Ajustarea

metodelor,mijloacelor didactice,
formelor şi sarcinilor de învăţare şi
evaluare
la necesităţile copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale
 Parabolă
după ,,Buna întovărăşire ,,de Th. Barrau
• Mă plimbam. Văd la picioarele mele o
frunză. Era pe jumătate uscată, dar
răspîndea un miros foarte plăcut. O iau de
jos şi o miros cu mare plăcere...
– Tu, ce răspîndeşti un miros atît de plăcut,
o întrebasei, eşti un trandafir?
– Nu, îmi răspunse, nu-s un trandafir, dar am
trăit cîtva timp lîngă un trandafir. De acolo
vine mirosul ce-l răspîndesc.
• Din această frumoasă parabolă desprindem că
orice demers educativ autentic se produce ca
urmare a unei întîlniri între pedagog şi discipol. Ca
să evolueze, copilul are nevoie de un model, de un
punct de referinţă, care să-l îndrume pe calea cea
bună în viaţă. Un model veritabil îl va face pe copil
să acţioneze, îl va invita la reflecţii, îl va schimba...
Adevăratul model este pentru un copil momentul
crucial de a-şi găsi locul potrivit în viaţă. Se ştie că
o persoană poate fi apreciată nu numai după cele
realizate efectiv, ci şi după ceea ce ar fi putut să
facă, dacă alte persoane, în anumite perioade ale
vieţii sale, i-ar fi ieşit în cale şi l-ar fi marcat...
• „… În livadă ne place să avem copaci care
rodesc mai devreme sau mai tîrziu, toate
aceste roade sînt bune, nici unul nu este de
aruncat. De ce să nu acceptăm în şcoli minţi
mai agere sau mai încete? De ce nu le-am
ajuta? Pierdem timp, dar cîştigăm satisfacţie şi
respect... ” Comenius
• Organizarea procesului educaţional pentru copiii cu
CES implică abordarea individualizată a
managementului educaţional. Pornind de la însăşi
esenţa noţiunii de management , lucrul la clasă cu
copiii cu CES presupune acţiuni de planificare ,
organizare , coordonare ,evaluare şi control orientate
spre obţinerea performanţelor scontate.
• Examinarea PEI şi a obiectivelor de realizat în
termeni de competenţe ce urmează a fi formate
constituie punctul de pornire în proiectarea şi
realizarea tuturor intervenţiilor de suport, elaborarea
, adaptarea /ajustarea materialelor didactice de
învățare-predare-evaluare,adaptări de mediu.
• Să începem cu Managementul clasei , în acest sens ,
cunoaşterea profundă a colectivului de elevi îi va oferi cadrului
didactic şi dirigintelui fundamentul pentru promovarea unor
schimbări în clasă, în cazul în care acestea se impun. Astfel , pot
fi promovate ajustări în ceea ce priveşte :
*Climatul psihologic ;
*Atribuirea de roluri şi responsabilităţi;
*Democratizarea relaţionării şi comunicării;
*Colaborarea şi sprijinul reciproc.
În procesul de ajustare este important să ne asigurăm că
aceste adaptări individuale nu vor ,,dezeechilibra,, clasa şi
activitatea la clasă ca un tot întreg.
Recomandări pentru cadre didactice/diriginte:
*Proiectaţi , asiguraţi un mediu sigur, prietenos şi bine gestionat;
*Fiţi întotdeauna calm, echitabil, /corect şi consecvent;
*Cunoaşteţi-vă bine copiii;
*Abordaţi conflictele operativ, nepărtinitor şi cu înţelepciune.
*Climatul psihologic ;
*Atribuirea de roluri şi
responsabilităţi;
*Democratizarea relaţionării şi
comunicării;
*Colaborarea şi sprijinul reciproc.
• Managementul conţinuturilor se referă la modul de
organizare a conţinutului predării, stilul predării:
*Alegerea şi coordonarea materialelor de predare(manuale,
materiale didactice demonstrative, de distribuire);
*Identificarea strategiilor de predare , adecvate
potenţialului de învăţare a copiilor;
*coordonarea colectivului de elevi (antrenarea în activităţi prealabile sau
succesoare desfăşurării lecţiei ca de exemplu căutarea informaţiilor
suplimentare la o temă anumită,
elaborarea proiectelor de grup, eseurilor)aşezarea în bănci, crearea
grupurilor;
*coordonarea lucrului individual
(fişe, completare de tabele...)

A
A
A
A
A
A
*evaluare continuă şi aprecierea
eforturilor
• *gestionarea timpului
şi altor resurse
*ordonarea mediului
• Vorbind despre manualul şcolar ca suport de
bază în procesul de predare-învăţare-evaluare,
constatăm că, deşi autorii de manuale fac
eforturi considerabile pentru a satisface
necesităţile tuturor elevilor , atunci cînd sunt
aplicate efectiv la clasă este necesar să fie
adaptate conţinuturile.Şi aceasta pentru că
manualele sunt elaborate pentru generaţii de
copii şi mai puţin pentru necesităţi specifice
unui copil concret.În această situaţie, pentru a
eficientiza procesul de predare-învăţare-
evaluare, cadrele didactice recurg la adaptări.
• Adaptare curriculară – corelarea conţinuturilor
componentelor Curriculumului Naţional cu
posibilităţile elevului cu cerinţe educative speciale,
din perspectiva finalităţilor procesului de adaptare şi
de integrare socială şi şcolară a acestuia. Aceasta se
realizează de către cadrele didactice de sprijin
împreună cu cadrul didactic de la clasa prin
eliminare, substituire sau adăugare de conţinuturi în
concordanţă cu obiectivele şi finalităţile propuse prin
planul de intervenţie personalizat.
Ca şi proces , adaptările se bazează pe evaluarea
conţinuturilor de învăţare , deoarece diferite
materiale pot furniza diverse domenii de adaptare.
• Din punctul de vedere al conţinutului învăţării
şi realizării finalităţilor educaţionale, în cazul
copiilor cu CES vor fi aplicate adaptări
curriculare, conform Ghidului
metodologic ,"Adaptări curriculare şi
evaluarea progresului şcolar în contextul
educaţiei icluzive», autori M. Hadîrcă şi T.
Cazacu.
• Exemplu: Rescrierea unei probleme matematice într-un limbaj
mai accesibil, eliminînd terminologia complicată, dacă nu
exclusă totalmente sau înlocuită cu una după aptitudinile
copilului.
• Materialele adaptate să conţină informaţii şi
sarcini care să contribuie la realizarea
obiectivelor PEI, să fie atractive şi utilizate des.
Apelarea la experienţele copilului.
Suporturi informati-intuitive afişate pe pereţii clasei
pentru întreaga clasă în baza cărora sunt formate
deprinderi de lucru individual a elevilor cu CES
• Evidenţierea enunţurilor care sunt necesare
de citit, a exerciţiilor din manual care trebuie
de rezolvat. Reducerea textului de citit.
Utilizarea diverselor sumare,
dicţionare a calculatorului.
• Suplimentar la cele menţionate , ar fi
important să se ţină cont de cîteva reguli care
vor aduce un plus de calitate procesului una
dintre ele ar fi:
*Materialele adaptate să fie rutina
educaţională, nu propuse doar în activităţi
demonstrative, testări sau examene.
• Managementul comportamentelor
vizează gestionarea celor mai
variate probleme de comportament
care se pot înregistra în lucrul cu
copiii. În acest sens , cadrul didactic
trebuie să cunoască formele şi
cauzele manifestării devierilor de
comportament.
• Cauze devieri de comportament:
*Dizabilităţi de învăţare;
*Strategii didactice ineficiente;
*Incapacitatea cadrului didactic de a menţine
controlul;
*Lipsa de abilităţi sociale;
*Lipsa încrederii în sine;
*Depresie;
*Plictiseală, lipsă de interes;
*Mediul familial dezavantajat;
 Bineînţeles fiecare din aceste cauze pot exercita o influenţă mai mare sau mai
micăasupra comportamentului copiilor, dar capacitatea cadrului didactic de a motiva
copilul, de a crea situaţii de învăţare, avînd în vedere interesele copiilor, stilurile de
învăţare, atitudinea şi reacţiile faţă de anumite sarcini de învăţare.

• Exemplu: Dacă la o lecţie de limbă română se pune accentul pe discuţie,

rostire şi povestire atunci elevul care are tulburări severe de limbaj se va
simţi retras, exclus de la procesul de învăţare, se va plictisi, poate perturba
activitatea clasei şi aceasta este deja o deviere de comportament.
• Dacă elevul nu poate citi şi este pus să citească în faţa colegilor cu voce
tare. Ce se poate întîmpla?
Dacă elevul nu poate rezolva probleme sau exerciţii la nivel de clasă , dar
este scos în faţă pentru a rezolva totuşi.Ce se poate întîmpla?
Dacă elevul este desconsiderat şi nu este inclus în activitatea din clasă pe
parcursul întregii ore. Ce se poate întîmpla?
Dacă elevului i se dă aceaşi lucrare de evaluare ca la toţi şi de fiecare dată
primeşte notă joasă. Ce se poate întîmpla?
• Deaceea cele mai uzuale strategii de
management al clasei din perspectiva disciplinei la
clasă, se pot realiza prin tehnici foarte simple:
Memento:
Amintim sau reamintim copiilor despre regulile de
bază pe care trebuie să le respecte la clasă cu tact
pedagogic.
Avertisment:
Elevi concreţi sunt abordaţi prin avertizări orale, în
unele cazuri şi scrise, dar expuse individual nu în faţa
tuturor,( cu tact pedagogic).
• Şi să nu uităm Mediul educaţional –formal-
nonformal-trebuie să fie prietenos
învăţării,ceea ce înseamnă că este prietenos
copiilor, dar şi învăţătorilor, pentru că aceştia
alcătuiesc o comunitate educaţională
integrală.
• Copiii cu cerinţe educaţionale speciale fac
parte din comunitatea noastră şi au nevoie ca
noi, pedagogii, „să le ieşim în cale”.
• Întîlnirea educativă între copilul cu CES şi
pedagogii săi trebuie să fie adevărată, sinceră,
însemnată, chiar decisivă, trebuie să trezească
bucurie şi dorinţa reîntîlnirii. Şi poate cîndva,
amintindu-şi de anii de şcoală, va afirma că a
stat mai mult timp lîngă un trandafir...