CURS - 14 - Grupa VIIIB (Triada - 8,9,10) - Fe, Co, Ni

Capitol
GRUPA a VIII-a SECUNDARĂ

(Triada 8, 9, 10)
26
Fe
(Fier sau Fer)
55.845(2)
Configuraţia electronică
44
Ru
(Ruteniu)
101.07(2)
76
Os
(Osmiu)
190.23(3)
108
Hs
(Hassiu)
[270]
27
Co
(Cobalt)
58.933195(5)
45
Rh
(Rodiu)
102.90550
77
Ir
(Iridiu)
192.217(3)
109
Mt
(Meitneriu)
[276]
28
Ni
(Nichel)
58.6934(2)
46
Pd
(Paladiu)
106.42(1)
78
Pt
(Platina)
195.084(9)
110
Ds
(Darmstadtiu)
[281]
PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ELEMENTELOR GRUPEI
A VIII-a SECUNDARE (Triada 8, 9,10)
 Grupa a VIII-a secundară (8,9,10) este alcătuită din trei triade de elemente:
- subgrupa 8: Fier (Fe), Ruteniu (Ru), Osmiu (Os), Hassiu (Hs) – (Z = 108, obținut artificial
1984)
- subgrupa 9: Cobalt (Co), Rodiu (Rh), Iridiu (Ir), Meitneriu (Mt) – (Z = 109, obținut artificial
1982, metal puternic radioactiv)
- subgrupa 10: Nichel (Ni), Paladiu (Pd), Platină (Pt), Darmstadtiu (Ds) – (Z = 110, atom
super-greu, descoperit 1994)
 Elementele grupei sunt metale de tip d și prezintă configurația electronică periferică, după
cum urmează: subgrupa fierului - ns2(n-1)d6 (excepție Ruteniu: 5s14d7); subgrupa
cobaltului - ns2 (n-1)d7 (excepție Rodiu: 5s14d8), subgrupa nichelului - ns2(n-1)d8
(excepție Paladiu: 4d105s0 și Platina: 5d96s1).
 Primele elemente ale triadei - în combinaţiile lor simple se găsesc predominant în
stările de oxidare +2, +3 (mai ales la Fe și Co, iar la Ni există unele excepții).
 Sunt metale, deci formează baze, săruri, oxizi bazici, combinații complexe, în care ionul
metalic se găsește în sfera interioară, ca ion central generator de complex.
 Pentru fier se cunoaşte și un oxoanion, ionul ferat, FeO42-.
 Cobalt şi nichel nu formeză oxoanioni.
 Elementele triadei au fost grupate pe orizontală, dar prezintă asemănări şi pe verticală.
 Ni - se asemănă cu Pd şi Pt, privind afinitatea faţă de oxigen foarte scăzută, iar faţă de
sulf prezintă afinitate foarte ridicată.
 Elementele Fe, Ru, Os - formează metal-carbonili de acelaşi tip: M(CO)5 şi M2(CO)9.
SUBGRUPA 8 (GRUPA FIERULUI)
Simbolul elementului Fier Ruteniu Osmiu Hassiu

(Fe) (Ru) (Os) (Hs)
*radioactiv
Număr atomic, Z 26 44 76 108
Masa atomică, A 55,85 101,1 190,2 264,8
Configuraţie electronicã [Ar]3d64s2 [Kr]4d75s1 [Xe]4f145d66s2 necunoscut
d, g/cm3, la 20°C 7,8 12,2 22,5 necunoscut
p.t., oC 1536 2250 3045 necunoscut
p.f., oC 2750 3900 5027 necunoscut
Potențial redox normal Eo,
V -0,44 -0,45 -0,7 necunoscut
M2+/M +0,77 - -
M3+/M2+
rcation 2+, Å 0,76 - - necunoscut
rcation 3+ 0,64 - -
rcation 4+ - 0,65 0,66
Stare de oxidare +2,+3, (+VI) +2 la +VIII +2,+3,+IV, +VI, +VII necunoscut
SUBGRUPA 9 (GRUPA COBALTULUI)
Simbolul elementului Cobalt Rodiu Iridiu Meitneriu

(Co) (Rh) (Ir) (Mt)
*radioactiv
Masa atomică, A 58,93 102,91 192,2 265,9
Configuraţie electronicã [Ar]3d74s2 [Kr]4d85s1 [Xe]4f145d76s2 necunoscut
Potențial redox normal E ,
o
V -0,28 -0,6 - necunoscut

M2+/M +1,84 -0,7 -1
M3+/M2+
rcation 2+, Å 0,74 - - necunoscut
rcation 3+ 0,63 0,68 -
rcation 4+ - - 0,66
Stare de oxidare +2,+3, (+IV) +1,+2,+3,+IV +2,+3, +IV, +VI necunoscut
SUBGRUPA 10 (GRUPA NICHELULUI)
Simbolul elementului Nichel Paladiu Platină Darmstadtiu

(Ni) (Pd) (Pt) (Ds)
*radioactiv
Masa atomică, A 58,71 106,42 195,09 281
Configuraţie electronicã [Ar]3d 4s
8 2 [Kr]4d105s0 [Xe]4f145d96s1 necunoscut
Potențial redox normal E ,
o
V -0,25 -0,83 -1,2 necunoscut

M2+/M - - -
M3+/M2+
rcation 2+, Å 0,73 0,85 0,8 necunoscut
rcation 3+ 0,62 - -
rcation 4+ - - -
Stare de oxidare +2, (+3,+IV) +2,+3, +IV +2,+3, +IV, +VI necunoscut
STARE NATURALĂ
FIER
 Este un metal foarte răspândit fiind al patrulea element ca răspândire după oxigen, siliciu, aluminiu,
respectiv al doilea ca metal din natură după aluminiu, unde se găsește liber sau sub formă de compuși.
 În stare nativă se găseşte rar, în meteoriți sau în roci, cantităţile cele mai importante de fier găsindu-se sub
formă de combinaţii, în minereuri, cum ar fi: hematit – piatră semipreţioasă Fe2O3, limonit FeO(OH),
magnetit Fe3O4, pirită FeS2, siderit FeCO3.
 Fierul este una din resursele metalurgice cele mai intens folosite în industrie.
 Fierul intră în componența globulelor roșii din sânge, în hemoglobină.
COBALT
 Principalele minerale de cobalt sunt: smaltina CoAs2, cobaltina CoAsS (sulfoarsenură de Co), erythrit
(cobalt roșu). Meteoriţii pot conţine cca. 2% cobalt.
 Cobalt intră în compoziția Vitaminei B12 (ciancobalamina) – vitamină esențială pentru organismul uman,
solubilă în apă, face parte din Complexul de Vitamine B.
NICHEL
 Se găsește circa 0,008 % din scoarța Pământului, este considerat
a fi al doilea cel mai abundent element în nucleul Pământului
după fier.
 Este prezent în meteoriți, prezența sa fiind folosită pentru a
distinge meteoriți de alte minerale. Meteoriți de fier (siderites) pot
conține fier aliat cu 5 - 20% nichel. Erythrit cobalt roșu Minereu cu Nichel
(https://www.tabelulperiodic.ro/ (https://www.laboratuvar.co
 Mineralul cel mai răspândit este arsenura de nichel, NiAs. elemente-tabel-periodic/wp- m/it/tekstil-testleri/kimyasal-
 Se găsește și în apa de mare (aprox. 5,6 x 10 -4 mg/L apă de mare). content/uploads/2015/07/erythr ve-ekolojik-testler/nikel-
ite-cobalt.jpg) miktari-tayini)
Hematit
(https://ro.wikipedia.or Limonit Siderit
g/wiki/Hematit#/media (https://ro.wikipedia.org/wik (https://ro.wikipedia.org/wiki
/Fi%C8%99ier:Hemat i/Limonit#/media/Fi%C8%9 /Siderit#/media/Fi%C8%99i
iteUSGOV.jpg) 9ier:LimoniteUSGOV.jpg) er:SideriteBresil2.jpg)
METODE DE OBȚINERE
Triada de elemente chimice Fe, Co, Ni
• Fe, Co şi Ni - se obţin din sulfurile sau arsenurile respective, prăjite şi trecute sub
formă de oxizi, apoi oxizii sunt reduşi cu Al, H2 sau cărbune la metalul respectiv.
FER (FIER) – grupa a VIII-a B (subgrupa 8)

 Industrial:
1) reducerea oxidului de Fe pur cu H2
2) electrodepunere din soluţiile apoase ale
sărurilor de Fe rezultate la tratarea oxizilor cu acizi
3) descompunerea termică a pentacarbonilului de fier: Fe(CO)5
Meteorit feros Erzberg, Austria, cel mai mare zăcământ

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Meteorit) de siderit (FeCO3) din lume (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier)
METODE DE OBȚINERE
COBALT – grupa a VIII-a B (subgrupa 9)

 Industrial:
- se obţine cu dificultate - se găseşte în concentraţii foarte mici în minereuri.
1) Oxidul de cobalt (CoO) se obţine prin topire în cuptoare electrice, apoi se
purifică şi se reduce oxidul de cobalt pur cu cocs sau cărbune de lemn, în
prezenţă de carbonat de calciu, care se adaugă pentru a lega sulful.
- Cobaltul metalic obţinut conţine impurităţi de până la 12% carbon.
- Prin reducerea oxidului de cobalt cu aluminiu sau cu alt metal, apare un alt
dezavantaj: agentul reducător impurifică cobaltul.
2) Oxidul de cobalt (CoO) se dizolvă în acid şi se separă apoi cobaltul metalic

prin electroliza soluţiilor sărurilor sale.
- Cele mai bune rezultate s-au obţinut la electroliza soluţiilor de clorură de cobalt
în prezenţă de acid fosforic, dar rezultă cobalt impur.
3) Reducerea oxidului de cobalt (CoO) cu hidrogen, la 500 °C, când rezultă

Cobalt metalic de înaltă puritate 99,86%.
METODE DE OBȚINERE
COBALT
 În laborator:
1) Reducerea oxidului de cobalt sau clorurii de cobalt cu hidrogen la 250 °C.
2) Precipitarea cobaltului din soluţii apoase de săruri ale acizilor slabi,

utilizând magneziu metalic sau zinc metalic.
Cobalt anhidru – Albastru de cobalt Cobalt electrolitic
(https://cotidianul.md/2018/07/31/cel-mai-cautat-metal-al- (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cobalt#/media/Fi%C
momentului-productia-se-dubleaza-anual-dar-si-deficitul-creste) 8%99ier:Kobalt_electrolytic_and_1cm3_cube.jpg)
METODE DE OBȚINERE
NICHEL – grupa a VIII-a B (subgrupa 10)

 Industrial:
1) Arderea minereului ce conţine sulfura de Ni în prezenţa oxigenului -
rezultă oxid de nichel care se reduce apoi la Ni-metalic prin încălzire la
aproximativ 350 °C în atmosferă de gaz generator (amestec de H2 şi CO2).
2) Descompunerea tetracarbonilului de nichel Ni(CO)4 la 200 °C – rezultă

Ni de puritate înaltă.
Nichel
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Nichel#/media/Fi%C8%99ier:Electrolytic_nickel.jpg)
(https://ro.eferrit.com)
PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI FIZICE ALE ELEMENTELOR GRUPEI
A VIII-a SECUNDARE (Triada 8, 9, 10) – Fier, Cobalt, Nichel
Fier
 Este un metal cenușiu, lucios, considerat metal greu, puţin dur, bun conducător
de electricitate și căldură, este maleabil și ductil, are proprietăți magnetice.
 Se află în seria de activitate electrochimică a metalelor (Beketov-Volta), înaintea
hidrogenului, are potențial redox standard negativ (E°< 0).
 Se dizolvă bine în acizi minerali cu formarea sării respective şi degajare de
hidrogen.
 Formează combinaţii stabile în stările de oxidare +2 şi +3.
Fier pur
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier)
Cobalt
 Este un metal alb-uşor albăstrui, asemănător în unele proprietăți cu fierul.
 Combinaţiile stabile ale cobaltului sunt cele în stare de oxidare +2.
 Puţinele săruri aflate în stare de oxidare +3 sunt foarte instabile şi se reduc la
cobalt +2.
 Starea de oxidare +3 este stabilizată prin formare de combinații complexe.
 Se cunosc un număr ridicat de combinaţii complexe ce conţin Co(III) cu diferiţi
liganzi organici, de ex. în carbonili, Co are starea de oxidare zero.
 Compuşii de cobalt (II) hidrataţi sunt de culoare roz, iar cei în stare anhidră sunt
albaştri (cunoscuți cu denumirea de Albastru de cobalt).
 Vitamina B12 – ciancobalamina, vitamină hidrosolubilă ce are în compoziţie ionul
cobalt.
Cobalt
(https://delphipages.live/ro/stiinta/chimie/cobalt-
chemical-element)
Nichel
 Este un metal alb-argintiu, lucios; în stare fin divizată este negru, este maleabil
şi ductil.
 Este rezistent faţă de apă şi aer.
 Starea de oxidare stabilă a nichelului este +2.
 Compuşii de nichel (II) hidrataţi sunt de culoare verde, iar cei în stare anhidră
sunt de culoare galbenă.
Nichel
http://materiale.pvgazeta.info/revista-43/nichel-
proprietatile-fizice-si-chimice-aplicarea.html
PROPRIETĂȚI CHIMICE
 Fe - prezintă reactivitatea cea mai mare din acest grup de elemente.

- În aer uscat, aceste metale sunt stabile
- În aer umed, Fe se acoperă cu un strat de FeO(OH) (rugină), iar Co şi Ni sunt
stabile.
- Fe pulverulent este piroforic (produce scântei şi se aprinde ușor în
contact cu aerul, prin frecare sau ciocnire).
I. Reacţii cu nemetalele:
a) Reacţia cu halogenii
 Fe, Co, Ni - reacţionează cu X2 la temperatură ridicată, cu formare de FeX3,
CoX2, NiX2
2Fe + 3Cl2 → 2FeCl3
b) Reacţia cu oxigenul
 Fe - la t°C-înalte reacţionează cu O2, rezultând oxidul feroferic (Fe3O4).
 Co - la t°C-înalte se combină cu O2 atmosferic, formând CoO.
 Ni - este foarte rezistent la atacul agenţilor atmosferici; reacţionează direct cu O2,
acoperindu-se de un strat protector de NiO.
6Fe + 4O2 → 2Fe3O4
c) Reacţia cu sulful
 Fe - reacţionează cu S la t°- ridicate, cu formare de FeS sau FeS2.
 Co şi Ni - reacţionează cu S la cald.
Fe + S → FeS↓
d) Reacţii cu alte nemetale

 Fe - se combină direct cu P, C, Si, B; cu N2 nu se combină direct.
 Co - reacţionează la încălzire cu C şi P.
II. Reacţia cu apa:

 Fe, Co, Ni - reacţionează cu apa sub formă de vapori:
3Fe + 4H2O(g) → Fe3O4 + 4H2↑
Co + H2O(g) → CoO + H2↑
Ni + H2O(g) → NiO + H2↑
III. Reacţii cu acizii:
 Fe şi Co - reacţionează cu hidracizii, HNO3 diluat, H2SO4 diluat.
 Ni - nu reacţionează cu hidracizii în soluţie diluată; reacţionează cu HNO3
diluat şi H2SO4 diluat.
 Fe, Co, Ni - sunt pasivate de HNO3 concentrat.
Fe + HCl → FeCl2 + H2↑

Fe + H2SO4(dil.) → FeSO4 + H2↑
Fe + HNO3(dil.) → Fe(NO3)2 + H2↑
IV. Reacţia cu bazele:

 Fe - se dizolvă în soluţii concentrate de hidroxizi alcalini la cald.
 Co - este atacat de hidroxizii alcalini numai în topitură.
 Ni - este stabil faţă de hidroxizi alcalini topiţi sau în soluţie concentrată până
la 500 °C.
COMBINAŢIILE FIERULUI
Combinaţiile Fe (II)
 Formează atât compuşi greu solubili cât şi uşor solubili în apă.

 În soluţie apoasă este prezent ionul [Fe(H2O)6]2+, de culoare vernil,
un acid Brönsted slab:
[Fe(H 2 O) 6 ]2+ + H 2 O [Fe(H 2 O)5 OH]+ + H 3O + K a = 1,2 ⋅10 − 6
 Fe(II) este un agent reducător slab (E0 Fe3+/Fe2+ = 0,77V).

Reduce agenții oxidanți puternici: K2Cr2O7, KMnO4, HNO3, H2O2.
6FeSO 4 + K 2 Cr2 O 7 + 7H 2SO 4 3Fe 2 (SO 4 ) 3 + Cr2 (SO 4 ) 3 + K 2SO 4 + 7H 2 O
10FeSO 4 + KMnO 4 + H 2SO 4 5Fe 2 (SO 4 ) 3 + 2MnSO 4 + K 2SO 4 + 8H 2 O

1) Halogenurile
 Sunt solide, anhidre sau hidratate, divers colorate:
• FeF2  albă
• FeF2·2H2O  albă
• FeCl2  albă
• FeCl2·4H2O  verde
• FeBr2  galbenă
• FeBr2·6H2O  verde
• FeI2  roşie
• FeI2·6H2O  roşie
Cu excepţia FeF2, greu solubilă, toate celelalte halogenuri sunt

solubile în apă.
2) Oxidul de Fe(II)
• Obţinere:
Fe(COO) 2 FeO + CO 2 + CO
 Pulbere neagră, insolubilă în apă.
3) Hidroxidul de Fe(II) – Fe(OH)2
• Obţinere:
Fe 2 + + 2HO − Fe(OH) 2
 Este un precipitat de culoare alb-verzui, care trece în roşu-brun, din

cauza oxidării la Fe3+, ion mai stabil.
4) Sulfura de Fe(II) – FeS
• Obţinere:
- pe cale uscată, prin reacţia de combinare a elementelor
- în soluţie:
FeSO 4 + (NH 4 ) 2 S FeS + (NH 4 ) 2 SO 4
 Este un precipitat negru, solubil în acizi.
5) Sărurile oxoacizilor
 Fe(NO3)2·6H2O = azotatul de fier (II) hexahidrat: cristale de culoare

verde, solubile în apă
 FeSO4·7H2O = sulfatul de fier (II) heptahidrat (calaican): cristale de

culoare verde, solubile în apă
Combinaţiile Fe (III)
 În soluţiile apoase este prezent ionul [Fe(H2O)6]3+, de culoare brun-

roşcat. Este un acid Brönsted slab:
[Fe(H 2 O) 6 ]3+ + H 2 O [Fe(H 2 O) 5 OH]2+ + H 3O + K a = 6,8 ⋅10 −3
 Fe(III) are un caracter de agent oxidant slab:
2FeCl3 + 2KI 2FeCl 2 + I 2 + 2KCl (nu se cunoaşte FeI3)
2FeCl3 + H 2S 2FeCl 2 + S + 2HCl (nu se cunoaşte Fe2S3)

1) Halogenurile
 Cu excepţia iodurii, se cunosc toate celelalte halogenuri ale Fe(III).

 Sunt solide, anhidre sau hidratate, solubile în apă (cu excepţia
FeF3, sare greu solubilă), divers colorate:
• FeF3  vernil
• FeF3·3H2O  roz
• FeCl3  roşie brună
• FeCl3·6H2O galbenă
• FeBr3  roşie
• FeBr3·6H2O roşie
2) Oxidul de fier (III) – Fe2O3
 Forma α este roşie (mineralul hematit, din lb. greacă hem = sânge),
iar forma β este neagră. Ambele forme sunt insolubile în apă.
 Fe2O3 se obţine la tratarea sărurilor solubile de Fe(III) cu hidroxizi
alcalini.
 Proaspăt precipitat, Fe(OH)3 se dizolvă în acizi şi în baze.
 În timp, acesta trece în Fe2O3·nH2O, un precipitat gelatinos brun-
roșcat.
3) Sărurile oxoacizilor
 Sulfatul de fier (III) hidratat, Fe2(SO4)3·nH2O (n = 3, 6, 9, 12) este un

compus cristalin roşu-brun, solubil în apă.
 Formează sulfaţi dubli cu sulfaţii metalelor monovalente, alauni
cristalizaţi cu 12 molecule de H2O.
 Azotatul de fier (III), nonahidrat, Fe(NO3)3·9H2O, este un compus
cristalin de culoare galben-brun, solubil în apă.
COMBINAŢIILE COBALTULUI
• Cobalt poate forma compuşi la numerele de oxidare 0, +1, +2, +3, +4:
 la N.O. = +2, majoritatea combinaţiilor sunt combinaţii simple
 la N.O. = +3, majoritatea combinaţiilor sunt combinaţiile complexe
Combinaţiile Co (II)
 Co(II) formează combinaţii anhidre şi hidratate. Combinaţiile anhidre

sunt în general colorate în albastru, iar cele hidratate în roz.
 Unele sunt solubile, altele sunt greu solubile.
 În soluţiile apoase ale sărurilor solubile este prezent ionul [Co(H2O)6]2+,
de culoare roz, un acid Brönsted slab:
[Co(H 2 O) 6 ]2+ + H 2 O [Co(H 2 O) 5 OH]+ + H 3O + K a = 6,3 ⋅10 −13

1) Halogenuri
 Se cunosc toate halogenurile Co(II).
 Toate sunt solubile în apă, cu excepţia CoF2 (solubilitate mai scăzută).
2) Oxidul de cobalt (II), CoO

• Obţinere:
CoCO 3 CoO + CO 2
2Co(NO 3 ) 2 2CoO + 4NO 2 + O 2
 Solid, de culoare verde-măslinie, greu solubil în apă.

 Reacţionează la cald cu Al2O3, Cr2O3 şi Fe2O3 cu formare de oxizi
dubli, denumiţi spineli, cu formula generală MIIMIII2O4 (ex. CoAl2O4
albastru, Co3O4 negru)
3) Hidroxidul de cobalt (II), Co(OH)2
 Se obţine prin precipitare din soluţile apoase ale sărurilor de cobalt cu
hidroxizi alcalini, sub forma unui compus albastru (la 0°C) sau roz (la
t°obişnuită).
 Lent, la t°obişnuită, se hidratează, iar forma albastră se transformă în
forma roz.
 Prin expunere la aer, Co(OH)2 se oxidează la oxohidroxid de cobalt
(III), brun.
4) Sulfura de cobalt (II), CoS
• Obţinere:
a) Pe cale uscată, se obţine sub forma unui solid de culoare roşie:
Co + S CoS
b) În soluţie, se obţine sub forma unui precipitat negru:
CoCl 2 + (NH 4 ) 2 S CoS + 2NH 4 Cl
 Precipitatul negru, proaspăt obţinut, este solubil în acizi.

 În timp, solubilitatea în apă a precipitatului scade, dizolvându-se numai
în apă regală
(Aqua regia - amestec puternic oxidant, coroziv de culoare roșie sau galbenă, format din 1 parte acid azotic
concentrat și 3 părți acid clorhidric concentrat).
5) Săruri ale oxoacizilor

- săruri solubile în apă:
• CoSO4 – solid albastru-violet
• CoSO4·7H2O – cristale roşii
• Co(NO3)2 – solid albastru-violet
• Co(NO3)2·7H2O – cristale roşii-portocalii
Combinaţiile Co (III)
1. Trifluorura de cobalt (III) – CoF3 – singura halogenură a Co(III) – pulbere

cafenie, care reacţionează violent cu apa.
2. Oxohidroxidul de cobalt (III) – CoO(OH) – are un conţinut de apă care depinde

de metoda de preparare şi de gradul de îmbătrânire  se reprezintă şi prin
formula Co2O3·xH2O
3. Sulfatul de cobalt (III) – Co2(SO4)3 ·18H2O, cristale stabile în atmosferă

uscată.
4. Combinaţii complexe ale Co (III) –

Vitamina B12 (ciancobalamina)
Vitamina B12
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:VitaminB12.png)
COMBINAŢIILE NICHELULUI
Combinaţiile Ni (II)
 Combinaţiile anhidre ale Ni(II) sunt colorate în general în galben, cele hidratate
fiind de culoare verde.
 În soluţiile apoase ale sărurilor solubile este prezent ionul [Ni(H2O)2]2+, de

culoare verde, un acid Brönsted slab:
[Ni(H 2 O) 6 ]2+ + H 2 O [Ni(H 2 O)5 OH]+ + H 3O + K a = 7,9 ⋅10 −9
1. Halogenurile Ni
 NiF2 – solid galben-verzui; NiF2·3H2O – verde-deschis

 NiCl2 – solid galben-deschis. NiCl2·6H2O, NiCl2·4H2O, NiCl2·2H2O  culori de
la verde închis – verde gălbui – galben deschis
 NiBr2; NiBr2·nH2O (n = 6, 3)
 NiI2 – plăcuţe cenuşii-negre cu luciu metalic, higroscopice.
 Formele hidratate sunt: NiI2·6H2O, NiI2·4H2O
2. Hidroxidul de nichel (II) – Ni(OH)2
 gel voluminos verde, uşor solubil in acizi şi în soluţii apoase de amoniac,
când formează o amină complexă [Ni(NH3)6]2+.
 Ni(OH)2 are caracter slab bazic. (Atenţie! nu prezintă caracter amfoter).
• Obţinere:
NiCl 2 + 2NaOH Ni(OH) 2 + 2NaCl
3. Oxidul de nichel (II) – NiO

• Obţinere:
Ni(OH) 2 NiO + H 2 O
NiCO 3 NiO + CO 2
2Ni(NO 3 ) 2 2NiO + 4NO 2 + O 2
4. Sulfura de nichel – NiS
 este un precipitat negru obţinut în urma reacţiei ionilor S2 – cu ioni Ni2+
5. Sărurile oxoacizilor mai importante:

• NiSO4·7H2O – sulfat de nichel heptahidrat
• Ni(NO3)2·6H2O – azotat de nichel hexahidrat
• NiCO3·6H2O – carbonat de nichel hexahidrat
• Ni(PO4)2·12H2O – fosfat de nichel dodecahidrat
Excepții: Combinaţiile Ni (III)

• Oxohidroxidul NiO(OH)
Obţinere:
 prin oxidarea soluţiilor apoase de Ni(II) sau a Ni(OH)2 cu agenţi oxidanţi
puternici (hipocloriţi, hipobromiţi, peroxosulfaţi de Ni).
METALELE PLATINICE
 Metale platinice sunt considerate cele 6 metale tranziţionale mai grele din
grupa VIIIB (8, 9,10): Ru, Os, Rh, Ir, Pd, Pt.
 Aceste elemente, datorită structurii lor electronice asemănătoare, a mărimii
apropiate a razei atomice, au proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare.
METODE DE OBŢINERE
 separarea din nămolul anodic, prin precipitare clasică

 cristalizarea fracționată a sărurilor
 schimbătorii de ioni
 extracţia cu un solvent special (ex. 2-nonilpiridin-1-oxid)
 încălzirea sărurilor de amoniu ale anionului hexaclorometalat
 metalele fin divizate se obţin prin reducerea soluţiilor acide ale sărurilor sau
complecşilor cu Mg, Zn, H2 sau alţi agenţi reducători (acid oxalic, acid citric,
acid formic)
PROPRIETĂŢI CHIMICE
1. Reacţii cu nemetale
a) Reacţia cu halogenii
t°C înalte
2Ru + 3Cl 2 2RuCl 3
• Rh - reacţionează la cald cu Cl2  RhCl3
• Ir - este atacat doar de Cl2 când este încălzit la roşu
• Pd - este atacat de F2 şi Cl2
• Pt - reacţionează cu F2 la 500 °C şi cu Cl2 la 1500 °C
b) Reacţia cu oxigenul
t° înalte
Ru + O 2 RuO 2
• Os - se oxidează foarte greu în aer la t° - camerei, dar mult mai repede dacă
este încălzit
• Rh - reacţionează cu O2 destul de greu, la 100 °C
• Ir - se oxidează foarte greu când este încălzit în aer
• Pd - nu este atacat de aer la t °- camerei, dar încălzit la roşu formează PdO
• Pt - nu este atacată de O2
c) Reacţii cu alte nemetale
• Pd - poate absorbi mari cantităţi de H2, de până la 900 de ori propriul său
volum, la t° - camerei
• Pt - se combină cu Si, P, As şi Pb
2. Reacţia cu acizii
• Ru - este insolubil în acizi minerali şi în apa regală, dar se dizolvă în
amestecul apă regală + KClO3
• Os - în stare compactă nu este atacat de acizi
• Rh - este insolubil în acizi
• Pd - se dizolvă în HNO3 şi HCl în prezenţa O2
• Pt - este mult mai rezistentă la atacul acizilor, dar este atacată de apa regală
3. Reacţia cu hidroxizii alcalini

• Ru - este atacat de hidroxizii alcalini topiţi
• Os - prin topire cu un amestec de peroxid de Na şi NaOH  osmiat de sodiu
• Rh - este atacat de KOH topit (în prezenţa unui agent oxidant) şi de KHSO4
• Ir - reacţionează cu KHSO4 şi KOH numai în topitură, în amestec cu NaNO3
• Pd - este atacat de alcalii topite, când este încălzit la roşu
• Pt - este atacată uşor de alcalii topite
PRINCIPALELE COMBINAŢII
Ru şi Os
• Ru şi Os - formează combinaţii la N.O. = 0, +1, +2, +3, +4, +5, +6, +8.
• Ru şi Os - în stările de oxidare inferioare, formează carbonili polinucleari şi
derivaţii lor clusteri.
N.O. +2:
• halogenuri: RuCl2
• sulfuri: RuS2, OsS2
• combinaţii complexe: [Ru dipy3]2+; [Ru(NH3)6]2+
N.O. +3:
• halogenuri: RuX3 (X = Cl, F, Br, I) ; OsX3 (X = Cl, I)
• combinaţii complexe: [Ru(NH3)6]3+; [Ru3O2(NH3)14]Cl6·4H2O ; [OsX6]3 –
N.O. +4:
• halogenuri: RuF4, OsF4, OsCl4, OsBr4
• oxizi: RuO2, OsO2
• combinaţii complexe: [MX6]2 – (X = F, Cl, Br) ; MI2[MCl5(OH)]; MI4[Cl5RuORuCl5]
N.O. +5:
• halogenuri: RuF5
• combinaţii complexe: MI[RuF6]
N.O. +6:
• halogenuri: RuF6, OsF6
• ruteniaţi şi osmiaţi: K2RuO4 şi K2OsO4
• anioni compecşi: [RuO2Cl4]2 – şi [OsO2Cl4]2 –
N.O. +8:
• oxizi: RuO4, OsO4
• perruteniaţi şi perosmiaţi: KRuO4 şi KOsO4
4RuO 4 + 4HO − 4RuO −4 + 2H 2 O + O 2
4RuO 4− + 4HO − 4RuO 24 − + 2H 2 O + O 2
• Reacţia OsO4 cu alcalii generează anionul perosmiat, de culoare roşie:

OsO 4 + 2HO − [OsO 4 (OH) 2 ]2−
Rh şi Ir
• Rh - formează compuşi la N.O. = +1, +2, +3

• Ir - formează compuşi la N.O. = +1, +2, +3, +4
Pd şi Pt
• Pd şi Pt - prezintă ca stări de oxidare mai importante +2 şi +4, deşi se cunosc

compuşi la N.O. = +1, +3, în care sunt prezente legături M-M, dar și compuşi
în stare de oxidare 0 cu PR3, CO şi cu alţi liganzi π-acizi.
UTILIZĂRI - GRUPA a VIII-a B
(Triada 8, 9, 10)
Fier
Combinaţii complexe ale ionilor Fe(II) şi Fe(III)
 Ionii Fe3+ şi Fe2+ - formează combinaţii complexe:

Structură tetraedrică:
 În stare de hibridizare sp3, de exemplu: [FeX4]2 –, [FeX4] –
Structură octaedrică:
 În stare de hibridizare sp3d2: în prezenţa liganzilor generatori de câmp slab (de
exemplu: F –, CN –, H2O, NH3)
 Unii compuşi de coordinaţie ai Fe(II) prezintă importanţă deosebită pentru
funcţionarea organismelor vii.
 Hemoglobina şi mioglobina sunt proteine heminice (hemoproteine).
 Hemul - este un compus de coordinaţie al Fe(II) cu un ligand tetrapirolic,
denumit porfirină.
 Centrul activ al hemului este ionul Fe2+, care fixează oxigenul molecular.
 Fierul este legat de proteină prin ciclul imidazolic al unei molecule de histidină.
Se admite că în complex este implicată numai o legătură Fe-histidină, astfel
încât fierul (II) este coordinat octaedric, cu o poziţie vacantă, care poate fi
ocupată de O2, CO etc.
Structura hemului b
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier#/media/Fi%C8%99ier:Heme_b.svg)
 Hemoglobina – este o metaloproteină,  Mioglobina – este

pigmentul respirator (pigmentul roșu) al proteina prezentă în
tuturor vertebratelor, fiind prezentă în celulele fibrele musculare
roșii (eritrocite), unde are rol în transportul scheletice și cardiace, cu
oxigenului: rol în legarea oxigenului.
 Oxihemoglobină, HbO2:
Hb + O2 → HbO2
și al dioxidului de carbon:
 Carbaminohemoglobină, HbCO2:
Hb + CO2 → HbCO2
 Carboxihemoglobina, HbCO - este un complex format în eritrocite, din
hemoglobină (Hb) și monoxid de carbon (CO): Hb + CO → HbCO
 CO se formează și în cursul proceselor metabolice normale.
 Expunerea suplimentară la cantități mici de CO scad oxigenarea corpului, deoarece
carboxihemoglobina (HbCO) se formează mai ușor și cu legături mai strânse decât
oxihemoglobina (HbO2).
 Legăturile dintre Hb și CO fiind mai strânse, eliberarea monoxidului de carbon este mai lentă,
concentrația hemoglobinei legate crește, concomitent cu scăderea oxigenării țesuturilor,
având loc sufocarea.
 Expunerea la cantități mici de CO, cu formare de carboxihemoglobină (HbCO) 20%, se
manifestă prin cefalee, greață, vomă, oboseală, amețeală, inconștiență, tahicardie, tahipnee;
timpul de injumătățire al monoxidului de carbon este 4 - 6 ore.
 Expunerea organismului la cantități mari de CO, cu legarea Hb de CO, este letală.
HbCO + O2 ⇌ Hb + CO + O2 ⇌ HbO2 + CO↑
(https://slideplayer.es/slide/11880631/Aplicaciones de los compuestos de coordinación (Complejos) Publicada por Monica Carrizo Quintero)
Cobalt
 Datorită proprietăților sale feromagnetice, cobaltul este folosit pentru fabricarea
magneților; oxizii cobaltului sunt folosiţi la obținerea unor emailuri albastre (Albastru
de cobalt) pentru ceramică și la colorarea sticlei în albastru.
 Sărurile higroscopice (de exemplu CoCl2) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare
roz în stare hidratată.
Vitamina B12 (ciancobalamina)

 Constituie unul dintre cei mai puternici factori antianemici.
 Deşi este hidrosolubilă, vitamina B12 se acumulează în ficat,
rinichi, plămâni şi splină.
 Cantitatea de vitamină acumulată în exces, nu prezintă efecte
toxice.
 Cantitatea zilnică necesară pentru un adult este de 2,4 μg
vitamina B12.
 Surse alimentare de Vitamina B12
 Spre deosebire de hem, cobalamina nu poate fi sintetizată de
organismul uman și trebuie preluată din dietă.
 Singurele surse alimentare de cobalamină sunt produsele de
origine animală: carne de pui, vită, porc (mai ales în ficat și
rinichi), pește (somon, ton), fructe de mare, ouă, lapte și
produse lactate.
 Pentru vegetarieni, alegerea perfectă sunt cerealele fortificate
pentru micul dejun.
 Funcţiile Vitaminei B12
 Are rol decisiv în buna funcţionare a sistemului nervos, ajută la formarea tecii de
mielină ce înveleşte fibrele nervoase, esenţiale pentru transmiterea de impulsuri
nervoase în tot corpul.
 Ajută la menţinerea acuităţii simţului tactil şi auditiv, în percepţia durerii, în echilibru,
pentru sporirea capacităţii de învăţare, împiedicarea pierderilor de memorie.
 Participă la procesul de reînnoire celulară, la sinteza ADN-ului, a fierului, a vitaminei C
(acidul ascorbic), a vitaminei B5 (acidul pantotenic), vitaminei B9 (acidul folic), a
vitaminei B15 (acidul pangamic - ester care se extrage din germenii și tărâțe de orez,
din semințele de cais și din drojdia de bere).
 Intervine în procesul de maturizare a globulelor roşii, înlăturând oboseala şi anemia.
 Participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor.
 Contribuie la funcţionarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasă.
 Are rol benefic asupra tractului gastrointestinal.
 Are rol important în protejarea celulelor hepatice, datorită proprietăţii de a împiedica
depunerea grăsimilor în ficat.
 Importanţa Vitaminei B12 pentru nou născuţi şi sugari
 Vitamina B12 este indispensabilă pentru creştere.

 Femeile însărcinate sau cele care alăptează, necesită suplimentare de vitamina B12 şi
de alte substanţe nutritive esenţiale, care trec prin plancetă în timpul sarcinii şi
contribuie la dezvoltarea copilului.
 Deficitul de Vitamina B12 în organism poate cauza anemia pernicioasă – anemia
hipercromă miocitară (anemia megaloblastică sau anemia Biermer).
 Carența se datorează lipsei factorului intrinsec, glicoproteina produsă de stomac,
element esențial în absorbția vitaminei B12.
 Mod de manifestare a deficienţei de Vitamina B12

 Când sistemul digestiv este inapt să absoarbă vitamina B12, apare un deficit, iar un
regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii care nu consumă nici
produse lactate şi nici ouă, poate genera carenţe de vitamina B12, persoanele în vârstă
fiind predispuse la acest deficit.
 Simptome comune asociate cu deficienţa de vitamina B12: stări de amețeală,
oboseală, bătăile accelerate ale inimii și paloarea feței, tulburări digestive (greață,
vărsături, lipsa poftei de mâncare, balonare, constipație), senzația de furnicături și
arsuri la nivelul mâinilor și picioarelor, dificultăţi în mersul pe jos sau în unele mişcări,
inflamarea limbii, tulburări de vedere, pierderi de memorie, tulburări ale stării de spirit,
amorţeală, depresie, tulburări comportamentale, dezorientare, deteriorarea tecii de
mielină, uneori se poate ajunge până la demenţă.
 O cantitate insuficientă de vitamina B12 generează eliminarea substanţei homocistină
care, atunci când depăşeşte nivelul admis, devine nocivă pentru celulele nervoase.
 Pe baza proprietăţii sale procoagulante, care reprezintă un pericol pentru pereţii
arterelor, homocistina ar putea fi legată şi de maladiile cardiovasculare.
Nichel
 Nichelul - este un element prezent în multe celule ale corpului uman, cantități mici de nichel
fiind folosite la unele funcții ale organismului, de ex. în stabilizarea ARN și ADN, dar poate
avea rol și în metabolismul glucozei și în activitatea hormonilor;
 Ajută și la activarea unor enzime importante ca tripsina și arginaza.
TOXICITATEA NICHELULUI
 Cea mai toxică formă chimică a acestui metal este nichel-carbonilul.
 Expunerea letală la nichel prin inhalare cauzează greață, amețeli, diaree, dureri de cap,
vomă, dureri în piept, slăbiciune și tuse.
 Contactul cu vapori de nichel pot conduce la inflamarea creierului și a ficatului, la
degenerarea ficatului, la iritarea ochilor, a gâtului sau a nasului și la cancer.
 Excesul de nichel poate cauza dermatite (eczemă de piele și inflamație) numită și „dermatita
la nichel”, boli respiratorii ori poate interveni în ciclul Krebs - o serie de reacții enzimatice
necesare pentru producerea energiei celulare.
 Niveluri semnificative de nichel pot contribui și la disfuncția tiroidei sau la infarct miocardic.
 Expunerea la nichelul din mediul înconjurător poate apărea prin contactul cu gazele din țevile
de eșapament, cu fumul de țigară, emisiile industriale și praful din aer.
 Absorbția la nivelul pielii poate proveni de la bijuterii, ace de păr, monede, proteze articulare,
valve ale inimii, de la placarea cu nichel.
 Multe alimente naturale conțin o anumită cantitate de nichel preluată din mediu, cum ar fi:
banane, orz, fasole, hrișcă, varză, ulei de alune, legume, lintea, ovăz, pere, fasole, soia, nuci.
 Nichelul poate fi prezent și în grăsimile hidrogenate și în uleiuri, în alimente procesate și
rafinate, praf de copt, pudră de cacao, superfosfații de fertilizare.
Recomandări privind posibile situații de intoxicație cu Nichel:
 Dacă apar simptome de intoxicație cu metal, se va face o analiză a firului de păr, pentru a se
detecta nivelul toxic al nichelului sau al altor minerale.
 Se vor evita produsele alimentare procesate și produsele care conțin grăsimi și uleiuri
hidrogenate.
 Se interzice fumatul și mediul în care este prezent fumul de țigară.
 Nu se vor folosi vase de gătit și ustensile din metal, mai ales pentru alimente acide, ex. sosul
de roșii.
 Se vor utiliza vase de gătit din sticlă sau ceramică și ustensile din lemn sau plastic.
 Se va discuta cu medicul dentist referitor la materialele pe care le folosește. Intoxicația cu
nichel poate apărea și din cauza aliajelor folosite în chirurgia dentară și la fabricarea
instrumentarului.
 Bijuteriile de tip gablonzuri, confecționte din aliaje pe bază de nichel se vor evita a fi utilizate
în contact direct cu tegumentul; Se recomandă utilizarea bijuteriilor pe care este marcată de
către producător, mențiunea: „Fără Nichel”
 Dacă se lucrează cu nichel la placarea metalelor, se va folosi mască pentru față. Inhalarea
nichelului poate cauza edem pulmonar (acumulare de lichid în plămâni).

CURS - 14 - Grupa VIIIB (Triada - 8,9,10) - Fe, Co, Ni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS - 14 - Grupa VIIIB (Triada - 8,9,10) - Fe, Co, Ni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitol

GRUPA a VIII-a SECUNDARĂ

Simbolul elementului Fier Ruteniu Osmiu Hassiu

Simbolul elementului Cobalt Rodiu Iridiu Meitneriu

V -0,28 -0,6 - necunoscut

Simbolul elementului Nichel Paladiu Platină Darmstadtiu

V -0,25 -0,83 -1,2 necunoscut

FER (FIER) – grupa a VIII-a B (subgrupa 8)

Meteorit feros Erzberg, Austria, cel mai mare zăcământ

COBALT – grupa a VIII-a B (subgrupa 9)

2) Oxidul de cobalt (CoO) se dizolvă în acid şi se separă apoi cobaltul metalic

3) Reducerea oxidului de cobalt (CoO) cu hidrogen, la 500 °C, când rezultă

2) Precipitarea cobaltului din soluţii apoase de săruri ale acizilor slabi,

Cobalt anhidru – Albastru de cobalt Cobalt electrolitic

NICHEL – grupa a VIII-a B (subgrupa 10)

2) Descompunerea tetracarbonilului de nichel Ni(CO)4 la 200 °C – rezultă

 Fe - prezintă reactivitatea cea mai mare din acest grup de elemente.

d) Reacţii cu alte nemetale

II. Reacţia cu apa:

Fe + HCl → FeCl2 + H2↑

IV. Reacţia cu bazele:

 Formează atât compuşi greu solubili cât şi uşor solubili în apă.

[Fe(H 2 O) 6 ]2+ + H 2 O [Fe(H 2 O)5 OH]+ + H 3O + K a = 1,2 ⋅10 − 6

 Fe(II) este un agent reducător slab (E0 Fe3+/Fe2+ = 0,77V).

6FeSO 4 + K 2 Cr2 O 7 + 7H 2SO 4 3Fe 2 (SO 4 ) 3 + Cr2 (SO 4 ) 3 + K 2SO 4 + 7H 2 O

10FeSO 4 + KMnO 4 + H 2SO 4 5Fe 2 (SO 4 ) 3 + 2MnSO 4 + K 2SO 4 + 8H 2 O

 Sunt solide, anhidre sau hidratate, divers colorate:

Cu excepţia FeF2, greu solubilă, toate celelalte halogenuri sunt

 Pulbere neagră, insolubilă în apă.

3) Hidroxidul de Fe(II) – Fe(OH)2

 Este un precipitat de culoare alb-verzui, care trece în roşu-brun, din

FeSO 4 + (NH 4 ) 2 S FeS + (NH 4 ) 2 SO 4

 Este un precipitat negru, solubil în acizi.

 Fe(NO3)2·6H2O = azotatul de fier (II) hexahidrat: cristale de culoare

 FeSO4·7H2O = sulfatul de fier (II) heptahidrat (calaican): cristale de

 În soluţiile apoase este prezent ionul [Fe(H2O)6]3+, de culoare brun-

[Fe(H 2 O) 6 ]3+ + H 2 O [Fe(H 2 O) 5 OH]2+ + H 3O + K a = 6,8 ⋅10 −3

 Fe(III) are un caracter de agent oxidant slab:

2FeCl3 + 2KI 2FeCl 2 + I 2 + 2KCl (nu se cunoaşte FeI3)

2FeCl3 + H 2S 2FeCl 2 + S + 2HCl (nu se cunoaşte Fe2S3)

 Cu excepţia iodurii, se cunosc toate celelalte halogenuri ale Fe(III).

 Sulfatul de fier (III) hidratat, Fe2(SO4)3·nH2O (n = 3, 6, 9, 12) este un

 Co(II) formează combinaţii anhidre şi hidratate. Combinaţiile anhidre

[Co(H 2 O) 6 ]2+ + H 2 O [Co(H 2 O) 5 OH]+ + H 3O + K a = 6,3 ⋅10 −13

2) Oxidul de cobalt (II), CoO

2Co(NO 3 ) 2 2CoO + 4NO 2 + O 2

 Solid, de culoare verde-măslinie, greu solubil în apă.

4) Sulfura de cobalt (II), CoS

a) Pe cale uscată, se obţine sub forma unui solid de culoare roşie:

CoCl 2 + (NH 4 ) 2 S CoS + 2NH 4 Cl

 Precipitatul negru, proaspăt obţinut, este solubil în acizi.

5) Săruri ale oxoacizilor

1. Trifluorura de cobalt (III) – CoF3 – singura halogenură a Co(III) – pulbere

2. Oxohidroxidul de cobalt (III) – CoO(OH) – are un conţinut de apă care depinde

3. Sulfatul de cobalt (III) – Co2(SO4)3 ·18H2O, cristale stabile în atmosferă

4. Combinaţii complexe ale Co (III) –

 În soluţiile apoase ale sărurilor solubile este prezent ionul [Ni(H2O)2]2+, de

 NiF2 – solid galben-verzui; NiF2·3H2O – verde-deschis

3. Oxidul de nichel (II) – NiO

5. Sărurile oxoacizilor mai importante:

Excepții: Combinaţiile Ni (III)

 separarea din nămolul anodic, prin precipitare clasică

3. Reacţia cu hidroxizii alcalini