1 RADIATIa nuclearä:
BREVIAR
Radioactivitatea
Radioactivitatea const\ în emisia spontan\ de
c\tre anumite nuclee, numite nuclee radioactive, a
unei radia]ii corpusculare sau electromagnetice ca
urmare a unui proces ce se desf\[oar\ la nivelul
nucleului, proces numit dezintegrare radioactiv\. In
urma unei dezintegr\ri radioactive, nucleonii dintr-
un nucleu se redistribuie emi]ând o radia]ie
corpuscular\. Aceasta poate fi alc\tuit\ din
electroni, pozitroni, nuclee de heliu, nuclee u[oare
sau fragmente de fisiune. La majoritatea nucleelor
radioactive, emisia radia]iei corpusculare este
urmat\ de emisia unei radia]ii gama de dezexcitare.
Din punct de vedere energetic, toate procesele
de dezintegrare radioactiv\ sunt exoenergetice,
energia implicat\ în aceste proces distribuindu-se
dup\ to]i produ[ii de dezintegrare.
Dezintegrarea radioactiv\ fiind un proces
aleator, probabilitatea ca un nucleu s\ se
dezintegreze în unitatea de timp reprezint\
constanta de dezintegrare sau constanta
radioactiv\ λ. In SI, constanta de dezintegrare se
exprim\ `n s-1. Constanta de dezintegrare, dac\ se
refer\ la acela[i tip de dezintegrare, are aceea[i
valoare pentru toate nucleele apar]inând aceluia[i
radionuclid.
Pentru un anumit mod de dezintegrare, num\rul
de nuclee ce se dezintegreaz\ în unitatea de timp
este propor]ional cu num\rul de nuclee radioactive
existent la acel moment, în concordan]\ cu rela]ia:
dN
= −λN (1b.1)
dt
Integrând ecua]ia (1b.1), cu condi]ia ca în starea
ini]ial\ num\rul de nuclee existente s\ fie N0,
rezult\:
N = N 0 e − λt (1b.2)
Ecua]iile (1b.1) [i (1b.2) reprezint\ expresiile
diferen]ial\ [i respectiv integral\ a legii de
dezintegrare, descriind modul în care evolueaz\ în
timp o popula]ie omogen\ de nuclee radioactive .
Cinetica dezintegr\rii radioactive a unui
radionuclid este caracterizat\ [i de timpul de
înjum\t\]ire T, definit ca intervalul de timp în care
num\rul ini]ial de nuclee se reduce la jum\tate. ~ntre
constanta de dezintegrare λ [i timpul de
înjum\t\]ire T exist\ rela]ia:
ln 2
T = (1b.3)
λ
In cazul existen]ei mai multor moduri de
dezintegrare:
n
∑
1 1
= (1b.4)
T i =1 T i
O cantitate macroscopic\ dintr-o anumit\ specie
de nuclee radioactive reprezint\ o surs\
radioactiv\.
Produsul dintre constanta de dezintegrare λ [i
num\rul N de nuclee radioactive reprezint\
activitatea sursei Λ. Conform defini]iei, activitatea
unei surse reprezint\ num\rul de dezintegr\ri ce au
loc în sursa considerat\ în unitatea de timp.
~n SI, unitatea de m\sur\ pentru activitatea unei
surse este Bequerel-ul (Bq); un Bequerel
reprezintând o dezintegrare pe secund\ (Capitolul
2: breviar).
2 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

Din defini]ie [i rela]iia (1b.2) rezult\ c\ activitatea Dac\ timpul de `njum\t\]ite al radionuclidului cap
Λ variaz\ în timp dup\ legea: de serie este mult mai mare decât cel al celorla]i
termeni, dup\ un anumit interval de timp de la
Λ = Λ 0 e − λt (1b.5) momentul ini]ial activit\]ile tuturor radionclizilor din
serie devin egale.
unde: Λ0 este activitatea sursei la momentul Aceast\ stare se nume[te echilibru secular iar
considerat ini]ial. `ntre numerele de nuclee exist\ rela]ia:
In marea majoritate a cazurilor, dezintegr\rile
radioactive au loc în lan], speciile radioactive λ1N 1 = λ2N 2 = ...λn N n ≡ N 0e − λ1t (1b.9)
tranformându-se unele în altele printr-o întreag\
succesiune de dezintegr\ri radioactive pân\ când
se ajunge la un izotop stabil. O asemenea
succesiune de specii radioactive formeaz\ o serie Câmpul de radia]ii
radioactiv\. Primul radionuclid din serie reprezint\
capul seriei iar nuclidul stabil cu care se termin\
Radia]ia nuclear\ const\ din particule `nc\rcate
seria reprezint\ cap\tul seriei radioactive. Diferitele
cu sarcin\ electric\ [i din particule f\r\ sarcin\
specii radioactive sau izotopi radioactivi ce intr\ în
electric\ emise `n procesele de dezintegrare sau `n
alc\tuirea unei serii radioactive date la care se
reac]iile nucleare. Prezen]a lor `ntr-o anumit\
adaog\ [i izotopul stabil ce reprezint\ cap\tul seriei
regiune din spa]iu determin\ existen]a `n acel loc a
se numesc termenii seriei [i reprezint\ nuclee
unui câmp de radia]ii. In cel mai general sens,
genetic legate. Num\rul acestora este extrem de acesta este alc\tuit atât din radia]ii nucleare a c\ror
variabil, fiind cuprins între num\rul minim posibil de surs\ se afl\ `n zona considerat\ cât [i din radia]ii a
3 în cazul seriei radioactive 90Sr [i 18 în cazul seriei c\ror surs\ se afl\ `n exteriorul zonei.
radioactive naturale 238U.
La scar\ microscopic\, c^mpul de radia]ii are o
Pentru o serie radioactiv\ compus\ din n + 1 comportare statistic\. Pentru a putea caracteriza
termeni, dintre care primii n termeni sunt radioactivi, local c^mpul de radia]ii, cel mai adecvat model
având constantele de dezintegrare λ1, λ2, …λn, presupune folosirea unor func]ii continue, definite pe
conform schemei: tot c^mpul. Din acest motiv, m\rimile ce
λ λ ...λ ... caracterizeaz\ acest c^mp sunt m\rimi medii.
X 1 →
1
X 2 
2
→ ........X n n
→Y (1b.6) Pentru definirea lor at^t intervalele de timp c^t [i
cele spa]iale prin intermediul c\rora m\rimile
varia]ia `n timp a num\rului de nuclee din fiecare caracteristice c^mpului sunt definite trebuie s\
specie de radioizotopi este descris\ de un sistem de satisfac\ simultan condi]iile:
ecua]ii de forma:
I. s\ fie suficient de mari pentru ca fluctua]iile
dN 1 statistice s\ poat\ fi neglijate
= − λ1N 1
dt II. s\ fie suficient de mici pentru ca valorile
dN 2 medii ale acestor m\rimi s\ poat\
= λ1N 1 − λ2N 2 caracteriza local c^mpul.
dt (1b.7)
........................ Un câmp de radia]ii poate fi omogen [i izotrop
sau poate fi neomogen [i neizotrop, poate fi
dN n constant sau variabil `n timp, poate fi compus din
= λn −1N n −1 − λn N n
dt radia]ii primar sau secundar ionizante, etc.
Integrând sistemul de ecua]ii (2b.7) in condi]iile Aceast\ diversitate de st\ri este foarte bine
caracterizat\ printr-un sistem de parametri ata[a]i
ini]iale: N 10 = N0 iar N 20 = N 30 = .....N n 0 = 0 , se
câmpului [i care reprezint\ caracteristicile
ob]in solu]iile: câmpului de radia]ii.
N 1 (t ) = N 0 e − λ1t Aceste m\rimi fizice trebuie s\ poat\ descrie
complet distribu]ia spa]ial\ a radia]iei, energia
N 2 (t ) =
λ1
λ1 − λ2
(
N 0 e − λ2t − e − λ1t ) acesteia, direc]iile dup\ care radia]iile se propag\,
varia]ia `n timp a acestor m\rimi, etc.
........................ Pentru a realiza acest lucru [i `n acela[i timp
pentru a `ndeplini condi]iile locale, toate
 λ1λ2 ...λn −1
N n (t ) =  e − λ1t + (1b.8) carcteristicile c^mpului de radia]ii sunt definite `n
(
 2λ − λ 1 )(λ3 − λ1 )...(λn − λ 1 ) interiorul unei sfere, numit\ sfera elementar\.
λ1λ2 ...λn −1 M\rimea razei sferei elementare este astfel aleas\
+ e − λ2t + `nc^t s\ volumul câmpului de radia]ii din interiorul ei
(λ1 − λ2 )(λ3 − λ2 )...(λn − λ2 ) s\ satisfac\ condi]iile locale (figura (1b.1).
..................................... Prin intermediul acestor elemente se pot defini
λ1λ2 ...λn −1  dou\ clase de caracteristici ale c^mpului de radia]ii:
+ e − λnt 
(λ1 − λn )(λ3 − λn )...(λn −1 − λn ) 
caracteristici scalare [i caracteristici vectoriale.
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 3

Caracteristicile scalare ale c^mpului de

radia]ii.

Caracteristicile scalare se refer\ la num\rul de

particule ca [i la cantitatea de energie, indiferent de
direc]ia de deplasare a acestora. Cele mai des
utilizate caracteristici ale c^mpului de radia]ii sunt:
Fluxul de particule
dN
N& = (1b.10)
dt
reprezint\ num\rul total de particule care traverseaz\
sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de timp, pe direc]ia
normalei la aceast\ sec]iune, sumat dup\ toate
r
orient\rile posibile ale vectorului Ω .
In SI fluxul se exprim\ `n s-1. Figura 1b.1 Definirea sferei elementare `n jurul punctului
r r
Fluen]a de particule P (r ) , `ntr-un sistem de coordonate carteziene. Ω este
dN vectorul normal al sec]iunii ecuatoriale A.
Φ= (1b.11)
dA
reprezint\ num\rul total de particule care In SI fluxul de energie se exprim\ `n J s-1.
traverseaz\ sec]iunea ecuatorial\ raportat la Fluen]a de energie
unitatea de suprafa]\ dA, pe direc]ia normalei la
aceast\ sec]iune, sumat dup\ toate orient\rile dR
r Ψ = (1b.15)
posibile ale vectorului Ω . dA
In SI fluen]a se exprim\ `n m-1. reprezint\ energia particulelor care traverseaz\
Debitul fluen]ei de particule sec]iunea ecuatorial\ raportat la unitatea de
suprafa]\ dA, pe direc]ia normalei la aceast\
d 2N sec]iune, sumat\ dup\ toate orient\rile posibile ale
ϕ= (1b.12) r
dAdt vectorului Ω .
In SI fluen]a de energie se exprim\ `n J m-1.
reprezint\ num\rul total de particule care
traverseaz\ sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de Debitul fluen]ei de energie
timp unitatea de suprafa]\, pe direc]ia normalei la
d 2R
aceast\ sec]iune, sumat dup\ toate orient\rile
r ψ= (1b.16)
posibile ale vectorului Ω . dAdt
In SI debitul flue]ei de particule se exprim\ `n m-1 reprezint\ energia particulelor care traverseaz\
-1
s . sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de suprafa]\, pe
Spectrul energetic direc]ia normalei la aceast\ sec]iune, sumat\ dup\
r
toate orient\rile posibile ale vectorului Ω .
d 3N
f (E ) = (1b.13) In SI debitul fluen]ei de energie se exprim\ `n J
dA dt dE m-1s-1.
reprezint\ num\rul total de particule cu energia
cuprins\ `n intervalul [E , E + dE ] care Caracteristicile vectoriale ale c^mpului de
radia]ii.
traverseaz\ sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de
timp unitatea de suprafa]\, pe direc]ia normalei la Caracteristicile vectoriale se refer\ la num\rul de
aceast\ sec]iune, sumat\ dup\ toate orient\rile particule ca [i la energie pe care acestea o
r
posibile ale vectorului Ω . transport\, cu referire expres\ la o anumit\ direc]ie.
In SI spectrul energetic se exprim\ `n J m-1s-1. Cele mai des utilizate caracteristici ale c^mpului de
radia]ii sunt:
Fluxul de energie
Curentul integrat de particule
dR
R& = (1b.14) r dN r
dt J = Ω (1b.17)
dt
reprezint\ energia particulelor care traverseaz\
sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de timp, pe direc]ia reprezint\ num\rul total de particule care
normalei la aceast\ sec]iune, sumat\ dup\ toate traverseaz\ sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de
r r
orient\rile posibile ale vectorului Ω . timp, pe direc]ia normalei Ω la aceast\ sec]iune.
4 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

In SI curentul integral de particule se exprim\ `n s- pentru particulele înc\rcate cu masa mult mai mare
1
. decât cea a electronului este dat\ de rela]ia Bethe-
Densitatea curentului de particule Bloch:
r dN r dE ρ Z  Z inc 
2
j = Ω (1b.18) = D med med   ×
dAdt dx ion Amed  β 
reprezint\ num\rul total de particule care   2

 2m γ 2
β C2 
traverseaz\ sec]iunea ecuatorial\ pe unitatea de × ln  e
 − (1b.20)
suprafa]\ `n unitatea de timp, pe direc]ia normalei   I
r   
Ω la aceast\ sec]iune.
δ 
 (1 + υ )
C
In SI densitatea curentului de particule se − β2 − −
exprim\ `n m-2 s-1. 2 Z med 
Fluen]a vectorial\ de energie
4π N A⋅ e 4
r dR r unde: D = [i are valoarea numeric\ de
G = Ω (1b.19) me c 2
dA
0,307 MeV cm2 g-1; ρ med , Z med [i Amed sunt
reprezint\ energia particulelor ce traverseaz\ densitatea, num\rul atomic [i respectiv num\rul de
sec]iunea ecuatorial\ `n unitatea de timp, pe direc]ia mas\ ai atomilor mediului; I este energia medie de
r
normalei Ω la aceast\ sec]iune. ionizare a acestora ( I ≅ 15 Z med
0 ,9
eV); Zinc este
In SI fluen]a vectorial\ de energie se exprim\ `n sarcina particulei incidente; β [i γ sunt viteza [i
J m-2.
factorul Lorentz1 ai particulei incidente; func]ia
δ ≅ 2ln γ + k reprezint\ efectul de densitate, efect
care devine neneglijabil la energii ultrarelativiste în
Interac]ia particulelor medii dense; constanta k depinde de densitatea
înc\rcate cu substan]a mediului [i compozi]ia sa chimic\; func]ia C
reprezint\ o corec]ie legat\ de nivelul care se
ionizeaz\ [i este important\ numai atât timp cât
Particulele înc\rcate sufer\ la trecerea prin particulele au vitezele apropiate de vitezele
substan]\ interac]iuni coulombiene cu electronii [i electronilor lega]i în atomi; υ este de ordinul 1%
nucleele atomilor mediului [i interac]iuni nucleare cu pentru particule relativiste cu sarcina unitate dar
nucleele atomilor mediului. ~n urma acestor
devine important atunci când Z inc ≅ 137 .
interac]ii, particulele înc\rcate cedeaz\ treptat β
energie pân\ când energia lor devine comparabil\
cu energia de agita]ie termic\ a atomilor mediului. Deoarece cu excep]ia hidrogenului, raportul
Z med
M\rimea fizic\ care descrie în mod adecvat ≅ 0,4 ÷ 0,5 este practic constant pentru toate
acest proces este Pierderea Linear\ de Energie Amed
dE elementele tabelului periodic, împ\r]ind rela]ia
(PLE) .
dx (1b.20) la densitatea mediului ρmed se ob]ine o
Prin defini]ie, PLE reprezint\ cantitatea medie de m\rime practic independent\ de densitatea mediului
energie dE pe care o particul\ înc\rcat\ o cedeaz\ [i anume Pierderea Masic\ de Energie 2 (PME)
pe unitatea de parcurs dx . dE
.
Cedarea de energie poate fi f\cut\ atât prin ρ dx
ioniz\ri [i excit\ri cât [i prin emisia unei radia]ii
electromagnetice numit\ radia]ie de frânare sau
brehmssthrallung. 1
In multe situa]ii viteza v a unei particulei este exprimat\
Particulele înc\rcate numite [i radia]ie nuclear\ prin raportul β dintre vitez\ sa [i viteza luminii `n vid c
corpuscular\ se împart în particule u[oare v
(electroni, pozitroni) [i particule grele (protoni,
β= ; factorul Lorentz este legat de raportul β prin
c
particule alfa, fragmente de fisiune, ioni grei).
( )
1
−
Diferen]a de mas\ dintre aceste tipuri de particule rela]ia: γ = 1 − β 2 2
se manifest\ în special în definirea domeniului de 2
energii ale acestora pentru care unul din cele dou\ Valorile numerice ale pierderii liniare de energie ca [i ale
parcursului maxim pentru electroni, protoni [i particule
mecanisme mai sus enun]ate este dominant.
alfa, având energiile cuprinse `ntre 10 keV [i 1 GeV,
pentru un mare num\r de materiale diferite sunt accesibile
PLE prin ionizare a particulelor înc\rcate la sit-urile Institutului Na]ional pentru Standarde [i
grele Technologie din Washington (SUA):
http://physics.nist.gov/PhysRefData/Estar/
Particulele înc\rcate excit\ [i ionizeaz\ atomii http://physics.nist.gov/PhysRefData/Pstar/
mediului. PLE prin ionizare pe unitatea de parcurs http://physics.nist.gov/PhysRefData/Astar/
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 5

/g) Pb Be
2

2.0
Al
Pierderea de energie masicã (MeV cm

100 Be Pb

Al Al 1.5

R (1000 x g/cm )
2
Be

Φ(∆)
Pb Γ
1.0
10

0.5

0.0
100 150 200 250
1
10 100 1000 10000 ∆ (keV)

E (MeV)

Figura 1b.3 Curba de fluctua]ie a pierderii de energie

pentru un proton cu energia E0 = 50 MeV în beriliu

Figura 1b.2 Dependen]a de energie a pierderii de energie

masic\ [i a parcursului masic maxim al protonilor `n
beriliu, aluminiu [i plumb 2me c 2 β 2 γ 2
ξ= 2
(1b.23)
m e  me 
1 + 2γ + 
~n cazul în care particula str\bate un mediu M inc  M inc 
compus din mai multe specii de atomi, se poate
unde: minc este masa particulei incidente.
calcula PLE prin ionizare dup\ rela]ia:
~n figura 1b.3 este reprodus\ o curb\ de fluctua]ii
∑
dE dE de tipul (1b.17) calculat\ pentru un proton cu
= (1b.21)
dx ion i
dx ion i energia E0 = 50 MeV în beriliu de grosime masic\3 x
= 1,3 10-2 g cm-2 ( ξ =112 keV, ∆0 =132 keV).
dE L\rgimea la semiîn\l]ime are valoarea de 40 keV [i
unde: se consider\ pentru fiecare
dx ion i
este propor]ional\ cu grosimea stratului str\b\tut. ~n
cazul straturilor groase de substan]\, distribu]ia
constituent chimic utilizând `n rela]ia (1b.20) pierderilor de energie prin ionizare devine o
densitatea sa par]ial\ medie ρmed ,i defint\ ca fiind distribu]ie gaussian\, l\rgimea la semiîn\l]ime σ E
produsul dintre ci concentra]ia masic\ a fiind dat\ de rela]ia :
componentei i [i densitatea acesteia conform
σ E2 = P x
rela]iei: ρ med , i = c i ρ i . (1b.24)

unde: P = 4π 2 4
e n Z med ; x este grosimea
Z inc
Fluctua]ii în pierderea de energie prin masic\ a absorbantului; n este concentra]ia atomic\
ionizare a atomilor mediului absorbant având expresia:
ρ
Rela]ia (1b.1) descrie PLE medie prin ionizare în n= N A ; ρ este densitatea mediului; N A este
Amed
interac]iunile care au loc cu atomii într-un strat de
grosime dx. Pierderile reale de energie fluctueaz\ în num\rul lui Avogadro
jurul acestei valori. Pentru straturi sub]iri de
substan]\ str\b\tute de particule, curba de Electronii δ
distribu]ie a pierderilor de energie ∆ este o
distribu]ie de tip Landau : Particulele înc\rcate pot transfera electronilor
ciocni]i o energie cinetic\ mult mai mare decât
 ∆ − ∆0   ∆ − ∆0 
f (∆ , x ) = Φ  d   (1b.22) energia de ionizare a atomilor mediului. Se
 ξ   ξ  formeaz\ astfel electroni rapizi, numi]i electroni δ,
care ionizeaz\ la rândul lor atomii mediului.
unde: ∆0 este pierderea medie de energie pe Num\rul mediu de electroni cu energia cinetic\ Ee,
unitatea de parcurs înmul]it\ cu grosimea masic\ x produ[i de o particul\ înc\rcat\ pe unitatea de
a stratului str\b\tut; ξ este pierderea de energie parcurs este dat de rela]ia :
maxim\ într-o ciocnire individual\ cu un electron [i
se calculeaz\ dup\ rela]ia:

3
Grosimea masic\ sau masa superficial\ reprezint\
produsul dintre grosime [i densitate, fiind exprimat\ `n kg
m-2 sau g cm-2.
6 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

2 Pentru parcursul liniar maxim (exprimat în cm) al

∂ 2N 1 Z Z 
= D  med   inc  × particulelor alfa cu energia Eα (exprimat\ în MeV)
∂E e ∂x 2  Amed   β 
(1b.25) în aer în condi]ii normale de temperatur\ [i presiune
1 se folose[te rela]ia semiempiric\:
× ρmed
E e2
Rα ,aer = 0,31 E α1,5 (1b.30a)
unde: energia de ionizare I satisface condi]ia:
I << E e ≤ E e max iar: E e max = ξ ; constanta D a fost care devine:
defint\ `n ecua]ia: (1b.20). R p ,H = 2 10 −3 E p1,7 (1b.30b)
2

Pentru: 2I << E e < 10I dependen]a 1

E e2 pentru protoni `n hidrogen lichid, [i
trebuie înlocuit\ cu: 1 η unde: 3 ≤ η ≤ 5 . R p ,Z = 2 10 −3 Z 0,26 E p1,7 (1b.30c)
Ee
pentru protoni `n alte medii cu num\rul de ordine Z.
Parcursul particulelor înc\rcate grele ~n cazul altor particule înc\rcate sau a altor medii
de propagare, pentru calculul parcursului liniar
Particulele înc\rcate grele pierd toat\ energia maxim se folosesc rela]iile de scalare (1b.23) [i
cinetic\ în ciocniri cu atomii mediului pân\ ajung la (1b.24). Dac\ se ]ine cont de fluctua]iile de energie
viteze comparabile cu cele ale electronilor din mediu prin ionizare, se pot ob]ine fluctua]iile în parcurs.
[i formeaz\ atomi neutri. Parcursurile particulelor de aceea[i energie au o
Drumul parcurs de particul\ în mediu se distribu]ie gaussian\ în jurul valorii medii,
nume[te parcursul liniar mediu [i se calculeaz\ R m = R conform rela]iei:
dE
cunoscând
dx
conform rela]iei: (R −R m )2
1 −
f (R ) = 2δR2
ion
e (1b.31)
0 2πδR2
dE
R (E 0 ) = ∫ dE (1b.26)
unde: δR este abaterea p\tratic\ medie a parcursului
E0
dx liniar maxim R m al particulei.
ion
~ntre abaterile p\tratice medii ale parcursurilor a
unde: E0 este energia cinetic\ a particulei incidente. dou\ particule de mase diferite exist\ o rela]ie de
Rela]ia care leag\ parcursurile a dou\ particule tipul rela]iilor de scalare (1b.23) [i (1b.24):
de mase M a [i M b , sarcini Za e [i Z b e [i având
δR2
aceea[i vitez\ v, este cunoscut\ sub numele de
rela]ie de scalare [i are expresia: R
a Mb
= (1b.32)
R b M b Z a2 δR2 Ma
= (1b.27)
Ra M a Z b2 R
b
cu condi]ia ca: v a = v b .
O rela]ie de scalare de acela[i tip leag\ ~mpr\[tierea coulombian\ a particulelor
parcursurile aceleia[i particule în dou\ medii diferite înc\rcate grele
de densit\]i ρ 0 [i ρ 1 [i numere de mas\ A0 [i A1
este: La trecerea unei particule înc\rcate de mas\
mare în mediu, ea este deviat\ datorit\
R1 ρ 0 A1 interac]iunilor coulombiene cu nucleele.
= (1b.28)
R0 ρ1 A0 Cea mai mare parte a devia]iilor are loc la
unghiuri mici. Distribu]ia unghiului mediu de devia]ie
Pentru mediile compuse se poate utiliza masa exprimat în radiani, proiectat în plan este dat\ de o
atomic\ medie A definit\ prin rela]ia: func]ie de tip gaussian:

A = ∑c i
i Ai (1b.29)
g (θ ) =
1
e
 θ2 
 − 2 
 θ0 
(1b.33)
πθ 0
unde: ci sunt concentra]iile masice ale
componentelor i.
Rela]iile de scalare (1b.28) [i (1b.29) sunt
corecte în limita a 10-15%.
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 7

 1  L  L Parcursul electronilor
unde: θ 0 = 20 1 Z inc L 1 + log   ; este
pβC LR  9  LR   LR
Dac\ procesul dominant de pierdere al energiei
lungimea exprimat\ în lungimi de radia]ii4. p [i β electronilor este ionizarea, se poate defini [i un
sunt impulsul [i viteza particulei incidente. parcurs al acestora din pierderea de energie prin
Rela]ia (1b.33) conduce la valori corecte pân\ la ionizare. ~n practic\ este utilizat parcursul proiectat
5 % pentru majoritatea elementelor; pentru pe direc]ia de mi[care a fasciculului incident, adic\
elementele u[oare pot fi abateri de 10-20 %. distan]a de p\trundere în linie dreapt\ printr-un
material. Aceast\ m\rime difer\ mult de parcursul
real al electronilor din cauza difuziei coulombiene
Pierderea de energie prin ionizare în multiple care este din ce în ce mai important\ pe
substan]\ a electronilor m\sur\ ce electronii se încetinesc.
Dac\ rela]ia (1b.26) se înmul]e[te cu densitatea
Electronii [I pozitronii, chiar la energii cinetice
mediului, se ob]ine Parcursul Masic Maxim
mici, sunt particule relativiste. ~n ciocnirea electronilor
sau a pozitronilor cu electronii mediului se poate (PMM)6 definit ca produsul dintre parcursul liniar [i
transfera toat\ energia cinetic\ a particulelor densitatea mediului conform rela]iei:
incidente electronilor ciocni]i. ~n aceste condi]ii, sunt 0
dE
definite ca fenomen de ionizare acele ciocniri în ℜ(E 0 ) = ∫ (1b.36)
care energia transferat\ este sub 0,225 MeV.  1 dE 
E0  
PLE medie pe unitatea de parcurs prin ionizare  ρ dx  ion
pentru electroni [i pozitroni se poate calcula cu
rela]iile: ~n general, dependen]a PMMde energia
electronilor este descris\ prin rela]ii semiempirice.
2πe n Z med  E (γ + 1)
− 4 2
dE ~n aluminiu PMMeste dat de rela]ia:
− = ln
dx ion mev 2  2I 2
 B 
(
+ 1− β 2 − ) (1b.34)
ℜ Al = A E  1 − 
 1+ C E 
(1b.37)

1  γ − 1 
2
2γ − 1 unde: A = 0,55 mg cm-2 keV-1, B = 0,9841, C =
− ln 2 +    0,0030 keV-1 iar PMM este exprimat `n mg cm-1.
γ2 8 γ  
 Rela]ia este valabil\ între 1 keV [i 10 MeV.
Pentru energii mai mari, începe s\ devin\ important
pentru electroni [i : procesul de pierdere de energie prin radia]ie. In figura
2π e 4n Z med  2E (γ + 1)
+ 2 1b.5 sunt ilustrate curbele parcurs-energie pentru
dE
− =  ln − plumb, cupru, carbon, în fun]ie de energia cinetic\ a
dx ion mcv 2  I2 electronilor.
{i în cazul surselor beta se pot scrie mai multe
β2  14
−  23 + + (1b.35) rela]ii empirice între PMM maxim al electronilor
12  γ +1 (exprimat `n g cm-2) [i energia maxim\ Emax
(exprimat\ `n MeV) a acestora, rela]ii valabile pentru
10 4  anumite intervale ale energiei acestora:
+ + 
(γ + 1)2 (γ + 1)3   5
ℜmax = 0,00667 E max
3
(1b.38a)
pentru pozitroni.
< <
~n rela]iile (1b.34) [i (1b.35): n [i Zmed sunt pentru 0,05 E max 0,15 MeV
respectiv num\rul de atomi pe cm3 în mediu [i
1, 38
num\rul atomic al atomilor mediului. E este energia ℜ max = 0,407 E max (1b.38b)
cinetic\ a electronilor sau pozitronilor inciden]i.
Ca [i în cazul particulelor înc\rcate grele, se , < Emax < 0,8 MeV
pentru 015
poate vedea c\ PME este practic independent\ de
num\rul atomic sau de densitatea mediului5 ℜ max = 0,542 E max − 0,133 (1b.38c)
< <
pentru 0,8 E max 3 MeV
4
Defini]ia complet\ a lungimii de radia]ie este dat\ la Poate fi folosit\ de asemenea [i rela]ia:
pagina 9.
 
5
Lucrul acesta rezult\ imediat dac\ `n rela]iile (1b.13) [i ℜ max = 0,11 1 + 22,4 E max
2
− 1 (1b.39)
 
(1b.14) num\rul de atomi n din unitatea de volum este
exprimat prin intermediul densit\]ii ρ, al num\rului lui
Avogadro NA [i al masei atomice A a mediului, conform pentru domeniul energiilor: 0,0 < E max < 3,0 MeV.
ρ
rela]iei: n = NA.
A 6
In SI, PMM se exprim\ `n kg m-2.
8 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

1.6

1.4

1.2

PM maxim (g cm )
-2
1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0.0
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0

Energia maximã (MeV)

Figura 1b.5 Dependen]a PMM al electronilor de energia

lor maxim\ în domeniul de energii: 0.15 - 3 MeV.
Figura 1b.4 Dependen]a de energie a PME [i a PMM al
electronilor `n beriliu, aluminiu [i plumb.
In rela]iile (1b.41a-1b.41c) coeficientul masic de
atenuare este exprimat în cm2 g-1 iar energia
maxim\ a electronilor din spectrul beta în MeV.
Atenuarea fasciculelor de electroni
Se mai poate defini [i dependen]a grosimii de
~n cazul surselor beta care emit electroni cu spectru înjum\t\]ire masice d 1 2 (exprimate în mg cm-2 sau,
continuu, atenuarea fasciculului de electroni în `n Si, `n kg m-2) de energia maxim\ a spectrului beta
straturi sub]iri de substan]\ urmeaz\ o lege exprimat\ în MeV:
exponen]ial\ de forma7:
d 1 2 = 38 E max
1,5
(1b.42)
µ
− ρx
ρ
I = I0e (1b.40) Pentru alte medii decât aluminiu se poate utiliza
rela]ia :
unde: I0 este curentul integral de electroni inciden]i;
I este curentul integral de electroni transmi[i; 1,27
d 1 2 = d 1Al2 (1b.43)
µ = µe este coeficientul masic de atenuare al 1 + 0,01A
ρ m

electronilor; ρ este densitatea materialului str\b\tut
de electroni; x este grosimea acestuia.
Coeficientul masic de atenuare este legat de
energia maxim\ a electronilor în spectrul beta, Emax,
prin rela]ii empirice de forma:
unde: d 1 2 este grosimea de înjum\t\]ire masic\
pentru mediul cu masa atomic\ medie A. Figura
1b.5 ilustreaz\ rela]ia între PMM [i energia maxim\
în cazul electronilor ob]inu]i din surse beta pe un
domeniu larg de energie (între 0.15 [i 3 MeV).

µ 16
= (1b.41a) Pierderea de energie prin radia]ie a
ρ
( )
1,37
E max − 0,036 electronilor rapizi

pentru aer Electronii de energie mare pierd energie în

special prin procesul de radia]ie de frânare în
µ 18,2 câmpul coulombian al nucleului sau al electronilor.
= (1b.41b)
ρ
( ) Sec]iunea eficace pentru emisia unui foton de
1,37
E max − 0,036
energie hν de c\tre un electron cu energia total\
pentru ]esuturile moi E0 în câmpul unui nucleu cu sarcina Ze este:

µ 22 Z 2  e2 
2
= 1,33 (1b.41c) σ (E 0 , ν ) =   ×
ρ E max 137  me c 2 
pentru aluminiu   E 2 2 E 
× 4 1 +   − × (1b.43)
 E0  3 E0 
 
 2E E 0 1 1
×  ln − 
 me c h ν 2  ν
7 2
Acest tip de atenuare exponen]ial\ este cunoscut sub
numele de legea Lambert
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 9

unde: E = E 0 − hν în cazul în care se poate neglija unde: ς este o m\sur\ a ecran\rii8.

ecranarea nucleului [i:
1  − 
1
M\rimea: = 4 n Φ ′ ln  183 Z 3  este o
Z 2  e2 
2
Lrad  
σ (E 0 , ν ) =   ×  
137  me c 2  constant\ în raport cu energia E0 iar Lrad se
 
2 E 
2 nume[te lungime de radia]ie.
 E 
× 4 1 +   − × (1b.44) Rela]ia (1b.45a) poate fi transcris\ în forma :

  E  3 E 
0 0

dE E0
 − 
1
1 E  1
− = (1 + b ) (1b.47)
dx Lrad
× ln  183 Z 3  + ⋅
 9 E0 ν
rad

   1
unde: b = 1
în cazul în care se poate considera nucleul complet −
18 ln 183 Z 3
ecranat .
Rela]ia (1b.43) se aplic\ în cazul când Sc\derea energiei electronului se face dup\ o
m c 2hν func]ie exponen]ial\ de tipul legii Lambert:
γ = 100 e 1
>> 1 iar rela]ia (1b.44) în cazul
x
3 E − (1+b )
E0E Z = e Lrad (1b.48)
când γ ≅ 0 . E0

Dac\ se ]ine cont [i de radia]ia în câmpul unde: x este grosimea stratului str\b\tut de
electronilor atomici, sec]iunea total\ de radia]ie va fi electron astfel încât energia acestuia s\ scad\ de e
propor]ional\ cu Z(Z+1). ori prin fenomenul de radia]ie.
Energia medie pierdut\ de electron prin radia]ie In felul acesta, lungimea de radia]ie reprezint\
pe unitatea de parcurs se poate ob]ine prin rela]ia: grosimea absorbantului pentru care energie
electronilor scade. Prin emisia radia]iei de frânare,
νmax
dE de e ori.
−
dx rad
=n ∫ h ν σ (E , ν ) dν
0
0 (1b.45)
Valorile numerice ale lungimii de radia]ie Lrad
pentru diferite medii sunt reproduse în tabelul 1b.1.
~n cazurile (1b.43) [i (1b.44) integrala se poate Raportul între pierderile de energie prin radia]ie
efectua, în final rezultând rela]iile: [i ionizare este descris de urm\toarea rela]ie :
dE dE
− = n E 0 σ rad (1b.45a)
dx rad dx E0 Z E0 Z
rad
= 2
≅ (1b.49)
unde: dE 1600 me c 800
dx ion
 2E 0 4
σ rad = Φ  4 ln −  unde: energia E0 este exprimat\ `n MEV.
 2 3 
 me c
Din rela]ia (1b.49) se poate calculaenergia critic\
ECr, adic\ valoarea energiei electronului pentru care
pentru cazul γ >> 1 .
pierderea de energie prin radia]ie este egal\ cu
[i pierderea de energie prin ionizare.
Conform acestei defini]ii [i folosind rela]ia

σ rad = Φ ′ 4 ln 183 Z

( −1 3
) + 92  (1.45b) (1b.49) energia critic\ (`n MeV) are expresia:
800
pentru cazul γ ≅ 0 . E Cr = (1b.50)
Z
~n rela]iile (1b.45 a) [i (1b.45b) au fost folosite Valorile respective, pentru mai multe materiale
nota]iile: uzuale sau de interes dozimetric sunt reproduse în
2 tabelul 1b.1
 e2 
Φ = Z (Z + 1) 
2
 me c 
(1b.46)
2
 e  2
Φ ′ = Z (Z + ς ) 
2
m c
 e 

8
ς variaz\ lent în func]ie de num\rul de ordine Z între
1,40 pentru Z =1 [i 1,14 pentru Z = 92.
10 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

Tabelul 1b.1 Valorile numerice ale unor constante fizice ale materialelor de interes dozimetric

ρ I σa λnucl Lrad ECr dE/dx|min

Materialul Z A
(10 kg m-3)
3
(eV) (mbn) (cm) (cm) (MeV) (MeV/cm)
Li 3 6,94 0,53 0,534 182,0 100,4 155,00 180,0 0,88
Be 4 9,01 1,85 1,848 216,0 30,0 35,30 140,0 2,97
C 6 12,01 2,86 1,550 262,0 37,8 27,50 102,0 2,76
Al 13 26,98 2,70 2,700 450,0 25,5 8,90 49,0 4,37
Fe 26 55,85 7,87 7,870 730,0 10,2 1,76 25,0 11,60
Cu 29 63,54 8,96 8,960 796,0 9,3 1,46 22,0 12,90
Sn 50 118,69 7,31 7,310 1210,0 13,2 1,21 13,0 9,40
W 74 182,85 19,30 19,300 1610,0 5,6 0,35 8,7 22,60
Pb 82 207,19 11,35 11,350 1750,0 9,8 0,56 7,8 12,80
U 92 238,03 18,95 18,950 1920,0 6,2 0,32 7,0 20,70
Emulsii
3,81 3,815 23,1 2,94 5,49
nucleare
Plexiglass 1,20 1,750 48,9 34,50 2,32

aer 7 1,205 kg m-3 0,0013 50000,0 30050,00 0,0022

H2 lichid 6,30 kg m-3 0,063 50,3 50,3 970,00 340,0
D2 lichid 14,00 kg m-3 0,140 79,8 254,00 0,22
C3H8 18,79 kg m-3 0,410 134,0 102,00 1,00
NaI 3,67 3,670 25,0 2,59 4,84
(CH)K 1,58 1,032 55,2 42,90 2,03

1
λnucl = A reprezint\ drumul liber mediu pentru ciocniri nucleare
NA ∑c σ
i
i i

~mpr\[tierea incoerent\ sau Compton Acest

tip de interac]ie are loc pentru energii mari ale
Interac]ia radia]iilor X [i fotonilor fa]\ de energia de leg\tur\ a electronilor.
Dispunerea în spa]iu a impulsurilor fotonului
gama cu substan]a incident, a celui împr\[tiat [i a electronului de recul
în cazul efectului Compton sunt ilustrate `n figura
1b.6. Legile de conservare în împr\[tierea elastic\
a fotonului pe un electron în repaus sunt :
Mecanismele de interac]ie ale radia]iilor X [i
gama cu substan]a h ν = h ν ′ + m c 2 − me c 2
h ν hν ′
~mpr\[tierea coerent\ ~n urma acestui tip = cos ϕ + m β c cos θ (1b.52)
de interac]ie se modific\ numai direc]ia de propagare c c
a fotonului [i nu au loc ioniz\ri sau excit\ri. Fotonul hν ′
difuzat este în faz\ cu cel incident astfel încât prin sin ϕ = m β c sin θ
c
suprapunerea radia]iei difuzate peste cea incident\
apar efecte de interferen]\. Dac\ împr\[tierea se unde: m este masa de mi[care a electronului.
realizeaz\ pe electroni liberi sau slab lega]i sec]iunea Utilizând rela]iile (1b.52) se pot ob]ine
eficace de interac]ie nu depinde de energia fotonilor urm\toarele corela]ii utile:
inciden]i. Acest tip de interac]ie poart\ numele de
ϕ
împr\[tiere Thompson, sec]iunea eficace de ctgθ = − (1 + α ) tg
interac]ie fiind dat\ de rela]ia: 2
h
σ0 =
8 πe4
= 6,65 ⋅ 10 −25 cm2 (1b.51)
∆λ =
me c
(1 − cos ϕ )
3 m e2 c 4 (1b.53)
hν
= 1 + α (1 − cos ϕ )
Deoarece pentru marea majoritate a hν ′
substan]elor absorbante împr\[tiere se efectueaz\ hν
[i pe electronii lega]i, sec]iunea eficace de unde: α =
împr\[tiere coerent\ depinde de energia fotonilor me c 2
inciden]i, fiind mai important\ pentru energii sub 10
KeV [i tinzând c\tre zero în jurul valorii de 100 KeV.
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 11

10

fãrã ecranare
Al
8 Al

Pb
Compton
6

Φper /Φ
Formare de perechi
4

2
Pb

0
Figura 1b.6 Dispunerea în spa]iu a impulsurilor fotonului 1 10 100
incident, a celui împr\[tiat [i a electronului de recul în 2
hν/mec
cazul efectului Compton

Energia cinetic\ a electronului de recul are Figura 1b.7 Dependen]a sec]iunii totale (`n unit\]i Φ )
expresia: pentru producerea de perechi electron-pozitron pentru
α (1 − cos ϕ )
aluminiu [i plumb [i sec]iunea total\ pentru împr\[tierea
Ee = h ν (1b.54) Compton în aluminiu [i plumb pentru acela[i domeniu de
1 + α (1 − cos ϕ ) energie.

Sec]iunea eficace pentru împr\[tierea Compton

dedus\ de Klein [i Nishina are expresia: Procesul de ionizare are loc cu probabilitate mare
2 atunci când energia fotonului este egal\ cu lucrul de
dσ e4  1 
=   × extrac]ie pe o anumit\ p\tur\. ~n acest caz
dΩ 2me2 c 4 1 + α (1 − cos ϕ )  coeficientul de absorb]ie are un salt: apare o creast\
(1b.55) de absorb]ie. ~n domeniul de energie dep\rtat de
1 + cos 2 ϕ + α 2 (1 − cos ϕ ) 2  creasta de absorb]ie, sec]iunea eficace de absorb]ie
× 
 1 + α (1 − cos ϕ )  ν
este descris\ de o func]ie continu\ de energie h [i
 
num\rul atomic Z al atomilor mediului.
Sec]iunea total\ de împr\[tiere Compton (figura ~n cazul absorb]iei pe p\tura K, sec]iunea
1b.7) se ob]ine prin integrare dup\ unghiul ϕ [i are eficace are expresia:
expresia:
2
8π  e2 
2 π e 4 1 + α  2 (1 + α ) ln (1 + 2 α )  σK =   ×
2
σt =   − + 3  me c 
me2 c 4  α 2  1 + 2 α α  72
(1b.59)
Z  me c 2 
5
ln (1 + 2α ) 1 + 3 α  × 4⋅ 2  
+ −  (1b.56) 137 4  h ν 
2α (1+ 2α ) 2 
2
Sec]iunea diferen]ial\ se poate transcrie în Rela]ia (1b.59) este valabil\ pentru h ν ≤ m e c .
func]ie de energia cinetic\ transferat\ electronului, Pentru energii ale fotonului mult mai mari decât
Ee, care conform rela]iei (1b.55) este func]ie de
ϕ: energia de repaus a electronului sec]iunea eficace
devine:
dσ πe 4  1  2
= 2 4   × 8π  e2 
dE e me c  α hν  σK =   ×
m c2 
(1b.57) 3  e 
 1 + cos 2 ϕ + α 2 (1 − cos ϕ )2  (1b.60)
×  3 Z  me c 2 
1 + α (1 − cos ϕ )
5
  ×
2 137 4  hν 
Interac]ia prin efect fotoelectric este
fenomenul prin care fotonul este absorbit de un Dependen]a de Z 5 este valabil\ pentru valori
electron legat, atomul se ionizeaz\ [i electronul mici ale num\rului atomic, pentru Z mare
preia surplusul de energie Ee: dependen]a de Z este mai lent\. Contribu]ia la
absorb]ia prin efect fotoelectric a p\turilor L [i M
E e = h ν − Le (1b.58) este mult mai mic\ decât cea a p\turii K, ceea ce se
σK
unde: Ee este energia fotoelectronului; Le este vede din raportul sec]iunilor eficace: = 4,9
σL
lucrul mecanic de extrac]ie.
12 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

σK
pentru plumb iar pentru tantal este = 5,4 . Se
σL 16

poate utiliza cu o aproxima]ie destul de bun\ rela]ia:

12 ∞ (Al)
5
σ foto = σK

ΦEp(hν-2mec )/Φ
(1b.61) ∞ (Pb)

2
4 2
8 1000mec (Pb)
2
Sec]iunea eficace diferen]ial\ a efectului 50mec (Pb)

fotoelectric este dat\ de rela]ia:

4 2
2 10mec (toate elementele)
6mec (toate elementele)
dσ sin 2 θ
=K (1b.62)
dΩ (1 − β cos θ ) 4 0
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
2
Ep/mec
unde: θ este unghiul sub care este emis electronul
fa]\ de direc]ia fotonului incident.
Formarea de perechi electron-pozitron are loc
pentru energii ale fotonilor care dep\[esc energia de Figura 1b.8 Dependen]a sec]iunii diferen]iale pentru

prag: 2 me c 2 =1.022 MeV. Generarea de perechi are
loc în câmpul coulombian al unui nucleu care preia
un impuls de recul neglijabil în calcule, energia
fotonului incident repartizându-se dup\ rela]ia:
h ν = 2 me c 2 + E e + + E e −
producerea unui pozitron cu energia + în func]ie de E
energia acestuia, pentru diferite valori ale energiei
fotonilor inciden]i. Energia este exprimat\ în unit\]i 2mec2.
Curbele pentru 6 mec2 [i 10 mec2 sunt corecte pentru orice
element. Cele pentru 50 mec2 [i 1000 mec2 sunt pentru
plumb.
(1b.63)

unde: E e + [i E e − sunt energiile pozitronului [i

µ = σt n (1b.66)
respectiv ale electronului.
Sec]iunea eficace diferen]ial\ de formare a unui unde: n este num\rul de atomi din unitatea de volum.
pozitron cu energia total\ cuprins\ între In SI, coeficientul liniar de atenuare se exprim\
E + [i E + + dE + [i a unui electron cu energia E de `n m-1.
e
c\tre un foton cu energia hν este reprezentat\ `n Coeficientul liniar de atenuare are expresia:
figura 1b.8.
ρ
Aceast\ figur\ prezint\ dependen]a sec]iunii µ = σf NA (1b.67)
A
totale pentru producerea de perechi în unit\]i Φ
pentru aluminiu [i plumb [i sec]iunea total\ pentru ~n rela]ia (1b.67) se observ\ c\ raportul dintre
împr\[tierea Compton în aluminiu [i plumb pentru coeficientul linear de atenuare [i densitatea
acela[i domeniu de energie. materialului nu depinde de aceasta din urm\. Acest
raport define[te coeficientul masic de atenuare a
Atenuarea fasciculelor de fotoni X [i gama c\rui valoare este practic independent\ de
densitatea materialului absorbant.
Suma celor patru sec]iuni eficace de interac]ie Pentru un element având num\rul de mas\ A,
corespunz\toare mecanismelor de interac]ie expresia coeficientului masic de atenuare este:
enumerate determin\ sec]iunea eficace total\ de NA
interac]ie a fotonilor: µm = σ t (1b.68)
A
σ f = σ i + σe + σc + σ p (1b.64)
Pentru un corp cu densitatea medie compus
ρ
Deoarece sec]iunea eficace de interac]ie prin din n elemente diferite, fiecare element având
efect Compton poate fi descompus\ în doi termeni, coeficientul de atenuare masic µmi concentra]ia
unul, σ c ,imp , descriind împr\[tierea inelastic\ a masic\ ci [i masa atomic\ Ai, coeficientul liniar de
fotonilor iar cel\lalt, σ c ,abs , absorb]ia acestora, în atenuare µ are expresia:
final sec]iunea de interac]ie total\ a fotonilor va n
ap\rea ca suma a doi termeni: µ=ρ ∑c µ
i =1
i mi (1b.69)
σ f = σ abs + σ imp (1b.65)
In SI, coeficientul masic de atenuare se exprim\
unde: σ abs = σe + σ c ,abs ; σ imp = σc ,imp + σ i . `n m2 kg-1.
Caracterizarea macroscopic\ a procesului de Din cele prezentate mai sus rezult\ c\ radia]iile
interac]ie al radia]iilor X [i gama cu materia este X [i gama interac]ioneaz\ prin acte unice în urma
realizat\ prin intermediul coeficientul linear de c\rora fotonul incident dispare din fascicul. ~n felul
atenuare µ definit prin rela]ia: acesta, pentru un fascicol îngust [i bine colimat de
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 13

radia]ii X sau gama monoenergetice ce cade normal
pe suprafa]a unui corp absorbant num\rul fotonilor
transmi[i va depinde de grosimea x [i coeficientul
linear de atenuare al absorbantului dup\ o lege de
tipul legii Lambert:
I = I 0e − µx
(1b.70)
Un fascicul de raze X sau gama este considerat
îngust dac\ dimensiunile unei sec]iuni transversale
sunt mici în raport cu grosimea absorbantului. ~n
cazul fasciculelor largi, rela]ia (1b.70) devine:
I = I 0e − µx (1 + aµx ) (1b.71)
Pe de alt\ parte, datorit\ modului complex `n
care coeficien]ii masici de atenuare depind de
energia fotonilor, numerele de ordine efective pot fi
definite numai pentru acele domenii de energie ale
fotonilor pentru care numai un singur mecanism de
interac]ie este dominant.
In felul acesta, pentru energii ale cuantelor X sau
gama mici (< 100 keV) [i numere de ordine mari,
adic\ pentru domeniul `n care interac]ia prin efect
fotoelectric este dominant\, num\rul de ordine
efectiv Zef al unei substan]e compuse din i elemente
diferite are expresia:
∑p Z i i
4

Termenul suplimentar ce apare în rela]ia (1b.71) Z ef = 3 i

(1b.73)
descrie, în mod empiric, efectul de built-up, efect
datorat suprapunerii peste fasciculul de fotoni
∑p Z
i
i i

atenuat a fotonilor difuza]i elastic sau inelastic, la

trecerea lor prin material.
Produsul dintre sec]iunea eficace de absorb]ie
σ abs = σe + σ c ,abs defint\ prin rela]ia (1b.65) [i
num\rul de atomi din unitatea de volum n define[te
coeficientul liniar de absorb]ie
µabs conform ecua]iei:
unde: pi este concentra]ia masic\ a elementului i de
num\r de ordine Zi.
In cazul energiilor intermediare (100 KeV < Egama
< 1 MeV) unde dominant este efectul Compton,
rela]ia (1b.73) devine:

µabs = σ abs n
Z ef = ∑p Z
i
i i (1b.74)
(1b.72)
La rândul s\u, coeficientul liniar de absorb]ie iar `n cazul dominan]ei producerii de perechi (Egama
poate fi exprimat printr-un produs dintre densitatea ρ >>1,022 MeV) num\rul de ordine efectiv are
absorbantului [i coeficientul masic de absorb]ie expresia:
µmabs . Acesta din urm\ joac\ un rol extrem de
important `n dozimetria radia]iilor X [i gama doarece
∑p Z i i
2

Z ef = i
(1b.75)
permite calculul cantit\]ii de energie absorbite de
corpul iradiat, iar aceast\ cantitate de energie ∑p Z
i
i i

raportat\ la unitatea de mas\ a corpului iradiat

define[te m\rimea dozimetric\ fundamental\: doza
absorbit\ (Capitolul 2: Dozimetrie [i radioprotec]ie:
breviar).
Coeficien]ii liniari de absorb]ie ca [i coeficien]ii
masici de absorb]ie, `n SI, sunt exprima]i `n acelea[i
unit\]i ca [i coeficien]ii de atenuare: m-1 [i respectiv
m2kg-1. Ca valoare numeric\, coeficien]ii de
absorb]ie (liniari [i masici) sunt mai mici decât
coeficien]ii de atenuare corespunz\tori.
Num\rul de ordine efectiv
In foarte multe situa]ii, obiectele str\b\tute de
radia]iile X sau gama sunt compuse din mai multe
elemente diferite. In acela[i timp, pentru a compara
din punct de vedere al interac]iei radia]iilor X sau
gama corpuri având compozi]ii chimice diferite este
necesar\ caracterizarea acestora printr-un singur
parametru, u[or de definit [i de calculat.
Datorit\ faptului c\ radia]iile X [i gama
interac]ioneaz\ cu materia, a[a cum s-a ar\tat, prin
mai multe efecte diferite, fiecare dintre aceste având
o dependen]\ proprie atât de num\rul de ordine al
elementului cât [i de energia fotonilor X sau gama,
cel mai comod este a caracteriza aceste corpuri
printr-un num\r de ordine efectiv, astfel `ncât
valoarea numeric\ a coefcientului masic de
atenuare s\ poat\ fi u[or calculat\.
De[i rela]iile (1b.73 - 1b.75) sunt corecte `n limita
a 5 - 10 %, semnifica]ia lor este foarte important\ `n
calculele dozimetrice ori de câte ori se pune
problema echivalen]ei unor materiale diferite.
Energia de ionizare
Cantitatea de energie ce trebuie transmis\ unui
atom neutru pentru a-l transforma `ntr-o pereche
format\ dintr-un electron [i un ion pozitiv reprezint\
energia de ionizare. Energia de ionizare I
(exprimat\ `n eV) depinde `ntr-un mod destul de
complex de num\rul atomic Z al elementului
considerat, dar cu o bun\ aproxima]ie poate fi
folosit\ rela]ia:
I = 16 Z 0,9 (1b.76)
Interac]ia neutronilor cu
substan]a
Neutronii sunt particule elementare, instabile `n
stare liber\ având timpul de `njum\t\]ire de 11,7
minute [i dezintegrându-se dup\ reac]ia:
14 Tatiana Angelescu, Octavian G. Duliu, Livia Harangu[, Mircea Oncescu, M\d\lina Pop

1
0n → 11 p + −01 e + ν
(1b.77)
2
Neutronii, nefiind particule înc\rcate sau cuante
de radia]ie electromagnetic\, interac]ioneaz\ numai
cu nucleele atomice printr-o interac]ie tare, specific\ ϕ
for]elor nucleare. Din aceast\ cauz\, toate modurile
de interac]ie ale neutronilor vor fi specifice acestui ψ
tip de interac]iune. Oarecum, în ordinea cresc\toare 1
a energiilor neutronilor implica]i, aceste interac]ii A
sunt ( tabelul 1b.2):
- Impr\[tierea elestic\ (n,n) Figura 1b.8 Distribu]ia impulsurilor neutronului incident
r r r
p1 p pA
- Impr\[tierea inelestic\ (n,n'γ) , al celui împr\[tiat 2 [i al nucleului de recul la
împr\[tierea elastic\ a neutronilor pe nuclee.
- Captura radiativ\ (n,γ)
- Reac]ii nucleare cu producere de particule
înc\rcate (n,α), (n,p), (n,d), etc.
p 22 = p 12 + p A2 + 2 p 1 p A cos ψ
- Reac]ii de fisiune (1b.78)
Neavând sarcin\ [i având raza mai mic\ cu 4 E0 = E +EA
ordine de m\rime decât cea a atomului, neutonul
intreac]ioneaz\ cu nucleele cu o probabilitate de unde: p 1 = mv 0 ; p 2 = mv ; p A = M AV ; v1 este
circa 108 ori mai mic\ decât probabilitatea de viteza neutronului împr\[tiat; V este viteza nucleului
interac]ie a particulelor înc\rcate cu atomii. Din de recul; E0, E [i EA sunt energiile neutronului
aceast\ cauz\ neutronii au un parcurs mare prin incident, neutronului impr\[tiat [i respectiv nucleului
substan]\, fiind considera]i particule extrem de de recul.
penetrante.
~n acela[i timp:
Deoarece prin împr\[tierea elestic\ [i inelestic\
a neutronilor apar nuclee de recul care nu sunt p 12 = 2mE 0
altceva decât particule înc\cate având mas\ mare
p 22 = 2mE (1b.79)
( ≈ 1 u.a.m. ) [i sarcin\ diferit\ de zero, este evident
c\ cedarea de energie de c\tre neutroni mediului p A2 = 2ME A
str\b\tut se va realiza numai prin intermediul Rezolvând sistemul de ecua]ii (1b.78) rezult\:
acestora. acesta neajungând îns\ într-o stare
excitat\ [i deci energia cinetic\ a neutronului incident E A = E 0 cos 2 ψ
distribuindu-se între neutronul împr\[tiat [i nucleul 2
de recul.  2  (1b.80)
M 
Acest mecanism de interac]ie este dominant E = E 0 cos θ +  2 
 − sin θ
  mn  
pentru nucleele u[oare ca [i pentru domeniul  
energiilor mici ale neutronilor inciden]i. Fiind o
împr\[tiere elestic\, este evident c\ energia Din rela]iile (1b.80) rezult\ imediat c\ energia
neutronilor împr\[tia]i va depinde de unghiul de neutronilor împr\[tia]i este totdeauna mai mic\
împr\[tiere al acestora [i deci [i spectrul energetic decât cea a neutronului incident dar în acela[I timp
al neutronilor va fi continuu. In urma ciocnirilor este cu atât mai mare cu cât masa nucleului ]int\
elestice, neutronii pierd o cantitate de energie egal\ este mai mic\. In situa]ia în care neutronul sufer\
cu cea c\p\tat\ de nucleele ]int\. Astfel, prin ciocniri multiple, acesta cedeaz\ în mod treptat
ciocniri multiple, neutronii cedeaz\ energie pân\ energie pân\ când energia sa devine egal\ cu
când energia lor medie devine egal\ cu energia de energia de agita]ie termic\ a atomilor mediului cu
agita]ie termic\ a atomilor mediului str\b\tut, proces care acesta interac]ioneaz\. Acest proces este cel
cunoscut sub numele de termalizare. mai bine caracterizat de parametrul de încetinire ξ:

E0
~mpr\[tierea elastic\ a neutronilor ξ = ln (1b.81)
E
~n cadrul acestui mecanism de interac]ie, ~n tabelul 1b.3 sunt reproduse valorile
neutronul se ciocne[te elastic cu nucleul ]int\, parametrului de încetinire pentru câteva din cele
Notând cu m masa [i cu v0 viteza neutronului mai importante nuclee sau medii de interac]ie.
incident [i cu M masa nucleului ]int\, acesta fiind
pentru simplificare presupus a se afl\ în repaos Parametrul de încetinire permite calculul
(presupunere justificat\ deoarece la temperatura num\rului mediu n de ciocnuiri elastice necesare
camerei energia medie de agita]ie termic\ a pentru ca un neutron s\ î[i reduc\ energia de la
atomului ]int\ este de 0.025 eV), atunci, conform valoarea E0 la valoarea E:
figurii 1b.8, legile de conservare ale impulsului [i
1 E0
energie conduc la urm\toarele rela]ii: n= ln (1b.82)
ξ E
144 probleme rezolvate de dozimetrie [i radioprotec]ie 15

Tabel 1b.2 Clasificarea neutronilor dup\ energia lor Tabel 1b.4 Valorile numerice ale distan]ei medii r pân\
Denumire Denumire la termalizare [i ale distan]ei rmax pân\ la care raportul
Domeniul Domeniul între neutronii epitermici [i termici devine 0,001 pentru
procese de energetic procese de energetic câteva materiale uzual folosite la termalizarea neutronilor.
interac]ie interac]ie
reci rapizi Moderator Sursa Ra-Be1 Fisiune2 Sursa 124Sb-Be3
captur\, `mpr\[tiere 400 eV - r rmax r rmax r rmax
< 0,002 eV
`mpr\[tiere elastic\ [i -1 MeV H2O 15 32 14 30 12 26
elastic\ inelastic\
parafin\ 21 45 20 40 17 35
termici energie mare
captur\, 0,002 eV – grafit 44 80 42 70 36 60
reac]ii (n,p) En > 1 MeV
`mpr\[tiere -0,4 eV 1
Emax = 12 MeV 2
Emax = 2 MeV 3
Emax = 20 keV
elastic\ (n,α) (n,d)
energie
intermediari iar distan]a medie r pân\ la termalizare este:
foarte mare
captur\, 0,4 eV - 400
spala]ie- En > 50 MeV
`mpr\[tiere eV
elastic\
producere de r = R2 (1b.86)
particule
~n tabelul 1b.4 sunt reproduse valorile numerice
ale distan]ei medii r pân\ la termalizarea neutronilor
emi[i de diferite surse, ca[i ale distan]ei rmax pîn\
cel mai mic num\r de ciocniri fiind în cazul în care
la care raportul între neutronii epitermici [i termici
mediul str\b\tut de neutroni este bogat `n hidrogen.
este 0,001.

~ncetinirea neutronilor
~mpr\[tierea inelestic\ a neutronilor
Datorit\ valorilor mari ale factorului de calitate
Modul acesta de interac]ie este specific
pentru reac]iile cu neutroni rapizi, echivalentul de
neutronilor cu energii mari, de ordinul MeV. ~n
doz\ este mult mai mare pentru neutronii rapizi
cadrul acestei interac]ii, nucleul ]int\ trece într-o
decît pentru cei termici. Deci protec]ia contra
stare excitat\, dezexcitarea f\cându-se prin emisia
neutronilor cere în primul rând termizarea acestora.
unor radia]ii gama. ~n majoritatea cazurilor, emisia
O dat\ termiza]i, neutronii pot fi absorbi]i de nuclee
radia]iei gama este prompt\, în pu]ine cazuri
cu sec]iune mare de absorb]ie în reac]ii care produc
înregistrându-se tranzi]ii pe o stare izomer\.
particule înc\rcate greu sau fotoni. Neutronul sufer\
împr\[tieri elastice sau absorb]ii. Drumul s\u liber Evident c\ nucleul ]int\ va trece într-o stare
mediu între dou\ interac]ii este descris de rela]iile: excitat\ numai dac\ energia neutronilor inciden]i este
mai mare decât energia st\rilor excitate considerate.
1 A Pentru fiecare nivel excitat al unui nucleu, se poate
λs = = (1b.83)
σs n σs NA ρ defini o sec]iune eficace de excitare, sec]iunea total\
de excitare pentru nucleul considerat fiind egal\ cu
pentru împ\[tierea elastic\. suma acestor sec]iuni eficace par]iale.
1 A
λa = = (1b.84)
σa n σa NA ρ BIBLIOGRAFIE

pentru absorb]ie.
<1> Review of Particle Properties. Particle Data
In rela]iile (1b.83) [i (1b.84) n este num\rul de
Group. Rev. Mod. Physics 52, No 2, 1980.Phys.
atomi din unitatea de volum, σ s [i σ a reprezint\ Lett.170B, No. 1, 1986
sec]iunile eficace de `mpr\[tiere elastic\ [i respectiv <2> H.A.Bethe, J.Ashkin, Experimental Nuclear
de absorb]ie. Physics vol. I, E. Segre editor, 1959
In aceste condi]ii, drumul liber p\tratic mediu <3> C.F.Williamson, J.P. Boujot, J. Picard Rapport
pân\ la termalizare este dat de rela]ia: CEA -R3042,Centre d’Etudes Nucleaires Saclay,
Tables of Range and Stopping Power, 1966
R 2 = 2nλ2s (1b.85)
<4> R.D.Evans, The Atomic Nucleus, McGraw Hill
New York, 1955
<5> W.Galbraith, W.S.C. Williams. High Energy and
Tabelul 1b.3 Valorile numerice ale parametrului de Nuclear Physics Data Handbook, Lab. Chilton,
încetinire ξ pentru câteva materiale uzuale. 1963.
Materialul Parametrul ξ Materialul Parametrul ξ <6> B.M.Golovin et al. Fluctua]ii `n pierderile de
H 1.000 C 0.158 energie prin ionizare (tabele). Preprint Dubna
H2O 0.948 Ca 0.049 Lab. Probl. Nucl. P1-3190.1967
Li 0.268 Fe 0.035 <7> O.Klein,Y.Nishina Z.Physics 52 (1928): 853-89
B 0.176 Cd 0.017