Știi???
Lui ce-i dai, cu ce-l hrănești,
Omule, natură slabă,
Un’ te-ndrepți cu-atâta grabă?
Tot zorești spre nicăieri,
Tu nu vezi că mâine-i ieri?
Fă popas, te hodinește,
Nu trăi așa hoțește,
Care ți-i în viață țelul,
Sufletul, sau portofelul?
Ia cumva o cale nouă
Și le-mpacă pe-amândouă,
Nu o ține-ntr-un hei-rup,
Ai și suflet, nu doar trup!
Abecedarul vietii
Să știi să dai, să poţi să ceri,
Să-nveţi din ce ai greşit ieri,
Să te ridici de ai căzut,
Să nu renunţi de te-a durut,
Să ierţi, dar totuși să ţii
minte
Să-ţi fie spre învăţăminte,
Să crezi în tine, chiar de toţi
Te vor opri spunând ‘Nu
Poţi!,
Să nu te-oprești din a-nvăţa
Să ai o carte-n dreapta ta,
Răsăritul îl privești?
Dăruiești, primești iubire,
Știi ce-nseamnă fericire?
Omule, încetinește,
Goana asta obosește...
Lasă pasul mai ușor,
N-ai putere de tractor!
Plimbă-te, miroase-o floare,
Vindecă ce te mai doare,
Fugi de rău, cât poți fă bine,
Doar ce dai îți aparține...
Licuța Pântia
Să nu priveşti vârstă în acte,
Să-i dai și inimii dreptate.
Să fii și bun, dar cu măsură,
Să nu schimbi dragostea,
S-apleci și capul dar jumate,
Să nu renunţi la demnitate,
Să îţi trăiești fiece zi
Ca și cum ultima ar fi,
Și să iubeșiti, să simţi că
zbori,
Că nu trăiești de două ori!
 Într-un coș a pus gunoi,
La împachetat frumos.
Și-l dădu ca un ciocoi.
„Azi am fost mai generos”!
Omul dă ce are in suflet
Reclama
O bătrână cerșetoare,
Bătrînica mulţumită,
Zi de zi umbla prin sat.
A plecat la casa sa.
Cerea hrană de mâncare,
Însă a rămas uimită,
Sau ceva de îmbrăcat.
Cînd văzu ce se afla.

A ajuns și la o casă
Și a doua zi în zori,
Mare cu oameni bogaţi.
Se înoarse la bogat.
Cu piscină cu terasă
A umplut coșul cu flori,
Dar păreau cam iritaţi.
I l-a dat şi a plecat.

Supăraţi nevoie mare,

El rămase-ră uimit,
Pe bătrină că cerșește.
Nu ştia ce să răspundă.
Că le strică din onoare,
-Ce am dat și ce-am primit,
Pe la poartă când sosește.
De la biata muribundă?

Și atunci stăpânul casei,

-Stai bătrînă nu pleca!
Vrând să-și bată joc de ea.
Alerga într-un răsuflet.
“Îi arăt eu ticăloasei:
Spre bătrâna ce zicea,
Să n-o văd la poarta mea “
„Omul dă ce are-n suflet”.
-Fii atent cum faci un bine,
Şi fii milostiv mereu,
Miine poți să fii ca mine,
Încercat de Dumnezeu.

Cei sapte ani de-acasa

de Aurora Luchian
Daca esti cuviincioasa
Si te porti frumos mereu,
Ca ai sapte ani de-acasa,
Sa-si dea seama, nu e greu.
De ajuti un batranel
Ca sa isi duca o plasa,
Sau pe un pusti mititel,
Ai cei sapte ani de-acasa.
Sa fii fetita cuminte,
Linistita, serioasa,
Toti vor spune, ia aminte:
"Are sapte ani de-acasa!"
Iar atunci cand tu saluti
Si te-nclini politicoasa,
Vor spune multi cunoscuti:
"E cu sapte ani de-acasa!"
Si la scoala, negresit,
Tu sa fii sarguincioasa,
Sa-nveti ce n-ai reusit,
In cei sapte ani de-acasa!