Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.

Badea

Curs 1 CH
STRUCTURA ATOMULUI. SISTEMUL PERIODIC
1.1.STRUCTURA ATOMULUI
Materia este alcatuită din atomi.
Atomii sunt particule netransformabile şi nedistructibile în cadrul reacţiilor chimice (teoria
lui J.Dalton-1803).
Descoperirile experimentale din domeniul fizicii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului al XX-lea - razele catodice, spectrele atomice, spectrele de raze X - au demonstrat complexitatea
structurii atomilor, natura discontinuă a schimburilor energetice cu exteriorul şi au precizat natura
corpuscul - undă a particulelor elementare.
Atomii sunt constituiţi din particule elementare.
Particulele elemetare sunt:
12
- protonul p+, cu masa de 1,0073 u.a.m. (1/12 din masa C) şi sarcina electrică +1;
- neutronul, n, cu masa de 1,0087 u.a.m si fără sarcină electrică;
- electronul e-, cu masa neglijabilã (0,00055 u.a.m.) si sarcina electrica.
Protonii si neutronii formează nucleul unui atom, iar electronii formează invelisul electronic.
Experimentele lui Rutherford privind studiul razelor catodice, au demonstrat că atomul contine un
nucleu de dimensiuni mici (de 105 ori mai mic decât dimensiunile unui atom), masiv şi incărcat pozitiv,
inconjurat de electroni.
Numărul atomic Z, reprezintă numărul de protoni dintr-un nucleu, numărul de electroni din
invelişul electronic şi numărul de ordine în sistemul periodic. Specia de atomi cu acelaşi număr atomic Z
formează un element chimic.
Suma dintre numărul de protoni (Z) şi numărul de neutroni (N) dintr-un nucleu se numeşte număr
de masă A şi este dat de relaţia:
A = Z + N.
Speciile de atomi cu acelaşi număr atomic şi cu numărul de masă diferit se numesc izotopi. Masa
atomică a unui element se calculează ca medie ponderată a maselor atomice a izotopilor elementului
respectiv.
Izotopii unui element diferă foarte puţin prin proprietăţile fizice şi chimice. Aplicaţiile cele mai
importante ale izotopilor sunt: ca elemente trasoare în industrie, agricultură, medicină; stabilirea vârstei
diferitelor materiale ce conţin carbon (izotopul 14C) în arheologie şi paleontologie; obţinerea altor
elemente sau a energiei nucleare, în medicină (izotopii radioactivi).

1
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Marcarea(sau trasare) izotopică reprezintă înlocuirea pe cale chimică a unui atom (sau grup de
atomi) dintr-un compus, cu izotopii lor care în mod natural nu intră în compoziția substanței urmărite,
rolul procedurii este de a putea urmării fluxul acelei substanțe în diverse procese fizico-chimice în
domeniile: biologiei, medicinei, geologiei, chimiei.

Exemple
1.Izotopii hidrogenului (naturali H, D, T*)
1
1
H z=1, A=1 1p, 1e H2O
2
1
D z=1, A=2 1p,1n, 1e D2O
3
1T z=1, A=3 1p, 2n, 1e T2O

2.Izotopii uraniului: 238 235 233

92U, 92U (timp de injumatatire 760 milioane ani), 92U

Ex. fisiune 235U- reactie radiochimica

Fisiunea nucleară, cunoscută și sub denumirea de fisiune atomică, este un proces în care nucleul
unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un
număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară.
Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare
cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate
să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie cinetică a fragmentelor
(încălzind volumul de material în care fisiunea are loc). Fisiunea nucleară este folosită pentru a produce
energie în centrale de putere și pentru explozii în armele nucleare.
ttps://ro.wikipedia.org/wiki/Fisiune_nuclear%C4%83

Centrala nuclera de la Cernavoda (tehnologie canadiana CANDU)

2
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

12 13 14
3.Izotopii carbonului: 6C, 6𝐶 , 6𝐶 *

Carbon-14 (14C, radiocarbonul au carbonul radioactiv) este un izotop radioactiv al carbonului ce

conține 6 protoni și 8 neutroni în nucleu atomic. Prezența lui în materiile organice stă la baza datării cu
radiocarbon, metodă folosită pentru datare arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice.
Datarea cu carbon este o metodă de datare radiometrică care folosește 14C pentru a determina vârsta
materiilor ce conțin carbon cu o vechime de până la 60 de mii de ani.Timp de injumatare Carbon-14 :
5730±40 de ani
Plantele fixează carbonul atmosferic pe parcursul procesului de fotosinteză, așa că nivelul de 14C
în plante și animale în momentul în care mor corespunde aproximativ cu nivelul de 14
C din atmosfera
acelui timp. Această valoare descrește prin descompunere radioactivă după moartea viețuitoarelor,
permițând estimarea datei morții sau fixării.

În tabelul 1 sunt prezentate compozitia nucleului, unii izotopii si răspândirea acestora in natură
pentru primele 10 elemente ale sistemului periodic.

Tabelul 1. Compoziţia nucleară a atomilor primelor zece elemente.

Element Simbol Z Număr de Număr de Masa (u.a.m.) Abundenţa
protoni neutroni naturală (%)
1
Hidrogen
1
H 1 1 0 1,0078 99,985
2
1
D 1 1 1 2,0141 0,015
3
Heliu
2
He 2 2 1 3,0160 0,00013
4
2
He 2 2 2 4,0026 100
6
Litiu
3
Li 3 3 3 6,0151 7.42
7
3
Li 3 3 4 7,0160 92.58
9
Beriliu
4
Be 4 4 5 9,0122 100
10
Bor
5
B 5 5 5 10,0129 19,6
11
5
B 5 5 6 11,0093 80,4

3
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

12
6
C 6 6 6 12,0000 98,89
13
Carbon
6
C 6 6 7 13,0033 1,11
14
6
C 6 6 8 14,0032 <10-8
14
Azot
7
N 7 7 7 14,0031 99,63
15
7
N 7 7 8 15,0001 0,37
16
8
O 8 8 8 15,9949 99,759
17
Oxigen
8
O 8 8 9 16,9991 0,037
18
8
O 8 8 10 17,9992 0,204
19
Fluor
9
F 9 9 10 18,9984 100
20
10
Ne 10 10 10 19,9924 90,92
21
Neon
10
Ne 10 10 11 20,9940 0,257
22
10
Ne 10 10 12 21,9914 8,82
12
*-a12-a parte a masei izotopului 6
C reprezintă unitatea atomică de masă (u.a.m.).

MODELE ATOMICE

a)Modelul atomic a lui Bohr(1913) a descris atomul de de hidrogen admitind ca electronul se

deplasează pe o orbită circulară in jurul nucleului. El a postulat cã miscarea electronului este restransă la
anumite nivele discrete de energie, caracterizate de numărul cuantic n, care nu poate lua decat valori
intregi.
Astfel se consideră că energia unui electron este cuantificată. Ţinând cont de acest model, se
poate calcula energia unui electron, într-un sistem comparabil cu cel al atomului de hidrogen :
2
−k Z
E= 2
n
in care: k este o constantă,
- Z numărul atomic,
- n este numărul cuantic.
Bohr a sugerat ca un atom emite energie, sub forma unui foton, atunci când un electron trece de
pe un nivel de energie înaltă pe un nivel de energie joasă.
Lumina şi alte forme ale radiaţiei electromagnetice se deplasează în vid cu viteza c = 2,998 x 108
m/s. Radiaţia se comportă ca o undă, caracterizată de frecvenţa, , şi lungimea de undă, , legate de

relaţia c =  .

4
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Radiaţia electromagnetică are insă şi proprietăţile unei particule, numită foton. Energia unui
foton, este corelată cu frecvenţa radiaţiei: E = h,unde h este constanta lui Plank.
Spectrul de linii al hidrogenului se obţine prin trecerea luminii produsă într-un tub de descărcare
printr-o prismă. Prin măsurarea lungimii de undă corespunzătoare fiecărei linii, poate fi determinată
energia fotonului respectiv. Aceste energii corespund valorilor prezise de Bohr la trecerea unui electron
de pe un nivel de energie înaltă pe un nivel de energie joasă.

b) Modelul cuantic
Atomii cu doi sau mai mulţi electroni, nu au mai putut fi descrişi satisfăcător de modelul lui Bohr
şi de aceea a fost adoptat model cuantic, în care comportarea electronului este descrisă de o functie de
undă, , ce caracterizează un orbital, adica regiunea din spaţiu ocupată de electron (Heisenberg 1926).
Cu ajutorul funcţiei de undă, , se poate calcula energia unui electron şi se poate determina
probabilitatea de a găsi electronul într-o anumită poziţie în orbital.
Distribuţia electronică pe un orbital se descrie ca densitatea electronică.
Un orbital este caracterizat de patru numere cuantice:
- numărul cuantic principal n, care ia valori pozitive întregi şi care corespunde numărului
de straturi, respectiv perioadei în care se găseste elementul;
- numărul cuantic secundar, l, care poate lua valori de la 0 la (n-1) şi care corespunde
tipului de orbital,
- numărul cuantic magnetic, m, cu valori de la -l la +l, si care descrie orientarea orbitalului
- numărul cuantic de spin, s, (s = 1/2), care descrie miscarea electronului în jurul axei.

5
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Orbitalii pot fi de mai multe feluri, având forme diferite: orbital sferic, s, orbital bilobar p, orbital
cu patru lobi d şi orbitali cu opt lobi orientaţi după colturile unui cub, f (figura 1).

Formele orbitalilor s, p, d şi f.

Energia electronilor din diferiţi orbitali creşte în ordinea :

electroni s  electroni p  electroni d  electroni f

Sensul de crestere a energiei orbitalilor

6
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Orbitalii de acelaşi fel formează un substrat. Substratul poate fi de tip s (cu un singur orbital), de
tip p (cu 3 orbitali ), de tip d (cu cinci orbitali) şi de tip f (cu sapte orbitali).
Distribuţia electronilor unui atom în straturi şi substraturi reprezintă configuraţia electronică.
Numărul de electroni de pe un strat este egal cu 2n2, unde n este numărul stratului.
La stabilirea configuraţiei electronice se tine cont de două reguli:
1. pricipiul excluziunii a lui Pauli - conform căruia pe un orbital pot exista maxim doi
electroni de spin opus
2. regula lui Hund: întâi se ocupă cu câte un electron toţi orbitalii unui substrat apoi se
completează cu electronul de spin opus.

Nivelurile de energie relativă a orbitalilor atomici cresc în ordinea :

1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p
⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯→

1.2.SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

D.Mendeleev si L.Meyer au observat că proprietăţile elementelor sunt funcţii periodice cu masa

atomică. Enunţul modern a legii periodicităţii este că proprietăţile elementelor sunt funcţii
periodice ale numărului atomic, Z şi ele depind de configuraţia electronică a atomilor.
Tabelul periodic (figura 2) este un aranjament al elementelor în ordinea crescătoare a numerelor
atomice şi aşezarea acelor elemente cu proprietăţi similare în coloane verticale.
Tabelul constă din 7 rânduri orizontale - perioade sau serii, şi 32 de coloane verticale – grupe)
Prima perioda scurtă conţine hidrogenul, H şi heliul, He.
Perioada a II-a si a III-a contin fiecare câte 8 elemente.
Perioadele a IV-a si a V-a contin câte 18 elemente si ele cuprind prima şi a doua serie a elementelor
tranzitionale.
In perioada a VI -a există 32 de elemente, incluzând a treia serie a elementelor tranzitionale si
prima serie a elementelor de tranzitie internă, lantanidele sau pământurile rare. A VII-a perioada şi ultima,
cuprinde a patra serie a elementelor tranzitionale si a doua serie a elementelor de tranzitie internă,
actinidele.

7
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

In functie de tipul orbitalului în care se găseşte electronul distinctiv se pot clasifica elementele in
patru blocuri:
-blocul gazelor nobile care au orbitalii exteriori s si p complet ocupati (ns2p6)
-blocul elementelor sp (ns1-2p1-6), care cuprinde elementele grupelor principale, I-VII A;
-blocul elementelor d ((n-1)d1-10), cuprinde elementele tranzitionale, din grupele secundare, I-
VIII B;
-blocul elementelor f ((n-2)f1-14(n-1)d1ns2), cuprinde elementele de tranzitie interna, lantanidele
si actinidele.
C, z=6 1s22s22p2 Perioada 2
Grupa 4A (2+2)
S, z=16 1s22s22p63s23p4 Perioada 3
Grupa 6A (2+4)
Fe, z=26 1s22s22p63s23p64s23d8 Perioada 4
Grupa 8B

8
Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

9
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Urmarind variatia proprietatilor fizice si chimice ale elementelor in raport cu pozitia

acestora in sistemul periodic se remarca două grupe reprezentative: proprietatile determinate de
nucleu, variază liniar, neperiodic, iar cele determinate de configuratia electronică exterioară a
atomilor au o variaţie periodică.

1.2.1. Proprietatile neperiodice

Numărul atomic, Z reprezinta proprietatea fundamentala a tomilor si creste monoton cu o
unitate de la un element la altul.
Masa atomica, A creste monoton de la primul element al sistemului la ultimul. Considerata
initial ca proprietate fundamentala, s-a stabilit ulterior ca este o proprietate derivata si depinde de
alcatuirea izotopica a elementelor.
Spectrele de raze X au aratat o dependenta monotona, liniara a frecventei liniilor emise de
elemente cu Z>11, in functie de sarcina nucleara, Z.
1.2.2. Proprietati periodice
In acesta categorie sunt incluse proprietatile fizice: raza atomica, volumul atomic, raza
ionica, energia de ionizare, afinitatea electronica, potentialul redox, spectrele optice, proprietatile
magnetice, ale sistemelor poliatomice (densitate, duritate, temperaturi de topire, fierbere si
entalpiile respective, conductibilitate electrica si termica) si proprietatile chimice (capacitatea de
combinare, caracterul electrochimic, oxido-reducator si acido-bazic.
Raza atomică scade in perioadă odată cu cresterea lui Z, iar in grupele principale creste cu
Z, ca urmare a cresterii numarului de nivele electronice. In grupele secundare, razele atomice
variază dezordonat.
Volumul atomic prezinta o variatie asemanatoare cu a razelor atomice : scad in perioada si
cresc in grupa.
Raza ionică diferă de raza atomica si depinde de numarul atomic, Z. Razele cationilor sunt
mai mici decit ale atomilor de la care provin si scad odata cu cresterea sarcinii ionului, iar razele
ionilor cresc datorita cresterii numarului de electroni din invelisul exterior. Razele ionilor proveniti
de la elementele grupelor principale scad in perioada si cresc in grupa.
Energia de ionizare este energia ce se consuma pentru indepartarea unuia sau a mai multor
electroni din atomul izolat. Energia de ionizare pentru indepartarea primului electron se numeste
energie primara de ionizare (figura 3).
10
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Figura 3. Dependenta primei energii de ionizare a unor elemente de numărul atomic Z.

In perioadă, energia primara de ionizare creste proportional cu sarcina nucleară.

Afinitatea electronică reprezintă energia care se elibereaza sau se absoarbe când un atom
acceptă un electron in stratul de valenţă, transformindu-se in anion.
Valorile energiilor de ionizare si a afinitatii electronice permit stabilirea caracterului
electrochimic (electropozitiv sau electronegativ) al elementelor.
Caracterul electropozitiv reprezinta tendinta unui atom izolat de a ceda electroni si el creste
in perioada de la grupa VII la grupa I şi in grupa odata cu cu cresterea lui Z. Elementele care
prezinta acest caracter sunt metalele.
Caracterul electronegativ reprezinta tendinta unui atom izolat de a accepta electroni,
variaza invers decit caracterul electropozitiv si este caracteristic nemetalelor. Exista si un număr
redus de elemente, semimetalele (B, Si, Ge, As, Sb, Se, Te), la care apar ambele caractere
electrochimice.
Intre caracterul electrochimic şi cel redox există o strânsă legatură. Elementele cu caracter
electropozitiv sunt reducători si se pot oxida (cedeaza electroni), iar cele cu caracter electronegativ
se pot reduce (accepta electroni) si sunt oxidanti.
Valenţa reprezinta capacitatea unui element de combinare cu un alt element.

11
 Notite de curs- CHIMIE- prof.dr.ing.G.E.Badea

Numărul (sau starea) de oxidare al elementelor, N.O., reprezinta sarcina electrică reala
sau formală (stabilita algebric), care se atribuie unui atom intr-o combinatie.
In stabilirea N.O. se tine seama de mai multe regului:
- substantele elementare au N.O.=0; H are in hidruri ionice -1 si in hidruri covalente
+1;
- oxigenul are N.O.= -2;
- metalele din grupele principale au N.O. egal cu sarcina ionului pe care il formeaza,
- nemetalele au N.O. egal cu diferenta dintre 8 si numarul grupei; N.O. maxim pozitiv
este dat de numarul grupei in care se găseşte elementul.

Autoevaluare
1. Defineşte următoarele noţiuni; atom, nucleu, inveliş electronic, izotopi, element chimic,
număr atomic Z, număr de masă A, orbital, număr de oxidare, tabel periodic, foton.
2. Descrie particulele elementare;
3. Descrie orbitalii electronici: definitie si clasificare
4. Enunta principiile de ocupare cu electroni a orbitalilor electronici si ordinea acestora
5. Enumeră proprietăţile neperiodice ale elementelor
6. Enumeră proprietăţile periodice ale elementelor
7. Calculează N.O. pentru elementele din HNO3, NaCl, K2Cr2O7
Bibliografie
1. G.E.Badea, Chimie sicoroziune, Editura Universităţii din Oradea, 2007
2. G.E.Badea, A.M. Cărăban - Chimie generala, Editura Universităţii din Oradea, 2003
3. G. Ciura, Chimie, Editura Printech, Bucureşti, 2000
4. www.wikipedia.com
5. *** www... (chimie, chimie generala, chimie anorganica....)

12