TEMĂ: RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINȚII COPIILOR CU

DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE

CE AR TREBUI SA FACĂ UN PARINTE ÎN CAZUL ÎN CARE ÎȘI

SUSPECTEAZA COPILUL CĂ AR AVEA PROBLEME DE INVĂȚARE

1.Parintele trebuie sa contacteze personalul institutiei de invatamant si sa

solicite testarea si evaluarea copilului.

2. Legea cere ca scoala publica sa ofere servicii de educatie speciala copiilor

care au nevoie de ele.

3. Daca testele indica faptul ca un copilul necesita servicii educationale

speciale, comisia de evaluare se va reuni pentru a stabili un plan individual de
invatamant (PIP), adaptat la nevoile copilului. PIP contine un plan de invatamant
conceput pentru remedierea si compensarea dificultatilor copilului.

4.Totodata, parintele trebuie sa duca copilul la medicul de familie sau la

medicul pediatru pentru un examen clinic complet. Copilul trebuie sa fie examinat
pentru problemele corectabile (ex.: vedere slaba sau pierderea auzului), care pot
determina dificultati la scoala.

1. CUM POATE DEFICIENTA DE INVATARE SA AFECTEZE PARINTII

COPILULUI?

Cercetarile indica faptul ca reactia parintelui la diagnosticul de deficienta de

invatare este mai pronuntata decat la orice alt diagnostic. Este de luat in
considerare faptul ca in cazul in care un copil are retard mental sau un handicap
fizic, parintele devine constient de problema inca din primele saptamani de viata
ale copilului. Cu toate acestea, dezvoltarea prescolara a copilului cu deficienta de
invatare este adesea lipsita de semne evidente si parintele nu suspecteaza ca exista

1
o problema. Atunci cand este informat cu privire la problema de catre personalul
din scoala/gradinita, prima reactie a parintelui este de a nega existenta problemei.
Aceasta negare este, desigur, neproductiva. Parintele tinde sa ramana in acest
stadiu pentru o perioada mai lunga de timp, pentru ca el nu este expus la frustrarile
de zi cu zi ale copilului.

Cercetarile efectuate sugereaza ca parintele unui copil cu deficienta de

invatare trece printr-o serie de emotii inainte de a accepta cu adevarat copilul si
problema lui. Aceste etape sunt total imprevizibile. Un parinte poate trece de la o
etapa la alta in mod aleator. Unii parinti sar peste etape, in timp ce altii raman intr-
o singura etapa pentru o perioada indelungata. Aceste etape sunt:

NEGARE: “De fapt nu este nimic in neregula” “Asa am fost si eu cand eram
copil, nu va faceti griji” “Va face progrese”

CULPABILIZARE: “Il infantilizezi” “Astepti prea mult de la el” “Nu s-a

transmis din familia mea”

FRICA: “Poate ei nu-mi spun care este problema reala!” “Daca este mai rau decat
imi spun ei?” “Se va casatori vreodata? Va merge la facultate? Va absolvi?”

INVIDIE: “De ce nu poate fi ca sora lui sau verii sai?”

DURERE: “Ar fi putut avea atata succes daca nu avea problema de invatare!”

NEGOCIERE: “Sa asteptam pana anul viitor! ” “Poate ca problema se va rezolva

daca ne mutam (sau se duce in tabara etc).”

FURIE: “Profesorii nu stiu nimic.” “Nu-mi place acest cartier, aceasta scoala …
acest profesor.”

VINOVATIE: “Mama mea a avut dreptate, ar fi trebuit sa fi folosit scutece din

bumbac cand a fost bebelus.” “Mai bine nu lucram in primul sau an de viata.”…
“Am fost pedepsit pentru ceva si copilul meu are de suferit ca rezultat.”
2
IZOLARE: “Nimanui nu-i pasa de copilul meu.” “Tu si eu impotriva lumii.
Nimeni altcineva nu intelege.”

FUGA: “Sa incercam aceasta terapie noua – Popeasca spune ca functioneaza!”

“Voi merge din clinica in clinica, pana cand cineva imi va spune ceea ce vreau sa
aud!”

Repetam, modelul acestor reactii este total imprevizibil. Aceasta situatie se

agraveaza prin faptul ca, frecvent, mama si tatal pot fi implicati in etape diferite si
contradictorii in acelasi timp (de exemplu, culpabilizare vs negare; furie vs.
Vinovatie). Acest lucru poate face comunicarea foarte dificila.

Vestea buna este ca, cu ajutor specializat, majoritatea copiilor cu deficiente de

invatare pot face progrese excelente. Exista multi adulti de succes, cum ar fi
avocati, oameni de afaceri, medici, profesori etc., care au avut dificultati de
invatare, dar le-au invins si au devenit oameni de succes. Acum, cu educatia
speciala si multitudinea de materiale, copiii cu dificultati de invatare pot fi ajutati
din timp.

2. SFATURI PENTRU PARINTII COPIILOR CU DIFICULTATI DE

INVATARE:

1. Luati-va cat de mult timp este necesar pentru a va asculta copiii (incercati sa
intelegeti ce mesaj vor sa va transmita).
2. Aratati-va afectiunea prin atingeri, imbratisari, gadilat (au nevoie de mult
contact fizic).
3. Incurajati-le punctele forte, interesele, abilitatile. Incercati sa echilibrati
problema lor de invatare prin incurajari.
4. Recompensati-i cu laude, cuvinte bune, zambete, reconfortati-i de cate ori
aveti ocazia.
5. Acceptati-i pentru ceea ce sunt si pentru potentialul lor uman de crestere si
dezvoltare. Fiti realist in asteptarile si cerintele dumneavoastra.
3
6. Implicati-i in stabilirea regulilor si activitatilor de familie.
7. Spuneti-le atunci cand au un comportament neadecvat si explicate-le cum va
simtiti cu privire la comportamentul lor, apoi propuneti-le moduri mai
adecvate de a se comporta.
8. Ajutati-i sa-si corecteze greselile aratandu-le sau demonstrandu-le ce trebuie
sa faca.

1. Nu-i bateti la cap!

2. Dati-le sarcini usoare, responsabilitati casnice obisnuite.
3. Dati-le o mica suma de bani si invatati-i cum pot sa si-o gestioneze.
4. Oferiti-le jucarii, jocuri, activitati motrice, cat mai multe posibilitati pentru a
le stimula dezvoltarea.
5. Cititi povestiri placute pentru ei si cu ei. Incurajati-i sa puna intrebari, sa
discute pe marginea povestii, sa spuna sau sa reciteasca povestea.
6. Cresteti-le capacitatea de concentrare prin reducerea distractorilor din
mediul lor (oferiti-le un loc de lucru, de studiu, de joaca).
7. Nu ramaneti fixati pe etapele scolii traditionale. Este important ca ei sa se
dezvolte in ritmul lor si sa-i recompensati pentru acest lucru.
8. Duceti-i la biblioteci si incurajati-i sa-si aleaga carti interesante.
9. Puneti-i sa imparta cartile si informatiile cu dumneavoastra.
10.Oferiti-le carti si alte materiale care sa le stimuleze dezvoltarea.
11.Ajutati-i sa-si dezvolte stima de sine si sa concureze mai degraba cu ei insisi
decat cu ceilalti.
12.Insistati sa coopereze prin jocuri sociale si intrajutorare.
13.Serviti drept model prin lectura si discutarea materialelor de interes
personal. Impartiti cu ei cateva din lucrurile pe care le cititi si le faceti.
14.Nu ezitati sa va consultati cu profesori sau alti specialisti ori de cate ori
simtiti ca este necesar pentru a intelege mai bine ce puteti face pentru a va
ajuta copilul sa invete.