Neicu Elena

Plan de management al clasei

A. Scopuri manageriale traduse in obiective ale invatarii

Pasii prin care profesorul isi poate construi obiective ale planului sau
managerial sunt:
Profesorul trebuie sa :
1. Reflecteze asupra cerintelor sociale ale lumii in care el si elevii sai traiesc;
2.Reflecteze asupra a doua aspecte:
-ce posibilitati de a raspunde acestor cerinte are disciplina (materia)
pe care el o preda;
- cum poate el, profesorul, intra in relatie cu elevii, parintii, colegii,
comunitatea pentru a raspunde adecvat acestor cerinte sociale; ce posibilitati de a
structura relatiile li ofera disciplina sa; ce pot invata elevii din relatia cu el.
3.Stabileasca obiectivele generale, care vor arata ce vor invata sa faca elevii sai
pentru a raspunde cerintelor sociale, studiind disciplina (materia) sa. (Profesorul
va corela ceea ce el gindeste si ceea ce-i prescriu documentele scolare care si
reglementeaza activitatea: planuri, programe, materiale ale comisiilor metodice
etc. etc.)
B. Fundamentare teoretica
Dintre modelele privind managementul comportamentelor in clasa
studiate eu ma plasez de partea modelelor umaniste, si anume a celor centrate pe
elev, pe copil. Mi se pare ca cele mai bune rezultate le voi avea cu elevii mei
daca ii voi respecta ca fiinte ganditoare si astfel voi primi din partea lor aceeasi
atitudine fata de mine: de stima si respect reciproc, de intelegere si ascultare.
Carl Rogers e partizanul invatarii centrate pe elev. El crede in capacitatea
elevului de a se autodisciplina, intr-un climat de acceptare, empatie, de comunicare
autentica, climat intretinut de un profesor nondirectiv.
Profesorul nondirectiv nu aplica tehnici de disciplinare. Cel mult, el stimuleaza
autocontrolul prin tehnicile de ascultare activa, empatica, pe care le stapineste.
Asadar, este mai important sa cunoastem ce capacitati are acest profesor. lata-le:
1. capacitatea de reflectare - el ii ofera elevului o oglinda a comportamentului sau
verbal si non-verbal, pentru a-1 incuraja sa se autoobserve, sa-si dezvolte constiinta
de sine si sa gandeasca asupra a ceea ce face, spune (,,Imi dau seama ca tu spui ca
...");
2. capacitatea de a oferi suport celor ce invata - le accepta neconditionat
trebuintele, le ofera sprijinul pe care ei il cer;

3. capacitatea de a incuraja autoevaluarea important este acum tonul cald,

exprimand autenticitatea interesului celui care intreaba, puterea lui de a accepta
orice raspuns fara a deveni agresiv (,,Ce simti cind actionezi astfel?");
4. capacitatea de a dezvolta responsabilitatea elevului -acesta este stimulat sa
gaseasca el insusi solutii; tonul profesorului traduce respectul si increderea in
puterea elevului de a gasi rezolvari ale problemelor cu care este confruntat (,,Ce
crezi tu ca ar trbui sa faci?");
5.capacitatea de a stimula cresterea, actualizarea de sine a elevului - profesorul
ofera sau valorifica ocazii de invatare care sint si ocazii de crestere, de
dezvoltare a capacitatilor, a talentelor elevului.
Michael Mariland - in 1975 -descrie citeva strategii umaniste de
management:
1. grija fata de copii (cunoasterea numelor, a cit mai multor lucruri despre ei);
2. stabilirea unor reguli si modalitati obisnuite, aceleasi mereu, de a face un lucru,
acceptate de toti, urmarite cu consecventa ;
3. acordarea de laude motivate (ceea ce presupune asigurarea sanselor de succes
tuturor copiilor atunci cind se construiesc sarcini de invatare);
4. folosirea umorului (profesorul sa stie sa se priveasca pe sine cu umor, sa stie
cum sa-i faca pe altii sa rada - umorul detensioneaza, previne conflictele );
5. modelarea mediului de invatare (personalizarea spatiului educativ).
Consider ca , numai atunci cand aceste capacitati profesorale sunt
indeplinite, se pot obtine rezultate pozitive cu elevii, iar ca strategiile prezentate de
Mariland sunt foarte eficiente. E de adaugat aici faptul ca eu sunt deja
invatatoare(am douazeci si cinci de ani vechime in invatamant si gradul didactic I)
si ca acesta este chiar modelul meu comportamental fata de elevii mei si ca ,
folosindu-l, am avut succese.
C.Organizarea mediului educational
1. Climatul favorabil invatarii
In acceptiune generala, acest climat reprezinta o rezultanta a organizarii
mediului clasei si a gestionarii comportamentelor din clasa.
Specific insa, el poate fi intretinut si prin scurte exercitii de ,,incalzire" (de
genul : Ce poti spune in trei cuvinte despre tine?;Ce-ti place / nu-ti place la altii ?;
Care este activitatea ta preferata ? Unde ti-ar place sa locuiesti ? ;Ce ti-ai lua daca
ai pleca singur pe o insula pustie ?), de ,,socializari" care energizeaza, ajuta
cunoasterea reciproca si stimuleaza comunicarea. Se pot utiliza la inceputul unei ore, ca
pregatire a activitatilor de invatare, cu prilejul orelor de dirigentie, ori in alte
momente in care doriti sa ridicati tonusul grupului, in functie de varsta elevilor si
de particularitatile clasei.

E bine sa rememoram fenomenele ce au aparut in anii scolaritatii noastre

legate de climatul (atmosfera) din clasele prin care am trecut ca elevi:
De exemplu:
In clasa a V-a la ora de istorie era placut pentru ca se prezentau foarte multe
imagini sugestive cu continut istoric(asa am indragit faraonii).
Activitatea de desen din clasa a VI-a mi-a placut pentru ca am fost premiata
cand am participat la concursul de pictura pe sticla.
In clasa a V-a la ora de limba romana era mai putin placut pentru ca
profesoara era tare morocanoasa.
Oare care ar fi conditiile care ar favoriza climatul scolar?
Cred ca un spatiu placut amenajat, o atmosfera calda, primitoare din partea
profesorului, o voce placuta, melodioasa, modulata a acestuia, acceptarea parerilor
personale, incurajarea continua ar putea fi cateva dintre conditiile care ar concura la
realizarea unui placut cadru , favorabil invatarii.
2. Managementul activitatii copiilor sau adolescentilor si a adultilor implicati in procesul
de invatare
Stilurile de conducere pe care eu,profesorul, - ca lider formal - le adopt pot
fi de mai multe feluri: autoritar,democratic sau laissez-faire. Fiecare persoana care
isi alege o cariera in invatamant isi adefineste sau se naste cu un stil propriu
profesoral si va avea sau nu succes la elevii sai daca va sti sa se adapteze claselor
pe care le conduce , stiindu-se faptul ca nu exista doua colective de elevi identice.
Andrew Pollard evidentiaza,in 2002, aspecte ale managementului activitatii
elevilor sau adultilor.El spune urmatoarele:
Conducerea copiilor si a adolescentilor in procesul invatarii implica:
-organizarea muncii cu intreaga clasa( frontala, deci);
-organizarea muncii in grup;
-organizarea muncii individuale (munca independenta in clasa care presupune
luarea in calcul a faptului ca elevii si profesorul trebuie sa se poata deplasa usor
unii spre ceilalti; temele pentru acasa, tinind seama de nevoile fiecaruia);
-discutii privind functionarea grupurilor, in scopul dezvoltarii abilitatilor sociale
si de comunicare in grup si intre grupuri.
Un alt rol trebuie atribuit parintilor. In raport cu activitatile de invatare din
scoala, parintii:
-pot fi consumatori ai ,,serviciilor" oferite de scoala pentru educarea eficienta a
copiilor lor;
-pot fi resurse umane, adica pot ajuta prin contributii personale la desfasurarea
eficienta a procesului de invatare (multiplicarea ori confectionarea materialelor,
pot contribui si paticipa la desfasurarea unor activitati extrascolare etc.)

-pot fi parteneri, intervenind in curriculum (proiectare, realizare) (cursuri

optionale-CD-ul, pot organiza activitati, isi pot indruma copiii in realizarea
unor teme etc.)
Daca atitudinile pe care si le asuma ori reprezinta sint corespunzatoare
statutului sau de parinte atunci ele pot fi surse ale cooperarii , iar daca nu ,
atunci acestea pot fi surse ale unor conflicte distinctive intre parinti si oamenii
scolii.
Din punctul de vedere al scolii, cred ca ar fi de dorit ca parintele sa-si asume rolul
pozitiv de sprijinitor al scolii si , in acelasi timp, al propriului copil.
Parintii din clasa pe care o conduc( o clasa a III-a) au dovedit ca sunt adevarati
sprijinitori ai scolii si implicit ai propriilor copii: mi-au oferit ajutor material-sponsorizari, au
participat activ la alegerea optionalului clasei dintr-o lista de posibile variante sau au dat
sprijin copiilor lor la pregatirea temelor. Aceasta situatie este valabila si pentru majoritatea
parintilor din localitatea unde este situata scoala noastra( desi e o scoala de provincie).
Personalul suport (asistentii de profesor, acolo unde acestia exista) poate
fi utilizat pentru:
- inregistrarea progreselor, evaluarea elevilor;
-confectionarea de materiale necesare lectiilor, realizarii obiectivelor de munca
individuala, pentru cei cu dificultati de invatare.
Insa , la noi in tara nu exista asa ceva, inca. Poate ca s-ar putea vorbi despre
asta in cazul claselor de Step by step unde am observat existenta acestui personal
suport, dar , se pare ca era platit de catre parinti sau ca era chiar un parinte, problema
salariilor cadrelor didactice in Romania fiind controversata (vorbesc aici de pe pozitia
unui cadru didactic). Cred ca ar fi necesara existenta acestui personal suport si poate ca
incet-incet acesta va aparea si in scoala romaneasca. Ar putea fi chiar consilierul din
cadrul cabinetelor de consiliere scolara, atat de necesare si, totusi , atat de rare, care,
prin activitatea sa de consiliere, l-ar putea indruma, o data in plus,pe elev. Si, cred ca se
observa ca atentia mea se indreapta nu spre latura muncii de documentare/inregistrare
sau de realizare a materialelor suport pentru lectii, ci , mai ales, catre latura muncii de
indrumare a elevului.
Documentele si evidentele/ inregistrarile evolutiei comportamentelor
de invatare se pot referi la:
-organizarea clasei;
-organizarea scolii;
-evaluarea progreselor-problemele care se pun in legatura cu aceste evidente sint:
Cui sint ele destinate:profesorului sau elevului?Cine are acces la ele?
Este foarte util ca elevul sa aiba acces la ele, sa-si poata vizualiza graficul
progreselor/ regreselor, (fie individual, fie ca membru al unui grup de lucru).
Ar fi utile, de asemenea, evidente de autoinregistrare a progreselor, de
autoevaluare care l-ar ajuta pe elev sa-si cunoasca masura si sa poata lua singur
hotarari asupra propriei evolutii, l-ar motiva mai mult in procesul de invatare.
3. Spatiul clasei si 4.Resursele

Spatiul acesta reprezinta o conditie a unui bun management intrucit:

1. prin design, faciliteaza dezvoltarea unui climat cald, securizant;
2. prin forma si mobilitatea mobilierului ca si prin posibilitatile de
afisare permite desfasurarea diferitelor forme de invatare precum si o
comunicare eficienta in timpul diferitelor sarcini de invatare putandu-se prezenta
tuturor rezultatele muncii in echipe , perechi sau individuale.
In scoala unde functionez eu, desi spatiul este cel conventional, mobilierul este
modular permitand reasezarea sa in functie de nevoile momentului, exista si destule
spatii de afisare a produselor muncii elevilor care se folosesc adecvat, elevii putandu-si
afisa singuri realizarile si putand face evaluarea si autoevaluarea lor. Parintii pot vedea
de fiecare data cand viziteaza scoala aceste produse ale muncii copiilor lor.
Mi-ar place sa am posibilitatea ca sala, clasa in care sa functionez ca profesor sa
fie mai spatioasa, mochetata, sa aiba o biblioteca personala ( ce ar putea fi dispusa
circular, pe langa pereti) , astfel ca elevii sa-si poata lua imediat materialul necesar orei de
curs, sa dispuna de aparatura electronica necesara proiectiei video si aparatura audio
aferenta si , bineinteles, sa dispuna de un computer macar,posibilitati de scanare/printare,
eventual de conexiune la Internet, iar spatiul central sa fie destinat mobilierului modular,
astfel incat sa poata fi rearanjat dupa necesitatea sarcinilor de lucru .Foarte importanta ar
fi existenta unor spatii de depozitare (dulapuri) a materialelor didactice, dar si a obiectelor
personale ale elevilor.
Din punctul de vedere al acestor necesitati pot afirma ca mare parte dintre ele
deja exista in scoala noastra, in spatiul clasei mele(o minibiblioteca, dulapuri pentru
depozitare, computer, scaner/ copiator/ imprimanta, radiocasetofon cu CD, mobilier
modular),dar ca mai sunt destule care trebuie facute.
5. Timpul
Cea mai mare parte a timpului orei este folosit pentru o invatare activa85-95%, insemnand timpul afectat de catre profesor pentru predare-invatareevaluare sau timp afectat activitatii directe a elevilor: fie individual sau in
perechi, fie afectat lucrului pe grupe.
Trecerile de la o activitate la alta ocupa si ele ceva timp, dar mai putin-510%.Acest timp este afectat momentelor de pregatire a materialelor,de corectare
a greselilor din temele pentru acasa (considerand ca faptul de a prezenta
rezolvarea temei este de fapt tot invatare ).
Urmarind activitatea profesorului la care am efectuat practica pedagogica
am observat folosirea la maxim a timpului afectat invatarii active si consider ca nu
se putea mai bine de atat.

D. Managementul comportamentelor
Scopul acestui aspect al managementului este maximizarea invatarii si
minimizarea comportamentelor care o perturba.
1. Comportamentul profesorului. Portretul profesorului ideal
Profesorul este implicat - asa cum am mai spus - atit in gestionarea
procesului invatarii cit si in gestionarea relatiilor.Dupa A. Pollard ,pentru a face
fata acestor solicitari, el are nevoie de o suma de capacitati manageriale. Acestea
sunt:
-capacitatea de fi constient de toate evenimentele care se produc - simultan - in
clasa (atentie distributiva);
-capacitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp (deprinderi + atentie
distributiva );
-capacitatea de a regla desfasurarea unei lectii, de a aprecia / masura corect timpii
necesari realizarii diferitelor momente (timpul de expunere a unor continuturi,
timpul de realizare a discutiilor, timpul de realizare a activitatilor de grup sau
individuale, timpul de gindire lasat elevilor inainte de a raspunde etc.);
-capacitatea de a orchestra" lucrul cu clasa: a maximiza timpul in care toti elevii
sunt atenti si se ocupa de rezolvarea sarcinii date (e bine ca profesorul sa stie ce-1
poate motiva pe fiecare elev, sa gindeasca sarcini suplimentare care sa focalizeze
atentia celor care termina mai repede o sarcina comuna subgrupurilor sau
indivizilor clasei);
-capacitatea de prezentare agreabila si convingatoare, care presupune:incredere in
sine (ca profesor) :gesturi, posturi, expresii faciale, miscare, pozitionare in spatiul
clasei de asa natura incit sa exprime siguranta si competenta si sa produca in
privitor incredere;voce (nuantata, eficienta; respiratie profunda, pronuntie clara,
vorbit mai rar);prestatie de actor (control al comportamentului; partiala detasare de
rol, adica un bun eu observator care dubleaza eul actor).
Putem completa adaugand :
-capacitati de planificare, proiectare (de definire a obiectivelor invatarii, de
selectare a continuturilor, metodelor de predare si evaluare, resurselor) (C.
Ulrich);
-capacitatea de a aplana conflicte.
Din perspectiva analizei tranzactionale, profesorul ar trebui sa posede
capacitati care sa asigure:
-cooperarea profesor-elev si elev-elev, pentru rezolvarea de probleme;
-protectia elevilor, mentinerea starii lor de bine - functia de parinte normativ
pozitiv (cel care vegheaza consecvent la respectarea regulilor, in interesul
elevilor);

-cunoasterea si respectarea nevoilor elevului functia de parinte grijuliu pozitiv

(cel care acorda ajutorul potrivit, la timpul potrivit, adica fara a-1 impune, fara a
sufoca elevii cu grija sa si deschis la cerintele manifestate de elev).
Acesta este portretul profesorului ideal.
Dar , oare, cati dintre profesori indeplinesc toate aceste cerinte. Multi?
Putini? Eu cred ca, cel care doreste sa fie profesor trebuie sa fie cat mai aproape de
ideal si, daca simte ca nu are chemare, mai bine sa mearga sa faca alta meserie,
deoarece munca cu omul, si mai ales cu copilul, este grea si foarte solicitanta,
avand si o foarte mare raspundere: aceea ca educatorul intervine in dezvoltarea
intelectuala a elevului.
In experienta mea de asistent in timpul practicii pedagogice am avut sansa
sa intalnesc profesori dedicati meseriei lor, care puneau pe primul loc elevul si
dezvoltarea lui.
Mi s-a intamplat sa asist la momente in care elevii sa ceara ajutorul
profesorului fara teama,ori de cate ori au intampinat greutati, ceea ce denota ca nu
se intampla pentru prima data si ca acestia aveau deplina incredere in cadrul
didactic, si sa-l primeasca foarte prompt.
Vocea profesorului a fost mereu calda si placuta, atragandu-i pe copii,
facandu-i sa participe incantati la activitatea ce se desfasura in clasa, iar fata foarte
expresiva, de adevarat actor, atragea si incita.
Cred ca stapanirea cunostintelor ce trebuie oferite elevilor si cunoasterea
copilului din punct de vedere psihopedagogic este o conditie obligatorie pentru un
bun profesor.
Experienta la catedra , obtinuta in timp , isi va aduce si ea contributia la
crearea profilului unui bun educator.
Eleva fiind, am avut si experiente negative: am fost martora unor intamplari
neplacute in clasa, intre profesorul-dictator si elevii care reusisera sa-l urasca.
Stilul dictatorial al cadrului didactic ii indepartase pe elevii care participau din
obligatie la lectie sau, si mai adesea, chiuleau de la acele ore. Am tras concluzia ca,
atunci cand voi fi profesor, nu ma voi comporta niciodata asa cum se comportasera
acei profesori din tineretile mele.
Ca profesor , ma voi apleca cu dragoste spre elevii mei,voi cauta sa-i cunosc
ca si personalitati umane si sa-i respect, cooperand cu ei, protejandu-i pe ei si
interesele lor de invatare, fiind ca un parinte grijuliu pe care il au la scoala, foarte
asemanator cu cel de acasa(si aici ma refer la parintii adevarati, responsabili si atenti).
2. ManagementuI episoadelor dintr-o clasa (A. Pollard)
Pentru a mentine ordinea necesara desfasurarii procesului invatarii,
profesorul trebuie sa gestioneze inceputurile orelor de curs, tranzitiile de la o
activitate la alta in timpul aceleiasi ore si sfarsiturile lectiilor. De asemenea, el
trebuie sa faca fata evenimentelor neasteptate si provocarilor repetate venite din
partea unor elevi.

Inceputurile sint momentele in care profesorul ar trebui sa furnizeze

obiectivele clare ale invatarii, ori sa-i ajute pe elevi sa-si clarifice obiectivele de
invatare. Este nevoie - de asemenea - ca elevii sa stie ce asteptari are profesorul,
la ce le foloseste ceea ce invata, ce consecinte pot avea compotamentele lor.
Daca profesorul are o incapere speciala in care isi desfasoara orele (si ma
refer la salile speciale- laboratoare etc.), el poate sa-i astepte inauntru pe elevi.
Venind pe teritoriul lui, in spatiul sau personal ei il vor percepe ca fiind ,,mai
puternic", va create probabilitatea sa fie mai disciplinati.
Tranzitiile, trecerile de la o activitate la alta, nu trebuie sa intrerupa
fluxul invatarii. Este nevoie ca profesorul sa organizeze aceste treceri:
-sa anticipeze problemele inainte ca ele sa apara (,,Ce s-ar putea intimpla, ca o
consecinta a schimbarii activitatii?");
-sa formuleze instructiuni clare asupra modului in care se va face tranzitia;
-profesorul va cauta sa trezeasca interesul elevilor pentru activitatea urmatoare.
Sfarsiturile sunt ocazii de a trece in revista progresele, realizarile, de a evalua
munca elevilor si a profesorului.
Pot aparea si evenimente neasteptate, care nu au cum sa fie luate in calcul de
la inceput: schimbari de orar, stricaciuni ale echipamentului, raspunsuri
neasteptate ale elevilor (care nu trebuie desconsiderate, ci integrate in topicul
lectiei), imbolnaviri ori accidente, copii ori parinti care pun la incercare
autoritatea profesorului. Pentru a gestiona astfel de situatii, profesorul trebuie sa
aiba in vedere trei lucruri:
1.reducerea la minim a dezordinii: profesorul nu-si poate neglija
responsabilitatile pe care le are fata de intreaga clasa, atunci cind se produce
neasteptatul; el poate apela la un alt adult din scoala (director, secretar, coleg,
asistenta medicala, personal auxiliar etc.) pentru a rezolva problema sau sau
pentru a-i tine locul in clasa cit timp o rezolva;
2.linistirea elevilor, adica regasirea rutinelor, alegerea in continuare a unei
activitati care sa contribuie la linistirea lor;
3.sa-si ia un timp de gindire, sa nu ia decizii negandite,prea rapide, sub influenta
stresului provocat de evenimentul neasteptat (mai ales in confruntarile cu elevii
sau cu parintii). Fiind si evenimente care cer o decizie imediata e de dorit ca aceasta
sa fie cat mai la rece luata.
Provocarile repetate sint probleme de comportament care reapar din timp in timp.
O strategic de prevenire ar fi: asigurarea unui bun inceput, un management iscusit
al tranzitiilor, utilizarea procedeelor de mentinere a atentiei elevilor asupra
sarcinii de invatare. Un profesor prevazator va gindi si asupra unor strategii de
interventie, pentru atunci cind astfel de comportamente inadecvate se produc
totusi:
-o prima strategie ar fi ignorarea comportamentului inadecvat (se intampla pentru
prima oara, este o abatere minora); in acelasi timp, se are in vedere rasplatirea
comportamentului pozitiv pe care un alt elev il are;

-daca problema se repeta atunci se poate aplica strategia in cinci stadii de aplanare a
unui conflict:-ignorarea pe moment(notand-o insa in memorie), exprimarea
dezaprobarii fata de conduita neplacuta;
- pastrarea contactului vizual cu recalcitrantul, folosirea unor gesturi
care sa i se adeseze, indreptarea in directia lui si adresarea unei intrebari in legatura
cu lectia;
- numirea ferma a copilului recalcitrant, indreptarea spre el, oprirea
activitatii ce se desfasoara in clasa, pentru a se cauta cauzele fara prejudecata, a se
identifica conduita nepotrivita,a se face comentariu despre acesta conduita in
general, fara referire la copil, cu voce scazuta, fara a se dezaproba, fara a se face
confuzie intre respect si teama, se enunta clar atitudinea de dorit si se asteapta un
raspuns, daca e necesar, este izolat copilul pentru a evita extinderea conflictului
public, atentia se concentreaza pe principalul individ implicat pentru ca cei care
l-au urmat se vor conforma daca se reuseste controlul liderului si se inchide
problema cat mai repede, fara argumentatie lunga, sa distraga atentia de la restul
clasei si de la scopul lectiei ;
- daca se considera necesara pedeapsa, aceasta trebuie sa nu fie prea
curand, trebuie sa fie potrivita si sa se poata indeplini si, un lucru foarte important,
nu trebuie sa fie pedepse discriminatorii in grup ;
-dupa eveniment trebuie luat fiecare elev in parte, pentru ca sa nu i se
raneasca demnitatea, sa nu se rada de el , trebuie incurajat copilul sa gaseasca
greseala, pentru a-1 responsabiliza, trebuie invitat copilul sa imagineze un contract
pentru ce va face el si profesorul, se modifica atitudinea retragand privilegiile si
oferind posibilitati de a castiga si se trag concluzii in termeni pacifisti, clari pentru
toate partile implicate.
Si pentru a concluziona discutia despre cum se organizeaza inceputul ,
tranzitiile si sfarsitul lectiei pot spune ca orice lectie incepe cu un moment
organizatoric in care profesorul stabilete ordinea i disciplina, apoi se pregtesc
materialele necesare. Se face prezena elevilor, iar elevii i pregtesc cele
necesare orei de limba romn.
Tranzitiile trebuie facute in asa fel incat sa fie asigurata continuitatea , sa
nu se rupa lectia, fie prin explicatii date de catre profesor, fie prin
reorganizarea colectivului, daca se trece de la activitatea frontala la cea pe grupe
sau perechi,fie prin folosirea materialului didactic atractiv (prezentarea si
discutarea lui).
In incheierea activitatii este obligatoriu sa se traga concluziile necesare
asupra desfasurarii activitatii, eventual sa fie evidentiati elevii care si-au adus un
aport la lectie, chiar sa fie notati. E arhicunoscut cat de benefica este lauda
pentru copil si, daca ii este recunoscut meritul efectul este salutar (si asupra
elevilor foarte buni, si asupra celor cu nivel mediu, dar mai ales asupra celor care
au rezultate mai slabe- daca si ei sunt evidentiati, vor fi stimulati sa participe si
alta data si sa aiba rezultate din ce in ce mai bune). De altfel, evaluarea
performantelor elevilor trebuie facuta continuu in lectie.

In prima ora de scoala, la fiecare materie, profesorul si elevii fac cunostinta

spunandu-si fiecare numele si vorbind despre ceva ce le place : o carte, un autor,
o tema de studiu etc.), iar profesorul va vorbi primul, spre a oferi un model.
Urmatorul pas este acela ca profesorul isi prezinta cursul ,cum raspunde
el cerintelor lumii actuale,cum le poate folosi elevilor in viitoarea cariera( si se
poate provoca o scurta discutie in care elevii sa spuna ce cariera ar dori sa
urmeze) ;obiectivele cursului ;subiectele centrale (continuturi) ;forma, metodele
si procedeele de invatare ;perspectivele extrascolare pe care le deschide
(concursuri, manifestari stiintifice la care elevii pot participa etc.)
Apoi,profesorul prezinta modalitatile de evaluare :asteptarile profesorului,
reguli de notare si de marire a notelor.
In continuare,profesorul prezinta regulile non-negociabile si ratiunile
pentru care ele sunt non-negociabile: punctualitatea,pregatirea temelor,
asumarea responsabilitatilor, respectarea drepturilor celorlalti.
Elevii isi prezinta si ei propriile asteptari, iar profesorul si le noteaza in
agenda sa penru a tine cont de aceste sugestii.
Este bine ca profesorul sa formuleze o tema pentru acasa legata de
problemele introductive ale cursului deoarece elevii trebuie sa inteleaga
importanta fiecarei materii de studiu si faptul ca ea trebuie studiata cu temeinicie
inca din prima zi.
Multumindu-le pentru atentie si participare profesorul incheie activitatea.
O alta problema este cea a sedintelor cu parintii clasei la care profesorul
poate fi diriginte sau doar profesor. In linii mari prima intalnire trebuie sa
decurga asemenea primei intalniri cu elevii : prezentarea partilor( si aici ar fi
indicat ca sa fie prezentati parintilor, pentru o mai buna legatura scoala-familie,
si profesorii care vor avea ore la clasa si nu doar in timpul festivitatii de
deschidere a anului scolar, de catre directorul scolii), prezentarea tematicii
sedintelor cu parintii(situatia la invatatura, situatia disciplinara, lectoratele cu
parintii, asteptari si sperante etc.), iar parintii, la randul lor, isi vor arata punctul
de vedere in legatura cu asteptarile pe care le au din partea scolii si a profesorilor
care activeaza la clasa in care sunt inscrisi copii lor.
Stabilind urmatoarea intalnire , profesorul diriginte incheie sedinta.
Acesta este tipicul dupa care s-au desfasurat primele mele intalniri cu elevii si
mai ales cu parintii lor.
4. Managementul conflictelor
In esenta, conflictul presupune conturarea unor poli, clarificarea unor
diferente nete si incercarea fiecarei parti de a se impune in detrimentul celeilalte.
Atat conflictele intrapsihice cit si cele interpersonale sint necesare atit dezvoltarii
persoanei cat si dezvoltarii grupului.
Un conflict poate avea un rol constructiv atunci cind se manifesta intr-o
situatie de cooperare.
Conflictele profesor - elev si profesor - parinte pot fi abordate din aceasta
perspectiva ca probleme pe care ei le au de rezolvat impreuna. Ele pot aparea
datorita unor asteptari, nevoi (motive), anxietati, frici care - spre a se implini ori

diminua - vin in contradictie. Profesorul poate trai el insusi conflicte intrapsihice

pe care este bine sa le constientizeze si sa incerce sa le rezolve pentru a putea
gestiona mai bine conflictele interpersonale .
Prevenirea conflictelor, mai corect spus prevenirea manifestarii lor in chip de
crize ale relatiei presupune mai intii constientizarea propriilor probleme (ce ne
dorim in relatia cu elevii ori cu parintii, ce nu ne-ar placea, ce incercam sa evitam, de
ce ne este frica) apoi cunoasterea problemelor partenerului.
In cunoasterea problemelor partenerilor ne ajuta cunoasterea particularitatilor
de varsta atat ale elevilor cat si ale parintilor ,cit si discutiile cu elevii si parintii,
discutii in timpul carora ar trebui sa-i ascultam activ, empatic .
Cred ca este indicata o gestionare a conflictului pentru binele comunitar
deoarece prevenim efectul distructiv al unui conflict desconsiderat. Pentru a face
din conflict (ca proces natural, firesc) o substanta care sa hraneasca dezvoltarea
relatiei, trebuie sa invatam sa ne confruntam propriile asteptari, scopuri, trebuinte
(motive) cu cele ale partenerilor. Confruntarea inseamna o discutie deschisa,
asertiva (in care si un partener si celalalt au drepturi care se cer respectate), lipsita
de agresivitate, in care cautam solutii benefice ambelor parti. Intr-o astfel de
confruntare sintem proactivi (cautam activ solutii, nu doar reactionam la
provocarile celorlalti).
Sunt si situatii in care ne putem da seama de existenta unui conflict prea
tarziu, cand el produce comportamente care dezorganizeaza, aduc in situatie de
criza atit procesul invatarii cat si relatia. Si in aceste cazuri este bine sa facem o
analiza care sa ne permita apoi o buna confruntare in urma careia sa gasim solutii
care sa convina ambelor parti.
Sa luam spre analiza un posibil conflict profesor-elev :
,,Prietenii" Clasa: a XII-a, liceu teoretic Ora: astronomie ;Situatie :
Profesorul este un om deosebit, un savant in materia sa, dar care este la
inceputul carierei de profesor.
Andrei, unul dintre elevii clasei, intra la jumatatea orei insotit de doi
zdrahoni care pareau destul de periculosi, cunostinte ale sale de la liceul
industrial.
Ei intra rizind, Andrei isi cere scuze ,,la misto", ii recomanda pe cei doi ca fiind X
si Y (elevi ai clasei care lipseau in acea zi).
Analiza :
Nevoi(trebuinte,motive) ala elevului (ce-si doreste, ce-i place, spre ce aspira, ce
scopuri are, la ce se asteapta):
- e agresiv, rebel, insolent ;
- refuza sa munceasca ;
- minte ;
- nu se supune ;
- temperamental ;
-incearca se dea ordine .

Nevoi ale profesorului :

- sa fie respectat pentru ca si el ii respecta pe elevi ;
- sa-si poata desfasura ora in ordine ;
- sa fie disciplina ;
- sa fie cooperare si intrajutorare ;
- sa fie o atmosfera de emulatie, propice invatarii.
Frici ale elevului ( ce-i displace, ce evita cu orice pret, ce-l poate aduce le
disperare etc.) :
- afirmarea autoritatii adultului ;
- pedeapsa de fata cu colegii in fata carora braveaza ;
- infrangerea sa ca lider (rau inteles).
Frici ale profesorului :
- lipsa de respect a elevului ;
- escaladarea conflictului ;
- preluarea controlului lectiei de catre recalcitranti.
Solutii alternative : Cel mai greu este pentru un profesor incepator sa se impuna
in fata unor elevi care au tendinta de a-si impune puterea (care au
atitudinea : Nu esti seful meu. Te voi infrange si voi face asa cum doresc. ) .
O solutie ar fi ca profesorul sa i se adreseze direct elevului, pe nume , sa
fie primiti la lectie cu deferenta (poate ar fi deconcertanta pentru ei aceasta
atitudine a profesorului) , pe un ton foarte calm sa fie poftiti sa participe la lectie,
deoarece tocmai s-au spus lucruri foarte interesante despre astre, iar daca lectia
este insotita si de materiale interesante e posibil ca rebelul sa fie prins si sa
se linisteasca. Si aceasta ar fi solutia de dorit.
Cred ca o a doua incercare ( in caz ca prima esueaza) ar fi aceea de a
cere pe un ton ferm , calm, constant si linistit, recalcitrantilor sa se linisteasca
sau sa paraseasca imediat clasa deoarece acolo se desfasoara o lectie care pe
colegii lor ii intereseaza (cred ca rebelul ar fi mai interesat de interesul colegilor
sai decat de al profesorului).Este posibil ca elevul sa dea ascultare cererii
profesorului ( si aceasta ar fi cea mai fericita situatie)sau e posibil ca sa continuie
mai vehement deranjarea lectiei si ar fi grav daca s-ar ralia lui si alti elevi din
clasa ( dar daca ceea ce se intampla in clasa este interesant pentru elevii existenti
de la inceputul orei atunci cu siguranta acestia nu vor fi interesati de colegul
aparut la jumatatea orei , ci de lectie).
O alta posibilitate ar fi aceea de a cere ajutorul autoritatii din scoala
(director sau alt coleg cu mai multa vechime ) sau, mai departe,Politiei ,daca este
vorba de un elev grav certat cu disciplina si care face probleme tuturor
profesorilor si nu numai tanarului profesor. Aceasta este cea de pe urma solutie si
cea mai nefericita fiind creatoare de noi si noi conflicte, elevul putand deveni din
ce in ce mai incrancenat, iar profesorul din ce in ce mai speriat, neputandu-si
desfasura orele .Un elev cu grave deficiente comportamentale are nevoie, cu
siguranta, de consiliere, deoarece ,probabil, a existat sau exista in anturajul sau
factori perturbatori de sub influenta carora elevul trebuie iute scos si ajutat sa-si
revina.

De aceea, cred ca rezolvarea pe cale amiabila a oricarui conflict este cea

mai indicata solutie pentru binele tuturor.
Sunt de parere ca numai un bun manager al clasei va putea sa-si
desfasoare fara probleme lectiile, mai ales la clase de elevi mai mari ca varste
(preadolescenti sau adolescenti) care incep sa-si manifeste activ personalitatea,
avand pereri si atitudini proprii pe care sunt dispusi sa si le declare deschis.La
clase mai mici, munca profesorului este mult mai usoara, elevul fiind destul de
usor de condus, fiind mult mai aplecat sa-i accepte autoritatea decat sa i-o
conteste.