UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA FARMACIE

IMPLICATII MEDICALE ALE ELEMENTULUI

“FIER”

Cadru didactic : Conf. univ. dr. Sirbu Rodica

Student : Stanciu Ioana Eliza

Anul I, Grupa 7

Constanţa,
2017
CUPRINS
CAPITOLUL I. .......................................................................................................................... 3
Caracterizare generala ............................................................................................................ 3
Grupa VIII B .......................................................................................................................... 3
Stare naturală .......................................................................................................................... 4
Metode de obţinere ................................................................................................................. 4
Proprietăţi fizice ..................................................................................................................... 5
Proprietăţi chimice ................................................................................................................. 6
CAPITOLUL AL II-LEA........................................................................................................... 7
Utilizări / Întrebuinţări ale fierului ......................................................................................... 7
Implicaţii biomedicale ale fierului ......................................................................................... 8
Preparate farmaceutice ce conţin Fier .................................................................................. 10
Toxicitate .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
Bibliografie............................................................................................................................... 14

Figure 1 . Compusii hemoglobinei cu oxigenul ......................................................................... 9

Figure 2.Bebicina-Fier+Vitamina C [4] ................................................................................... 11
Figure 3.Tardzferon [5] ............................................................................................................ 11
Figure 4.Sorbifer durules [6] .................................................................................................... 11
Figure 5.Ferro gradumet [7] ..................................................................................................... 12
 CAPITOLUL I.

Caracterizare generala

Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latină: ferrum),
ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă a metalelor
tranziționale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea mai mare parte a
nucleului acestei planete și este al patrulea element ca abundență în scoarța terestră
Datorită existenţei numeroselor asemanări între fier, cobalt, nichel, pe de o parte şi celelalte
elemente (reteniu, rhodium, paladiu, osmiu, iridium, platina) pe de altă parte, acestea au fost
repartizate, mult timp în grupa a VIII-a B (secundară). Astfel, cele nouă elemente au fost
grupate deseori în două subgrupe şi anume subgrupa fierului-Fe, Co, Ni (triada fierului) şi
subgrupa metalelor platinice –Ru, Rh, Pd, Os, Ir, Pt.

Grupa VIII B

Respectând însă noua numerotare a grupelor de elemente în sistemul periodic, de la 1 la 18,

în continuare vor fi prezentate sistematic caracteristicile elementelor din grupa a 8-a. Din
această grupă fac parte elementele Fier, ruteniu şi osmiu.
Cele trei elemente, Fe, Ru şi Os se aseamană cu elementele din grupa manganului în
ceea ce priveşte variaţia stărilor de oxidare, dar şi a valorilor apropiate pentru volumele şi
razele atomice; compuşii 𝐹𝑒 2+ şi 𝑀𝑛2+ prezintă izomorfism ca urmare a dimensiunilor
atomice apropiate.
Ca şi la alte grupe de metale tranzitionale, elementul cel mai uşor, fierul, are tendinţa
cea mai mare de a forma combinaţii în stările de oxidare joase. Stabilitatea stărilor de oxidare
înalte creşte de la fier la osmiu, astfel încât fierul formează combinaţii stabile numai în stările
de oxidare +2 şi +3, în timp ce la ruteniu se cunosc combinaţii stabile în stările de oxidare +4
şi +6, iar la osmiu chiar şi în starea de oxidare +8 (compuşi similari cu ai gazelor rare).
 Stare naturala

În scoarţa terestră, fierul este cel mai raspândit metal greu (4,7% din litosferă), ocupând
locul al 4-lea dintre toate elementele sistemului periodic, după oxigen, siliciu şi aluminiu. Se
cunosc patru specii izotopice stabile: Fe 54 (5,84%), Fe 56(91,7%), Fe 57(2,14%) şi
radioactive (Fe 49, Fe 52, Fe 53, Fe 53*, Fe 55, Fe 59, Fe 60, Fe 61).
În natură, fierul se gaseşte foarte rar în stare nativă dar se poate afla în meteoriţii
proveniţi din spaţiul interplanetar. Fierul apare însa sub forma multor minerale , cele mai
importante fiind:

 magnetita, 𝐹𝑒3 𝑂4, cristale cubice negre cu 72% Fe;

 hematite,𝛼 − 𝐹𝑒2 𝑂3, cristale romboedrice rosii-negre cu 65%Fe;
 limonite, 𝐹𝑒2 𝑂3. 𝐻2 𝑂 sau 𝐻𝐹𝑒𝑂2, cristale brun-închise cu 60%Fe;
 siderita,𝐹𝑒𝐶𝑂3, cenuşie-brună cu 35%Fe;
 pirita, 𝐹𝑒𝑆2 cristale cubice galbene 46,6%Fe.

Metode de obţinere

Fierul se poate obtine, în funcţie de scopul urmărit, fie prin metoda disocierii
termice, fie prin metoda reducerii chimice sau electrochimice:
 descompunearea termică a oxalatului, carbonatului, formiatului sau iodurii de fier:

𝑡0𝐶
𝐹𝑒𝐶2 𝑂4 → 𝐹𝑒 + 2𝐶𝑂2
 descompunerea pentacarbonitului de fier, în absenţa aerului la temperature de peste
1400 𝐶:
1400 𝐶
𝐹𝑒(𝐶𝑜)5 → 𝐹𝑒 + 2𝐶𝑂2
 reducerea aluminotermică a oxidului de fier (III) la temperatura de 29200 𝐶 :
𝐹𝑒2 𝑂3 + 2𝐴𝑙 → 2𝐹𝑒 + 𝐴𝑙2 𝑂3

Δ𝐻 = −816,414 𝑘𝐽/𝑚𝑜𝑙
  reducerea oxizilor rezultaţi prin descompunerea termică a unor combinaţii (carbonat,
oxalat) cu hidrogen molecular, la cald; la temperaturi mai mici de 5000 𝐶 se obţine
fier piroforic, iar peste 7000 𝐶 o masă spongioasă de fier metalic:
𝐹𝑒2 𝑂3 + 3𝐻2 → 2𝐹𝑒 + 3𝐻2 𝑂
 electroliza unor soluţii apoase de clorură de fier (III) în prezenţă de clorură de
amoniu, la 300 𝐶, utilizând anod de fier electrolitic şi catod de oţel inoxidabil.

Fierul metalurgic sau fierul brut, un aliaj de fier-carbon cu conţinut variabil de sulf,
fosfor, siliciu şi mangan denumit “fontă” se obţine în furnale înalte de dimensiuni mari,
căptuşite cu cărămizi refractare. În acestea, reducerea oxizilor se realizează cu ajutorul
cocsului metallurgic în prezenţa de fondaţi bazici (Ca𝐶𝑂3 , 𝑀𝑔𝐶𝑂3 ) sau acizi (nisip, granit,
bauxite), în funcţie de caracterul mineralelor de fier utilizate. Fondanţii au rolul de a micşora
temperatura de topire a masei şi de a corecta reacţiile din furnal, în scopul favorizării trecerii
sterilului din minereu şi a cenuşii de cocs în zgură.
Drept materii prime se folosesc, în afara minereurilor de fier sau a concentratelor de
fier, minereuri de fier cu 12-20% Mn, adaosuri formate din zguri de oţelărie, aşchii de fier,
fier vechi, pirite, prăjite sau praf de furnal, combustibil (cocs 99% sau mangal 1% din totalul
combustibilului utilizat).

Proprietăţi fizice

În stare compactă, fierul pur este un metal alb-argintiu, cu luciu albăstrui. Prezintă trei
modificaţii alotropice : 𝛼-Fe, cubică centrată stabile până la 7680 𝐶 devine paramagnetică, la
fel ca modificaţiile 𝛾 ş𝑖 𝛿.
În stare fin divizată fierul are proprietăţi piroforice, devenind spontan inflamabil.
Fierul este un metal moale cu duritate 4,5 si densitatea 7,86 g*𝑐𝑚−3.
Stabilitatea chimică a fierului este destul de mică. În aer umed se oxidează foarte uşor
formând în principal oxizi hidrataţi care nu protejeză metalul. Se combină direct cu Cl, S, P,
B, C sau Si, este uşor solubil în acizi minerali diluaţi cu degajare de hidrogen. Cu acizii
oxidanţi concentrate fierul se pasivează. Cu azotul nu se combină direct, dar încălzit în
amoniac se acoperă cu un strat de nitrură foarte rezistentă [1].
 Fe (II) şi Fe(III) au fost sintetizaţi şi complet caracterizţi . Aceste complexe servesc drept
precursori ai unei presupuse specii Fe(III) - OOH , obținute prin adăugarea de H2O2 . Noi
proprietățile spectroscopice ale acestui intermediar sunt discutate în contextul " bleomicina
activă" ,forma activă a medicamentului antitumoral [9].

Proprietăţi chimice

Deşi se află în grupa a 8-a , în mod obişnuit fierul formează combinaţii în stările de
oxidare II şi III, stărea de oxidare III fiind reprezentativă pentru acest element. În unele cazuri
speciale se cunosc şi stări joase de oxidare -1, 0, 1 sau înalte IV sau VI, stabilizate prin
formarea unor compuşi coordinative.
Fierul formează compuşi în stările de oxidare II-, 0, I, II, III, IV, V, VI, dar cele mai
numeroase combinaţii sunt cele în stare de oxidare II şi III; în celelalte stări de oxidare fierul
formează în deosebi combinaţii complexe. Sunt cunoscute halogenuri binare anhidre sau
hidratate ale fierului, atât în starea de oxidare +2 cât şi +3. Astfel, principalele halogenuri
binare ale fierului sunt : 𝐹𝑒𝐹3 , 𝐹𝑒𝐶𝑙3 , 𝐹𝑒𝐵𝑟3, 𝐹𝑒𝐹2 , 𝐹𝑒𝐶𝑙2 , 𝐹𝑒𝐵𝑟2 , 𝐹𝑒𝐼2 . Trihalogenurile
𝐹𝑒𝐹3 𝑠𝑖 𝐹𝑒𝐶𝑙3 se obţin prin tratarea directă a metalului cu halogenii corespunzători; aceştia
fiind puternic oxidanţi formează halogenuri în starea superioară de oxidare, în timp ce acelaşi
tratament de acizi halogenate (HCl, HF) conduce la obţinerea dihalogenurilor 𝐹𝑒𝐶𝑙2 ş𝑖 𝐹𝑒𝐹2− .

Oxidul feros, FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la
temperaturi de peste 833 K (560oC) și este de culoare neagră.
Oxidul feric, Fe2O3 (III), numit și hematit, este un mineral de culoare maronie, obținut
prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala
sursă de obținere a fierului.
Oxidul feric-feros, Fe3O4 (II,III), numit și magnetit, este materialul natural cu cele mai
bune proprietăți magnetice.
Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor
straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu
până la distrugerea lor completă.
Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații la
fabricarea geamurilor termoabsorbante.
În combinație cu carbonul, fierul poate forma soluții solide sau carbura de fier Fe3 (numită
și cementită). În funcție de temperatură și de conținutul de carbon, soluțiile solide
sunt ferita, austenita și ferita δ.
Pentacarbonilul de fier, Fe(CO)5 se obține prin reacția, sub presiune, a fierului
cu monoxidul de carbon. Prin descompunerea sa se obține fierul carbonil cu o puritate de
97,5 %. De asemenea, el se folosește pentru obținerea a numeroși compuși ai fierului cu
utilizare în sinteza organică.
Tiocianatul de fier, Fe(SCN)3 are o culoare roșie caracteristică și servește la punerea în
evidență a ionilor Fe3+.

CAPITOLUL AL II-LEA

Utilizări / Întrebuinţări ale fierului

Rezistenţa ridicată la temperatură normală, însuşirile mecanice bune pănă la 900𝑜 𝐶

şi marea varietate de proprietăţi pe care le posedă fac ca în prezent să nu poată exista nici o
ramură a industriei fără fier sau aliaje pe baza fierului. Fierul pur se poate utiliza ca reducător
în anumite procese industriale sau la confecţionarea unor magneţi; în schimb, sub formă de
aliaje o importantă excepţională în toate domeniile activităţii umane.[1]
Fierul este în prezent cel mai utilizat metal, cuprinzând 95% din producția mondială
de metale, ca și masă. Datorită combinării unei rezistențe înalte cu un preț redus, el se
folosește în prezent mai ales în cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și structuri.
Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice
care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice,
transformatoare și motoare electrice.
Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Ele se
împart în oțeluri, cu un conținut de carbon de până la 2,11 % și fonte, cu un conținut de
carbon mai mare de 2,11 %.
 Fierul forjat este un produs maleabil care conține mai puțin de 0,2% carbon. Datorită
modului de obținere, piesele din fier forjat conțin mici urme, filamente de zgură. Fierul forjat
ruginește mai greu, însă a fost înlocuit în prezent în majoritatea aplicațiilor de oțeluri cu
conținut scăzut de carbon, care sunt mai ieftine și mai ușor de obținut.
Oțelul nealiat conține între 0,06% și 2,11% carbon, cu mici cantități de mangan, sulf,
fosfor și siliciu.
Oțelurile aliate conțin diferite cantități de carbon, dar și alte metale, cum ar fi cromul,
vanadiul, molibdenul, nichelul etc. Ele au de regulă domenii de utilizare bine precizate,
deoarece conținutul de elemente de aliere le crește considerabil prețul. O varietate recentă de
oțeluri aliate sunt așa-numitele oțeluri microaliate ce conțin cantități mici de elemente de
aliere, însă cu rezistențe și tenacități ridicate, la costuri minime. Oțelurile inoxidabile sunt
oțeluri aliate care conțin cel puțin 12% crom.
Fonta brută conține cca. 4-5% carbon și diverse cantități de sulf, siliciu și fosfor.
Singura ei importanță tehnică este ca pas intermediar de la minereul de fier la oțel și fonta de
turnată.
Feroaliajele sunt aliaje ale fierului cu alte elemente chimice, acestea fiind prezente
în procentaje ridicate. Exemple sunt ferosiliciul sau feromanganul; care se utilizează la
elaborarea oțelurilor aliate sau a altor aliaje [8].

Implicaţii biomedicale ale fierului

Fierul este un element esențial pentru aproape toate organismele vii. El este inclus, de
regulă în formă stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau expusă duce la
producerea de radicali liberi care în general sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina
cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine etc.
Depozitarea fierului se face cu ajutorul moleculei numite feritină, în care compusul dominant
este fosfatul de Fe.
Rolul cel mai important al fierului în organismul uman este legarea şi transportul
oxigenului atmosferic. Acest proces se realizează în mare măsură cu ajutorul hemoglobinei şi
mioglobinei. Stocarea fiziologică a fierului se realizează prin feritina şi parţial prin
hemosiderină. Joacă un rol important în dezvoltarea organismului, creşte rezistenţa faţă de
îmbolnăviri, redă tonusul pielii şi combate senzaţia de oboseală.

Figure 1 . Compusii hemoglobinei cu oxigenul

În general în jur de 8 % se absoarbe din Fe consumat cu alimente; pentru a asigură o

bună utilizare a fierului de către organism este nevoie de cupru, cobalt, mangan şi de vitamina
C. Fierul este indispensabil în metabolismul adecvat al vitaminelor B.
Dieta vegetariană aduce un aport mai scăzut de Fe decât în cazul dietei mixte,
deoarece carnea conţine o cantitate semnificativă de Fe biologic valorificabil. În general în
cantităţi mai mari se gaseşte în ficat, inimă, rinichi, galbenuş de ou, carne roşie, spanac,
piersică uscată, nucă, fasole.
Carenţa de Fe poate produce multe consecinţe serioase, boala cea mai frecventă fiind
anemia feriprivă. În carenţa de Fe scade semnificativ numărul celulelor T aflate în organism,
deci eficacitatea răspunsului imunitar este scăzută. Semnele carenţei sunt: oboseală, astenie,
scăderea puterii de concentrare, căderea părului, paliditatea, scăderea apetitului. Un aport prea
ridicat de fier poate fi dăunător, mai ales pentru copiii mici. La adulţi poate accelera
fenomenul îmbătrânirii şi poate creşte riscul infarctului miocardic.[2]
Fierul și oxigenul sunt esențiale pentru viața terestră. Fierul apos de și chimia oxigenului va p
ioni ferici de un trillion de ori mai puțin solubili decât concentrațiile de fier celular, împreună
cu formele radicale de oxigen care sunt toxice. În mediul fiziologic, multe proteine au evoluat
pentru a transporta fierul sau a modula procesele redox ale fierului care transformă oxigenul
în reacții biochimice utile. Numai o proteină, feritină, a evoluat pentru a concentra fierul la
nivelurile necesare metabolismului aerob.[10]

Doza zilnica recomandata: 15-25 mg (barbati), 18-30 mg (femei)

Top 5 alimente bogate în fier:

1. Ficatul de porc . Cel mai bogat aliment în fier este ficatul de porc . Pentru a-şi păstra
cât mai mult calităţile nutritive, ficatul de porc trebuie pregătit la cuptor sau pe grătar. Prăjirea
transformă acest aliment într-o bombă calorică.
2. Pudra de cacao. Boabele de cacao sunt o sursă însemnată de fier şi antioxidanţi.
Consumată în băuturi calde sau sub formă de ciocolată neagră, cacaoa aduce un aport
important de fier în organism. Evită să o consumi seara deoarece este puternic energizantă şi
îţi poate da stări de agitaţie si de insomnie.
3. Cereale integrale. Susţin buna funcţionare a metabolismului, dau o senzaţie
îndelungată de saţietate şi alimentează organismul cu minerale. Fierul din acestea este bine
absorbit în procesul de digestie şi este asimilat aproape complet ca şi cel din alimentele de
origine animală.
4. Soia. Boabele de soia fierte sau consumate ca atare asigură un aport echilibrat de fier
în organism. In plus, soia ajută la menţinerea echilibrului hormonal şi previne simptomele
instalării menopauzei graţie nivelului echilibrat de fitoestrogeni.
5. Spanac .Ideal pentru copii si femeile însărcinate,spanacul poate fi consumat atât sub
formă de salate cât şi piureuri. Mai mult, spanacul creşte apetitul şi grăbeşte vindecarea în
perioadele de convalescenţă.[3]

Preparate farmaceutice ce conţin Fier

Bebicina- Fier+ Vitamina C. reprezintă o excelentă asociere a unui amestec polivitaminic cu

fier. Supliment alimentar util în carenţe de vitamine şi fier ce pot să apară la copii şi adulţi din
cauza unei alimentaţii necorespunzătoare [4].
 Figure 2.Bebicina-Fier+Vitamina C [4]

TARDYFERON. Este indicat în carenţa latentă de fier, şi anemiile feriprive uşoare cu deficit
în acid folic pe timpul sarcinii, post-partum şi în perioada de alăptare. Punerea în evidenţă a
unei carenţe în fier şi acid folic şi gradul lor de gravitaţe trebuie să se bazeze pe un diagnostic
cert şi să fie confirmate prin examene de laborator corespunzătoare [5].

Figure 3.Tardzferon [5]

SORBIFER DURULES. Indicat în tratamentul profilactic prelatent de fier, terapia deficitelor

latente şi manifeste de fier (anemii prin carenţă de fier) [6].

Figure 4.Sorbifer durules [6]

FERRO GRADUMET. Indicat în caz de hemoragii cornice; pentru profilaxia carenţelor de
fier în sarcină, la copii , fete tinere, la donatori de sânge [7].

Figure 5.Ferro gradumet [7]

În medicină se folosesc preparate pe bază de fier ca antianemice [8].

 CAPITOLUL AL III-LEA

Toxicitate

Fierul în cantități excesive este toxic pentru oameni, deoarece reacționează cu

peroxizii din corp, producând radicali liberi. Toxicitatea apare atunci când cantitatea de fier o
depășește pe cea de transferină necesară pentru legarea fierului liber. O cantitate prea mare de
fier ingerată poate leza direct celulele din tractul gastro-intestinal și poate intra în sânge,
distrugând celulele care altfel ar restricționa intrarea sa. Odată ajuns în sânge, fierul în exces
poate afecta celulele din inimă, ficat (unde poate duce la sideroză) etc., putând duce la
deteriorarea organelor respective pe termen lung sau chiar la moarte. De aceea, preparatele pe
bază de fier sunt indicate doar în cazul unei deficiențe de fier.
În doze crescute, fierul, în special din suplimente nutritive, poate prezenta toxicitate. Pentru
copii, 20 mg fier/zi este doza maxim admisă

Tratarea medicală a problemelor cauzate de toxicitatea fierului este complexă. Un

aspect în acest sens este folosirea deferoxaminei, care leagă și elimină excesul de fier din
organism [8].
 Bibliografie

1. CHIMIE ANORGANICA. Nemetale si metale – Ionela Carazeanu, Ovidius University

Press, 1999, intre paiginile 263-274.
2. http://www.sakura-center.ro/rolul-fierului
3. http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/top-5-alimente-bogate-in-fier-12138481/
4. http://www.farmablu.ro/farmacie/bebicina-sirop-fier-vit-c-x-100ml
5. http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/tardyferon-drajeuri_11932
6. http://www.egis.ro/produse/sorbifer-durules-comprimate-filmate
7. https://www.google.ro/search?q=first+defence&biw=1366&bih=615&source=lnms&s
a=X&ei=eldKVaq5NYWwsAH5qIDYDw&ved=0CAUQ_AUoAA&dpr=1#q=FERR
O+GRADUMET
8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fier#Toxicitate
9. “Iron Chemistry of a Pentadentate Ligand That Generates a Metastable Fe III−OOH
Intermediate”
Inorg. Chem., 1999, 38 (8), pp 1929–1936
DOI: 10.1021/ic980983p
Publication Date (Web): April 2, 1999
Copyright © 1999 American Chemical Society
10. http://jn.nutrition.org/content/133/5/1549S.short (traducere)