O BĂTRÂNĂ CERȘETOARE

Preot Iurie Hemei

O bătrână cerșetoare Bătrânica, mulțumită,

Zi de zi umbla prin sat. A plecat la casa sa.
Cerea hrană de mâncare, Însă a rămas uimită
Sau ceva de îmbrăcat Când văzu ce … se afla!

A ajuns și la o casă Și a doua zi în zori,

Mare, cu oameni bogați, Se întoarse la bogat;
Cu piscină, cu terasă, A umplut coșul cu flori,
Dar păreau cam iritați, I l-a dat … și a plecat.

Supărați nevoie mare, El rămase-așa uimit!

Pe bătrână că cerșește, Nu știa ce să răspundă …
Că le strică din onoare - „Ce am dat și ce-am primit
Pe la poartă când sosește. De la biata bătrânică?!“

Și atunci stăpânul casei - „Stai, bătrână, nu pleca!

Vru să-și bată joc de ea: Aleargă el într-un suflet
- „Îi arăt eu ticăloasei … Spre bătrână ce zicea:
Să n-o văd la casa mea!“ - „Omul dă … ce are-n suflet!

Într-un coș a pus gunoi, Fii atent cum faci un bine,

L-a împachetat frumos, Și fii milostiv mereu!
Și-l dădu ca un ciocoi: Mâine, poți să fii ca mine
- „Azi am fost cam … generos!“ Încercat de Dumnezeu“ …

P.S.: ”La vremea cernerii vieții noastre se va pune în balanță și ceea ce

putem să facem și nu am făcut; de câte ori putem să ajutăm și ne-am
lenevit. Vom răspunde pentru nepăsare, pentru indiferență față de
aproapele, care este la strâmtorare și necaz. Duhul de jertfă, buna
înțelegere față de semenii noștri, ajutorul, rugăciunea pentru ei, toate vor fi
boabe de grâu din aur curat și lămurit în traista faptelor noastre bune.”