Grupa a 18 – a a sistemului

periodic al elementelor
Grupa gazelor rare

Sem.I/ 2012-2013
 Scurt istoric
H. Cavendish (1785) a supus descarcarilor electrice un amestec de
aer si oxigen in contact cu o solutie de hidroxid alcalin intr-un tub
de sticla, pe o cuva de mercur.
- Azotul se combina cu oxigenul – oxid de azot care in mediul
alcalin trece in dioxid de azot care formeaza azotiti si azotati.
Eliminand excesul de oxigen cu polisulfura de potasiu rezulta un
reziduu egal cu 1/120 din volumul de aer initial.
Acesta nu era altul decat argonul.
• Descoperirea a ramas nevalorificata aproape un secol.
 Scurt istoric
J.W.Rayleigh (1892) a masurat densitatea azotului atmosferic
constatand o diferenta in plus de 0,1% fata de azotul din
combinatii.

Un litru azot atmosferic -1,2572 g iar un litru de azot obtinut din

combinatii -1,2511 g. Diferenta s-a interpretat pe baza existenței in
aerul atmosferic a unui gaz mai greu decât acesta.
Ramsay (1894) a anuntat existenta in aer a unui gaz nou, in
proportie de 1% pe care l-a denumit argon (a = fara; ergon =
enegie) datorita inertiei sale chimice, “triumful celei de 3-a
zecimale”.
 Scurt istoric
J.Janssen (1868) a evidentiat in protuberantele solare o noua linie
galbena (D3) in vecinatatea liniilor D1 si D2.

G.Rayet (1869) a presupus ca aceasta noua linie apartine unui nou

element pentru care Frankland si Lockyer au propus numele de
heliu (elios = soare).

Ramsay si Rayleigh (1895) l-au descoperit si intr-un minereu

uranifer, cleveit.
 Scurt istoric
Ramsay (1898) a presupus ca gazele care prezentau inertie chimica
mare, proprietati spectrale proprii, sunt monoatomice, au mase
atomica intre 4 si 40, constituie o noua familie a sistemului
periodic, asezata intre halogeni si metalele alcaline – numindu-le
grupa elementelor zero valente.

Ramsay și Travers (1898) au separat prin evaporare lenta a aerului

lichid doua gaze mai grele decat argonul, kriptonul (kriptos =
ascuns) si xenonul (xenos = strain).

Sunt considerate gaze rare, inerte, nobile, monoatomice, elementele :

He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn
 Caracterizare generală
Configurația electronică

K L M N O P
Elementul
Z
s s p s p d s p d f s p d f s p

2 Heliu (He) 2

10 Neon (Ne) 2 2 6

18 Argon (Ar) 2 2 6 2 6

1
36 Kripton (Kr) 2 2 6 2 6
0 2 6

1 1
54 Xenon (Xe) 2 2 6 2 6
0
2 6
0
- 2 6

1 1 1 1
86 Radon (Rn) 2 2 6 2 6 2 6 2 6 - 2 6
0 0 4 0

Configurația generală:ns2np6
- gazele rare formeaza o familie omogena caracterizata printr-o mare inertie chimica
datorata configuratiei electronice a stratul exterior - 8e- octet, exceptie He cu 2e- dublet
- formula generala ns2np6 n = 2 - 7
- reprezinta grupa zero avand valenta zero sau grupa a 18 - a
- pe baza legii lui Hess se pot calcula aproximativ caldurile de formare pentru unii
compusi ai gazelor rare

Ciclul Haber-Born pentru clorura de neon

Ne + 1/2Cl2 +29Kcal Cl Ne ΔH = Q = -184-85+496+29 = 256 Kcal/mol

-85Kcal +496Kcal
- valoarea de formare pozitiva, mare, arata ca
+Q NeCl nu exista
Cl- Ne+

[NeCl] -184Kcal
 Starea naturala
toate gazele rare, cu exceptia Rn-radioactiv
se gasesc in natura

Gazul % volum % grame

Ar 0,932 1,285

Ne 1,5·10-3 1·10-4

He 5·10-4 7·10-5

Kr 1·10-4 3·10-4

Xe 1·10-5 4·10-5
 Metode de obtinere
In Europa - distilare
fractionata a aerului lichid
pentru Ne, Ar, Kr, Xe
In S.U.A. –separare
industriala din gazele
naturale (cca. 1% He)
pentru He
- purificarea de N2, O2, CO2 ,
CO - prin absorbtie pe
substante chimic active
- descărcări electrice în vapori
de metale alcaline
- arc electric deasupra unei
soluții de hidroxid de potasiu
- He la scara industriala se
obține din minerale ce conțin
He cum ar fi: cleveitul,
thorianitul sau monazitul prin
atacare cu acizi.
Heliul
Simbol : He Z=2 A=4 Masa atomica = 4,0026

S-a identificat prin spectrul său de emisie

Se găsește în
- cromosfera soarelui si in stelele cele mai calde, sub forma ionizata
- în unii meteoriți
- în gazele naturale din pamânt, unde continutul nu este constant căci
se poate forma din elementele radioactive
- în apele termale, apele marilor, oceanelor, râurilor, ape de ploaie
- în gazele vulcanice

Cantitatea cedata anual atmosferei provine din

dezintegrările radioactive
Neonul
Simbol Ne Z = 10 A = 20 Masa atomica = 20,183

Se găsește in:
- stele, într-o proportie mai mica decat heliul
- aerul atmosferic, in proportie de 1,8x10-3 % vol
- apele marilor, oceanelor, raurilor, apa de ploaie, unele apele
termale
- unele gaze petroliere – in cantitate mica
- gazele vulcanice
- alaturi de heliu dar în cantitate mult mai mică, cu exceptia
mineralelor radioactive.
Argonul
Simbol Ar Z = 18 A = 40 Masa atomica = 39,948

Se găsește in:
- aer, este cel mai abundent gaz rar din aer
- dizolvat în ape - apa de mare
- gazele ce însotesc izvoarele minerale (de 3x in plus sau in
minus față de aer)
- unele gaze petroliere nord-americane
- minerale și roci
- în sangele unor animale, în lapte, în organele unor pești care
trăiesc pe fundul mărilor
 Kriptonul
Simbol Kr Z = 36 A = 84 Masa atomica = 83,80
Se găsește in:
- aer
- gazele izvoarelor minerale
- mineralul iodargirit
- Kr si Xe s-au pus în evidență în produsele de fisiune ale
uraniului

Xenonul
Simbol Xe Z = 54 A = 129 Masa atomica = 131,3
Se găsește in:
- aerul atmosferic
- gazele izvoarelor termale
- gaze petroliere nord-americane
- produșii de fisiune ai uraniului
Radonul

Simbol Rn Z = 86 A = 222 Masa atomica = 222

Se găsește in:
- degajari ale substantelor radioactive existente in sol
- unele gaze naturale (SUA)
- în cantitati mici în apele râurilor și oceanelor
- unele izvoare termale din Japonia
- în fumerolele vulcanice
 Proprietati fizice
Proprietatea
He Ne Ar Kr Xe
Densitate (fata
0.138 0.683 1.387 2.841 4.448
de aer)

p.f. 0C -268.78 -245.83 -185.75 -153 -107

p.t. 0C -272.1 -248.49 -189.15 -156.5 -111.4

Cp/Cv 1.66 1.64 1.68 1.69 1.67

Solubilitate (la 0.057 0.24

0.0096 0.022 0.11
0oC)

Potential de 13.94
24.47 21.47 15.68 12.06
ionizare

Temp critica oK 5.3 44.5 150.8 210.7 289.2

Pres, critica, 58.2

2.3 27.8 48 54.3
atm

Linii spectrale, 5876 5873 6932 5871 4671

Å
 Proprietati chimice
- în conditii normale sunt gaze incolore, inodore, insipide
- punctele de topire si punctele de fierbere cresc de la He la Rn, fiind
cu atat mai joase cu cat masa atomica este mai mica; He are p.t. si p.f.
cel mai cazut, foarte aproape de zero absolut (1926)
- presiunea critica si densitatile cresc de la He la Rn
- molecula gazelor rare este monoatomica si se poate deduce din
raportul Cp/Cv sau prin determinarea ordinului de legatura, care are
valoarea zero

Reactivitatea gazelor rare crește odata cu creșterea nr. atomic, Z.

Nu s-au putut obtine combinatii stabile pentru He, Ne, Ar.

Mai tarziu au fost pusi în evidenta unii compusi moleculari ai Ar, Kr,
Xe cu apa Ar·5H2O; Ar·6H2O; Kr·5H2O; Xe·nH2O; Xe·6H2O
 Halogenuri ale gazelor rare
Kr are doua fluoruri
 KrF2 difluorura de kripton
S-a preparat prin iradierea unui amestec de Kr si F2 in exces usor, la
temperatura de –1500C, cu ajutorul unui fascicul de e-. Reactia s-a
realizat in vas de Ni.
Este substanta cristalina, incolora, sublimeaza in vid la –400C fara
descompunere

 KrF4 tetrafluorura de kripton

S-a preparat supunand descarcarilor electronice un amestec de Kr si F2 in
raport 1:2 la temperaturi intre –189,16 si –267,160C si presiune intre 7-
12 mmHg
 Xe formeaza trei fluoruri
 XeF2 difluorura de xenon
XeF2 se prepara prin iradierea unui amestec de Xe si F2 cu lumina
UV, intr-un vas de nichel cu fereastra de safir sintetic. Difluorura
obtinuta este impurificata cu o mica cantitate de tetrafluorura
 XeF4 tetrafluorura de xenon
 XeF6 hexafluorura de xenon
Toate fluorurile xenonului sunt reduse de H2

XeF4 + 2H2 = Xe + 4HF

Au proprietati oxidante – pun in libertate I2 din soluții de KI

XeF4 + 4KI = Xe + 2I2 + 4KF

XeF4 + 4Hg = Xe + 2Hg2F2

 RnF2 difluorura de radon este solida, nevolatila, deosebindu-se prin

aceasta de compusii analogi ai Kr si Xe.
 Intrebuintari
He – fiind neinflamabil (nu arde si nu difuzeaza prin invelisul balonului)
s-a folosit în locul hidrogenului la umplerea baloanelor meteorologice
sau în scopuri militare
 în amestec cu oxigenul se foloseste în terapia bolnavilor de plămâni
 termometrul cu He – principalul instrument pentru masurarea
temperaturilor joase
 He lichid – p.f. –268,944 obtinerea celei mai joase temperaturi –
studii de conductibilitate electrică, cercetări magnetice, biologice și
chimice
 reclame luminoase în tuburi de descarcare cu tensiune înaltă - lumina
de culoare roz
 amestecul He, Ne, Ar – lampi redresoare de curent, lampi indicatoare
de tensiune, lampi cu filament de tantal
 He – gaz purtator în cromatografia gaz-lichid
 în amestec cu O2 (15-21%) ca gaz de respirat in scufundările marine
 He+Ne – lasere cu gaz
 Ne – tuburi pentru reclame luminoase –lumina este de culoare
rosie-oranj. La amestecare cu alte gaze inerte permite schimbarea
culorii. In tuburile cu neon iau nastere radiatii UV care în reacție cu
substanțele depuse pe pereții tubului dau lumina apropiată de cea a
zilei

Ar –dupa 1925 a substituit azotul din becurile cu filament de

W incandescent
- lampile incandescente ale minerilor
- Ar +Hg produce la incandescență - descărcări luminoase de culoare
albastru-verzui
- în metalurgie – sudura cu arc, în atmosferă inertă
- la studiul razelor gamma și a radiațiilor cosmice – contoarele
Geiger-Muller
- crearea de atmosfere inerte pentru reacții chimice
Kr tuburi luminoase pentru reclame –lumina albastru pal
- amestecul Kr + Xe lămpi cu incandescență economice
- în rontgeno-diagnostic, fiind mai putin transparent

Xe - umplerea camerelor de ionizare - absoarbe puternic

particulele cu viteză mare

Rn ca si radiul în currie-terapie – acțiunea apelor termale se

atribuie cantităților mici de radon
- asociat cu Be servește ca sursă de neutroni