Partea I-a

Exerciţii, probleme şi teste pentru cursul general de

Fizică nucleară şi particule elementare

Capitolul I
Radioactivitatea naturală. Dezintegrări radioactive.
Serii radioactive

Enunţuri

225
I.1.1. Ce cantitate de căldură degajează un gram de izotop radioactiv de Ac,
într-un interval de timp egal cu timpul mediu de viaţă al izotopului -activ respectiv. Se
consideră că energia eliberată se transformă integral în căldură şi se neglijează aportul la
activitate al produşilor secundari de dezintegrare. Se dă energia cinetică a particulei 

emise într-un proces de dezintegrare, anume: E cin  5.8 MeV. Se consideră cunoscută
valoarea numărului lui Avogadro (NA = 6.023x1026 part/kmol).

I.1.2. După câte dezintegrări  şi  trece izotopul radioactiv de

238
92U în izotopul
206 238
stabil de 82 Pb ? Ce cantitate de plumb va conţine 1 kg de 92 U după 10 milioane de

ani?
Se cunoaşte timpul de înjumătăţire al uraniului: T1 / 2 ( 92 U )  4.5 x10 ani. Se consideră
238 9

cunoscută valoarea numărului lui Avogadro (NA = 6.023x1026 part/kmol).

238
I.1.3. Calculaţi activitatea unei mase m = 2.38g de 92U pur cunoscând timpul

92 U )  4.5 x10 ani. Se dă: 1

de înjumătăţire al acestui izotop al uraniului, anume: T1 / 2 ( 238 9

u = 1.66x10-27 kg.

1
Se cere prezentarea rezultatului în unitatea de măsură din Sistemul Internaţional, precum
şi în cel puţin o unitate de măsură din Sistemul natural (tolerat).

I.1.4. Izotopul radioactiv de

14
6 C se dezintegrează prin emisia de radiaţii-. Se

cer următoarele:
(a) să se scrie ecuaţia de dezintegrare a izotopului radioactiv respectiv;
(b) să se calculeze energia de dezintegrare, în Joule;
14
(c) să se determine care este masa de 6 C pur necesară pentru eliberarea unei energii de

1 MJ.
Se dau: masele atomice ale izotopilor radioactivi implicaţi în dezintegrare [M(146C) =
14.00324 u; M(147N) = 14.00307 u] şi valorile următorele constante: 1 u = 1.66x10-27 kg;
c = 3x105 km/s. Se neglijează masa electronului.

14
I.1.5. Izotopul radioactiv de 6 C emite radiaţii β. Timpul de înjumătăţire este de
5600 de ani. Se cere să se determine constanta de dezintegrare radioactivă.
Într-o probă de carbon natural concentraţia atomilor de 146C este de 1 1a 1012 atomi. Să se
calculeze numărul de dezintegrări pe secundă care se obţine dintr-o probă de carbon
natural cu masa de 12 g.
Se dă valoarea unităţii atomice de masă: 1u = 1.66x10-27 kg.

232
I.1.6. Nucleul unui izotop radioactiv al thoriului ( 90Th ) se dezintegrează prin

emisia unui particule  şi trece într-un izotop al radiului. Energia particulei  emise este
de 4.61 MeV. Se cer următoarele:
(a) scrierea ecuaţiei pentru reacţia de dezintegrare respectivă;
(b) calcularea raportului dintre viteza particulei  şi viteza nucleului de radiu;
(c) calcularea energiei de recul a nucleului “fiică” de radiu
Se va face ipoteza că, iniţial, nucleul “părinte” de thoriu se afla în repaus.

2
 238
I.1.7. Nucleul de 92 U se dezintegrează α. Să se scrie ecuaţia procesului de

dezintegrare. Să se specifice care este nucleul „părinte” si care este nucleul „fiică”. Să
se calculeze energia de dezintegrare.
Se cunosc masele atomice ale nucleelor implicate în procesul de dezintegrare, anume:
238.0509 u, 234.0436 u, respectiv, 4.0026 u. Se dau: 1 u = 1.66x10-27 kg, c = 3x108 m/s.

I.1.8. Nucleul de radiu (A = 226, Z = 88) se dezintegrează α şi trece în radon, care

este un gaz. Fie o masă de 1g de radiu. Din ea se emit, într-o secundă, (3.70±0.04).1010
particule α. Se cer următoarele:
(i) timpul de înjumătăţire al izotopului de radiu;
(ii) volumul ocupat de gazul de radon degajat, dacă mediul în care este plasată sursa de
radiu se află în condiţii normale de temperatură şi presiune (T = 273 K, p = 1 atm).

I.1.9. Fie seria de dezintegrări radioactive succesive de mai jos:

 BC
A 

AB
B 
 C (stabil )

Să se calculeze numărul de nuclee radioactive de fiecare tip la momentul t în ipoteza că la

momentul iniţial, t  0 , existau doar nuclee radioactive de tip A. Se va
considera că numărul de nuclee radioactive de tip A la momentul iniţial era egal
cu N 0 A .

I.1.10. Fie seria de n dezintegrări radioactive următoare:

1 2 3 i  1 i
A1  A2  A3  ..... 
 Ai  ..... 

n 1
 An ( stabil )

Să se calculeze numărul de nuclee radioactive de fiecare tip la momentul t în ipoteza că la

momentul iniţial, t  0 , existau doar nuclee radioactive de tip A1 . Se va considera că
numărul de nuclee radioactive de tip A1 la momentul iniţial era egal cu N 01 .

I.1.11. Care este timpul după care activităţile a două surse radioactive constituite
din mase egale de izotopi radioactivi diferiţi, dar cunoscuţi (numere de masă cunoscute,
constante de dezintegrare cunoscute), devin egale? Care va fi activitatea totală la acest
moment? (Examen de absolvire – iunie 2004)

3
 I.1.12. Timpii de înjumătăţire lungi se pot determina prin măsurarea activităţii
specifice pe unitatea de masă a unei mostre care conţine izotopul radioactiv de interes. De
87
exemplu, pentru determinarea timpului de înjumătăţire al izotopului de 37 Rb se măsoară

o probă care conţine clorură de rubidiu (RbCl). Prin măsurare se obţine o activitate
specifică  sm  478Bq / g . Se cunosc masele atomice ale rubidiului şi clorului, 85.47,
87
respectiv, 35.45, precum şi abundenţa izotopică a 37 Rb , anume: 27.85%. Care este
87
valoarea timpului de înjumătăţire al izotopului de 37 Rb obţinută astfel? (Examen de

licenţă – proba de specialitate, iunie 2004)

Rezolvări

I.1.1. Ecuaţiei procesului de dezintegrare este următoarea:

87 X  2 
Ac 221
225 4
89

Pentru rezolvare se pleacă de la legea dezintegrării radioactive:

N (t )  N 0 e  t

Relaţia de legătură dintre constanta de dezintegrare şi timpul mediu de viaţă este:

1


Numai nuclee care s-au dezintegrat contribuie la căldură; de aceea, numărul de nuclee
dezintegrate în timpul t = , anume:
1
N dez  N 0 (1  ) ,
e
se foloseşte la determinarea căldurii degajate. Se obţine:

E d  N dez E cin ,
Explicitând, se ajunge la expresia următoare:
 e 1 
E d  N dez E cin  N0 E cin ,
e
m
unde N 0  NA.
A
Efectuând calculele se obţine:

4
 10 3 kg 1.71
Ed   27
. .5.8 MeV  1.56 x10 3 J  1.56kJ
225.1.67 x10 kg 2.71

I.1.2. Dezintegrarea  a unui nucleu părinte (A,Z) determină atât modificarea

numărului atomic Z, cât şi pe cea a numărului de masă A pentru nucleul fiică care rezultă
din dezintegrare, în timp ce o dezintegrare  a unui nucleu conduce doar la modificarea
numărului atomic Z. De aceea, pentru a calcula după câte dezintegrări  şi  trece
238 206
izotopul radioactiv de 92 U în izotopul stabil de 82 Pb trebuie luate în considerare

modificările celor două numere de la nucleul părinte iniţial la nucleul fiică stabil final.
Variaţia numărului de masă este:
A = A(U) – A(Pb) = 238 – 206 = 32
Având în vedere faptul că numărul de masă al nucleului de heliu (particula ) este A(He)
= 4, numărul de dezintegrări  este:
n = A/A(He) = 32/4 = 8
Cele 8 dezintegrări  determină o modificare a numărului atomic Z = 8.2 = 16,
deoarece numărul atomic al nucleului de heliu este Z = 2. Pentru a păstra diferenţa dintre
numerele atomice ale izotopilor de uraniu şi de plumb consideraţi în problemă, anume:
Z = Z(U) – Z(Pb) = 92 – 82 = 10
sunt necesare câteva dezintegrări  -. Numărul lor este dat de relaţia:
n = Z - Z = 16 – 10 = 6
238
Pentru a stabili ce cantitate de plumb va conţine 1 kg de 92 U după 10 milioane

de ani, cunoscând timpul de înjumătăţire al izotopului de uraniu considerat, anume:

92 U )  4.5 x10 ani, se va folosi legea dezintegrării radioactive, cu luarea în

T1 / 2 ( 238 9

considerare a faptului că în seria radioactivă respectivă nucleele de uraniu se transformă

în plumb, prin cele 8 dezintegrări  şi 6 dezintegrări  stabilite anterior.
Se foloseşte relaţia:
N (t )  N 0 e  t . (1)
238 206
Nucleele dezintegrate de 92 U se transformă, în final, în nuclee de 82 Pb . Se obţine:

m
N dez (t )  N 0  N (t )  N A (1  e t ) . (2)
A

5
 238
Pentru estimarea masei de plumb, m' , din masa iniţială de 92 U m  1 kg , relaţia

anterioară se poate scrie sub forma de mai jos:

ln 2.t

m' m
(1  e 1 2 ), (3)
T

A' A
de unde rezultă:
ln 2.t

A' T
m'  m (1  e 1 2 )
A
Masa de plumb, în condiţiile date, este:
ln 2.t 0.693.107
 
A' T 206 4 , 5.109
m'  m (1  e 1 2 )  1. (1  e ) kg  0,865.0,002 kg  0,00173 kg
A 238

238
I.1.3. Pentru a calcula activitatea unei mase m = 2.38g de 92 U pur

cunoscând timpul de înjumătăţire al acestui izotop al uraniului, anume:

92 U )  4.5 x10 ani, se foloseşte relaţia de mai jos:

T1 / 2 ( 238 9

N (t )  N 0 e  t ,
238
unde numărul iniţial de nuclee de 92 U pur este dat de relaţia de mai jos:

m
N0  NA
A
Aici A este numărul de masă, N A este numărul lui Avogadro, iar m este masa
preparatului radioactiv.
Expresia activităţii unei surse radioactive se poate scrie astfel:
dN (t ) m
 (t )    N 0 e  t   0 e  t   N A e  t
dt A

Relaţia anterioară se poate scrie, pentru momentul iniţial, astfel:

m
 (t )   N A  0
A
Din datele problemei, ţinând seama de relaţia de legătură dintre constanta de

ln 2
dezintegrare şi timpul de înjumătăţire,   T , se obţine:
1
2

6
 0.693 2.38 x10 3
0  . .6.023 x10 26  2,94 x10 4 dez / s
4.5 x10 9.365,25.86400 s 238

Deoarece 1 dez / s  1Bq , activitatea sursei de uraniu este de 2.94x104 Bq.

Pentru activitatea unei surse radioactive sunt tolerate ca unităţi de măsură Curie-ul (Ci) şi
Rutherford-ul (Rd). Relaţiile de legătură cu unitatea de măsură din Sistemul Internaţional,
Becquerel-ul (Bq), sunt: 1 Ci = 3.7x1010 Bq; 1Rd =106 Bq. De aceea, activitatea
determinată anterior se poate exprima ca fiind egală cu 29.4 mRd.

I.1.4. (a) Ecuaţia de dezintegrare - a izotopului radioactiv

14
6 C este următoarea:
14
6 C 147 N  10 e   e

(b) Energia de dezintegrare se poate calcula folosind relaţia următoare:

 
Q (146 C )  M (146 C )  M (147 N )  me c 2 
Dacă se neglijează masa electronului, atunci relaţia de mai sus se reduce la:

Q (146 C )  M (146 C )  M (147 N ) c 2 
Înlocuind valorile date în enunţ, se obţine:
 
Q (146 C )  M (146C )  M (147 N ) c 2  (14,00324  14,00307).1,66 x10 27.9 x1016 J ,

de unde rezultă
Q (146C )  0,00017.14,94 x10 11 J  2.54 x10 14 J

Se mai poate scrie, în sistemul natural de unităţi;

Q (146 C )  2.54 x10 14 J  0.158MeV
14
(c) Pentru determinarea masei de 6 C pur necesară pentru eliberarea unei energii

de 1 MJ se utilizează informaţia obţinută anterior, anume că la un singur act de

dezintegrare se produc 2.54x10-14 J. De aceea, numărul de dezintegrări necesare este dat
de raportul dintre energia totală eliberată şi energia degajată la o singură dezintegrare β,
adică:
Et
Nt 
Q (146 C )
14
Masa de izotop radioactiv de 6 C pur se poate estima din relaţia de mai jos:

7
 m
Nt  NA,
A
de unde
Nt A Et A
m 
NA N A Q (146 C )

Efectuând calculele, se obţine:

Et A 10 6 J .14.1,66 x10 27 kg
m 14
 14
 9.15 x10 7 kg
N A Q ( 6 C ) 2.54 x10 J

I.1.5. Se foloseşte relaţia de legătură dintre timpul de înjumătăţire, T 1 2 , şi

constanta de dezintegrare radioactivă, , şi se obţine:

ln 2

T1 ,
2

de unde rezultă:
0.693
 s 1  3.924 x10 12 s 1
5600.365.24.3600
Pentru determinarea numărului de atomi, N, dintr-o probă de masă m se foloseşte
relaţia :
ma iz ma iz
N NA  ,
A A.u
unde A este numărul de masă al izotopului respectiv, iar a iz este abundenţa sa izotopică.
Pentru calcularea numărului de dezintegrări pe secundă, adică a activităţii, se foloseşte
următoarea relaţie de legătură:
ma iz
  N  
A.u
Calculele conduc la următoarea valoare numerică:
12 x10 3.10 12
  3.924 x10 12 dez / s  2.026 dez / s
14.1,66 x10  27

I.1.6. (a) Ecuaţia reacţiei este următoarea:

Th  226
230
90 88 Ra  2 He
4

8
(b) Din legea conservării impulsului scrisă pentru procesul de dezintegrare de mai sus, în
ipoteza că nucleul de thoriu este, iniţial, în repaus, se obţine că:
p Ra  p 

p Ra  p  .
v A 226
Considerând că m Ra  ARa şi că m  A se obţine:  Ra   56.5
v Ra A 4

(c) Pentru calculul energiei de recul a nucleului “fiică” se foloseşte energia cinetică a
particulei :
 1
E cin  m v2 ,
2
precum şi relaţia de legătură dintre viteze şi mase de repaus. Folosind aceleaşi
aproximaţii ca mai sus, anume: m Ra  ARa şi că m  A , se poate scrie expresia
energiei cinetice de recul a nucleului “fiică” astfel:
1 1 2A E A 
Ra
E cin  2
m Ra v Ra  ARa .  2 cin   E cin .
2 2 ARa ARa
Se obţine următoarea valoare numerică:
4
Ra
E cin  .4.61 MeV  0.0816 MeV  81.6 keV
226
Pentru calculul energiei totale de recul a nucleului “fiică” se foloseşte relaţia de mai jos:
E totRa  E 0Ra  E cin
Ra

Se obţine:
Ra
E tot  2.11 x10 5 MeV ,

contribuţia energiei cinetice de recul fiind neglijabilă.

I.1.7. Ecuaţia de dezintegrare se scrie astfel:

90 Th  2 
U  234
238 4
92

238 234
Aici, nucleul de U este nucleul “părinte”, iar nucleu de
92 90Th este nucleul “fiică”.

Energia de dezintegrare se calculează folosind relaţia de mai jos:

E dez  [M ( 23892U )  M ( 23490Th)  M ( 24 He)}c 2

9
Prin introducere valorilor date în enunţ - 238.0509 u, 234.0436 u, respectiv, 4.0026 u, 1 u
= 1.66x10-27 kg, c = 3x108 m/s – se obţine următoarea valoare a energiei de dezintegrare:
E dez  (238.0509  234.0436  4.0026).1.66x10 27.9 x1016 J  0.0047.1,494x10 10 J  7.02x10 13 J

În sistemul natural de unităţi valoarea energie de dezintegrare este:

7.02 x10 13
E dez  eV  4.38 MeV
1.6 x10 19

I.1.8. (i) Ecuaţia procesului de dezintegrare este următoarea:

86 Rn  2  . (1)
Ra 222
226 4
88

Pentru determinarea timpului de înjumătăţire al izotopului de radiu se foloseşte relaţia de

definire a activităţii:
dN m
 (t )   N A e  t , (2)
dt A

unde constanta de dezintegrare radioactivă, λ, este legată de timpul de înjumătăţire, T 1/2,

prin relaţia:
ln 2

T1 2 .
(3)

Din relaţia (2) se poate scrie, pentru cazul dat:

N ln 2 m
 . NA, (4)
t T1 2 A

unde t = 1 s. Expresia timpului de înjumătăţire se poate scrie astfel:

ln 2.m.N A .t
T1 2  . (5)
N .A
Valoarea care se obţine este:
0,693.1g .6,023x10 23.1s
T1 2  10
 0.005 x1013 s  5,0 x1010 s  1580 ani
228 g .3,7 x10

(ii) Pentru calcularea volumului ocupat de gazul de radon degajat, dacă mediul în care
este plasată sursa de radiu se află în condiţii normale de temperatură şi presiune (T = 273
K, p = 1atm) se foloseşte ecuaţia gazelor ideale:
pV  RT , (6)
unde ν este numărul de moli.
Volumul ocupat de radon este:

10
 RT
V  . (7)
p

Efectuând calculele, se obţine:

RT
V   ???
p

I.1.9. Pentru rezolvarea problemei se foloseşte următorul sistem de ecuaţii

diferenţiale:
dN 1
 1 N 1 , (1)
dt
dN 2
 1 N 1   2 N 2 , (2)
dt
dN 3
 2 N 2 . (3)
dt
Pentru determinarea numărului de nuclee radioactive de tip A1 la momentul t se rezolvă
ecuaţia diferenţială (1) , luând în considerare condiţiile iniţiale, anume: la momentul
iniţial, t  0 , există doar nuclee radioactive de tip A1 , iar numărul de nuclee radioactive
de tip A1 la momentul iniţial este egal cu N 01 . Prin separarea variabilelor şi, apoi,
integrare, se obţine:
dN 1
 1 dt
N1

dN 1
 N1
   1 dt

ln N 1  1t  C

Folosind condiţia iniţială, anume: N 1 (t  0)  N 01 , se obţine:

N 1 (t )  N 01e  1t
Pentru nucleele radioactive se rezolvă, în aceleaşi condiţii iniţiale, ecuaţia (2). Se
obţin, succesiv, relaţiile:
dN 2
 1 N 1   2 N 2
dt
dN 2
  2 N 2  1 N 1
dt

11
Ecuaţia diferenţială de mai sus se poate rezolva în mai multe moduri. O cale mai rapidă

presupune înmulţirea cu factorul e 2t ; se obţine rezultatul de mai jos:

dN 2  t
  2 N 2  1 N 1 xe 2
dt
dN 2 2t
e   2 N 2 e 2t  1 N 1e 2t
dt
Se observă că, pentru membrul stâng se poate scrie egalitatea de mai jos:
dN 2 2t
dt
e   2 N 2 e 2 t 
d
dt
N 2 e 2 t  
De aceea, se poate scrie:
d
dt
 
N 2 e 2t  1 N 01e ( 2 1 ) t

Se separă variabilele, apoi se integrează. Se obţin următoarele relaţii:

 
d N 2 e 2t  1 N 01e (2 1 )t dt

 dN 2 
e 2t   1 N 01e ( 2 1 ) t dt

1
N 2 e 2 t  N 01e ( 2 1 )t dt  C
 2  1

Din condiţiile iniţiale, N 1 (t  0)  N 01 şi N 2 (t )  N 02  0 , se obţine valoarea constantei

C. Soluţia finală pentru numărul de nuclee de tip A2 la momentul t se poate scrie astfel:
1
N 2 (t )  N 01  e 1t  e 2t 
2  1

Rezolvarea celei de a treia ecuaţii implică considerarea faptului că izotopul A3

este stabil. Se pot scrie relaţiile:
dN 3
 2 N 2
dt
1 2
dN 3  N 01  e  1t  e 2t  dt
 2  1

1 2
 dN 3  N 01   e 1t  e  2t dt
 2  1

După integrare, folosind condiţiile iniţiale, N 1 (t  0)  N 01 şi N 3 (t )  N 03  0 , se obţine

soluţia finală, anume:

12
  2 1 
N 3 (t )  N 01  e 1t  e  2t  1
 1   2 1   2 

I.1.10. Determinarea numărului de nuclee radioactive din fiecare specie din seria
de n dezintegrări radioactive dată, anume:
1 2 3 i  1 i
A1  A2  A3  ..... 
 Ai  ..... 

n 1
 An ( stabil )

este o generalizare a problemei anterioare, având în vedere faptul că se face ipoteza că la

momentul iniţial, t  0 , există doar nuclee radioactive de tip A1 şi că numărul de nuclee
radioactive de tip A1 la momentul iniţial este egal cu N 01 .
Pentru a calcula numărul de nuclee radioactive de fiecare tip la momentul t în
aceste ipoteze se scrie următorul sistem de n ecuaţii diferenţiale:
dN 1
 1 N 1 , (1)
dt
dN 2
 1 N 1   2 N 2 , (2)
dt
………………………………………
dN j
  j 1 N j 1   j N j , (j)
dt
…………………………………………
dN n
   n 1 N n 1 . (n)
dt
Soluţia ecuaţiei (1) se obţine folosind metoda separării variabilelor, după care se
face integrarea şi se aplică metoda variaţiei constantelor, astfel:
dN 1
 1 N 1
dt
dN 1
 1 dt
N1

dN 1
 N1
   1 dt

Prin integrare se obţine rezultatul de mai jos:

ln N 1  1t  C

13
Folosind condiţia iniţială, anume: N 1 (t  0)  N 01 , se obţine:

N 1 (t )  N 01e  1t
Remarcă Rezultatul se poate obţine direct considerând integrala ca fiind o integrală
definită, anume:
N1 t
dN 1
 N1
N 01
  0 1dt
Pentru rezolvarea ecuaţiei (2) se procedează asemănător, luându-se în considerare
soluţia obţinută anterior. Se obţin relaţiile de mai jos:
dN 2
 1 N 1   2 N 2
dt
dN 2
  2 N 2  1 N 1
dt
Observaţie Ecuaţia diferenţială de mai sus se poate rezolva în mai multe moduri. O cale

mai rapidă presupune înmulţirea cu factorul e 2t ; se obţine rezultatul de mai jos:
dN 2  t
  2 N 2  1 N 1 xe 2
dt
dN 2 2t
e   2 N 2 e 2t  1 N 1e 2t
dt
Se observă că
dN 2 2t
dt
e   2 N 2 e 2 t 
d
dt
N 2 e 2 t  
Folosind soluţia pentru N 1 (t ) se poate scrie ecuaţia următoare:
d
dt
 
N 2 e 2t  1 N 01e ( 2 1 ) t

Se separă variabilele, apoi se integrează. Se obţin următoarele relaţii:

 
d N 2 e 2t  1 N 01e (2 1 )t dt

 dN 2 
e 2t   1 N 01e ( 2 1 ) t dt

1
N 2 e 2 t  N 01e ( 2 1 )t dt  C
 2  1

14
Din condiţiile iniţiale, N 1 (t  0)  N 01 şi N 2 (t )  N 02  0 , se obţine valoarea constantei
C. Soluţia finală pentru numărul de nuclee de tip A2 la momentul t se poate scrie astfel:
1
N 2 (t )  N 01  e 1t  e 2t 
2  1

Pentru nucleele de tip A j se poate scrie o formă generală a soluţiei, anume:

j
N j (t )   a i e i t
i 1

Coeficienţii ai (i  1,2,..., j ) se pot exprima prin relaţii de forma:

12 ..... j 1
ai  N 01
(1  i ).(2  i ).....(  j  i )

Observaţie La numitorul expresiei nu există termeni de tipul (i  i ) .

I.1.11. Pentru rezolvare se pleacă de la expresia activităţii:

 (t )   0 e  t  N 0 e  t , (1)

unde numărul iniţial de nuclee radioactive se poate exprima prin relaţia de mai jos:
m
N0  N A . (2)
A
În relaţia (2), scrisă pentru un preparat radioactiv pur, NA reprezintă numărul lui
Avogadro, m masa preparatului radioactiv, iar A este numărul de masă al izotopului
radioactiv. Folosind datele problemei, anume egalitatea maselor celor două probe,
m1  m2  m , şi cerinţa ca activităţile celor două preparate radioactive diferite să fie

egale, se poate scrie următoarea relaţie:

 1 (t )   2 (t ) , (3)
de unde, luând în considerare relaţiile (1) şi (2), se poate scrie:
m m
1 N A e 1t   2 N A e  2 t . (4)
A1 A2

Se împarte relaţia (4) prin produsul m.NA şi se obţine:

1 1t  2 2t
e  e . (5)
A1 A2

Pentru determinarea timpului după care activităţile celor două surse sunt egale se
logaritmează relaţia (5) şi se poate scrie expresia de mai jos:

15
 1 A
t ln 1 2 . (6)
1   2  2 A1
Activitatea comună a celor două preparate radioactive, la momentul în care activităţile lor
sunt egale se poate scrie astfel:
  
 total (t )   1 (t )   2 (t )  mN A  1 e 1t  2 e 2t  , (7)
 A1 A2 
cu timpul t dat de relaţia (6).

I.1.12. Se foloseşte expresia generală a activităţii:

 (t )   0 e  t  N 0 e  t , (1)
unde N0 este numărul iniţial de nuclee radioactive, număr care se poate defini astfel:
m
N0  N A . (2)
A
Aici m este masa de preparat radioactiv, A este numărul de masă, iar NA este numărul lui
Avogadro. Se poate scrie acum expresia activităţii specifice pe unitatea de masă, anume:
 (t ) 
 sm (t )   N A e t , (3)
m A
ln 2
cu constanta de dezintegrare radioactivă   T , unde T1/2 este timpul de înjumătăţire.
1
2

Pentru problema dată trebuie avut în vedere faptul că preparatul radioactiv conţine două
elemente diferite, iar elementul radioactiv este în amestec de izotopi. De aceea, se va lua
în considerare înlocuirea numărului atomic cu masa molară a preparatului radioactiv,
87
precum şi luarea în considerare a abundenţei izotopice a nucleului radioactiv de 37 Rb .

Se poate scrie:
ln 2
 t
ln 2 N A aiz ( 3787 Rb) T1
 sm (t )  . e 2
T 1 M ( Rb)  M (Cl )
2

Pe baza datelor experimentale culese se deduce timpul de înjumătăţire al izotopului de

87
37 Rb .

(Calcule).

16
17