Grupa a17-a a sistemului

periodic (grupa Halogenilor)

Caracterizare generala
 Configurația generală
Elemen Stari de
Z
t K L M N O P oxidare

s s p s p d s p d f s p d f s p
-I
9 Fluor-F 2 2 5

1 -I,I,III,IV,V,
Clor-Cl 2 2 6 2 5 VII
7
3 Brom- -I, I, +V
2 2 6 2 6 10 2 5
5 Br
5 -I, I, III, V, VII
Iod-I 2 2 6 2 6 10 2 6 10 - 2 5
3
8 Astatin-
2 2 6 2 6 10 2 6 10 14 2 6 10 - 2 5
5 At
 Proprietatile fizice
Proprietate Fluor Clor Brom Iod Astatin

St. agregare gaz gaz lichid solid solid

Culoarea Galben-slab Galben-verzui Brun-roscat violet -

p.t. 0C -223 -100,98 -7,3 114 -

p.f. 0C -187 -34,05 58,78 183 -

Densitatea lichidului, g/cm3 1,108 1,557 2,948 3,706 -

Caldura de disociere, cal/nol 37,7 56,9 45,2 35,4 -

Caldura de formare a HX, kcal 63,991 22,03 8,65 -5,926 -

Afinitate pentru electron, eV 4,13 3,75 3,53 3,2 -

Electronegativitate 4,15 3,10 2,85 2,45 -

Raza ionica, Å 1,33 1,81 1,96 2,2 -

Raza covalenta, Å 0,64 0,99 1,11 1,28 -

Densitate fata de aer, la 1,26 2,49 3,18 8,8

fierbere
Temperatura critica, 0C -129 144 311 553
Halogenii formeaza o familie relativ omogena. Starea de
agregare se schimbă de la F la At.
CCuloarea se intensifică cu creșterea masei moleculare (atomice),
densitatea, indicele de refractie, punctele de topire si de
fierbere, caldurile de topire, raza ionica cresc o data cu cresterea
numarului de atomic.
Cel mai instabil este fluorul -instabilitatea scade de la fluor la
iod.
In stare gazoasa toate moleculele sunt diatomice. Stabilitatea
moleculei scade de la fluor la iod.
In moleculele X2 atomii sunt uniti printr-o legatura de tip σ la
molecula F2, sau/si legatura π formate prin intrepatrunderea
orbitalului vacant de tip “d” de la unul din atomi cu orbitalul de tip
“p” ocupat cu 2e- de la celalalt atom – cazurile Cl2 si Br2.
 Afinitatea pentru e- scade cu cresterea numarului
atomic, Z, in acord cu cresterea numărului de straturi
electronice cu rol în ecranarea acțiunii nucleului și cu
creșterea volumului atomic
X2 + 2e- ↔ 2X-
F2 este cel mai electronegativ element si deci cel mai
puternic agent oxidant.
- Halogenii pot forma legaturi ionice sau covalente, in
egală masură, funcție de elementele cu care se combină.
- Halogenii formeaza legaturi covalente cu elementele
cu caracter:
- slab electronegtiv: C, Si, P, As, O, S, B
- metalele în stări de oxidare superioare, cum ar fi:
Pb(IV), V(V), Cr(VI).
- Fluorul, primul element al grupei, se deosebeste de ceilalti
halogeni:
- este mult mai reactiv decat ceilalti halogeni F>Cl>Br>I
- reactivitatea mare a moleculei F2 se datoreaza pe de o parte energiei
de legatură mici care permite o rupere ușoară a moleculei iar pe de alta
parte faptului ca este cel mai electronegativ element si are numai starea
de oxidare –I
- Clorul, bromul si iodul formeaza combinatii si la stari de
oxidare pozitive numai cu doua elemente mai electronegative decat ele:
F si O. Aceste legaturi sunt de tip sigma (hibridizare sp3 sau chiar sp2 la
Cl, Br si I) si legaturi π ale acestor elemente (O,F).
- Stabilitatea combinatiilor cu oxigenul este în funcție de starea
de oxidare, variază în ordinea +III< +V< +VII
- Fluorul anhidru se conserva si se transporta în cilindri de oțel.
- Singurul compus cu oxigenul, nestabil al unui halogen la starea
de oxidare +III este acidul cloros, HClO2, iar cel mai stabil este
ionul perclorat ClO-4 (unde Cl are starea de oxidare +VII).
Utilizarea maselor plastice de tipul teflonului a insemnat un
progres considerabil in chimie pentru studiul halogenilor.

Izotopii halogenilor
Nu toate elementele grupei prezinta mai multi izotopi naturali
- F si I au cate un singur izotop natural 19F si 127I
- Cl si Br au cate doi izotopi 35Cl si 37Cl 79Br si 81Br
- At - prezinta numerosi izotopi artificiali radioactivi
 Fluorul
Simbol F Numar atomic, Z = 9 Numar de masa, A = 19
Masa atomica = 18,998

Existenta sa a fost propusa de C.W. Scheele cu mult timp inaintea

descoperirii lui (1780)
Nu a putut fi izolat timp de un secol pentru ca ataca instrumentele
metalice, sticla, porțelanul și se transformă în prezența apei

H. Moissan l-a obtinut prin electroliza HF anhidru, într-un aparat

de electroliza confectionat din platina

Numele provine din limba latina fluere = a curge

 Stare naturala
- din cauza reactivitatii sale nu se mai gaseste in natura in stare libera ci
doar sub forma de:
CCombinatii anorganice cum ar fi: saruri simple, duble si complexe.
- CaF2 – fluorina este cea mai importanta fluorura simpla, SUA si Rusia, se
intrebuinteaza in spectroscopie - studii in UV
- Na3[AlF6] - criolita este cea mai importanta fluorura complexa,
Groenlanda
- 3Ca3(PO4)2xCa(F,Cl)2 apatita cea mai importanta fluorura dubla - ca
impuritate in pirite, calamine, bauxite, fluoroarsenati, fluorovanadati -
combinat in topaz, orpiment, mica, pamanturi rare
- Combinatii organice - in corpul omenesc si al animalelor - oase, dinti, unghii -
sub forma de apatita.
 Metode de obtinere
Singura metoda de preparare a fluorului este oxidarea
electrolitica
2F- - 2e- = 2F = F2
Fluorurile nu pot fi electrolizate in stare de topitura datorita p.t.
prea ridicate (NaF – 998 0C) si nici sub forma solutiilor apoase
deoarece fluorul reactioneaza imediat cu apa.
Metoda Dennis, Voeder, Rochow (1931) - electroliza unei KI in
HF anhidru. Deoarece fluorul ataca sticla, vasul de electroliza se
construieste din platina, cupru, grafit, magneziu iar electrozii din Ni
sau grafit.
Se foloseste o celula de electroliza - teava de cupru, in forma literei
V, captusita in interior cu un strat izolator de azbest-ciment, cu electrozi
din grafit. Electrolitul - difluorura acida de potasiu KHF2 uscata 48h
la 1300C si apoi topita. In cursul electrolizei combinatia pierde HF si
p.t. creste. Aparatul se incarca cu cate 1 Kg de electrolit. Cand
temperatura depaseste 2800C se schimba electrolitul.
 Proprietati
- gaz de culoare galben-verzui
fizice
- in stare lichida si solida este incolor
- in stare solida exista in doua modificatii cu punct de transformare –
228,5 0C
- are miros caracteristic, analog ozonului, aceasta fiind un indicator al
prezentei sale
- molecula este diatomica, intre atomi fiind o legatura de tip sigma
- molecula sufera disociatie termica la temperaturi foarte mari
- densitatea in raport cu aerul este 1,319
- este diamagnetic
- are un singur izotop stabil 199F (~100%) iar radioizotopul sau este 198F
 Proprietati chimice
- este nemetal monovalent, fiind cel mai activ dintre nemetale
- atrage puternic e- ce ii lipseste pentru a-si completa stratul periferic
- se combina violent cu hidrogenul, la rece si intuneric
H2 + F2 = 2HF ΔH = 2∙38,5 Kcal
- flacara hidrogen-fluor atinge cea mai ridicata temperatura de la 4000
pana la 5100 0C
- se combina cu majoritatea nemetalelor : Br, I, S, P, As, SB, C, Si, B cu
formare de fluoruri covalente de tipul SF6, CF4, SiF4
Deoarece combinatiile sunt volatile, formarea lor nu protejeaza nemetalul de
atacul continuu al fluorului. Reactiile au loc cu flacara sau cu degajare mare de
caldura - s-a pus problema folosirii sale drept carburant pentru propulsia
rachetelor
 Reacţionează cu elemente
- nu se combină cu oxigenul si azotul
- cu clorul reactioneaza numai la cald
- se combina cu metalele la temperaturi mai mult sau mai putin
inalte
- cu metalele alcaline si alcalino-pamatoase au loc reactii
energice

Fluoruri: MIF (MI = Li, Na, K, Rb, Cs MIIF2 (MII = Ca, Sr, Ba)
- reacținează mai greu cu metale cum ar fi Al, Cr, Fe, Cu, Ag, Au
si Pt care sunt atacate la 6000C

- in cazul Cu, Ni, Mg stratul de fluorura format protejeaza metalul

de atacul ulterior al fluorului. Aceste metale se folosesc la
confecţionarea vaselor pentru obţinerea şi transportul fluorului
 Reacţionează cu combinatii

H2O, NH3 şi H2S din care extrage hidrogenul sub

forma de HF și pune în libertate O2 (O3 + H2O2), N2 şi S

H2O + F2 = 2HF + ½ O2

2NH3 + 3F2 = 6HF + N2

H2S + F2 = 2HF + S
 - deplaseaza halogenii din halogenuri metalice eliberand X2
2MX + F2 = 2MF + X2 X = Cl, Br, I
- oxizii metalici reactioneaza la temperaturi mai mici sau mai
mari formand fluoruri
CaO + F2 = CaF2 + ½ O2
- oxizii nemetalici reactioneaza energic, eliberand oxigen
SiO2 + 2F2 = SiF4 + O2
- in mod similar este atacata sticla, formandu-se SiF4.

ATENTIE
Nu se utilizeaza recipiente de sticla in lucrarile de laborator cu F2

- fluorul are cea mai puternica actiune oxidanta

F2 + 2e- → 2F- E0 = 2,85 V

Se pot executa oxidari cu fluor gazos sau arderi in atmosfera de
fluor.
 Proprietati fiziologice şi
întrebuinţări
• - F2 este foarte toxic si coroziv,
• este utilizat industrial-prepararea comparativ cu acidul cianhidric
compusilor organici fluorurati
• - plantele suporta pana la 1000 ppm
Amestecul CCl2F2 , CClF3 – freonul –
temperaturi joase circa -1600C
• - ataca pielea producand ulceratii-
infiltrare - gluconat de calciu
• - polimerizarea tetrafluoroetenei –
teflonul - compus solid, incolor,
inert chimic pana la 200 -300 0C • - HF si fluorurile anorganice
solubile sunt toxice
• - UF6 - separarea izotopilor
uraniului • ATENTIE. Masuri obligatorii

• Flacara hidrogen-fluor are cea • manusi de protectie

mai ridicata temperatura (mai • ochelari de protectie
ridicata decat flacara oxihidrica) • venilatie
 Clorul
Simbol Cl Numar atomic, Z = 17 Masa atomica = 35,453
Basilius Valentinus (sec. XV) a obtinut HCl încălzind vitriol de
fier cu clorură de sodiu
J.R. Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid
sulfuric obtinând acid clorhidric
A.L. Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria =
saramura)
J.L. Gay-Lussac si L.J. Thenard (1809) au aratat că - clorul
este gaz elementar
H. Davy a dat numele acidului oximuriatic de clor (cloros =
galben - verzui)
 Stare naturala
Ca si ceilalti halogeni nu se găsește liber în natură - cantitatea de
clor din scoarta pământului este 0,045 %
Combinațiile:
a) Anorganice
- depozite de clorura de sodiu – sare gema, halita- depusa prin
evaporarea lacurilor, marilor inchise. Saline in Romania – Ocnele Mari,
Slanic, Targu Ocna Cacica, Praid, Ocna Dej, Ocna Muresului, Ocna Sibiului
- apa mărilor contine circa 3% saruri din care circa 80% este NaCl –
lacurile sarate din Utah, Marea Caspica, Marea Moarta
- minerale importante pentru industria clorului: silvina - KCl, carnalita -
KCl∙MgCl2∙6H2O, salmiacul - NH4Cl, kerargiryritul - AgCl, calomelul – HgCl
- la cristalizarea magmei apar săruri duble: apatita 3Ca3(PO4)2Ca(FCl)2
sau sodalitul 3NaAlSiO4∙NaCl

b) Organice
- în regnul animal și vegetal – lichidele organice –sange, limfa, lapte, urina
- sub forma de cloruri în cenușa plantelor și animalelor
 Metode de obtinere
• Metode de laborator • Metode industriale
• A. Oxidarea acidului clorhidric cu: • A. Din acid clorhidric sau
• a) dioxid de mangan – metoda C. W. cloruri prin metode chimice
Scheele
• a) Procedeul Weldon (1866)
• b) dioxid de plumb
• b) Procedeul Deacon – Hurter
• c) clorura de var – metoda Boissenat (1868)
(1849)
B. Metode electrolitice
• d) clorati
• e) permanganati
• a) Electroliza solutiei apoase de
clorura de sodiu
• f) dicromati
• B. Piroliza clorurilor metalice
• b) Electroliza acidului clorhidric
 Metode de laborator
A.1. Oxidarea acidului clorhidric cu dioxid de mangan –
metoda C. W. Scheele
4HCl + MnO2 = MnCl4 + 2H2O
MnCl4 = MnCl2 +Cl2
Amestecul de HCl si MnO2 se incalzeste la 90 0C. HCl se picura
peste piroluzita MnO2. Curentul de gaze - se trece prin apa pentru
retinerea HCl antrenat si printr-un tub cu CaCl2 anhidra sau H2SO4
pentru retinerea apei.
In locul HCl se poate folosi si amestec de NaCl si H2SO4
2NaCl + MnO2 + 2H2SO4 = Na2SO4 + MnSO4 + Cl2 + 2H2O

A. 2. Oxidarea acidului clorhidric cu clorura de var – metoda

Boissenat (1849)
2HCl + CaOCl2 = CaCl2 + Cl2 + H2O
Deoarece clorura de var este impurificata cu carbonat de calciu
clorul obtinut este impurificat cu CO2.
A. 3. Oxidarea acidului clorhidric cu permanganat de
potasiu

16HCl + 2KMnO4 = 2 MnCl2 + 2KCl + 5Cl2 + 8H2O

Reacția are loc la 150 C și se foloseste pentru a prepara

cantitati mici de clor foarte curat (pur)

A. 4. Oxidarea acidului clorhidric cu dicromat de potasiu

sau anhidrida cromica

K2Cr2O7 + 14HCl = 2KCl + 2CrCl3 + 7H2O + 3Cl2

2CrO3 + 12HCl = 2CrCl3 + 6H2O + 3Cl2

Amestecul se incalzeste usor timp de cateva ore, dupa care

rezulta un curent de clor pur.
 B. Piroliza clorurilor metalice
Se supun pirolizei cloruri ale metalelor cu stari superioare de
oxidare, cu energie libera de formare relativ mica, susceptibile de
descompunere termica
374 C
PtCl4 → PtCl2 + Cl2
582 C
PtCl2 → Pt + Cl2
500 C
2CuCl2 → Cu2Cl2 + Cl2
175 C
2AuCl3 → 2AuCl + Cl2
185 C
2AuCl → 2Au + Cl2
374 C
PbCl4 → PbCl2 + Cl2
 Metode industriale
A. 1. Din acid clorhidric sau cloruri prin metode chimice - Procedeul
Weldon (1866)
MnCl2 rezultata ca reziduu in procedeul Scheele se trateaza cu
lapte de var la 60 0C peste care apoi se trece un curent de aer. Manganitul
de calciu rezultat se foloseste pentru oxidarea HCl la Cl2

2MnCl2 + 4Ca(OH)2 + O2 = CaMnO3 + 4H2O + 2CaCl2

CaMnO3 + 6HCl = CaCl2 + MnCl2 + 3H2O + Cl2

MnCl2 refacuta se poate oxida sub 200 0C cu aer. Oxidul de mangan

format serveste la oxidarea unei noi cantitati de HCl

4MnCl2 + 3O2 = 2Mn2O3 + 4Cl2

2Mn2O3 + 12HCl = 4 MnCl2 + 2Cl2 + 6H2O
A.2. Procedeul Deacon – Hurter (1868)
Oxidarea catalitica (CuSO4 depus pe substrat poros) a
acidului clorhidric cu oxigen din aer, la 200 0C

4HCl + O2 = 2Cl2 + 2H2O

A.3. Din cloruri prin oxidare cu oxigen din aer

MnCl2 + ½ O2 ↔ MnO + Cl2

Randamentul procesului este functie de temperatura:

la 50 0C randamentul este scazut iar la 750 0C este de 93,3 %

NaCl + 4FeSO4 + 3O2 = 4Na2SO4 + 2Fe2O3 + 4Cl2

 B. Metodele electrolitice se folosesc pentru obtinerea clorului la scara
industriala Procedeul a fost pus in functiune in 1984 si a insemnat nasterea
electrochimiei moderne
NaCl(aq) + H2O = NaOH (aq) + ½Cl2(g) + ½H2(g)
Se folosesc : a) procedeul cu catod solid si diafragma
b) procedeul cu catod de mercur
a ) procedeul cu catod solid si diafragma.
In solutie sunt prezenti următorii ioni:
NaCl → Na+ + Cl- H2O ↔ H+ + HO-
La trecerea curentului electric prin solutie
- anionii Cl- si HO- - anod - se vor descarca intai anionii cu potential de oxidare
mai inalt iar cationii Na+ si H+ - catod - se vor descarca intai cei cu potential de
descarcare mai scazut.
In electrolizoarele cu electrozi de grafit si diafragma, la electrozi
- la anod (+) 2Cl- - 2e- = 2Cl 2Cl = Cl2
- la catod (-) 2H+ + 2e- = 2H 2H = H2
In spatiul catodic se aglomereaza ionii Na+ si HO- care duc la
formarea de NaOH

b) procedeul cu catod de mercur

- ionii Na+ avand tensiunea de descarcare mai mica decat a
ionilor H+ se descarca pe mercur, formand amalgam lichid NaHgn.
Prin tratarea acestuia cu apa - in dezamalgatoare, se degaja H2, se
formeaza NaOH iar Hg se regenereaza si se recircula
Na+ + nHg + e- → NaHgn
NaHgn + H2O → ½ H2 + NaOH + nHg
Electroliza topiturilor nu se utilizeaza pentru prepararea clorului
 Clorul prezinta solubilitate mare in solutie diluata apoasa
de hidroxid de sodiu:
La rece Cl2 + 2NaOH = NaCl + NaClO + H2O
La cald 3Cl2 + 6NaOH = 5NaCl + NaClO3 + 3H2O
Pentru impiedicarea acestor reactii secundare este bine sa se separe
spatial anodic de cel catodic

- procedeul diafragmei – un perete poros, care impiedica

difuzarea gazelor si solutiilor dar permite trecerea ionilor care
asigura transportul curentului electric
- sau procedeul clopot.

c) electroliza acidului clorhidric

Se utilizeaza celule multiple in care electrodul este din
grafit, temperatura baii 70 0C, concentratia acidului 20% - la care
conductibilitatea este maxima.
 Proprietati fizice
- la temperatura si presiunea obisnuita este gaz de culoare galben-verzui, cu
miros sufocant
- la o atmosfera se lichefiaza la –34,6 0C
- la 0 0C si 1 atm., densitatea este 3,214, de circa 2,7 ori mai greu decat aerul,
ceea ce indica faptul ca molecula este diatomica
- la temperatura de –160 0C, se solidifica, formand o retea moleculara cu
distanta intramoleculara 2,02 Å si cea mai mica distanta intermoleculara 3,34 Å
- prezinta mai multi izotopi 33Cl, 34Cl, 35Cl (75,4%), 36Cl, 37Cl (24,6%), 38Cl
- este putin solubil in apa – fenomen datorat lipsei de polaritate a moleculei -
un volum de apa dizolva circa 2,15 volume de clor la 20 0C
- are solubilitate crescuta in solventi organici.
 Proprietati chimice
Deoarece prezinta afinitate pentru electron mai mica decat fluorul este mai
putin activ decat acesta
- nu se combina direct cu O2, N2, C si Ir, formeaza combinatii pe cale
indirecta
Reactioneaza direct cu multe elemente
- cu hidrogenul, la temperatura sau in prezenta luminii (mecanism inlantuit)
Cl2 + H2 = 2HCl
- cu ceilalti halogeni formand combinatii de forma ClF, ClF3, BrCl, BrCl2,
ICl, ICl3
- cu sulful formeaza S2Cl2, SCl2 si SCl4
 - cu P, As, Sb si Si, la temperaturi joase, cu degajare de caldura si uneori
lumina
6Cl2 + P4 = 4PCl3
10Cl2 + P4 = 4PCl5
- cu metalele, incet, uneori la incalzire, rezulta cloruri in care metalul este la
stare superioara de oxidare, functie de natura metalului, puritate si
temperatura
- cu Na, K, Mg – rezulta cloruri in atmosfera umeda de clor
- Al arde in curent de clor, la 350 0C, formand AlCl3 anhidra
- metalele grele reactioneaza mai incet, la incalzire
3Cl2 + 2Fe = 2FeCl3
2Cl2 + Sn = SnCl4
3Cl2 + 2Au = 2AuCl3
- Cu, Ag si Pb formeaza la umiditate un strat de clorura nehigroscopica.
 Reactioneaza cu combinațiile
- cu apa
Cl2 + H2O ↔ HCl + HClO 2HClO = 2HCl + O2
Acidul hipocloros si sarurile lui au actiune decoloranta si dezinfectanta
- cu hidrogenul sulfurat
Cl2 + H2S = 2HCl + S
IÎn atmosfera de amoniac arde spontan, iar HCl format reactioneaza cu amoniacul
dand o ceata densa de NH4Cl
3Cl2 + 2NH3 = N2 + 6HCl
6HCl + 6NH3 = 6NH4Cl
3Cl2 + 8NH3 = N2 + 6NH4Cl In absenta apei si exces de clor se formeaza
triclorura de azot 3Cl2 + NH3 = NCl3 + 3HCl
 - cu hidracizii nemetalelor P, Si, As
3Cl2 + H3P = PCl3 + 3HCl 4Cl2 + H3P = PCl5 + 3HCl

3Cl2 + H3As = AsCl3 + 3HCl 4Cl2 + H4Si = SiCl4 + 4HCl

- deplaseaza halogenii mai putin activi din halogenurile
lor
Cl2 + 2 MX = X2 + 2MCl X = Br, I
Cl2 + 2 Br- = Br2 + 2Cl-
Cl2 + 2 I- = I2 + 2Cl-
- cu oxizii, la temperaturi ridicate
Cl2 + CaO = CaCl2 + ½ O2
6Cl2 + Fe2O3 = 4FeCl3 + 3O2
Cl2 + HgO = HgCl2 + ½ O2
2Cl2 + HgO = HgCl2 + Cl2O
 oxizii de Al, B, Si, Sn, Ti sunt atacati la 500 0C, in prezenta
-
de carbune sau CCl4
3Cl2 + Al2O3 + 3C = AlCl3 + 3CO
2Cl2 + SiO2 + 2C = SiCl4 + 2CO
Cl2 + CO = COCl2 fosgenul
Cl2 + SO2 = SO2Cl2 diclorura de sulfuril
- cu solutii de hidroxizi alcalini
la rece Cl2 + 2NaOH = NaCl + NaClO + H2O
la cald 3Cl2 + 6NaOH = 5NaCl + NaClO3 + 3H2O
- cu hidrocarburile saturate formand produsi de substitutie
Cl2 + CH4 = CH3Cl + HCl
Cl2 + CH3Cl = CH2Cl2 + HCl
Cl2 + CH2Cl2 = CHCl3 + HCl
Cl2 + CHCl3 = CCl4 + HCl
- hidrocarburile saturate alifatice si cele nesaturate ard in
clor
8Cl2 + C10H16 = 10C + 16HCl
 Actiune fiziologica
- gaz sufocant, iritant, toxic
si intrebuintari
- este retinut integral pe carbune activ sau tampon imbibat cu uree si apoi
solutie de tiosulfat de sodiu
Cl2 + CO(NH2)2 + 3/2O2 = 2Cl- + CO2 + N2 +H2O
4Cl2 + Na2S2O3 + 5H2O = 8HCl + 2NaHSO4
- ataca organismul animal si vegetal – iritarea organelor respiratorii,
urmata de tuse dureroasa. Moartea survine rapid cand în aer clorul depaseste
0,6%
- se foloseste pentru sterilizarea apei potabile - efect bactericid puternic
- in industrie - prepararea acidului clorhidric, aidului hipocloros, clorurii
de var, cloratului de potasiu, obtinerea bromului din bromuri, la rafinarea
petrolului si acizilor grasi, in chimia organica - clorurarea unor substante, in
industria colorantilor, a preparatelor farmaceutice, la fabricarea polistirenului, a
policlorurii de vinil, in industria maselor plastice.
 Bromul
Simbol Br Numar atomic, Z = 35 Masa atomica, A = 79,909

Descoperit - A.J.Balard - apele mume ramase dupa extragerea

clorurii de sodiu din salinele de la Montpellier, bogate in MgBr2
Denumirea vine de la mirosul neplacut (bromos = urat mirositor,
miros rau)
Starea naturala

Nu se gaseste liber in scoarta pamantului ci doar sub forma de

compusi - bromuri
- bromurile insotesc clorurile si iodurile, in concentratie mica
- raportul Br:Cl este 1:150 in scoarta si 1:300 in apa marilor
- din apa marii este retinut de unele organisme, plante si animale
- din moluste s-a extras purpura rosie 6,6-dibromindigoul
 Metode de obtinere
A. Metode de laborator B. Metode industriale
• Oxidarea bromurilor cu • Oxidarea bromurilor din
oxidanti: apele bromurate
K2Cr2O7 • Electroliza bromurilor la
KMnO4 rece
MnO2 • Tratarea cu H2SO4 a
Cl2 amestecului de bromat –
KBrO3 bromura
• Oxidarea HBr (Deacon)
 A.Metode de obtinere – de laborator
Oxidarea bromurilor in mediu acid cu oxidanti cum ar fi:

K2Cr2O7, KMnO4, KBrO3, MnO2, Cl2

6KBr + K2Cr2O7 + 7H2SO4 = 3Br2 + Cr2(SO4)3 + 4K2SO4 + 7H2O

10KBr + 2KMnO4 + 8H2SO4 = 5Br2 + 2MnSO4 + 6K2SO4 + 8H2O

2KBr + Cl2 = Br2 + 2KCl

5KBr + KBrO3 + H2SO4 = 3Br2 + 3K2SO4 + 3H2O

B. Metode de obtinere – industriale
a) Oxidarea bromurilor

2Br- + Cl2 = Br2 + 2Cl-

Apele bromurate se neutralizeaza si se circula sub forma de ploaie,
in contra-curent cu clorul brut, amestecat cu vapori de apa sub
presiune.
Bromul degajat la partea superioara se condenseaza intr-un
refrigerent si se colecteaza intr-un vas de gresie.
Vaporii de brom necondensati sunt trecuti peste strujitura de fer
4Br2 + 3Fe = Fe3Br8 (2FeBr3∙FeBr2)

b) Electroliza - similar clorului, la rece, deoarece bromul este mai

solubil decat clorul
B. Metode de obtinere – industriale
c) Tratarea cu acid sulfuric a unui amestec purificat prin
cristalizari repetate de bromat – bromura

5KBr + KBrO3 + H2SO4 = 3K2SO4 + 5HBr + HBrO3

5HBr + HBrO3 = 3Br2 + 3H2O

d) Procedeul Deacon – oxidarea acidului bromhidric

HBr + O2 = Br2 + H2O

Bromul se usuca cu ajutorul H2SO4 cu conc. peste 60% si se

pastreaza si transporta in vase de Ni sau teflon
 Proprietati fizice
- 2 izotopi naturali 79Br (50,51 %) si 81Br (49,49 %)

- la temperatura si presiunea obisnuite, este singurul nemetal lichid

- are culoare rosie-bruna si emite vapori de aceeasi culoare, cu

miros iritant, neplacut care pe piele produc arsuri dureroase fiind
solubil in grasimi

- densitatea la 0 0C este 3,19 g/cm3

- se solidifica la – 73 0C dand o masa rosie-bruna cu slab luciu

metalic
 Proprietati fizice
- este mai solubil in apa decat clorul, solubilitate 3,5 % la 25 0C

- prezinta solubilitate mare in solventi organici – disulfura de

carbon CS2, tetraclorura de carbon CCl4, benzen C6H6

- solutia in apa se numeste “apa de brom” si are culoare rosie-

bruna

- disociaza termic la cresterea temperaturii

la 900 0C gradul de disociere este 0,148%, iar la 1550 0C gradul
de disociere este 8,4555

Br2 ↔ 2Br
 Proprietati chimice
- reactioneaza la fel ca si clorul dar mai putin energic
- legaturile bromului sunt semipolare cu pronuntat caracter
ionic atunci cand se combina cu elemente electropozitive

Reactioneaza cu elemente

- cu hidrogenul, la 150 0C sau sub influenta descarcarilor

electrice, reactia fiind reversibila

Br2 + H2 ↔ 2HBr

- nu reactioneaza cu O2 si nici cu O3
- nu reactioneaza direct cu C

-reactioneaza cu sulful formand S2Br2 instabil

- reactioneaza violent cu nemetale ca P, As, Sb, Bi - pulverizate,

cu formare de tri- si pentabromuri

- Si si B dau direct tetrabromuri de siliciu sau bor

-Na este atacat de brom la 200 0C

-K aruncat in brom lichid reactioneaza exploziv, la rece

-Al reactioneaza cu incandescenta

- Cu celelalte metale reactioneaza incet, la incalzire

 Reacţioneaza cu combinatiile

- reactioneaza cu apa – reactie catalizata de lumina

Br2 + H2O = HBr + HBrO

2HBrO = 2HBr + O2

Actiunea decoloranta a apei de brom este mai slaba decat a

apei de clor

- deplaseaza iodul din ioduri

2KI + Br2 = KBr + I2

- oxideaza hidrogenul sulfurat la sulf
H2S + Br2 = 2HBr + S

- oxideaza amoniacul la azot

2NH3 + 3Br2 = N2 + 6HBr

- oxideaza sarurile de Cr(III) la Cr(VI) si cele de Mn(II) la Mn(VII),

in prezenta catalizatorului CuSO4

Cr2(SO4)3 + 3Br2 + 16NaOH = 2Na2CrO4 + 6NaBr + 3Na2SO4 +

8H2O

2 MnSO4 + 16KOH + 5Br2 = 2KMnO4 + 10KBr + 2K2SO4 + 8H2O

- sarurile de Fe(III) sunt oxidate in solutie alcalina de brom la
ferati de culoare rosie- violet
2FeCl3 + 3Br2 + 16KOH = 2K2FeO4 + 6KCl + 6KBr + 8H2O
- reactioneaza cu dioxidul de sulf, reversibil
SO2 + Br2 + 2H2O ↔ H2SO4 + 2HBr
- oxideaza tiosulfatul de sodiu, analog apei de clor
Na2S2O3 + 4Br2 + 5H2O = Na2SO4 + H2SO4 + 8HBr
- oxideaza acidul sulfuros la acid sulfuric
H2SO3 + Br2 + H2O = H2SO4 + 2HBr
- reactioneaza cu hidroxizii alcalini in solutii foarte diluate dand
hipobromati iar in solutii concentrate bromati
Br2 + 2NaOH = NaBr + NaBrO + H2O
3Br2 + 6NaOH = 5NaBr + NaBrO3 + 3H2O
- substituie hidrogenul din compusii organici, cu sau fara
distrugerea moleculei
 Actiune fiziologica si intrebuintari
- in stare de vapori este iritant al tesuturilor
- in stare lichida produce arsuri grave. In cazul accidentelor se spala
bine locul cu solutie de Na2S2O3 antidot
- o concentratie de 0,05 mg/L in atmosfera produce moartea
in ½ de ora
- se foloseste in chimia anorganica si organica preparativa
- in laborator, ca agent de bromurare si oxidare
- in industria chimica - la prepararea lizinei - colorant
- in industria farmaceutica
- la tratarea apelor - efect bactericid
- AgBr – placi, filme si hartie fotografica.
 Iodul
Simbol I Numar atomic, Z = 53 Masa atomica, A = 126,9
Descoperit de Courtois (1812) in apele mume rămase după
extragerea carbonatului de sodiu din cenusa unor plante marine
Gay – Lussac l-a denumit dupa culoare, ioeides = violet

Starea naturala

- nu se gaseşte liber în scoarţa pamântului - compuşi - ioduri, in

cantitate de 4∙10-6 %
- minerale cu iod: iodargirita AgI, maschita CuI, iodobromita
AgI∙2Ag(Cl, Br), bustamenita PbI2
- insoteste zacamintele de sare gema, salpetru de Chile NaNO3, unele
ape petroliere
- principala sursa este apa marilor unde este în concentratie de
2,25-2,4 mg/L
- în regnul vegetal şi animal, carne (special peste), ouă, produse
lactate. La mamifere se concentraza în glanda tiroida – tiroxina.
- Lipsa iodului “guşă”, specifică regiunilor muntoase, lipsite de iod.
 Metode de obtinere
A. Metode de laborator B. Metode industriale

• Oxidarea iodurilor in mediu • Din algele marine

acid cu oxidanti: 1. Procedeul francez
K2Cr2O7 2. Procedeul scoţian
NaNO2 3. Procedeul Wagner
MnO2 4. Prin tratarea cu NaNO2
FeCl3
• Din apele mumă de la
extragerea salpetrului de
Chile
 Metode de obtinere
A. Metode de laborator
Oxidarea iodurilor cu oxidanti - K2Cr2O7, NaNO2, MnO2,
FeCl3 in prezenta de H2SO4 sau CH3-COOH

6KI + K2Cr2O7 + 7H2SO4 = 3I2 + Cr2(SO4)3 + 4K2SO4 + 7H2O

2KI + 2FeCl3 = I2 + 2KCl + 2FeCl2

2KI + 2NaNO2 + 4CH3-COOH =

I2 + 2CH3-COONa + 2CH3-COOK + 2NO + 2H2O
 Metode de obtinere - industriale
a) Din algele marine
1. Algele: se usuca si se calcinează
2. Cenusa care contine 2-3% iod sub forma de saruri - se
trateaza cu apa - lesia
3. Din lesia de cenusa se extrag prin cristalizare:
- clorurile
- carbonatii si azotatii de Na si K.
4. Îndepartarea sulfurilor, polisulfurilor, sulfatilor, tiosulfatilor se
face prin tratare cu H2SO4.

Solutia clară rezultată contine 3-4% iod.

 1. Procedeul francez – iodul este pus in libertate prin tratare
cu Cl2. Surplusul de clor oxideaza iodul la acidul iodic
2NaI + Cl2 = I2 + 2NaCl
I2 + 5Cl2 + 6H2O = 2HIO3 + 10HCl

2. Procedeul scotian – se trateaza apele mumă calde cu MnO2

si H2SO4
2NaI + MnO2 + 3H2SO4 = MnSO4 + 2NaHSO4 + I2 + 2H2O

3. Procedeul Wagner – oxidarea iodurilor cu FeCl3

2KI + 2FeCl3 = I2 + 2KCl + 2FeCl2

4. Prin tratarea cu NaNO2 a apelor mumă, în prezenta de

H2SO4
2HI + 2HNO2 = I2 + 2NO + 2H2O
 b) Din apele mumă de la extragerea salpetrului de Chile -
iodul se afla sub forma de iodat

1. Precipitarea iodului din iodat cu amestec de sulfit neutru

si sulfit acid de sodiu

2IO3- + 3SO32- + 2HSO3- = 5SO42- + I2 + H2O

Iodul nu poate fi separat doar în prezenta ionilor SO32-, deoarece

acestia reactioneză cu iodul, reducandu-l la iodura
I2 + SO32- + H2O = 2I- + SO42- + 2H+

Acest inconvenient este inlaturat daca se foloseste un mic exces

de iodat, care distruge acidul iodhidric
IO3- + 5I- + 6H+ = 3I2 + 3H2O
 2. Se trateaza apele muma cu exces de reducator, SO2 sau
NaHSO3
NaIO3 + 3SO2 + 3H2O = NaI + 3H2SO4
2NaI + CuSO4 = Na2SO4 + CuI + ½ I2
Iodura cuproasa rezultata se trateaza cu H2SO4 si MnO2 sau
Fe2O3
2CuI + MnO2 + 4H2SO4 = 2CuSO4 + 2MnSO4 + I2 + 4H2O
2CuI + 2Fe2O3 + 6H2SO4 = 2CuSO4 + 4FeSO4 + I2 + 6H2

3. Apele muma se pot trata cu amestec de Na2CO3 si

NaHSO4
4NaIO3 + 3Na2CO3 + 10NaHSO4 = 10Na2SO4 + 3CO2 + 5H2O +
2I2
In toate procedeele iodul se separa ca precipitat cleios care
se trece apoi prin filtru presă si se supune sublimării.
Dupa doua sublimări se ajunge la puritate 99,8 %
 Proprietati fizice
- un singur izotop natural 127I si multi izotopi artificiali cu masa
cuprinsa intre 119-126 si 128-139
- la temperatura si presiunea obisnuite, formeaza cristale opace de
culoare cenusie-neagra, cu luciu metalic
- densitatea la 0 0C este 4,49 g/cm3
- la slabă incalzire emite vapori violeti, cu miros caracteristic
- este foarte putin solubil in apa, 0,02 %, dand o solutie gălbuie
- este usor solubil in solventi organici care nu contin oxigen –
disulfura de carbon CS2,tetraclorura de carbon CCl4, benzen C6H6 –
solutie rosu-purpura, in benzina – solutie violet, in alcooli – solutie
bruna
- se dizolva in solutie de iodura dand ionul I3-
- cu amidonul da o coloratie albastra care dispare la cald si revine
la racire
 Proprietati chimice
- are covalenta 1 si electrovalenta –1. Octetul este depasit in
compusii covalenti ICl3, IF3, IF7 datorita volumului mare a iodului si
volumului mic al F. Grupele periferice in aceste cazuri au 10,12 si 14
e-. La distanta care separa stratul O de nucleu covalenta devine fragila,
susceptibila de o disociere heterociclica, cu iodul pozitiv, daca
partenerul este puternic electrnegativ. Exista I+ ca specie independenta
- reactioneaza mai putin energic decat clorul si bromul datorita
electronegativitatii sale, inferioara in raport cu ceilalti halogeni
I2 + 2e- ↔ 2I-
- poate fi oxidat la treptele +I, +III, +V, +VII, la care formeaza anioni
oxigenati stabili, in care legatura I-O este covalenta
- molecula suporta dismutatie
I2 ↔ I- + I+
 Reactioneaza cu elemente
- cu hidrogenul, in mod reversibil, la 200 0C
I2 + H2 ↔ 2HI
- nu se combina direct cu O2 dar formeaza compusi de tipul I4O9
sau I2O5 indirect
- se aprinde in contact cu fluorul, formand IF5 iar cu clorul si
bromul formeaza ICl, ICl3, IBr
- reactioneaza cu P, As, Sb cu formare de tri- si pentaioduri
- cu Si la rosu, da tetraiodura de siliciu
- nu reactioneaza cu Na
- cu K reactioneaza violent
- cu celelalte metale reactioneaza la temperatura obisnuita fara a
forma ioduri superioare
 Reactioneaza cu combinatiile
- reactioneaza cu apa – reactie catalizata de lumina
I2 + H2O = H+ + I- + HIO
- oxideaza hidrogenul sulfurat la sulf
H2S + I2 = 2HI + S
- oxideaza amoniacul la azot
2NH3(foarte diluat) + I2 = N2H4 + 2HI
- oxideaza sulfitii acizi si neutri in solutie apoasa la sulfati si
sulfiti acizi iar arsenitii la arsenati
I2 + Na2SO3 + H2O = Na2SO4 + 2HI
I2 + NaHSO3 + H2O = NaHSO4 + 2HI
I2 + Na3AsO3 + H2O = Na3AsO4 + 2HI
 Reactioneaza cu combinatiile
- oxideaza tiosulfatul de sodiu, manifestand caractar oxidant
Na2S2O3 + I2 = Na2S4O6 + 2NaI
- oxideaza complet hidrazina, in mediu alcalin, in prezenta
catalizatorului Cu
H2N-NH2 + 2I2 ↔ N2 + 4HI
- este oxidat de acidul azotic
10HNO3 + I2 = 2HIO3 + 10NO2 + 4H2O
- reactioneaza cu hidroxizii alcalini dand hipoiodit care trece in
iodat
I2 + 2KOH = KI + KIO + H2O
3KIO = 2KI + KIO3
 Actiune fiziologică si întrebuinţări
- solutia apoasa are actiune antiseptica, iritanta care se modeleaza
prin dilutie

- tinctura de iod, solutie iod:alcool, 1:10, stabilizata cu KI sau

glicerina se foloseste la dezinfecţia ranilor

- in chimia analitica si chimia organica preparativă

- ca medicament in combaterea guşei

- ca blocant al tiroxinei, la nivelul tiroidei

- AgI - tehnica fotografica