Dumitru Sebastian Florin Clasa a-IX-a D

GERMANIU
Germaniul este un element chimic, notat cu simbolul Ge, al cărui număr
atomic este 32. Este un metaloid lucios, dens, de culoare gri, ce posedă
proprietăți chimice similare cu staniul și siliciul. Germaniul pur este un
semiconductor, având un aspect similar cu siliciul. Germaniul reacționează cu
oxigenul, formând numeroși compuși, fiind astfel mult prea reactiv pentru a fi
găsit în stare nativă pe Pământ. Principalele minerale ale germaniului sunt
germanit, argirodit, renierit si canfieldit, toate fiind foarte rare[1].

Datorită concentrației sale reduse în componența mineralelor, descoperirea

germaniului a avut loc târziu. Germaniul ocupă locul 52 ca și abundență în
compoziția scoarței terestre[2]. In 1869, Dmitri Mendeleev a prezis existența
elementului, precum și unele proprietăți ale acestuia pe baza poziției sale in
Tabelul periodic, numindu-l ekasiliciu. Aproape două decenii mai târziu,
Clemens Winkler descoperă germaniul (alături de argint si sulf), în argirodit.
Deși acest element semăna cu arsenul și stibiul ca și aspect, proprietățile sale
chimice de combinare confirmau proprietățile similare cu siliciul, confirmând
astfel predicția lui Mendeleev. Winkler va numit elementul după țara sa,
Germania. În zilele noastre, germaniul este extras în principal din sfalerit
(principalul minereu al zincului), cu toate că germaniul mai poate fi extras din
minereuri de argint, plumb și cupru.

Germaniul metalic este utilizat ca și semiconductor în tranzistori, precum și alte

dispozitive electronice. Primul deceniu al electronicii s-a bazat pe utilizarea
germaniului ca și element constituent al tranzistorilor. Cu toate acestea, în
prezent, doar 2% din producția de germaniu este alocată acestui domeniu,
unde siliciul de puritate înaltă este preponderent utilizat. Utilizările curente ale
germaniului includ încorporarea sa în sistemele de fibră optică și celule solare.
Compușii germanici sunt de asemenea utilizați ca și catalizatori, precum și
materiale pentru nanofire. Acest element formează o gamă largă de compuși
organometalici, precum tetraetilgermanul, de asemenea util în chimia
organometalică.
Acest element nu are o funcție vitală pentru organisme, iar unii compuși
organici ai germaniului au fost testați ca și posibile produse farmaceutice, însă
fără nici un rezultat. Similar cu siliciul și aluminiul, compușii germanici tind să
fie insolubili în apă, având astfel un potențial scăzut de toxicitate orală. Cu
toate acestea, sărurile sintetice de germaniu sunt compuși nefrotoxici, iar
compușii sintetici ai germaniului cu halogenii și hidrogenul devin toxine și au
proprietăți iritante.

Informații generale
Nume, Simbol, Număr Germaniu, Ge, 32
Serie chimică metaloizi
Grupă, Perioadă, Bloc 14, 4, p
Densitate 5320 kg/m³
Culoare alb-cenușiu
Număr CAS 7440-56-4
Proprietăți atomice
Masă atomică 72,59 u
Rază atomică 122 pm
Rază de covalență 122 pm
Rază van der Waals 211 pm
Configurație electronică [Ar] 3d10 4s2 4p2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 4
Număr de oxidare 4, 3, 2, 1, 0, -1, -2, -3, -4
Structură cristalină diamant cubic
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 938,25 °C, 1.211,40 K
Punct de fierbere 2833 °C, 3.106,15 K
Energie de fuziune36,94 kJ/mol
Energie de evaporare 334 kJ/mol
Volum molar 23,322 m³/kmol
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,8
Conductivitate electrică 1 S/m
Conductivitate termică 60,2 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 762 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare1537,5 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare3302,1 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
68Ge sintetic 270,8 zile ε - 68Ga
70Ge 21,23 % stabil - - - stabil cu 38 neutroni
71Ge sintetic 11,26 zile ε -
72Ge 27,66 % stabil - - - stabil cu 40 neutroni
73Ge 7,73 % stabil - stabil cu 41 neutroni
74Ge 35,94 % stabil - - - stabil cu 42 neutroni
76Ge 7,44 % 1,78 × 1021 zile β-β- - 76Se