Grupa a16-a a sistemului

periodic (grupa Calcogenilor)

Caracterizare generala
Elementele ce compun grupa a 16-a sunt: oxigenul - O, sulful - S, seleniul -
Se, telurul – Te si poloniul - Po.
Aceste elemente sunt nemetale tipice, caracterizate prin prezenta a 6e- in
stratul periferic.

Stari de
K L M N O P
oxidare
Z Element
s s p s p d s p d f s p d f s p

8 Oxigen O 2 2 4 -II, +II

16 Sulf S 2 2 6 2 4 -II,+IV,+VII

34 Seleniu Se 2 2 6 2 6 10 2 4 -II,+IV,+VII

52 Telur Te 2 2 6 2 6 10 2 6 10 - 2 4 -II,+IV,+VII

84 PoloniuPo 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 - 2 4 -II,+IV,+VII

Configuratia generala a grupei este E: ns2np4

 Proprietăţile fizice
Proprietatea Oxigen Sulf Seleniu Telur
Starea de agregare Gaz Solid Solid Solid
incolor galben rosu-caramiziu alb-albastru
p.t. 0C 218 119 220,2 452
p.f. 0C -183 -444,6 684,8 1390

Densitatea, g/cm3 1,14 2,06 4,82 6,25

Caldura de disociere, cal/nol 37,7 56,9 45,2 35,4
Afinitate pentru electron, -700 -300 -406 -
kj/mol
Electronegativitate 3,5 2,44 2,48 2,01
Raza ionica, Å 1,40 1,84 1,98 2,21
Raza covalenta, Å 0,73 1,04 1,17 1,37
Potential de ionizare, kj/mol 1314 1000 941 869
Potential redox, V +0,4 -0,48 -0,9 -1,14
Numar de atomi in molecula 2, O2 8, S8 8, Se8 8, Te8
Caracterizare generală a grupei a 16-a
Este mai putin omogena comparativ cu grupa
halogenilor, astfel:

 O2 si S8 – sunt nemetale tipice

 Se8 si Te8 sunt semimetale
 Po – element radioactiv, se comporta ca metal.

Oxigenul se deosebeste atat in stare elementara cat si in

combinatii de urmatoarele elemente din grupa, astfel:
 are cea mai mare afinitate pentru electron
 are cea mai ridicata electronegativitate
 oxizii sunt compusi ionici tipici
 cu toate elementele reactioneaza la starea –II, cu
exceptia oxigenului in difluorura de oxigen OF2 si in apa
oxigenata H2O2
Caracterizare generală a grupei a 16-a
formeaza cu elementele vecine (C,N) legaturi duble
formate dintr-o legatura de tip σ si una de tip π
cu S, Se, si Te formeaza oxizi si oxiacizi a căror
stabilitate se explică prin diferenţa de electronegativitate
sulful are polarizabilitate mare în special ionul S2-, care
stă la baza tendinţei sulfului de a forma legaturi stabile
cu el insuşi
oxizii sunt compusi ionici tipici
sulfurile nu sunt întotdeauna compusi ionici tipici
existenţa stărilor de oxidare diferite este determinată
de structurile invelişului electronic.
 Oxigenul neavand orbitali de tip d nu poate atinge stări de
hibridizare superioare celei tetraedrice (sp, sp2 si sp3)
Celelalte elemente care au n = 3,4,5 posedă orbitali de tip d vacati.
La acestea au loc decuplări si promovări ale e- pe orbitalii d, putând
adopta hibridizări superioare sp3d, sp3d2 iar starea de oxidare poate
lua valori superioare pozitive, până la +IV
S, Se si Te formeaza o subgrupa mai omogenă, în care
proprietăţile se modifică periodic cu creşterea numărului atomic
Cu hidrogenul - combinatii binare - hidruri, formula generală H2E
Stabilitatea termică a hidrurilor variază în seriel:

H2O > H2S > H2Se > H2Te

Caracterul acid al hidrurilor variază în serie:

H2O < H2S < H2Se < H2Te

Formează cu oxigenul două cagorii de compusi: oxizi si oxoacizi

- la starea de oxidare +IV, formulele generale sunt EO2 si H2EO3
- la starea de oxidare +VI, formulele generale sunt EO3 si H2EO4
 Oxigenul
Simbol O Numar atomic, Z = 8 Numar de masa, A = 15,999

Pristley (1771) l-a descoprit prin descompunerea oxidului rosu de

mercur
Scheele (1772) l-a separat prin descompunerea MnO2 cu H2SO4 dar nu
l-a identificat
Lavoisier l-a studiat si l-a denumit ca formator de oxizi (genaro = a
forma, oxis = oxizi)
Stare naturala
 in stare libera - în aer: 20,9 % vol. sau 23,34 % de masa

 sub forma de combinaţii (53% in minereuri, apa, substanţe organice,

regnul animal si vegetal)

Totalitatea oxigenului din scoarţă, apă si aer constituie 49,5 % din greutatea
învelişurilor Pamantului – este cel mai răspândit element de pe Terra
 Metode de obtinere
A. Metode de laborator B. Metode industriale
(bazate pe procedee
fizice sau chimice)
pe cale uscată
pe cale umedă
Distilarea fracţionată a
aerului lichid
Electroliza apei
Procedee chimice
 a) Metode de laborator pe cale uscată
a.1. Descompunerea termică a unor oxizi

2Ag2O = 4Ag + O2 (182 0C)

2HgO = 2Hg + O2 (480 0C)
2PbO2 = 2PbO + O2 (344-590 0C)
3MnO2 = Mn3O4 + O2 (500 0C)
4CrO3 = 2Cr2O3 + 3O2
3Fe2O3 = 2Fe3O4+ 3O2 (470 0C)

a.2. Descompunerea termică a unor săruri – clorati, perclorati,

permanganati, peroxisulfati, peroxicarbonati

2KClO3 = 2KCl + 3O2 catalizată de MnO2, Fe2O3, CuO (250 0C)

KClO4 = KCl + 2O2
2KMnO4 = K2MnO4 + MnO2 + O2
(NH4)2S2O8 = (NH4)2SO4 + SO2 + O2
2K2C2O6 = 2K2CO3 + 2CO2 + O2
 b) Metode de laborator pe cale umedă, la
rece
b.1. Descompunerea catalitică a apei oxigenate
2H2O2 = 2H2O + O2 catalizatorul este MnO2
b.2. Descompunerea peroxizilor alcalini cu apa
Na2O2 + H2O = 2NaOH + H2O2 catalizator CuSO4 sau NiSO4
2H2O2 = 2H2O + O2
In comerţ exista oxalita (Na2O2, K2O2 si CuSO4) care se păstrează în
cutii de fier si care în contact cu apa pune în libertate oxigenul. Se foloseste
pentru încărcarea aparatelor de respirat subacvatice.

b.3. KMnO4 actioneaza la rece asupra unei soluţii acide de apă

oxigenată H2O2
7+ -1 2+ 0
KMnO4 + H2O2 + H2SO4 = K2SO4 + MnSO4 + H2O + O2
b.4. Hipocloritul de potasiu (apa de Javel) se descompune catalitic
în prezenţa sărurilor de Co, Ni, Mn, Fe, Cu
2KClO = 2KCl + O2
 b.1) Metode de laborator pe cale umedă,
la cald
b.1.1. Descompunerea dioxidului de mangan cu acid sulfuric
concentrat, la 100 0C
MnO2 + H2SO4 = MnSO4 + H2O + ½ O2

b.1.2. Descompunerea permanganatului de potasiu cu acid

sulfuric concentrat, la 100 0C
2KMnO4 + 3H2SO4 = K2SO4 + 2MnSO4 + 3H2O + 5/2O2

b.1.3. Descompunerea dicromatului de potasiu sau anhidridei

cromice cu acid sulfuric concentrat, la 100 0C
K2Cr2O7 + H2SO4 = K2SO4 + 2CrO3 + H2O
4CrO3 + 6H2SO4 = 2Cr2(SO4)3 + 3O2 + 6H2O

b.1.4. Descompunerea apei oxigenate in mediu alcalin de catre

hexacianoferatul de potasiu
2K3[Fe(CN)6 ] + KOH + H2O2 = 2H2O + 2K4[Fe(CN)6]
 Metode de obtinere industriale (bazate pe
procedee fizice sau chimice)
1. Distilarea fractionata a aerului lichid
T. Andrews (1869) a arătat ca un gaz se poate lichefia prin răcire sub temperatura
critică. Temperatura critică a oxigenului este – 118, 75 0C. Sub aceasta temperatură se
lichefiază la presiunea de 50,2 atm. Distilarea aerului lichid este dificila deoarece p.f. a
O2 este -182,9 0C, destul de apropiat de cel al azotului -195,7 0C
Distilarea fracţinată consta din evaporari si condensari repetate prin care se
realizează separarea celor două componente.
La -192 0C faza gazoasa contine 80% N2 si 20 % O2 iar faza lichida contine 48% N2
si 52 % O2. In lichid se concentraza componentul cu presiunea de vapori mai mica iar in
faza gazoasa cel cu presiunea de vapori mai mare.
2. Electroliza apei
Se electrolizează soluţia apoasă alcalină care nu conţine mai mult de 0,1 % sulfati,
azotati sau cloruri.
Se folosesc celule cu diafragma si electrozi de fier sau nichel. Disocierile care
au loc sunt:
NaOH → Na+ + HO-
HOH → H+ + HO-
La anod (A): 2HO- - 2e- → 2HO 2HO = H2O + ½ O2
La catod (K): 2H+ + 2e- → 2H 2H = H2
 Purificarea oxigenului se face în doua etape:

a) se trece peste cocs stropit cu apa, pentru îndepărtarea urmelor de

hidroxid antrenate
b) se trece printr-un tub de argint încalzit la 700 0C care conţine piatră
ponce impregnată cu Pd pentru reţinerea hidrogenului.
Oxigenul obtinut astfel are puritate 99,9 %.

3. Procedee chimice
Unele substanţe încalzite în aer, fixează oxigenul pe care apoi il
cedează la o temperatură superioară, sau în vid
750 C
BaO2 ↔ BaO + ½ O2
500 C

PbO2∙2CaO ↔ PbO + 2CaO + ½ O2

MnO2 + 2NaOH + ½ O2 ↔ Na2MnO4 + H2O
Manganatul de sodiu format cedeaza oxigenul la încalzire mai
puternică
Na2MnO4 ↔ Na2MnO3 + ½ O2
 Proprietăţi fizice
 gaz incolor, indor, insipid
 are trei izotopi naturali 16O 99,8 %; 17O 0,04 %; 18O 0,2 %
 separarea izotopilor se realizeaza prin distilare
 molecula este diatomica, lungimea legaturii fiind de
1,208Ǻ
 densitatea in raport cu aerul este 1,1053 g/cm3
 este paramagnetic
 nu conduce curentul electric
 are o foarte mică solubilitate în apă, dar face posibila
viata plantelor si animalelor in apa
 se dizolvă în metale sau compuşi metalici în stare
topită (Ag, Cu, Ni, Pt)
 Proprietati chimice
 are electronegativitate mare, 3,5 fiind al doilea dupa F
 este un nemetal divalent, avand 6e- de valenta
 starile de oxidare - I, - II si +II
 are caracter puternic oxidant care se manifesta fata de elemente sau
compusi
 se combina direct cu majoritatea elementelelor, exceptand X2, N2, Au, Pt si
metalele platinice. Reactia are loc cu degajare de caldura si lumina.
Procesul este denumit oxidare – se spune ca substantele ard in oxigen.
Oxidarile sunt vii – caz in care caldura degajata este superioara caldurii
pierdute prin radiatie, conductibilitate etc. si lente – caz in care caldura degajata
este inferioara caldurii pierdute prin radiatie, conductibilitate etc.
Daca actiunea oxidanta are caracter distructiv procesul este denumit
combustie.
Combustia este la randul ei lentă si vie.
 ard usor nemetale ca fosforul alb, sulful si carbonul
P4 + 5O2 = P4O10
S + O2 = SO2
C + O2 = CO2
 se combina cu metalele la temperaturi cu atat mai joase cu cat sunt mai
electropozitive
 cu metalele alcaline, alcalino-pamatoase sau active se combina in conditii
blande formand oxizi, peroxizi, superoxizi
2Li + ½ O2 = Li2O
2Na + O2 = Na2O2
2K + ½ O2 = K2O
2Mg + O2 = 2MgO
2Al + 3/2O2 = Al2O3
2Fe + 3/2O2 = Fe2O3
 reactioneaza cu combinatii cum ar fi hidracizii halogenilor, HX din care
extrage hidrogenul sub forma de H2O si pune in libertate halogenul, X2

½ O2 + 2HX = H2O + X2 (HCl reactioneaza in faza gazoasa iar HBr si HI

reactioneaza in faza apoasa, cu viteza mare)
 oxideaza hidrogenul sulfurat
H2S + ½ O2 = H2O + S
H2S + 3/2 O2 = H2O + SO2
 oxideaza amoniacul la cald, in prezenta catalizator Pt
2NH3 + 5/2O2 = 2NO + 3H2O
 oxizii inferiori sau intermediari sunt oxidati la oxizi superiori
SO2 + ½ O2 = SO3
CO + ½ O2 = CO2
NO + ½ O2 = NO2
 unele saruri sunt trecute de la stari de oxidare inferioare la stari
superioare
SnCl2 + 2HCl + ½ O2 = SnCl4 + H2O

 oxideaza sulfurile metalice

2FeS2 + 11/2 O2 = Fe2O3 + 4SO2
ZnS + 3/2 O2 = ZnO + SO2
Oxidarea sulfurilor metalice se utilizeaza in metalurgie, pentru trecerea sulfurilor
in oxizi metalici, usor reductibili in procesul de obtinere a metalelor

 oxideaza hidroxizii instabili la forme stabile, in solutie

2Fe(OH)2 + ½ O2 + H2O = 2Fe(OH)3
Mn(OH)2 + ½ O2 + nH2O = MnO2 + (n+1)H2O

 oxideaza metalele, fenomen favorizat de suprafetele mari de contact, metalele

pulbere se aprind la temperature obisnuita (stare piroforica), oxidarea obisnuita
are loc la 400-500 0C

 substantele organice ard in oxigen – combustia fara flacara - se

realizeaza cu catalizator de Pt sau Pd, Ir, Ra, Ag, Co, CuO, HgO. Oxizii metalici
ai metalelor cu multiple stari de oxidare (Mn, Cr, V, Cu etc.) sunt foarte buni
catalizatori de oxidare
Catalizatorii organici sunt enzime, denumite in general oxidaze. Exista si
catalizatori care impiedica oxidarea cum ar fi hidrochinona, fenolii folositi ca
substante cu proprietati antiseptice
Fenomenul respiratiei este o combustie lenta. Prin plamani sau alte organe
respiratorii (branhii) patrunde in sange oxigenul din aer, unde se leaga labil de
hemoglobina, formand oxi-hemoglobina care este purtata de sange catre celule
unde are loc de fapt oxidarea. Din oxidari rezulta apa, dioxid de carbon si energie.
Energia este folosita la travaliul muscular iar surplusul este transformat in caldura
animala. Daca arderile sunt foarte lente caldura animala este mica, aceste animale
au sange rece. Apa rezultata se elimina din organism pe diferite cai (transpiratie,
urina, fecale) iar dioxidul de carbon este preluat de sange, tot de catre
hemoglobina cu care formeaza carboxi-hemoglobina si transportat catre plamani,
de unde este eliminat prin expiratie.
La plante fenomenul este asemanator, adica plantele absorb din aer prin frunze
dioxidul de carbon, pe care sub actiunea luminii solare, il descompune in carbon si
oxigen. Carbonul este legat sub forma hidratilor de carbon (amidon, celuloza) iar
oxigenul este eliminate in atmosfera. Cantitatea de oxigen eliminata de plante este
cam de 20 de ori mai mare decat oxigenul retinut de plante in procesul
respiratiei.
In natura oxigenul sufera un ciclu, altfel nu s-ar putea explica faptul ca in
atmosfera cantitatea sa nu variaza. Respiratia si putrezirea consuma oxigen,
transformandu-l in dioxid de carbon iar asimilatia clorofiliana regenereaza cantitatea
initiala de oxigen.
Ciclul oxigenului
Circuitul elementelor biogene în biosferă
- carbon, oxigen, azot, sulf ş.a. –
reprezintă trecerea lor din forma
minerală în materia vie şi invers, ca
urmare a unor transformări chimice şi
biologice.
Timpul caracteristic pentru circuitul
biologic al rezervelor de substanţe
nutritive din mediul este de circa 10 ani.

În momentul de faţă atmosfera conţine -

1,2 .1015 t O2.

În urma fotosintezei se formează anual:

- 2,3.1011 t substanţă organică uscată
- 2,5.1011 t O2.
 Proprietati fiziologice si
intrebuinţări
 in reanimare – respiratie artificiala, narcoza

 ventilarea submarinelor

 analiza organica prin combustie

 oxigenul lichid este utilizat pentru impregnarea carbunelui,

prepararea explozivilor

 producerea temperaturilor inalte pentru taierea si sudarea

autogena a metalelor (suflatorul oxihidric sau oxiacetilenic)
 Oxizii
Oxizii sunt combinatiile binare ale tuturor elementelor cu oxigenul.
Clasificarea structurala a oxizilor se face in functie de natura legaturii din
compusul binar element-oxigen.
1. Oxizi ionici (contin legatura ionica sau retele ionice)
Oxizii metalelor din grupele 1 si 2, in care nodurile retelelor sunt ocupate de
cationii M+ sau M2+ si anionii O2-
Oxizii metalelor alcaline, M2O cristalizeaza in sistem cubic, in care raportul
M:O = 4:8
Oxizii metalelor alcalino-pamantoase, MO cristalizeaza in sistem cubic cu
fete centrate, in care raportul M:O = 6:6
Oxizii ionici au caracter bazic
Na2O + H2O = 2NaOH
CaO + H2O = Ca(OH)2
2. Oxizi covalent-ionici, polimerizati sunt oxizii in care legatura are caracter
partial covalent iar contributia ionica scade cu cresterea starii de oxidare a
semimetalului sau metalului.
Pentru grupa a 13-a, exceptie B2O3 ceilalti oxizi pot fi considerati ionici.
Al2O3 cristalizeaza hexagonal α-Al2O3 corindonul, in care raportul M:O = 6:4
sau cubic δ-Al2O3
 Pentru grupa a 14-a, elementele de dupa Si dau oxizi cu retea hexagonala
de tipul MO2 in care raportul M:O = 6:3. Toate aceste structuri sunt considerate
formal ca structuri ionice.
Oxizii M2O3 si MO2 nu dau in reactie cu apa hidroxizi si au solubilitate mica.

3. Oxizi covalenti, nepolimerizati, cu legatura simpla.

Exemple: CO, CO2, NO, N2O5, Cl2O, Cl2O7, SO2
Elementele S, Se, Te, P, As, Sb formeaza molecule catenare, bidimensionale
cu structuri stratificate sau ciclice.
Reactioneaza cu apa si formeaza oxoacizi

N2O5 + H2O = 2HNO3

P4O10 + 6H2O = 4H3PO4
Cl2O7 + H2O = 2HClO4
(SO3)3 + 3H2O = 3H2SO4

Avand caracter acid reactioneaza si cu hidroxizii alcalini

SO2 + 2KOH = K2SO3 + H2
N2O5+ 2KOH = 2KNO2 + H2O
Clasificarea functionala a oxizilor – tine cont de proprietatile acido-bazice ale
oxizilor care sunt dependente de natura legaturii E- O

A. Oxizi acizi – au caracter de anhidrida

Sunt oxizi ai nemetalelor, cu legatura covalenta, SO2, SO3, P2O5, CO2 sau oxizii
unor metale in stari superioare de oxidare (CrO3, Mn2O7)

B. Oxizii bazici –sunt oxizii cu legatura ionica ai metalelor de tip s (Na2O, K2O,
CaO) sau ai metalelor tranzitionale in stari inferioare de oxidare (FeO, PbO, SnO)

C. Oxizii amfoteri – prezinta atat caracter bazic cat si acid, in functie de mediul
de reactie
ZnO + 2HCl = ZnCl2 + H2O
ZnO + 2NaOH + H2O = Na2[Zn(OH)4]

D. Oxizii neutri – nu au nici proprietati acide si nici bazice – se intalnesc la

nemetalele in stari joase de oxidare NO, NO2, CO

E. Oxizii salini sau oxizii micsti, in care acelasi element E se afla in doua stari
de oxidare diferite Fe3O4 (FeO∙Fe2O3)
Compusii oxigenului cu hidrogenul
Combinatiile binare ale oxigenului cu hidrogenul sunt
- apa, H2O
- apa oxigenata, H2O2

Apa
A fost considerata foarte mult timp un element.

Cavendisch (1781) combinarea exploziva a unui amestec de oxigen si

hidrogen duce la formarea apei
Lavoisier (1783) realizeaza pentru prima oara sinteza cantitativa a
apei si descompunerea ei, trecand-o peste fer inrosit

Apa naturala consta din amestecul speciilor de izotopi 16O, 17O si 18O

cu 1H, 2H si 3H.
Combinarea acestora conduce la 18 specii de molecule de apa.
 Stare naturala

Atmosfera contine vapori de apa in concentratii ce variaza cu

temperatura si presiunea.

Hidrosfera acopera 71% din suprafata pamantului.

Din litosfera, 10% este acoperit de ghetari.

Apele izvoarelor si raurilor contin

 gaze dizolvate din aer (O2, N2, CO2)
 substante dizolvate de natura organica si anorganica

o cationi (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, Fe2+, Fe3+, Al3+ etc.) si

o anioni (HCO3-, SO42-, Cl-, NO3- etc)
 Multe izvoare dizolva din scoarta cantitati mari de diferite substante,
formand - ape minerale. Principalele tipuri de ape minerale sunt:
- izvoare acide – contin cantitati mari de CO2
- izvoare carbonice – contin CO2, NaHCO3, Ca(HCO3)2 si Mg(HCO3)2
- izvoare sarate – contin NaCl mai mult de 15g/L
- izvoare amare - contin MgSO4 si Na2SO4
- izvoare sulfuroase – contin sulfuri alcaline Na2S, K2S dar si H2S
- izvoare feruginoase – contin Fe(HCO3)2 si Fe2(SO4)3 sau FeSO4
- izvoare iodurate –contin ioduri, I-
Sarurile dizolvate sunt functie de natura scoartei pe unde circula apa
pana la iesirea la suprafata si durata de contact cu rocile respective.
In functie de cantitatea de cationi Ca2+ si Mg2+ prezenti in apa,
acestea se clasifica in ape moi, semi-dure, dure si foarte dure.
Carbonatii acizi de calciu si magneziu dau duritatea temporara, Dt iar
toate celelalte saruri solubile de calciu si magneziu dau duritatea
permanenta, Dp. Suma celor doua tipuri de duritati dau duritatea totala, DT

DT = Dt + D p
 Purificarea apei
Pentru utilizarea in diverse scopuri apa se purifica.
Metodele de purificare sunt functie de scopul in care este
utilizata apa si de cantitatea necesara.
Pentru scopuri alimentare apa se sterilizeaza cu ozon, clor, raze
UV
Pentru scopuri industriale se practica dedurizarea sau
demineralizarea.
Dedurizarea se poate realiza prin doua procedee:
(1) agenti precipitanti (NaOH, Na2CO3, Ca(OH)2) si
(2) schimbatori de ioni.
Procedeul var-soda, care foloseste agenti precipitanti, implica
urmatoarele grupe de reactii
reducerea Dt cu var
Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O
Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + Mg(OH)2 + CO2 + H2O
reducerea Dp cu soda
CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl
MgCl2 + Na2CO3 = MgCO3 + 2NaCl
 Schimbatorii de ioni sunt naturali (zeoliti) si sintetici (permutiti).
Au proprietatea de a schimba ionii lor cu ionii prezenti in apa.

Dupa tipul ionului schimbat se mai clasifica in cationiti (schimba cationi) si

anioniti (schimba anioni). Dupa un anumit timp de functionare schimbatorul se
epuizeaza si trebuie regenerat. Uneori utilizarea cationitilor este alternanta cu
utilizarea anionitilor.
Modern, se folosesc schimbatori de ioni sintetici de tipul macromoleculelor –
rasini organice care contin grupari acide, cu formula generala R-H, cu rol de
cationiti sau care contin grupari bazice, cu formula generala R-OH, cu rol de
anionit.
Reactiile de schimb ionic cu un cationit, reduc duritatea si sunt:
2R-H + CaCl2 = CaR2 + 2HCl
2R-H + MgSO4 = MgR2 + H2SO4
Reactiile de schimb ionic cu un anionit, reduc mineralizarea si sunt:
R-OH + HCl = R-Cl + H2O
R-OH + H2SO4 = R2SO4 + 2H2O

Cea mai avansata purificare este distilarea prin care se indeparteaza din apa
suspensiile, substantele si gazele dizolvate. Apa se fierbe cu amestecuri de KMnO4
si H2SO4, in instalatii speciale construite din metal sau sticla, numite distilatoare.
 Proprietati fizice
- la temperatura obisnuita este lichid incolor in strat subtire si albastrui in
strat mai gros
- nu prezinta gust sau miros
- in stare lichida prezinta proprietati anormale comparativ cu hidrurile vecine
din sistem

NH3 H2O HF H2S

p.t. C -78,0 0,0 -83,0 -85,0
p.f. C -33,0 +100,0 +19,5 -61,0

- densitatea, capacitatea calorica, caldura de vaporizare sunt ridicate

comparative cu cele ale CH4, PH3, H2S
- anomaliile se datoresc asociatiilor moleculare prin punti de hdrogen
(H2O)n unde n = 2,3,4,…,6
- gheata are densitatea mai mica decat apa lichida, deci la solidificarea apei
aceasta isi mareste volumul cu circa 10%. La topirea ghetii se rup circa 15%
din puntile de hidrogen iar la 40 0C se rup circa 50% din puntile de hidrogen
- este cel mai bun solvent.
 Proprietati chimice
Din punct de vedere redox poate functiona atat ca oxidant cat si ca
reducator
Caracterul oxidant se manifesta prin existenta H+
O2 + 4H+ + 4e- = 2H2O ε0 = +1,23 V
Caracterul oxidant si-l manifesta fata de metalele active,
nemetalele mai slab electronegative decat oxigenul, cationi si anioni
cu actiune reducatoare
Na + H2O = NaOH + 1/2H2
Fe + H2O = Fe3O4 + 4H2 (900 0C)
C + H2O = CO + H2
Cl2 + H2O = HCl + HClO
Caracterul reducator se manifesta prin gruparile hidroxil, HO-
2H2O + 2e- = H2 + 2HO- ε0 = -0,83 V
Caracterul reducator si-l manifesta fata de oxidanti puternici
F2 + H2O = 2HF + ½ O2
 Din punct de vedere acido-bazic se manifesta ca acid sau ca baza, functie
de partenerul de reactie
- cu oxizii nemetalelor formeaza acizi
SO3 + H2O = H2SO4
P2O5 + 3H2O = 2H3PO4
- cu oxizii metalici formeaza baze
Na2O + H2O = 2NaOH
CaO + H2O = Ca(OH)2
- carburile de Na, K, Ca formeaza acetilena
CaC2 + H2O = C2H2 + Ca(OH)2
- hidrolizeaza sarurile, rezultand solutii acide sau bazice
AlCl3 + 3H2O = Al(OH)3 + 3(H+ + Cl-) solutia are caracter acid
Na2CO3 + H2O = NaHCO3 + (Na+ + HO-) solutia are caracter bazic
- apa in stare de vapori manifesta caracter catalitic asupra reactiilor care
au loc in faza gazoasa
- unele substante contin apa in constitutie si aceasta se poate extrage prin
incalzire, fenomen numit uscare
- substantele care au proprietatea de a absorbi apa din atmosfera se
numesc higroscopice
- substante care absorb apa in timp, formeaza solutii naturale. Aceste
substante se numesc delicvescente. Exemplu: CaCl2 anhidra
- exista cristale care pierd o parte din apa de cristalizare in timp. Acestea se
numesc eflorescente. Exemple: Na2CO3∙10H2O si Na2SO4∙10H2O
 Apa oxigenata
- peroxidul de hidrogen H2O2
Stare naturala

- Exista in stare libera, sub forma de urme, in apa de ploaie, mai ales
dupa furtuna, 20 mg H2O2 la 100 kg H2O
- Exista in stare libera, in secretiile vegetale si animale – ca produs
secundar in procesele de dezasimilatie
-Se formeaza in procese ca:
o descarcari electrice obscure
o oxidarea lenta a metalelor sau a unor compusi organici
o sinteza fotochimica in prezenta de catalizatori
o la iradieri cu radiatii UV
o la electroliza solutiilor apoase saline cu ajutorul scanteilor
electrice
 Metode de obtinere
1. Actiunea acizilor asupra peroxizilor
BaO2 + H2SO4 = BaSO4 + H2O2
Sulfatul de bariu fiind insolubil in apa se poate separa prin filtrare. Se
foloseste H2SO4 de concentratie 20% si se lucreaza la temperature de 25 0C.
Solutia obtinuta are concentratie de 10 - 12% vol. Prin distilare se obtin
concentratii mai mari, pana la 30 - 40%.
Solutia cu concentratia 30% H2O2 se numeste perhidrol.
In locul acidului sulfuric se pot folosi si alti acizi cum ar fi H3PO4, HCl, HF iar
in locul peroxidului de bariu se mai poate folosi Na2O2.
2. Hidroliza peroxiboratului de sodiu sau peroxicarbonatului de bariu
NaBO3 + H2O = NaBO2 + H2O2
BaC2O6 + H2O = BaCO3 + CO2 + H2O2
3. Metoda electrolitica – obtinerea acidului peroxodisulfuric prin electroliza
acidului sulfuric, urmata de hidroliza acidului peroxodisulfuric rezultat, la
temperatura de maximum 8 0C
H2S2O8 + H2O = H2SO5 + H2SO4
H2SO5 + H2O = H2SO4 + H2O2

La anod (Fe) 2HO- → 2OH + 2e- 2OH = H2O + ½ O2

O + 2HSO4- + H2O = H2S2O8
La catod (Pb) 2H+ + 2e- = 2H 2H = H2
 Proprietati fizice

- in stare pura este lichid vascos, incolor in strat subtire si albastru in

straturi mai groase
- are densitatea 1,47 g/cm3
- la racire puternica cristalizeaza, formand cristale albe
- este in stare de instabilitate chimica in raport cu apa, la temperatura
obisnuita
- descompunerea apei oxigenate este favorizata de metale in stare fin
divizata sau de contactul cu suprafete rugoase
- solutia apoasa se stabilizeaza cu acizi, glicerina, acetamida
- numai in stare cristalizata si lichida are moleculele asociate prin
punti de hidrogen
 Proprietati chimice
1. Din punct de vedere acido-bazic este un acid diprotic slab
H2O2 + H2O = H3O+ + HO2 -
Ca acid diprotic formeaza doua tipuri de saruri MHO2 hidroperoxizi si
M2O2 peroxizi
NH4HO2 hidroperoxid de amoniu
KHO2 hidroperoxid de potasiu
Na2O2 peroxid de sodiu
BaO2 peroxid de bariu
2. Din punct de vedere redox manifesta mai pronuntat caracter de
oxidant dar se manifesta si ca reducator.
Proprietatile redox se manifesta atat in mediu acid cat si bazic
H2O2 + 2H+ + 2e- = 2H2O (oxidant in mediu acid)
H2O2 = O2 + 2H+ + 2e- (reducator in mediu acid)
HO2- + H2O + 2e- = 3HO- (oxidant in mediu bazic)
HO2- +HO- = O2 + H2O + 2e- (reducator in mediu bazic)
In mediu acid, neutru sau bazic oxideaza o serie de reducatori ca HX, H2S,
NH3 si metale in stari joase de oxidare
2KI + H2O2 + H2SO4 = I2 + K2SO4 + 2H2O
I2 + 5H2O2 = 2HIO3 + 4H2O in exces de apa oxigenata
 H2S + H2O2 = S + 2H2O
FeSO4 + H2O2 + 2H2SO4 = Fe2(SO4)3 + 2H2O
H2SO3+ H2O2 = H2SO4 + 2H2O
H3AsO3 + H2O2 = H3AsO4 + H2O
Schema actriunii oxidative (descompunerii oxidative) este:
H2O2 = H2O + [O]
Oxigenul atomic pus in libertate explica puterea mare de oxidare a apei
oxigenate, compartiv cu cea a oxigenului molecular.
Actiunea reducatoare se manifesta fata de oxidanti puternici si poate avea
loc in mediu acid, bazic sau neutru
H2O2 + Cl2 = 2HCl + O2
5H2O2 + 2KMnO4 +3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2
H2O2 + MnO2 + H2SO4 = 2MnSO4 + 2H2O + O2
2AgNO3 + 2NaOH + H2O2 = 2Ag + 2NaNO3 + 2H2O + O2
KClO +H2O2 = KCl + H2O + O2
3H2O2 + 2KMnO4 = 2MnO2 + KOH + 3O2
Schema actiunii reducatoare este:
H2O2 = 2H + O2
Atomii de higrogen sunt cedati oxidantului mai energic pentru a forma cu
oxigenul acestuia apa, iar oxigenul din apa oxigenata se degaja sub forma de
molecula.
 Utilizari

- Solutia 3% se foloseste in medicina, ca dezinfectant

- Solutia 30% (perhidrolul) se foloseste ca decolorant pentru par,

paie, pene, lana, fildes, matase si alte fibre textile

- Ca agent oxidant in chimia anorganica si organica

 Sulful
Simbol S Numar atomic, Z = 16 Numar de masa, A = 32

Stare naturala

1. In stare libera
- in scoarta pamantului - 0,12%
- in apa marilor - 0,05%
- in regiunile vulcanice – Sicilia, Japonia, Texas, Mexic, Spania,
Siberia, Chile
2. a. Sub forma de combinatii anorganice de tip sulfura si sulfat
- minerale importante de tip sulfura: As2S2 realgar, As2S3 orpiment,
Cu2S calcozina, FeS2 pirita, HgS cinabru, PbS galena, ZnS blenda, Sb2S3
stibina, Cu2S·Fe2S3 calcopirita, AsFeS mispichelul
- minerale importante de tip sulfat: CaSO4 anhidrit, MgSO4·H2O
gips, CaSO4·2H2O kiserita, Na2SO4·10H2O sarea lui Glauber, BaSO4
baritina, SrSO4 celestina, PbSO4 anglezita
2. b. Sub forma de combinatii organice – cărbunii si petrolul,
aminoacizii
 Metode de obtinere
Extragerea sulfului. Metode industriale
1. Metoda Calcheroni
Topirea minereului se realizeaza in cuptoare cu vatra inclinata. Caldura
necesara topirii este data de o parte din sulful care arde si se pierde. Sulful
topit curge la baza cuptorului intr-un vas de lemn pentru a se solidifica.
Randamentul maxim este 55-60%. Sulful astfel obtinut trebuie purificat prin
distilare. Sulful se fierbe in cazane de fonta iar vaporii rezultati sunt lasati sa se
raceasca in camere de zid. La inceput se formeaza pulbere sau floare de sulf,
iar pe masura incalzirii camerei, sulful ramane topit si se aduna la baza, de
unde se scurge in forme de lemn, se solidifica si rezulta sulf batoane.
2. Procedeul Frasch – cu vapori de apa sub presiune
In regiunile in care zacamintele sunt la adancimi de 200-300 m, sub
straturi de nisip malos, in care nu se pot sapa galerii. Prin sonde speciale,
formate din 3 tuburi concentrice, se introduce in zacamant prin tubul exterior
vapori de apa supraincalziti (160-170 0C) care topesc sulful care navaleste in
capul sondei. Prin conducta centrala se introduce un current de aer cald,
comprimat, care antreneaza sulful lichid si il forteaza sa iasa prin conducta
mediana. Emulsia de sulf, apa si aer este captata in bazine de lemn, unde
sulful se solidifica obtinandu-se sulf de puritate 99,5%.
 3. Obtinerea din compusi (CaS, CaSO4, ZnS sau FeS)
CaS + CO2 + H2O = H2S + CaCO3
H2S + ½ O2 = S + H2O
CaSO4 + 2C = CaS + 2CO2 reducerea gipsului cu carbune
ZnS + CO2 = ZnO + CO + S (750 0C)
FeS + CO2 = FeO + CO + S (1000 0C)

Metode de laborator
A. Oxidarea ionului S2- cu oxidanti ca: halogenii, acidul azotic,
permanganatul de potasiu, dicromatul de potasiu
H2S + X2 = 2HX + S
3H2S + 2HNO3 = 3S + 4H2O + 2NO
H2S + 2KMnO4 +3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5S
H2S + K2Cr2O7 +7H2SO4 = 2Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7H2O + 3S
B. Descompunerea tiosulfatului de sodiu cu ajutorul acizilor
tari
Na2S2O3 + 2HCl = H2S2O3 + 2NaCl
H2S2O3 = S + SO2 + H2O
 Proprietati fizice
- fiind mai putin electronegativ decat oxigenul, retine mai putin electronii
pe care ii pune in comun cu alte elemente. Aceasta proprietate se manifesta
si fata de el insusi, de unde vine tendinta de polimerizare. Spre deosebire
de molecula O2 cea de S2 este instabila
- atomul de sulf are in stratul de valenta 6e-, motiv pentru care are
tendinta de a castiga 2e- de la un alt atom de sulf spre a-si completa
octetul. Se formeaza astfel cicluri de 8 atomi iar molecula S8 nu este
plana. Lungimea legaturii S-S are 2,06 Ǻ iar unghiul dintre legaturi este de
105 0.
- atat in stare solida, lichida cat si gazoasa sulful este susceptibil de a exista
in forme diverse si distincte, evidentiat prin variatia proprietatilor
(culoare, densitate, vascozitate)
- la temperatura obisnuita este stabil sulful rombic, sulf α. Are culoare
galben-verzui, densitatea 2,06 g/cm3 si p.t. 112,5 0C. Culoarea se intensifica
la incalzire. Este diamagnetic, insolubil in apa, solubil in solventi organici
- la temperatura obisnuita nu este stabil sulful monoclinic, sulf β. Are
densitatea 1,96 g/cm3 si p.t. 119,2 0C. Este diamagnetic, insolubil in apa,
solubil in solventi organici ca sulfura de carbon
Formele cristaline ale aceluiasi element, stabile in anumite intervale de timp,
care se pot transforma una in alta se numesc forme enantiomorfe.
 Proprietăţi fizice
- exista inca o modificatie monoclinica, care nu se deosebeste de
cea obisnuita decat prin raportul axelor cristalografice, sulful π
- sulful topit la 200-300 0C daca se raceste brusc, prin turnare in apa
rece, da o masa plastica, transparenta, de culoare galben-bruna,
sulful moale, sulful plastic sau sulful σ
- sulful σ se dizolva partial in sulfura de carbon. Modificatia insolubila
este numita sulful μ. Modificatia solubila este sulful λ.
- incalzit peste 96,5 0C da un lichid galben, fluid
- peste 160 0C vascozitatea creste si culoarea se inchide
- peste 200 0C capata culoare brun inchis, aproape negru si abia mai
curge. Peste aceasta temperatura vascozitatea descreste iar la 400 0C
topitura devine din nou mobila.
- la 444,6 0C fierbe dand vapori galben-portocalii. Variatia
vascozitatii s-a interpretat prin deschiderea ciclurilor si formarea
polimerilor inalti, in lanturi. La temperatura de fierbere apare un
echilibru intre S8, S6…. S2.
- peste 1500 0C moleculele se rup in atomi
 Proprietati fizice

Sulf si Calcit

Molecula S8

Sulfului i se cunosc 25 de izotopi naturali, din care doar 4 sunt stabili:

32S (95.02%), 33S (0.75%), 34S (4.21%), și 36S (0.02%).

Alți izotopi mai sus de 35S, sunt izotopi radioactivi. 35S are un timp de
înjumătățire de 87 de zile.
 Proprietati chimice
Datorita orbitalilor d de pe stratul de valenta, in interactiunile chimice cu
alti atomi pot avea loc deplasari de electroni si promovari catre aceste
orbitale, rezultand un numar maxim de 6 legaturi σ. Pe langa legaturile σ se pot
forma si legaturi π
Nu se combina direct cu N2, Au si Pt.

Reactioneaza direct cu multe elemente

- cu hidrogenul, la temperatura de 300 0C
S + H2 = 2H2S
- cu halogenii se combina la rece, cu exceptia iodului cu care reactioneaza
la cald
S + 3F2 = SF6
2S + Cl2 = S2Cl2
2S + Br2 = S2Br2
- cu fosforul - cu degajare de caldura si uneori lumina
3S + P4 = P4S3
5S + P4 = P4S5
7S + P4 = P4S7
10S + P4 = P4S10
 Proprietăţi chimice

- reactioneaza cu As, Sb, Bi formand combinatii de tip As4S4 sau As4S6

- reactioneaza cu borul la 1200 0C
2B + 3S = B2S3
- la temperatura inalta reactioneaza cu carbonul, formand sulfura de
carbon, inflamabila
2S + C = CS2
- cu majoritatea metalelor formeaza sulfuri metalice
cu Na, K, Mg – se combina la rece, prin simplul contact. Sulfurile alcaline
dizolva sulful formand polisulfuri M2Sn, unde n= 2,3,..,6
cu Ca si Sr se combina cu vaporii de sulf la 400 0C
cu Mg, Zn, Al formeaza sulfuri prin incalzirea amestecului intr-un singur
punct
metalele grele, Fe, Co, Ni, reactioneaza la incalzire, formand sulfuri
 Reacţionează cu combinaţiile
- reactioneaza cu apa peste 100 0C
3S + 2H2O ↔ 2H2S + SO2
- reactioneaza cu acidul sulfuric concentrat
S + 2H2SO4 = 2H2O + 3SO2
- reactioneaza cu amoniacul
10S + 16NH3 = S4N4 + 6(NH4)2S
- reactioneaza cu acidul azotic concentrat
S + 6HNO3 = 6NO2 + 2H2O + H2SO4
- reactioneaza cu hidroxizii formand sulfuri si tiosulfati
4S + 6NaOH = Na2S2O3 + 2Na2S + 3H2O
10S + 6NaOH = Na2S2O3 + 2Na2S4 + 3H2O
6S + 3Ca(OH)2 = CaS2O3 + 2CaS + 3H2O
-in stare topita reactioneaza cu oxizii metalici la 150-200 0C
CaO + 4S = 3CaS + CaSO4
2CO + 2S = 2COS oxisulfura de carbon este toxica
2CO2 + 6S = 4COS + 2SO2
 Acţiune fiziologică şi întrebuinţări

-este componenta indispensabila a proteinelor din celulele vii

(par, pene, unghii, coarne, epiderma-keratina)

-ingerat in cantitati mari (10-20 g) este otravitor, simptomele fiind

voma, inflamarea gatului, dureri de cap, dureri de stomac, miros de
hidrogen sulfurat

- unguentele cu sulf au actiune depilatoare, folosite timp indelungat

provoaca otraviri specifice
- la fabricarea industriala a acidului sulfuric, sulfurii de carbon,
dioxidului de sulf, materii organice folsite drept coloranti sintetici
- la vulcanizarea cauciucului
- la fabricarea ebonitului
- la fabricarea chibriturilor
- in agricultura, fungicid pentru pomi si vita de vie
- in medicina, alifii pentru tratarea bolilor de piele
 Combinatiile sulfului cu hidrogenul
Combinatiile binare ale sulfului cu hidrogenul sunt:
• hidrogenul sulfurat, H2S si
• sulfanii, H2Sn unde n = 2,4,5….,8

Hidrogenul sulfurat este gaz toxic, mai greu decat aerul, cu miros
specific de “ou clocit”, care in solutie apoasa are caracter acid, fiind un
acid dibazic slab, iar din punct de vedere redox este reducator, atat in
sare gazoasa cat si in solutie.
Poate forma doua tipuri de saruri: MHS hidrosulfuri si M2S sulfuri
Sulfanii se obtin prin dizolvarea sulfului in sulfuri alcaline
Na2S + (n-1)S = Na2Sn
Structura este catenara, cu lanturi in zig-zag sau ramificate care au la
capete atomii de hidrogen. Sunt lichide uleioase, insolubile in apa,
solubile in CS2, urat mirositoare, de culoare de la galben la brun,
lacrimogene.
 Combinatiile sulfului cu oxigenul
Compusii oxigenati ai sulfului se impart in trei categorii: oxizi. oxiacizi si oxosaruri
St. de Oxizi Oxoacizi Oxosaruri
oxidare

+II SO monoxidul de monosulf, H2SO2 acidul sulfoxilic MHSO2 sulfoxilati

este anhidrida acidului
sulfoxilic
SO + H2O = H2SO2
+III S2O3 trioxidul de disulf, este (H2S2O4) acidul M2S2O4 ditioniti,
anhidrida acidului ditionos ditionos, hidrosulfuros, hidrosulfiti, hiposulfiti
S2O3 + H2O = H2S2O4 hiposulfuros
+IV SO2 dioxid de monosulf H2SO3 acid sulfuros, MHSO3 sulfiti acizi,
Molecula este plana, este acid diprotic slab bisulfiti, hidrogenosulfiti
anhidrida acidului sulfuros H2SO3 + H2O ↔ H3O+ M2SO3 sulfiti
SO2 + H2O = H2SO3 + HSO3- M2S2O5 pirosulfit, bisulfit,
HSO3- + H2O ↔ H3O+ disulfit
+ SO32-
H2S2O5 acid disulfuros,
pirosulfuros
+V - H2S2O6 acid ditionic, M2S2O6 ditionati,
acid hipodisulfuric hipodisulfati
Starea Oxizi Oxoacizi Oxosaruri
de
oxidare

+VI SO3 trioxid de sulf H2SO4 acid sulfuric MHSO4

SO2 + ½ O2 = SO3 H2S2O7 acid disulfuric hidrogenosulfati, sulfati
- in stare gazoasa este H2S2O8 acid acizi, bisulfate
monomer peroxidisulfuric M2SO4 sulfati
- in stare lichida forme H2SO5 acid M2S2O7 disulfati,
polimorfe peroxomonosulfuric pirosulfati
anhidrida acidului M2S2O8 peroxidisulfati,
sulfuric persulfati
SO3 + H2O = H2SO4 M2SO5
peroxomonosulfati
 Tiocompusii, combinatiile ce contin
legatura –S – S –

Compusi derivati
Compus de baza
H2SO3 acid sulfuros H2S2O2 acid tiosulfuros HO-S-S-OH
H2SO4 acid sulfuric H2S2O3 acid tiosulfuric M2S2O3 tiosulfati
H2SnO3 acizi sulfan monosulfurici
H2S2O7 acid disulfuric H2S3O6 acid tritionic M2S3O6 tritionati
Seria tionica
H2S4O6 acid tetrationic M2S4O6
tetrationati
H2S5O6 acid pentationic M2S5O6
pentationati
H2S6O6 acid hexationic M2S6O6
hexationati