Transformarea elementelor - Alchimia

 Alchimia - formă de cunoaștere protoștiințifică, dar și o artă ocultă, specifică etapelor

din vechime ale istoriei cunoașterii umane (antichitate și evul Mediu), care avea trei
obiective principale:
 transmutația metalelor în aur și argint
 crearea unui homunculus (om artificial )
 obținerea unei substanțe magice (o licoare sau o pulbere numită piatra filozofală)
care să permită obținerea panaceului (poțiune care să vindece toate bolile).
 Termenul alchimie provine din al-kimiya sau al-khimiya compus din articolul al (arab) și
cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi, a lipi, a împreuna.
 Actualmente, fizicienii sunt implicați în propria lor formă de alchimie - transformând un
element în altul.

 Se realizează ceea ce alchimiștii antici nu au putut – transformând elementele si creând noi

atomi oferind astfel, o nouă abordare asupra modului în care se comportă materia din
univers.
 Aurul a fost sintetizat în acceleratoare de particule încă din 1941, însă toţi izotopii rezultaţi
erau radioactivi.
Transmutation of Mercury by Fast Neutrons
• Sherr, R.(Research Laboratory of Physics, Harvard University, Cambridge, Massachusetts);
• Bainbridge, K. T. (Research Laboratory of Physics, Harvard University, Cambridge,
Massachusetts);
• Anderson, H. H. (Mallinckrodt Laboratory, Department of Chemistry, Harvard University,
Cambridge, Massachusetts)
Phys. Rev. 60, 473 – Published 1 October 1941
The Energy Dependence of 209Bi Fragmentation in Relativistic Nuclear Collisions
• K. Aleklettt , D.J. Morrissey, W. Lovelandtt, P.L. McGaughey, and G.T. Seaborg
• Nuclear Science Division, Lawrence Berkeley Laboratory Berkeley, California
Phys. Rev. C 23, 1044 – Published 1 March 1981
Nuclear Reactions:
209Bi(12C,X)Au, E=4.8,25.2 GeV;
209Bi(20Ne,X)Au, E=8.0 GeV
  Reacţii nucleare
 Reacție nucleară - procesul în care două nuclee atomice sau particule subatomice
interacționează generând una sau mai multe structuri nucleare, particule noi sau
radiaţii gamma
  Caracterizarea reacţiilor nucleare

 Reacţii nucleare - ansamblul proceselor generate de interacţiunea a

două sisteme nucleare sub acţiunea forţelor nucleare

Nucleu rezidual
Proiectil

a  X  b  Y  Q sau X(a , b)Y

Energia de reacţie

Particula emergentă

 Prima reacţie nucleară -Rutherford în 1919

4
2  147 N11 p178 O Canal de intrare
b  Y

a  X  c  Z
d  W
 Canale de reacţie –stări cuantice determinate ale sistemului 
proiectil-ţintă şi nucleu emergent-nucleu rezidual
Canal de ieşire
 Clasificare
(a) natura nucleului ţintă,
 Criterii de clasificare (b) energia nucleului proiectil,
(c) natura nucleului proiectil
•reacţii pe nuclee foarte uşoare A<5
•reacţii pe nuclee uşoare 5≤A≤20
a) Natura nucleului ţintă •reactii pe nuclee medii 20≤A≤100
•reacţii pe nuclee grele 100≤A≤210
•reacţii pe nuclee foarte grele 210≤A≤260
• reacţii nucleare la energii joase - energia particulei
incidente - până la 30 MeV
b) Energia nucleului proiectil • reacţii nucleare la energii înalte – de la 30 MeV până la
câţiva GeV
• reacţii nucleare la energii utraînalte (GeV – TeV)

c) Natura nucleului proiectil
•împrăştierea - elastică
- neelastică
•reacţii nucleare de rearanjare
•reacţii nucleare de captură radiativă
•reacţii nucleare cu emisie de mai multe particule
•reacţii fotonucleare
  Împrăştierea elastică

 Proces de interacţiune între două sisteme nucleare - starea

internă a sistemului rămâne neschimbată; au loc schimbări doar
la nivelul parametrilor cinetici (transfer de impuls şi energie)

a  X  a  X, Q0 sau X(a, a)X

 Tipuri de împrăştieri elastice

 ciocnire normală sau potenţială (shape-elastic scattering) -

împrăştierea elastică a proiectilului are loc la suprafaţa nucleului ţintă
 împrăştiere anormală sau împrăştiere elastică de rezonanţă
(resonance scattering) - formarea unui sistem intermediar de nucleu
compus şi apoi emisia proiectilului cu aceeaşi energie (în sistemul
centrului de masă)

 Ȋmprăştierea elastică totală este o sumă coerentă dintre împrăştierea potenţială şi

împrăştierea de rezonanţă şi se produce la toate energiile de interacţie.
Este observată în special la împrăştierea neutronilor termici (~0.02 eV) sau epitermici (~1 eV) în medii
solide, lichide şi gazoase (difracţie de neutroni-analiză stucturală)
  Împrăştierea neelastică

 Implică transferul de energie cinetică a proiectilului

în energie de excitare a nucleului ţintă, fără ca
identitatea compoziţională a celor două sisteme
nucleare să fie modificată.

a  X  a 'X* Q  0 sau X(a, a ' )X*

Obs.

 împrăştierea neelastică are loc numai dacă energia de interacţiune în SCM

depăşeşte primul nivel de excitare a nucleului ţintă, (~o.1÷2MeV) şi este dependentă
de energia şi natura nucleului ţintă

 are importanţă în studiul nivelelor de excitare a nucleelor şi evidenţierea emisiilor

de radiaţii .
  Reacţii nucleare de rearanjare
 Natura nucleelor emergente este diferită de natura nucleelor incidente

aX bY Q  0  reacţii nucleare de rearanjare sub influenţa

 Reacţii nucleare de rearanjare neutronilor
 reacţii nucleare de rearanjare sub influenţa
particulelor sau nucleelor încărcate
 Reacţii de rearanjare sub acţiunea neutronilor- grupa cea mai largă de procese nucleare
datorită lipsei barierei de potenţial (nucleul intermediar format este puternic excitat conducând la o formă
de rearanjare dependentă de natura particulei emergente emise)
(a) Reacţii de tip (n, p) – au loc cu neutroni rapizi (0.5-10 MeV)
1
0 n  AZ X11 p ZA1Y
 Reacţiile de tip (n, p) au loc cu nuclee grele, cu excepţia a două reacţii
1 / 2  5100ani
1
0 n 147 N 11 p 146 C
14
6 C T  147 N   
1 / 2 87.1 zile
n  17 Cl11 p  16 S T  17 Cl   
1 35 35 35 35
0 S 16

 Reacţiile de tip (n, p) conduc la formarea unor radioizotopi activi β- -exces de neutroni
(b) Reacţii de tip (n, ) 01 n  X(A, Z)  Y(A  3, Z  2) 42 
 Cu nucleele grele – sunt generate numai cu neutroni rapizi (0.5-10 MeV)
(bariera de potential înaltă pentru emisie  ) 1 6
0 n  3 Li  31 H  42 
 Cu nucleele uşoare - sunt generate cu neutroni rapizi şi termici 1
0 n 105 B 73 Li  42 
  Reacţii de rearanjare sub acţiunea particulelor/nucleelor încărcate
z  Z  e2 cu R  R 0 A 3 / 2
 Bariera de potenţial coulombian B
R
R0=1.5 10-15m.

z  Z  e2
B  0.96
A3/ 2

 De exemplu, bariera coulombiană pentru interacţiunea protonului (Z=1) cu nucleul de

oxigen (Z=8) este de ~3MeV, iar cu nucleul 238U (Z=92) de circa 14.3 MeV
Tipuri de reacţii:
a) - reacţii generate de protoni
b) - reacţii generate de deuteroni
c) - reacţii generate de particulele 
d) - reacţii generate de ioni grei.
a) Reacţii generate de protoni
1
1 p  X(A, Z)  Y(A, Z  1)11 n
 două tipuri (p, n) şi (p, ) 1
1 p  X(A, Z)  Y(A  3, Z  1) 42 
 Reacţii de tip (p,n) - shimbare dintre un proton şi un neutron
o Reacţia este determinată de două caracteristici principale ale nucleului rezultat:
• un surplus de masă (masa neutronului este mai mare decât masa protonului)
• un surplus de protoni faţă de nucleul de echilibru - nucleul rezultat prezintă
radioactivitate β+ sau captură de electroni (captură K)
1
1 p188 O189 F 01 n
1 / 2 109.77 min
18
9 F T  188 O    (E max  0.65 MeV )
o Neutronul expulzat are energie bine stabilită
1
1 p 73 Li74 Be 01 n Q  1.67 MeV
o Energia reacţiei negativă – reacţie cu prag (energia cinetică minimă a protonilor)

7Be - γ radioactiv,
T1/2=53.44 zile,
energie cinetică mică a neutronilor emişi (29.4 keV).
  Reacţii de tip (p, ) - procese exoterme

 Cu nucleele uşoare - energii mici (100-500 KeV), datorită barierei coulombiene

scăzute şi a efectului tunel

Q=17.2 MeV

particulele  rezultate sunt monoenergetice

 Cu nucleele grele - energii mari ale protonului (~25MeV) - valorilor mari ale
barierei de potenţial coulombian de emisie

 Cinci grupe energetice:

0 - cu energia maximă de 8.12 MeV
1, 2, 3 - energii mici cu emisie de radiaţie γ
4 - energie mică, însoţită de formarea de perechi electron-pozitron
b) Reacţii generate de deuteroni

 Reacții de interes deosebit teoretic şi practic datorită particularităţii nucleului de deuteriu

 energia de legătură a acestuia este mică (2.2 MeV)
 distanţa dintre proton şi neutron de 4.3 10-13 cm este mare faţă de raza de
acţiune a forţelor nucleare (1.4 10-13 cm) → pragul reacţiilor cu deuteroni este
mai mic decât înălţimea barierei de potenţial ca urmare a efectului de polarizare
a deuteronului de către câmpul coulombian al nucleului ţintă

Fenomenul de polarizare a deuteronului în procesul de

interacţiune, constă în faptul că datorită respingerii electrostatice
dintre protonul din deuteron şi câmpul coulombian al nucleului
ţintă, deuteronul este expus interacţiunii cu “partea neutronică”.
Întrucât distanţa neutron-proton este mai mare decât raza de
acţiune a forţelor nucleare, neutronul este captat de către nucleul
intermediar, în timp ce protonul se află în zona barierei
coulombiene; se formează astfel nucleul final fără ca bariera
coulombiană să fie practic străpunsă
 1d  X( A, Z )  Y( A  1, Z )11p
2

 Tipuri de reacţii: (d, p), (d, n) şi (d, ) 1d 

2
X( A, Z )  Y( A  1, Z  1) 01n
1d  X( A, Z )  Y( A  2, Z  1) 42 
2

 În funcţie de energia cinetică a deuteronului se pot produce diferite reacţii:

 6429 Cu 1p
1

 64
1 d 29 Cu
2 63
  65

30 Zn nc   30 Zn  01n
 61
 28 Ni  2 
4

 Cu nucleele uşoare la energii mici ale deuteronilor (~100 KeV)-reacţii de rearanjare de tip
(d,n)
1 d 1H 2 He  0 n Q  3.28 MeV neutroni de 2,45 MeV
2 2 3 1

1 d 1H 2 He  0 n Q  17.6 MeV neutroni de 14,05 MeV

2 3 4 1

şi (d,p)
1 d 11Na  11 Na 1p
2 23 24 1
1 d 1H 1 H1p Q  4.0 MeV
2 2 3 1
T1 / 2 14.8 ore
11Na    12 Mg
24 24
 
1 d 2 He  2 He 1p
2 3 4 1

1 d15 P15 P 1p

2 31 32 1

 Reactii pentru obţinerea radioizotopilor în T1 / 2 14.3 zile

 
15 P   16 S
32 32
acceleratorii de particule
1 d 12 Mg 11 Na  2 
2 24 22 4

T1 / 2  2.6 ani
11Na   
22
1022
Ne  
c) Reacţii generate de particulele 
 Bariera coulombiană a particulei  este mai mare decât în cazul protonilor sau a
deuteronilor, reacţiile cu particule  se produc la energii mari
 Două tipuri: (,n) şi (,p).
Reacţii de tip (, n)
2  X( A, Z)01n  Y( A  3, Z  2) radioactive +
4

2   5 B0 n 7 N
4 10 1 13

T1/ 2 10 min

7 N   
13
136 C  
2   12 Mg0 n 14 Si
4 24 1 27

T1/ 2 5 sec
14 S   
27
27  
13 Al
 Din reacţiile tip (, n) cu elementele grele se obţin izotopi radioactivi artificiali
 Aplicaţii ale reacţiei ( ,n) - sursele izotopice de neutroni.

 particulele  emise de radioizotopi produc reacţii cu elemente uşoare şi emisie de neutroni

2   4 Be
4 9
 C C n
 13
6
12
6
1
0 Q  5.75 MeV
2  5
4 11
B   N N n
15
5
14
5
1
0 Q  0.28 MeV

 Reacţii de tip ( ,p).

 prima reacţie nucleară descoperită de Rutherford in 1919

4
2  14
7 N17
8 O1
1p

 Schema generală:

2  X( A, Z)  Y( A  3, Z  1)11p
4

Exemplu: 2  13 Al
4 27
  P
31
15 14 Si1p
30 1
Q  2.26 MeV
 d) Reacţii generate de ioni grei
 Reacţiile cu ioni grei (A>4) - posibilitatea studierii unui mare număr de nuclee aflate în
condiţii extreme ale stărilor nucleare:
● obţinerea unor stări izomere de mare densitate (nuclee superdense)
● formarea unor stări cvasiatomice cu Z mare
● sinteza de nuclee supragrele
● sinteza unor nuclee neutrono excedentare
● studiul unor noi mecanisme de dezintegrare, etc.

7 N 13 Al
14 27
  41
20 Ca  18 Ar  2 
37 4

Exemple:
7 N 95 Am  102 Jl  401 n
14 243 254

10 Ne  94 Pu  104 Ku  401 n
22 242 260
 Sintetizare elemente supragrele
● 1995-1996 au fost sintetizate elemente cu Z=110, 111, 112
64
28 Ni  208
82 Pb 
?
110 ?  ?01 n
● 1999-2002 au fost descoperite elementele cu Z=114,116 , 118
86
36 Kr  208
82 Pb 
?
118 ?  ?01 n

● 2011 a fost sintetizat elementul cu Z=117

 Atomic Density
Z Symbol Element Origin of name
weight (g/cm3)
99 Es Einsteinium Albert Einstein, physicist [252] (8.84)

100 Fm Fermium Enrico Fermi, physicist [257] (9.7)

101 Md Mendelevium Dmitri Mendeleev, chemist and inventor [258] (10.3)

102 No Nobelium Alfred Nobel, chemist, engineer, innovator, and armaments manufacturer [259] (9.9)

103 Lr Lawrencium Ernest O. Lawrence, physicist [266] (15.6)

104 Rf Rutherfordium Ernest Rutherford, chemist and physicist [267] (23.2)

105 Db Dubnium Dubna, Russia [268] (29.3)

106 Sg Seaborgium Glenn T. Seaborg, scientist [269] (35.0)

107 Bh Bohrium Niels Bohr, physicist [270] (37.1)

108 Hs Hassium Hesse, Germany, where the element was first synthesized [277] (40.7)

109 Mt Meitnerium Lise Meitner, physicist [278] (37.4)

110 Ds Darmstadtium Darmstadt, Germany, where the element was first synthesized [281] (34.8)

111 Rg Roentgenium Wilhelm Conrad Röntgen, physicist [282] (28.7)

112 Cn Copernicium Nicolaus Copernicus, astronomer [285] (23.7)

113 Nh Nihonium the Japanese name for Japan, Nihon, where the element was first synthesized [286] (16)

Flerov Laboratory of Nuclear Reactions, part of JINR where the element was
114 Fl Flerovium synthesized; itself named for Georgy Flyorov, physicist
[289] (14)

115 Mc Moscovium Moscow Oblast, Russia, where the element was first synthesized [290] (13.5)

Lawrence Livermore National Laboratory(in Livermore, California) which

116 Lv Livermorium collaborated with JINR on its synthesis
[293] (12.9)

117 Ts Tennessine Tennessee, United States [294] (7.2)

118 Og Oganesson Yuri Oganessian, physicist [294] (5.0)

  Reacţii nucleare de captură radiativă (a,)
 Principalele de tip: (n, ) şi (p, )
 Cu mai mică probabilitate se produc şi reacţii de tipul (,)
2  7 N  9 F 
4 14 18

1 / 2 109.77 min
9F
18
T      188O ( stabil )
 Caracteristică importantă - prezenţa rezonanţelor foarte pronunţate; pentru
valori bine determinate ale energiei proiectilului, secţiunea eficace de captură, 
se exprimă prin formula Breit-Wigner:
2  
( a ,  ) 
4
E  E  2  1  2
4
 - lungimea de undă a particulei proiectil (neutron sau proton)
x (x=n,p,) - lărgimea nivelului energetic definit prin relaţia
h
x 
2   x
 Lărgimea totală a nivelului energetic  este dată de suma dintre largimile parţiale

  a  
 Reacţii de tip (n, ) - se realizează cu neutroni lenţi şi termici

 Rezultă de obicei radioizotopi care se dezintegrează -

T1/ 2 14.96 ore
0 n 11Na  11 Na
1 23 24
      24
12 Mg ( stabil)
T1/ 2 14.26 zile
0 n15 P15 P
1 31 32
      16
32
S (stabil)
T1/ 2 5.27 ani
0 n 27 Co 27 Co
1 59 60
      60
28 Ni ( stabil)
T1 / 2  2.37 min
0 n 47 Ag 47 Ag
1 107 108
      108
48 Cd ( stabil)
T1 / 2  2.695 zile
0 n 79 Au 79 Au
1 197 198
     198
80 Hg ( stabil)

 constituie baza analizei prin activare cu neutroni (NAA)

 În urma reacţiilor (n,) cu atomii de 238U şi 232Th se obţin materiale fisionabile utilizate
drept combustibil nuclear în reactori

  
238
92 U(n,  ) 239
92 U  239
93 Np   94 Pu 
239 235
92 U
23 min 2.3 zile 2.410 4 ani

  
232
90 Th(n,  ) 233
90 Th   233
91 Pa  92 U 
233 229
90Th
23.4 min 27 zile 1.6105 ani
 Există situaţii în care dezintegrarea nucleului compus, are loc prin emitere de
radiaţie +.

Exemplu:
 captura neutonilor lenţi de către nucleele de cadmiu, reacţie de o importanţă deosebită în
controlul reacţiilor în lanţ în reactorii nuclear:

1
0 n  48 Cd
106
 48 Cd
107


6.5 ore
47 Ag
107

sau reacţia:

1
0 n  113
48 Cd  48 Cd
114
( stabil )
 secţiunea eficace de captură pentru
neutroni de c=2500 b

 secţiunea eficace rezonanţă pentru

neutronii de 0.18 eV (neutroni cadmici)
de c= 7800 b
  Reacţii de tip (p, )
 constă în captura unui proton de către nucleul ţintă şi emiterea surplusului de
energie sub forma de radiaţie 
 Nucleul format se situează în tabelul periodic cu o poziţie la dreapta faţă de
elementul ţintă şi poate fi un izotop stabil sau un izotop radioactiv +

1p  3 Li    84 Be (stabil)
1 7

1p  13 Al    28
1 27
14 Si ( stabil)

1p  7 N   158 O
1 14


8 O  7 N ( stabil)
15 15
122.24 s

1p  24 Cr    53
1 52
25 Mn

53
25 Mn   53
24 Cr (stabil)
3.710 6 ani

 Există şi situaţii rare în care nucleu rezidual este radioactiv -

1p  20 Ca    47
1 46
21Sc

21Sc  22Ti ( stabil)
47 47
3.35 zile

 Reacţii utile la etalonarea în energie a acceleratorilor de protoni datorită preciziei cu care se

determină energia de rezonanţă a radiaţiei  emise
 Reacţia Li(p,)Be se emite radiaţii  cu energie foarte înaltă (E=17.2 MeV) utilizată în
studiul reacţiilor fotonucleare
  Reacţii nucleare cu emisie de mai multe particule

 Emisie de mai multe particule - reacţii de s̋ fărâmare a nucleului ̋ (spallation) şi au

loc la energii foarte mari ale proiectilului (de peste 102 MeV)

a  X  b, c, d....  Y
 Lungimea de undă  a proiectilului este mai mică decât raza de acţiune a forţelor
nucleare (energie mare)
 h
  p - impulsul proiectilului în SCM
2 2p
 Între impulsul din sistemul centrului de masă (SCM) şi impulsul din sistemul
laboratorului (SL) există relaţia

1 1
p SCM  p SL  2mE SL
2 2

h 1

 2mE SL
Exemplu
• Un neutron cu o energie de 100 MeV, va avea   0.9  10 13 cm şi deci va interacţiona doar cu
nucleonii individuali ai nucleului (ordinul de mărime al nucleonului este 10-13 cm)
 Procese posibile :

 proiectilul transferă energie unuia sau mai multor nucleoni ai nucleului ţintă, care
pot părăsi nucleul, iar proiectilul poate să treacă prin nucleu
 proiectilul se opreşte în nucleu cedând întreaga energie; nucleul se ”încălzeşte”
instantaneu la valori mari ale temperaturii nucleare - explozie a nucleului
 la energii ultraînalte,(103 MeV) a proiectilului nucleul ţintă să fie sfărâmat în
întregime, producând dezintegrarea lui în toţi nucleonii constituienţi ai sistemului
nuclear

 Reacţia nucleră cu emisie de mai multe particule (spallation) - două etape:

 inducerea de către proiectil a unor ciocniri cvasi-libere între nucleonii nucleului
ţintă care conduc la emisia promptă a câtorva neutroni sau protoni. O fracţiune a
energiei cinetice a proiectilului rămâne sub formă de energie de excitare a
nucleului ţintă.
 dezexcitarea nucleului rezidual prin evaporarea de protoni şi neutroni de energie
joasă sau prin fisiune (determinată de temperatura nucleului rezidual)

0 n 8 O 7 N  30 n1p 1d 33 As 23V  1201 n  911 p

1 13 13 1 1 2 75 52
De exemplu sau
  Reacţii fotonucleare
 Condiţia de realizare este ca energia radiaţiei  să fie mai mare
decât energia de legătură a nucleonilor în nucleu
 Pentru energii ale radiaţiei  sub 20 MeV, reacţia cea mai probabilă
este cea de eliminare a unui neutron din nucleu (,n)
 126 C01 n116C
 dacă nucleul ţintă are numărul de    CE
masă A<100 nucleul rezidual-
11
6 C   115B (stabil)
20.39 min
radioactiv + sau ek
  27
13 Al0 n 13 Al
1 26

   CE
13 Al    
26 26
12 Mg (stabil)
7.1710 5 ani

 109
47 Ag 0 n 47 Ag
1 108
 dacă nucleul ţintă are numărul de

masă A>100, nucleul rezidual-
108
47 Ag   108
46 Pd (stabil)
2.37 min
radioactiv -
 181
73Ta 0 n 73Ta
1 180


180
73 Ta   180
74 W (stabil)
8.15 ore

 La energii intermediare sunt caracterizate de rezonanţe

 Pentru energii ale radiaţiei  peste 20 MeV sunt
probabile reacţii de tip (, p) , (, 2n), (, np) şi
(, ) iar la energii de peste 100 MeV au loc şi
reacţii cu emisie de mai multe particule.

σ(γ, abs) = σ(γ, sn) + σ(γ, p) + σ(γ, 2p) +σ(γ, d) + σ(γ, d p) + σ(γ, α) + .....

 Reacţiile fotonucleare cu emisie de protoni (, p) au loc în special cu nuclee uşoare.

Exemplu: E  160-350 MeV, se generează reacţiile de tipul:

  12
26
Mg 11 p  11
25
Na

11Na 12 Mg ( stabil )
25 25
59.1 sec

  126C 11 p  01n  105B ( stabil )

  29
65
Cu  42   27
61
Co

27 Co  28 Ni ( stabil )
61 61
1.65 ore