Profor Dumitru

WEB-212
Caracterizarea generala a Azotului
Azotul (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N și numărul atomic 7.
Este un gaz incolor, inodor, insipid, inert chimic în condiții obișnuite, diatomic și nemetalic, constituie 78%
din atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.
Azotul formează numeroși compuși chimici, precum aminoacizii, amoniacul, acidul nitric și cianurile.

Structura atomica
Atomul de azot are 7 protoni, 7 neutroni și 7 electroni.

Proprietati
Proprietăți fizice
Azotul este un nemetal. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și cuprinde 78.08% din atmosfera
Pământului. Este mai ușor ca aerul. Condensează la 770 K, la presiune, și îngheață la 63 0 K. Azotul
lichid este folosit adesea ca substanță criogenică.
Proprietăți chimice

1. Interacțiunea cu nemetalele;
2. Interacțiunea cu metalele;
3. Interacțiunea cu hidrogenul.
Electronegativitate e de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de aceea este de obicei trivalent.
Este nereactiv la temperatura camerei. Nu întreține arderea. Este un diluant al oxigenului din aer, în absența
lui din aer arderile ar fi foarte intense.

Compusi
Principalul compus al azotului este amoniacul (NH3) deși hidrazina (N2H4) este și ea cunoscută. Amoniacul
este oarecum mai simplu decât apa și în soluție formează ionul amoniu (NH4+). Amoniacul lichid este de
fapt amfiprotic și formează ioni de amoniu și de amidură (NH2-); amidele și nitrilii (N3-) sunt cunoscuți, dar
se descompun la hidroliză.
Oxizii cei mai răspândiți, trioxidul de azot (N2O3) și pentoxidul de azot (N2O5) sunt oarecum instabili și
explozivi. Acizii corespunzători sunt acidul nitros (HNO2) și acidul nitric (HNO3), cu sărurile
corespunzătoare numite nitriți și nitrați. Acidul nitric este unul dintre puținii acizi mai tari
decât ionul hidroniu (H3O+).

Utilizari
Azot molecular (gaz și lichid)[modificare | modificare sursă]
Azotul gazos este produs din azot lichid prin încălzire apoi evaporare. Are numeroase utilizări, incluzând
faptul că este folosit ca atmosferă protectoare atunci când nu se dorește o reacție redox;

 la păstrarea prospețimii mâncărurilor împachetate (prin amânarea râncezirii și altor forme de

degradare oxidativă)
 la acoperirea explozibililor lichizi pentru siguranță
 la producția de componente electronice precum tranzistori, diode și circuite integrate
 la producerea oțelului inoxidabil
Profor Dumitru
WEB-212
 pentru umplerea camerelor roților avioanelor și autovehiculelor[1] datorită inerției sale și lipsei de
umiditate și a calităților oxidative, spre deosebire de aer (deși nu este necesar pentru
automobilele obișnuite [2])
Atmosfera este în principal un amestec de azot și oxigen (sub formă de N2 și O2),
Un alt exemplu al adaptabilității sale este utilizarea ca o alternativă la dioxidul de carbon pentru presurizarea
dozelor unor tipuri de bere, în special cele scoțiene și engleze, datorită bulelor mai mici pe care le produce,
ceea ce face berea să arate mai bine.
Azotul lichid este produs industrial în cantități mari prin distilarea din aerul lichefiat, care este reprezentat
de obicei prin cvasi-formula LN2 (deși se scrie mai corect N2(l)). Este un lichid de criogenic (foarte rece)
care produce degerături instantaneu la contactul direct cu țesuturile vii.
Proprietatea lui de a menține temperaturile mult sub temperatura de îngheț a apei chiar când se evaporă
(77 K, -196 °C sau -320 °F) îl face extrem de util într-o varietate de aplicații ca refrigerent, printre care:

 la înghețarea și transportul produselor alimentare

 la criogenarea corpurilor, celulelor reproductive (spermă și ovule) și probe și materiale biologice
 în studiul criogeniei
 pentru demonstrații în educația științifică
 ca răcitor pentru senzori de infraroșu și amplificatoare de frecvență joasă
 în dermatologie, pentru eliminarea posibilelor excrescențe canceroase
 ca răcitor pentru suprasolicitarea unei unități centrale de procesare, a unei unități de procesare
grafică sau a altei componente hardware
Azot

Carbon ← Azot → Oxigen

—    

N
   
7 N            

               

                                   

                                   
P
                                                               

                                                               

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Azot, N, 7
Profor Dumitru
WEB-212
Serie chimică nemetale

Grupă, Perioadă, Bloc 5, 2, p

Densitate 1,251 kg/m³

Culoare incolor

17778-88-0 (atom)
Număr CAS 7727-37-9
(moleculă)

Număr EINECS 231-783-9

Proprietăți atomice

Masă atomică 14,0067 u

Rază atomică 65 (56) pm

Rază de covalență 70 pm

Rază van der Waals 150 pm

Configurație electronică [He] 2s2 2p3

Electroni pe nivelul de energie 2, 5

Număr de oxidare -3, 0, +2, +3, +4, +5

Oxid acid tare

Structură cristalină hexagonală

Proprietăți fizice

Fază ordinară gaz

Punct de topire -209.9°C ; 63,25 K

Punct de fierbere -195,8°C ; 77,35 K

Energie de fuziune 0,3604 kJ/mol

Energie de evaporare 2,7928 kJ/mol

Volum molar 13,54×10-3 m³/kmol

Presiune de vapori —

Viteza sunetului 334,5 m/s la 20 °C

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling) 3,04

Căldură specifică 1040 J/(kg·K)

Conductivitate electrică — S/m

Conductivitate termică 0,02598 W/(m·K)

Prima energie de ionizare 1402,3 kJ/mol

A 2-a energie de ionizare 2856 kJ/mol
Profor Dumitru
WEB-212
A 3-a energie de ionizare 4578,1 kJ/mol

A 4-a energie de ionizare 7475 kJ/mol

Cei mai stabili izotopi

Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV

13 13
N sintetic 9,965 min ε 2,22 C

14
N 99,634 % stabil cu 7 neutroni

15
N 0,366 % stabil cu 8 neutroni

16 16
N sintetic 7,13 s β- 10,419 O