Identificarea și gestionarea resurselor

educaționale pentru profesori. Valoarea

adăugată pentru unitatea școlară
Identificarea și gestionarea resurselor educaționale
pentru profesori. Valoarea adăugată pentru unitatea
școlară
Şcoala are un rol esenţial în pregătirea tinerilor pentru viaţă. O şcoală responsabilă trebuie să
respecte o serie de condiţii şi criterii. În primul rând trebuie să gândim că este răspunzătoare
educaţional şi civic, pentru ceea ce produce în și pentru societate. În al doilea rând o astfel de
şcoală, „dă seama” de rezultatele produse, cu alte cuvinte este capabilă să-şi recunoască, să-şi
planifice şi să-şi evalueze resursele în termeni de scopuri și rezultate. Pentru a deveni
responsabilă, ea trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii, să-şi revizuiască scopurile,
atitudinile, să-şi evalueze periodic rezultatele.
Şcoala este o „organizaţie care învaţă”, dar nu e totdeauna și un loc al învăţării: şcolile rezistente
la noutate și la schimbare, nu sunt cu siguranţă un astfel de loc, organizaţiile care învaţă sunt
flexibile, adaptabile, inovatoare şi responsabile.
Cel mai mare duşman al învăţării organizaţionale este incapacitatea de a ieşi din propriul sistem
de gândire, dintr-un cerc vicios de practici, de experienţe şi de reguli, pe care organizaţia ajunge
să le considere imuabile.
Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor. Cu
toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrează numeroase
prerogative în acest domeniu. El rămâne principalul modelator al personalităţii elevilor, începând
de la imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspiraţiilor și idealurilor lor de viaţă.
Efectele activităţii şi personalităţii profesorului au făcut obiectul unor cercetări de pedagogie,
psihologie pedagogică și de sociologia educaţiei, urmărindu-se ridicarea eficienţei activităţii
pedagogice în general și a profesorului în special. Sporirea funcţiei profesorului de confident,
consilier, transmiţător al valorilor culturale, a lărgit câmpul de activitate şi a accentuat
interdependenţele.
Principalele direcţii de cercetare ştiinţifică privind rolul profesorului au fost:
 

 Personalitatea sa;
 Rolul şi funcţiile sale;
 Comunicarea şi relaţiile cu elevii;
 Pregătirea și perfecţionarea;

Profesorul trebuie să se integreze, să coopereze cu clasa, să motiveze, să fie un sprijin atunci

când elevii dovedesc spontaneitate, iniţiativă și afirmare;
Profesorul integrat încurajează, pune întrebări, stimulează participarea, sprijină și foloseşte ideile
elevilor, unele decizii le ia împreună cu elevii;
În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul „instruieşte”, conduce interacţiunile în clasă,
modul de înţelegere și învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurarea condiţiilor,
oferirea punctelor de sprijin aprobări și dezaprobări, stimulări, completări, reactualizări,
exemplificări, explicaţii, comentarii etc.
Profesorul are rolul cel mai interactiv în clasă: creează un climat adecvat, iniţiază, orientează,
solicită, antrenează, exemplifică, critică;
Profesorul structurează, organizează forma și conţinutul activităţii în clasă, modul de desfăşurare
a interacţiunilor, dar poate și delega responsabilităţi elevilor în rezolvarea unor decizii, sarcini;
Trebuie să solicite elevii la dialoguri, să comenteze răspunsurile împreună cu ei, răspunsurile
negative fiind corectate în sens stimulativ, cu antrenarea grupului;
E greu să defineşti un profesor ,,bun". Chiar și părinţii au păreri diferite, uneori contradictorii. Unii
spun că pregătirea în specialitate e factorul determinant, alţi părinţi pun pe primul plan
,,capacitatea de a se face înţeleşi- dragostea de meserie”, chiar dacă tot cunoştinţele acumulate
permit reuşita la un examen. Este interesantă remarca unora, la categoria de cadre preferate de
copii: profesori cu experienţă, deoarece cei tineri ,,nu sunt înţeleşi”. Profesorul debutant uneori e
izolat de colegi sau de comunitate. Un profesor bun foloseşte cunoştinţele nu doar de la
disciplina respectivă, ci măcar din aria curriculară respectivă. Trebuie de asemenea ca profesorul
să fie pregătit să şi primească feed-back, nu numai să ofere.
Un rol important îl are managerul.
Un sistem de management de succes poate asigura multe beneficii organizaţiei pe care o
deserveşte. Oricum, un manager poate depune eforturi foarte mari pentru a realiza acest lucru,
dar cu toate acestea va putea ajunge și la rezultate dezamăgitoare. Periodic, el trebuie să se
întoarcă şi să examineze sistemul, să verifice şi să vadă dacă beneficiile au apărut în organizaţia
sa. Dacă aceste beneficii nu au apărut, sistemul trebuie examinat pentru a determina unde
trebuie concentrate modificările din program și construite noi componente.
A avea un management de calitate înseamnă a avea și cadre didactice de calitate cu care să
lucrezi. Cei tineri trebuie îndrumaţi, nu marginalizaţi. Analizând activitatea într-o școală, unde
rezultatele sunt deosebite, atât la profesorii tineri, cât şi la cei cu experienţă, am extras aspectele
pozitive și negative.
Aspecte pozitive constatate:

 Cadre didactice calificate, cu o bogată experienţă și cu renume în oraş;

 Disponibilităţi pentru dezvoltarea profesională;
 Profilul moral al cadrelor didactice și al echipei manageriale, absenţa conflictelor,
disciplina muncii;
 Colaborarea permanentă între învăţători, diriginţi, între colectivele metodice;
 Acţionează pentru păstrarea imaginii pozitive a şcolii în comunitatea locală;
 Organizează activităţi extracurriculare diversificate şi interesante care stârnesc interesul
elevilor şi părinţilor;

Aspecte negative-sunt puţine:

 Creşte numărul cadrelor didactice cu norma didactică în mai multe şcoli din cauza
diminuării numărului de elevi;

Un profesor de calitate poate fi la orice vârstă, dacă este dăruit meseriei, dacă îmbină
perfecţionarea cu autoperfecţionarea, dacă ştie să respecte elevul, iar colectivul în care se află
contează enorm.
La nivelul organizaţiei şcolare, managerul nu se poate mulţumi cu o bază teoretică bine pusă la
punct referitor la motivaţii, acesta are nevoie de experienţă și discernământ, tărie de caracter şi
înţelepciune deoarece personalitatea umană este complexă. Rareori managerul va reuşi să
soluţioneze probleme la nivel de grup fără a fi considerat incorect sau subiectiv. În această
situaţie, este obligat să depăşească „reacţia” pentru a construi un viitor organizaţiei pe care o
conduce.
În învăţământ, nu din cauza salariilor, ci având în vedere caracterul vocaţional al profesiei și de
ce nu, importanţa pentru societate considerăm ca importante și motivatoare următoarele:
posibilitatea de avansare; recunoaşterea publică a meritelor; training; dezvoltare profesională;
informare; afiliere; identificare cu organizaţia; încredere în și din partea colegilor; opţiuni;
mândrie; acceptare; succes; recunoaştere; satisfacţie; respect, etc.