lună An).
• Change Your PJs Every Day For These 8 Reasons—Little Things. Disponibil online:
https://www.littlethings.com/reason-to-change-your-pjs (accesat pe 17 iunie 2021).
În cazul citării unui fragment dintr-un text redactat într-o limbă străină, pasajul va fi tradus în
română și pus între ghilimele, cu mențiunea „traducerea mea”, notată între paranteză, ca în
modelul de mai jos:
Pe o scenă întunecată, văd figurile autorului și cititorului, cu o carte – textul poemului, piesei sau
romanului – între ei. Reflectorul focalizează pe unul dintre cele trei elemente atât de tare încât ceilalți
devin invizibili. De-a lungul secolelor, de obicei, lumina a căzut fie pe carte, fie pe autor. Cititorul
a stat în umbră, fiind de la sine înțeles, intențiile și scopurile sale fiind invizibile. (Rosenblatt 1994:
1, trad. mea, TS).
Citatul în limba străină din textul de origine se va insera, între ghilimele, într-o notă de subsol.
Pentru redactarea Bibliografiei NU se folosește funcția „Inserare notă de subsol” din secțiunea
„Referințe” din Word.
21
4.3. Recomandări privind utilizarea abrevierilor din latină
Pentru a nu repeta unele elemente ale descrierii bibliografice, în citare se utilizează următorii
termeni de origine latină:
- Apud = „citat după”. Indică un citat preluat nu din sursa originală, ci dintr-o altă lucrare care
o citează. Dacă o lucrare citată de un alt autor conține idei utile, dar nu este accesibilă, citarea se face
cu apud, menționând atât lucrarea citată, cât și lucrarea prin intermediul căreia se citează, după
modelul: (Whang 2008: 123, apud Ionescu 2015: 46). (Ghid Litere 2021)
- Ibid. (Ibidem) = „În aceeaşi lucrare” sau „Tot acolo”. În succesiunea imediată a citărilor,
textul de unde am citat repetat se omite, fiind înlocuit prin termenul latin Ibidem, prescurtat Ibid. sau
Ib., scris cu caractere italice (cursive). Aceasta permite a se evita repetarea aceleiaşi surse
bibliografice. În citarea repetată a unei alte pagini din aceeaşi sursă, la cuvântul „Ibidem” se adaugă
numărul paginii.
- Id. (Idem) = „Acelaşi” (despre autor). În succesiunea imediată a trimiterilor la diferite
lucrări ale aceluiaşi autor se utilizează termenul Idem sau Id. scris cu litere cursive.
- Op. cit. (Opus citatus/Opere citato) = „În lucrarea citată”. Când este citat acelaşi studiu al
unui autor de mai multe ori pe parcursul lucrării, însă nu succesiv, ci la distanţă, prima dată trimiterea
se face în întregime, după care apare termenul latin opus citatum, prescurtat op. cit., subliniat cursiv.
Ca referentul lui „op. cit.” să fie regăsit, se vor revedea notele precedente sau secţiunea generală a
referinţelor, căutându-se prima citare a autorului. La citarea repetată a altei pagini, la „op. cit.” se
adaugă numărul paginii.
- Loc. cit. (Loco citato) = „în locul citat”. Se foloseşte pentru trimiterea la un pasaj, paragraf
deja citat într-un articol.
- Sup. (Supra) = „mai sus, mai înainte” apare pentru referinţele care indică o idee / citat ce se
regăseşte în acelaşi text, dar anterior.
- Inf. (Infra) = „mai jos, mai departe” – pentru referinţe care semnalează o idee, citat care se
regăseşte ulterior în text.
- Comp. = „compară cu”. Se foloseşte pentru trimiterea care se face la o lucrare unde a fost
formulat un punct de vedere diferit sau numai parţial asemănător cu cel al autorului.
- Cf. (confer) = „a se compara”. Se utilizează pentru a face o comparaţie între puncte de vedere
diferite sau asemănătoare.
- Cfr. (lat.) = confirmare cu, întocmai cu, identic cu.
- v. (vide) = „vezi”. Indică locul unde trebuie căutată o definiţie, o explicaţie, atrage atenția
asupra unei lucrări din care sunt preluate anumite idei și pentru care nu se arată legătura.
22
4.4. Recomandări privind utilizarea computerului în colectarea, prelucrarea și analiza
datelor cercetării
În cadrul realizării lucrării de disertație pot fi elaborate formulare și / sau chestionare utilizate
ca instrumente de lucru. Se poate folosi un editor de texte pentru redactarea chestionarului, apoi
tipărirea şi distribuirea lui respondenților. După completare, chestionarele se adună și toate
răspunsurile se centralizează într-o bază de date. Un mijloc tehnic la îndemână este utilizarea
formularelor elaborate cu ajutorul Google Drive-Form, care permite prelucrarea automată a datelor
centralizate.
De asemenea, există diferite programe utile ce pot fi aplicate pentru prelucrarea datelor și pentru
realizarea diferitelor tabele și grafice: MSO Excel, Origin, SPSS (Statistical Package for the Social
Sciences).
4.5. Recomandări privind forma finală a lucrării de disertație și predarea acesteia

Lucrarea de disertație se va prezenta în forma finală într-un singur exemplar tipărit (care se va
preda secretarului comisiei). De asemenea, studenții vor preda și varianta electronică a lucrării, în
format PDF. Aceasta va cuprinde în mod obligatoriu declarația pe proprie răspundere a absolventului
privind autenticitatea lucrării de disertaţie – conform modelului de mai jos.
23
Capitolul 5. PREZENTAREA LUCRĂRII
5.1. Elaborarea prezentării
5.1.1. Aspecte privind conținutul
Prin prezentarea orală a lucrării de disertație, studenții susțin în fața unei comisii de specialitate
proiectul de cercetare, demonstrând astfel că în timpul masteratului au dobândit atât o bază de
cunoștințe teoretice solidă cât și, mai ales, deprinderi aplicative.
Scopul prezentării lucrării de disertație îl constituie rezumarea conținutului acesteia. Punctele care se
recomandă să fie atinse sunt:
• câmpul teoretic și avansarea unei ipoteze de lucru bine definite
• metodele și instrumentele folosite în cercetare
• relatarea succintă și pertinentă a elementelor cheie din bibliografia de specialitate
• prezentarea experimentului, a câmpului de analiză sau a corpusului
• analiza și interpretarea rezultatelor obținute la testarea și validarea ipotezei formulate
• concluziile la care s-a ajuns în cadrul lucrării
Prezentarea orală este gândită ca un punct de plecare pentru o discuție cu membrii comisiei pe
marginea acestor elemente, din care urmează să reiasă capacitatea studentului de a-și susține punctul
de vedere și de a aduce argumente pentru propria poziție.
Studentul poate intra în sală cu notițe, scheme, imagini, poate folosi laptopul și proiectorul pentru
susținerea lucrării, dar esența susținerii constă în expunerea orală liberă, iar nu în citirea unui text
redactat anterior.
Prezentarea se recomandă să aibă un suport vizual în forma unei prezentări sau măcar a unui handout
și să fie susținută oral liber (nu este de recomandat să se citească de pe un suport scris sau să fie
învățată pe de rost).
5.1.2 Elemente de design al prezentării
Cea mai uzuală formă a prezentării este aceea în format PowerPoint, însă în mediile academice se
folosesc din ce în ce mai mult prezentări online de tip Prezi sau Mentimeter, care pot avea un caracter
interactiv mai pronunțat. Este recomandabil ca o prezentare să aibă între 15-20 de slide-uri.
La elaborarea slide-urilor vă recomandăm să aveți în vedere următoarele aspecte:
24
• pe primul slide se vor menționa universitatea și programul de masterat, titlul lucrării, numele
studentului și al coordonatorului, anul și localitatea în care se susține lucrarea;
• următoarele slide-uri vor curpinde informații despre structura lucrării, contextul, obiectivele,
ipoteza și etapele cercetării, profilul grupului-țintă; prezentarea succintă a unor aspecte relevante
din literatura de specialitate; prezentarea metodelor de cercetare utilizate și a aspectelor inovative
ale cercetării: aplicațiile propuse (aceasta va fi partea cea mai consistentă a prezentării), urmată
de analiza și interpretarea rezultatelor; în final, vor fi prezentate concluziile;
• pe slide-uri nu se va plasa foarte mult text și mai ales nu propoziții întregi, ci doar idei principale
care vor fi detaliate oral;
• la folosirea elementelor de design se va avea în vedere evitarea unui design încărcat, care să
capteze atenția în detrimentul coținutului;
• se recomandă atenție la corectitudinea formulărilor, la scrierea cu diacritice.
5.2. Susținerea prezentării
Susținerea va avea loc oral. Se recomandă exersarea monologului de câteva ori înainte de momentul
prezentării. Pentru o ultimă revizuire a prezentării pot fi utile următoarele întrebări:
✓ Am început cu menționarea titlului lucrării și a motivelor pentru care l-am ales?

✓ Am menționat clar scopul lucrării?
✓ Am circumscris aria tematică și am indicat metodele și instrumentele folosite în cercetare?
✓ Am ales și relatat câteva exemple din literatura de specialitate pe care se bazează lucrarea?
✓ Am prezentat destul de clar și de succint experimentul, câmpul de analiză sau corpusul?

✓ Am relatat concludent rezultatele analizei efectuate precum și concluziile la care am ajuns?
✓ Mă încadrez în timpul prevăzut?
✓ Am mulțumit pentru atenție și am semnalat disponibilitatea de a răspunde la întrebări?
La specializările la care lucrarea de licență este total sau parțial elaborată într-o limbă străină, atât
prezentarea cât și susținerea urmează să fie total sau parțial în limba străină. Dacă nu toți membrii
comisiei vorbesc limba respectivă, întrebările și raspunsurile de după expunerea lucrării se pot
formula în limba română.
Comisia va aloca fiecărui candidat 15-25 minute (fără timpul de deliberare), distribuite după cum
urmează:
25
• primele minim 7 – maxim 15 minute – expunerea neîntreruptă a studentului;

• apoi, cca. 10 minute – timp în care membrii comisiei adresează întrebari studentului; aceste
întrebări sunt menite sa ajute comisia să aprecieze corect cunoștințele și competențele studentului în
domeniul ales.
5.2.1. Comisia
Fiecare comisie este compusă din minimum trei membri (inclusiv președintele) și un secretar. Cel
puțin doi membri ai comisiei trebuie să fie prezenți în permanență în timpul susținerii (în afară de
coordonatorul lucrării, în cazul în care acesta este și membru al comisiei).
Prezența coordonatorului lucrării de disertație nu este obligatorie la susținere. În cazurile în care

acesta nu poate fi prezent, trebuie să existe cel puțin fișa de evaluare, în care se va specifica nota cu
care apreciază lucrarea.
Comisia poate permite, la susținere, prezența oricărui cadru didactic care a predat în cadrul
programului de master, aceștia putând interveni cu întrebări. Pot solicita participarea, în calitate de
observatori, și masteranzi din anul I sau studenți de la licență.
5.2.2 Planificarea susținerii orale
Programul susținerii lucrărilor de licența în fața comisiilor se aduce la cunoștința studenților cu cel
puțin o zi înainte de susținere. De obicei, sesiunea de susținere a lucrărilor de disertație se împarte în
mai multe mini-sesiuni; repartizarea studenților se face anterior, astfel încât în fiecare mini-sesiune
să prezinte 4 sau 5 studenți, în funcție de numărul total al celor înscriși în sesiunea respectivă.
26
Capitolul 6. CRITERII ȘI INDICATORI DE EVALUARE A LUCRĂRILOR
Pentru evaluare se face media aritmetică între nota acordată de coordonatorul lucrării și nota acordată
de către comisie pentru susținere. În acordarea notelor se va folosi formularul standard de evaluare
cu 10 itemi. Pentru a fi considerat promovat, candidatul trebuie să satisfacă exigențele minime atât
ale coordonatorului, cât și ale comisiei, de la care trebuie să obțină nota minimă de promovare la
susținere (6).
Deliberările comisiei sunt confidențiale. Observațiile și sugestiile membrilor comisiei îi pot fi

transmise studentului de către coordonator după anunțarea notelor.
Facultățile pot sugera folosirea unor fișe de evaluare distincte, asigurându-se că următoarele 10
criterii sunt acoperite în evaluarea combinată a coordonatorului și a comisiei:
1. Pertinenţa pentru domeniu a temei lucrării, congruenţa dintre subiect şi conţinut;

2. Calitatea demersului metodologic (semnificaţia temei, stadiul cercetării, ipoteze de lucru şi
metode de cercetare, prezentarea surselor primare şi secundare);
3. Organizarea lucrării (structură coerentă, echilibrul părţilor/capitolelor, bibliografie corect
structurată);
4. Calitatea documentării şi a utilizării surselor (calitatea selectiei referinţelor bibliografice,
volumul acestora, corectitudinea aparatului critic);
5. Gândire critică, examinarea şi interpretarea critică a surselor şi a elementelor expuse;
6. Aplicarea corectă a conceptelor şi a metodologiei specifice domeniului;
7. Originalitate, contribuţie personală, puncte de vedere noi;
8. Calitatea expunerii şi a argumentării;
9. Stil, exprimare (coerenţă, fluenţă, corectitudine);
10. Tehnoredactare (cu greşeli/corectă, îngrijită).
La aceste criterii, departamentele pot adăuga și altele proprii, de pildă: asiduitatea efortului depus de
candidat, prezentarea periodică la consultări, respectarea calendarului de lucru/de finalizare și predare
a lucrării stabilit de comun acord cu studentul etc.
27
Coordonatorul va nota în primul rând calitatea științifică și lingvistică a lucrării scrise. Comisia va
verifica prin întrebările adresate atât abilitațile metodice și didactice ale candidaților, cât și pe cele
aplicative.
Nota acordată de membrii comisiei pentru susținere se recomandă să aibă în vedere următoarele
criterii:
• prezentarea tezei de disertație (claritatea și calitatea slide-urilor, creativitate);

• expunerea coerentă, logică, interesantă a conținuturilor lucrării;
• calitatea răspunsurilor la întrebările adresate de către comisie;
• capacitatea studentului de a-și susține punctul de vedere, dincolo de o simplă reproducere și de a
aduce argumente pentru propria poziție.
Notele vor fi afișate după susținerea tuturor lucrărilor.
28
Capitolul 7. ASPECTE PRIVITOARE LA ETICA CERCETĂRII
În redactarea și susținerea lucrării, candidatul își asumă în totalitate normele de integritate

academică, impuse de respectarea principiilor și a bunelor practici de onestitate intelectuală. Ele
privesc în mod direct faza de documentare, respectiv elaborarea lucrării, dar și prezentarea acesteia.
Universitatea din București asigură dreptul la proprietate intelectuală și evaluarea corectă a
performanțelor academice (inclusiv cele ale studenților), fiind implicată în permanență în informarea,
monitorizarea și raportarea practicilor indezirabile și netolerate precum copiatul, plagiatul,
„fabricarea" rezultatelor cercetărilor etc.
Astfel, se consideră plagiat următoarele (Universitatea din București, 2011):
• copierea sau parafrazarea necreatoare a unui text fără precizarea autorului;
• citarea neatribuită a unor idei, argumente, date, rezultate etc. într-o manieră care lasă impresia
că acestea ar aparţine celui care citează;
• prezentarea publică de către cineva - a unor idei, rezultate de cercetare, ipoteze, date, formule,
algoritmi, demonstraţii etc. ale altor autori - ca fiind ale sale proprii;
• însuşirea contribuţiilor intelectuale (traduceri, sistematizări, tabele, figuri etc.) ale altor autori
şi prezentarea lor public, fără menţionarea explicită a surselor acestor contribuţii
Persoana care reproduce materialele trebuie să precizeze care e paternitatea acestora. În cazul
reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau autorii au
renunţat deliberat la orice drepturi de proprietate, integritatea academică este afectată, chiar dacă nu
sunt lezate anumite drepturi de autor bine determinate şi bine protejate (Universitatea din București,
2011).
De asemenea, contrafacerea de conținut se referă și la citarea eronată a surselor (Florescu,
2012).
În cazul în care persoana care citează folosește formulări de tip impersonal, cum ar fi: ”se afirmă
că...”, ”se consideră că...” nu poate fi acuzată de folosire frauduloasă a surselor sau de încălcare a
drepturilor de autor. În funcție de context, i se poate imputa imprecizia, lipsa de acurateţe, neglijenţa
etc. De asemenea, abuzul de citate sau apelul la informații neatribuite este considerat ca fiind
inacceptabil şi blamabil profesional (Universitatea din București, 2011).
29
E important de știut că există o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia
”actul de imprimare a unui extras din 11 cuvinte, care se efectuează în cursul unui procedeu de captare
de date, nu poate fi realizat fără consimțământul titularilor drepturilor de autor vizați”.
Tot în acest registru putem lua în considerare și autocitarea. Aceasta presupune reluarea unui
text sau a unui fragment de text produs/valorificat anterior. Republicarea aceluiaşi conținut propriu
într-o altă limbă şi alte autoreproduceri similare nu sunt considerate culpabile, însă autorul are
obligația morală de a înștiința cititorul despre reluarea unui material deja valorificat, cu precizarea
coordonatelor folosirii anterioare (sursa, contextul etc.). Abuzul de autocitare constituie o încercare
de a crea o falsă impresie de prolificitate intelectuală, iar atunci autocitarea devine culpabilă din
punctul de vedere al normelor de integritate academică.
30
BIBLIOGRAFIE
• Florescu, M., 2012: Opinii. Preluat pe Noiembrie 2013, de pe Lumea Justiției:

http://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_consideraii.pdf .
• Neacșu, Ioan, 2014: Ghidul pentru elaborarea lucrărilor de licență/disertație, lucrare
coordonată de prof. Ioan Neacșu, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și
Științe ale Educației, 2014.
• Ghid Litere, 2021: Ghid pentru realizarea lucrării de licență, Universitatea din București,
Facultatea de Litere, Departamentul de lingvistică (https://litere.ro/wp-
content/uploads/2022/02/ghid-licenta-Lingvistica.pdf)
• Ghid Istorie, 2018: Ghid de finalizare a studiilor de licență și master, Universitatea din
București, Facultatea de Istorie (https://istorie.unibuc.ro/wp-
content/uploads/2018/10/Ghid_de_finalizare_a_studiilor_de_licenta_si_master-final.pdf,
accesat pe 25.02.2022).
• Ghid Biologie, 2021: Recomandări pentru întocmirea lucrării de disertație, Universitatea
din București, Facultatea de Biologie.
• Ghid Chimie, 2018: Regulament propriu al Facultății de Chimie privind organizarea și
desfășurarea examenelor de finalizare a studiilor - prezentarea și susținerea lucrării de
licență/dizertație, Universitatea din București, Facultatea de Chimie
(https://www.chimie.unibuc.ro/images/studenti/examene/2018-2019/licenta-
disertatie/regulament-chimie.pdf, accesat pe 25.02.2022).
• Ghid filologie, 2018: Ghid al licenței. Precizări procedurale privind susținerea examenului
de finalizare a studiilor de licență pentru secțiile de filologie (limbă și literatură),
Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
(http://lls.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/05/GHIDUL-LICENTEI-FILOLOGIE-
IUNIE-2018.pdf, accesat pe 25.02.2022).
• Universitatea din București, 2011: Codul de Etică al Universității din București. Preluat pe
Decembrie 3, 2013, de pe Universitatea din București:
http://www.unibuc.ro/n/despre/Codul_de_etica_al_Universitatii_din_Bucuresti.php.
31
32

Ghid Disertatie MD - Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Disertatie MD - Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID METODOLOGIC PENTRU ELABORAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

GHID METODOLOGIC PENTRU ELABORAREA

Material realizat în cadrul proiectului Start în carieră prin master didactic

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Capitolul 1. Scopul și structura ghidului .........................................................................................4

Capitolul 2. Proiectarea lucrării de disertație

Capitolul 3. Elaborarea lucrării de disertație

Capitolul 4. Redactarea lucrării de disertație

Capitolul 5. Prezentarea lucrării de disertație

Capitolul 6. Criterii și indicatori de evaluare a lucrărilor de disertație .................................. 28

Capitolul 7. Aspecte privitoare la etica cercetării ..................................................................... 30

Capitolul 1. SCOPUL ȘI STRUCTURA GHIDULUI

Ghidul de față se adresează masteranzilor care urmează diferite specialități în cadrul

Capitolul 2. PROIECTAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

2.1. Alegerea temei lucrării de disertație

Exemplul 1: specialitatea Limba și literatura română

Metoda explicației în lămurirea unor

Exemplul 3: specialitatea Chimie

Metoda experimentului de laborator în

Exemplul 4: specialitatea Limbi moderne

Exemplul 1: specialitatea Limba și literatura română

Exemplul 3: specialitatea Chimie

Exemplul 4: specialitatea Limba germană

2.3. Planificarea etapelor de elaborare a lucrării de disertație

2.4. Selecția, analiza și organizarea resurselor bibliografice

2.5. Tipuri de cercetare educațională și opțiuni metodologice

Capitolul 3. ELABORAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

3.1. Structura lucrării

Notă: Paginile de titlu nu se numerotează.

3.1.1.3. Rezumatul lucrării

• întrebări la care lucrarea își propune să emitǎ răspunsuri;

Capitolul 4. REDACTAREA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

4.1. Recomandări privind redactarea și formatarea lucrării de disertație

4.1.6. Utilizarea simbolurilor, ecuațiilor figurilor, schemelor, tabelelor

4.5. Recomandări privind forma finală a lucrării de disertație și predarea acesteia

Capitolul 5. PREZENTAREA LUCRĂRII

5.1. Elaborarea prezentării

5.1.1. Aspecte privind conținutul

5.1.2 Elemente de design al prezentării

La elaborarea slide-urilor vă recomandăm să aveți în vedere următoarele aspecte:

5.2. Susținerea prezentării

✓ Am început cu menționarea titlului lucrării și a motivelor pentru care l-am ales?

✓ Am prezentat destul de clar și de succint experimentul, câmpul de analiză sau corpusul?

• primele minim 7 – maxim 15 minute – expunerea neîntreruptă a studentului;

Prezența coordonatorului lucrării de disertație nu este obligatorie la susținere. În cazurile în care

5.2.2 Planificarea susținerii orale

Capitolul 6. CRITERII ȘI INDICATORI DE EVALUARE A LUCRĂRILOR

Deliberările comisiei sunt confidențiale. Observațiile și sugestiile membrilor comisiei îi pot fi

1. Pertinenţa pentru domeniu a temei lucrării, congruenţa dintre subiect şi conţinut;

• prezentarea tezei de disertație (claritatea și calitatea slide-urilor, creativitate);

Notele vor fi afișate după susținerea tuturor lucrărilor.

Capitolul 7. ASPECTE PRIVITOARE LA ETICA CERCETĂRII

În redactarea și susținerea lucrării, candidatul își asumă în totalitate normele de integritate

• Florescu, M., 2012: Opinii. Preluat pe Noiembrie 2013, de pe Lumea Justiției:

S-ar putea să vă placă și