Sunteți pe pagina 1din 7

Rubidiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Rubidiu

Kripton ← Rubidiu → Stronțiu

K
 
Rb 37 Rb

Cs

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Rubidiu, Rb, 37

Serie chimică Metal alcalin

Grupă, Perioadă, Bloc 1, 5, s

Densitate 1532 kg/m³

Culoare alb, argintiu

Număr CAS 7440-17-7

Proprietăți atomice

Masă atomică 85,4678 u

Rază atomică 248 pm

Rază de covalență 211 pm

Rază van der Waals 303 pm


Configurație electronică [Kr] 5s1

Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 8, 1

Număr de oxidare +1, −1

Oxid bazic

Structură cristalină cubică

Proprietăți fizice

Fază ordinară solid

39.31 °C (102.76 °F),


Punct de topire
312.46 K

688 °C (1270 °F),


Punct de fierbere
961 K

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling) 0,82

Conductivitate electrică 8.3 ⋅ 106 S/m

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a


specificat altfel.

Modifică text 

Rubidiul este un element chimic notat cu simbolul Rb și care are numărul atomic 37.


Rubidiul este un metal alcalin moale, de culoare alb-argintie; în stare elementară este
foarte reactiv, cu proprietăți similare altor metale alcaline, precum oxidarea rapidă în
aer. Rubidiul natural este un amestec izotopic: 85Rb, singurul izotop stabil, cu o
concentrație de 72%. Restul procentelor, de 28% reprezintă izotopul radioactiv 87Rb ce
are timpul de înjumătățire de 49 miliarde de ani - mai mult de 3 ori vârsta estimată a
Universului.
Chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff descoperă rubidiul in 1861
datorită metodei spectroscopiei atomice.[1]
Compușii rubidiului au diverse aplicații chimice și electronice. Rubidiul metalic este
vaporizat ușor, având un spectru de absorbție bun și fiind utilizat în manipularea
atomilor prin laser.
Acest metal nu este cunoscut ca având o funcție vitală pentru organismele vii. Cu
toate acestea, a fost observat faptul că rubidiul ionic este asimilat de organisme similar
ionului de potasiu, fiind asimilat activ de către celulele vegetale și animale datorită
încărcăturii similare.

Cuprins

 1Istoric
 2Structură atomică
 3Izotopi
 4Proprietăți
o 4.1Proprietăți fizice
o 4.2Proprietăți chimice
 5Compușii elementului
o 5.1Compuși organici
 6Răspândire
 7Producere
o 7.1Preparare în laborator
o 7.2Producere la scară industrială
 8Utilizare
o 8.1Medicină
o 8.2Alte aplicații
 9Rolul elementului în biologie
 10Măsuri de protecție chimică
o 10.1Toxicitate
 11Note
 12Bibliografie
 13Vezi și
 14Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Rubidiul a fost descoperit în 1861 de către chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav
Kirchhoff. Numele provine din latinul rubidus.[2]

Structură atomică[modificare | modificare sursă]


Un atom de rubidiu are 37 de protoni și electroni și 48 de neutroni.

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
În oxigen rubidiul arde formând superperoxid:
4Rb + O2 = 2Rb2O
La temperaturi obișnuite sau la o mică încălzire rubidiul reacționează cu azotul,
siliciul, sulful, halogenii și alte nemetale:
6Rb + N2 = 2Rb3N
2Rb + H2 = 2RbH
2Rb + Cl2 = 2RbCl (se autoinflamează)
Rubidiul reacționează intens cu acizii minerali:
2Rb + 2HBr = 2RbBr + H2
Intens reacționează cu apa. Hidrogenul care se degajă se autoinflamează:
2Rb + 2H2O = 2RbOH + H2
Rubidiul se dizolvă în amoniac lichid:
2Rb + NH3 = Rb2NH + H2
Oxidul de rubidiu este un oxid bazic. El poate fi primit pe cale
indirectă:
RbO2 + 3Rb = 2Rb2O
El reacționează intens cu acizii, oxizii acizi și amfoteri:
Rb2O + H2O = 2RbOH
Rb2O + H2SO4 = Rb2SO4 + H2O
Hidroxidul de rubidiu este o bază puternică, bine solubilă în
apă. El reacționează cu oxizii acizi și amfoteri, acizii, sărurile
metalelor grele și de amoniu, cu unele nemetale și a.
6RbOH + 3Br2 = 5RbBr + RbBrO3 + 3H2O (RbOH fierbinte)
2RbOH + CO2 = Rb2CO3 + H2O
3RbOH + Cr(OH)3= Rb3[Cr(OH)6]
2RbOH + ZnO = Rb2ZnO2 + H2O (la topire)
2RbOH + (NH4)2CO3 = Rb2CO3 + 2NH3 + 2H2O
3RbOH + FeCl3 = Fe(OH)3 + 3RbCl

Sărurile de rubidiu sunt substanțe stabile, ionice, bine


solubile în apă. În soluțiile apoase ele disociază complet.
Ionul de rubidiu nu hidrolizează. Cu toate acestea, unii
compuși ai rubidiului totuși hidrolizează în apă. Acestea
sunt sărurile acizilor slabi, hidrura de rubidiu,
superperoxidul de rubidiu, nitrura, fosfura și a.:
RbH + H2O = RbOH + H2
Rb3N + 3H2O = 3RbOH + NH3
2RbO2 + 2H2O = 2RbOH + H2O2 + O2
Ionul de rubidiu nu formează anioni complecși.

Compușii
elementului[modificare | modificare sursă]
Compuși organici[modificare | modificare
sursă]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Producere[modificare | modificare sursă]
Preparare în
laborator[modificare | modificare sursă]
Producere la scară
industrială[modificare | modificare sursă]
Utilizare[modificare | modificare sursă]
Medicină[modificare | modificare sursă]
Alte aplicații[modificare | modificare sursă]
Rolul elementului în
biologie[modificare | modificare sursă]

Măsuri de protecție
chimică[modificare | modificare sursă]
Toxicitate[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Kirchhoff, G.; Bunsen, R. (1861). „Chemische


Analyse durch Spectralbeobachtungen”. Annalen
der Physik und Chemie. 189 (7): 337–
381. Bibcode:1861AnP...189..337K. doi:10.1002/
andp.18611890702.
2. ^ Weeks, Mary Elvira (1932). „The discovery of
the elements. XIII. Some spectroscopic
discoveries”. Journal of Chemical
Education. 9 (8): 1413–
1434. Bibcode:1932JChEd...9.1413W. doi:10.102
1/ed009p1413.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică


enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică
Română, 1974, p 423

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Tabelul periodic al elementelor

Legături externe[modificare | modificare
sursă]

 ro Rubidiul pe sistemul-periodic.go.ro
Metale alcalino-pământoase Beriliu (4) • Magneziu (12) • Calciu (20) • Stronțiu 

Scandiu (21) • Titan (22) • Vanadiu (23) • Crom (24


Metale tranziționale • Paladiu (46) • Argint (47) • Cadmiu (48) • Hafniu
• Hassiu (108) • Meitneriu (109) • Darmstadtiu (11

Metale post-tranziționale Aluminiu (13) • Galiu (31) • Indiu (49) • Staniu (50

Metaloizi Bor (5) • Siliciu (14) • Germaniu (32) • Arsen (33) •

Nemetale Hidrogen (1) • Carbon (6) • Azot (7) • Oxigen (8) •

Halogeni Fluor (9) • Clor (17) • Brom (35) • Iod (53) • Astati

Gaze nobile Heliu (2) • Neon (10) • Argon (18) • Kripton (36) •

Lantanide Lantan (57) • Ceriu (58) • Praseodim (59) • Neodim

Actinide Actiniu (89) • Thoriu (90) • Protactiniu (91) • Uran

Unbiunium (121) • Unbibium (122) • Unbitrium (1


• Untritrium (133) • Untriquadium (134) • Untripe
Superactinide
• Unquadquadium (144) • Unquadpentium (145) •
• Unpentquadium (154) • Unpentpentium (155)

Categorii: 

 Elemente chimice
 Metale alcaline
 Agenți reducători

S-ar putea să vă placă și