1. 1.

Nucleul atomic
Radiații nucleare Modelul planetar al atomului

e-=1,6.10-19C
me=0,0000549u
1u=1,66.10-27kg
mp=1,0079u A
1. Generalități despre nucleul atomic mn=1,0086u Z X
2. Radioactivitatea Z = nr atomic (nr de protoni)
3. Interacțiunea radiațiilor nucleare cu substanța (A-Z) = nr neutroni
A = nr de masă = nr. de nucleoni
Efecte fizice la nivel atomic

Rn=r0A1/3
• Izotopi: 11H, 12H, 13H Rn ≈ 10-14 m ρ ≈ 1017 kg/m3
 Izobari: 1227Mg, 1327Al Rat ≈ 10-10 m
 Izotoni: 614C, 715N, 816O r0=1,2.10-15m
 Izomeri: 3580mBr, 3580Br p,e,n –particule elementare

Aplicație 1.2. Forțe nucleare

• Știind că raza nucleelor este dată de R=r0A1/3 unde ro=1,2.10-15m este raza
unui nucleon și A este numărul de masă al unui nucleu, să se estimeze:
• Forțe de atracție ce apar între nucleoni la distanțe sub 10-15m

a) concentrația nucleonilor din nuclee – se manifestă numai între nucleonii vecini

b) densitatea materiei nucleare – de mare intensitate (MeV, 1eV=1,6 .10-19J)

– sunt forțe de saturație (nu depind de A)

A A 3A 3
C    – acționează pe distanțe foarte scurte (sub 1,2·10-15 m)
V 4R 3
4r0 A 4r03
3
C  1,4  1044 nucleoni / m 3
3 – nu depind de sarcina electrică a nucleonilor (n-p, n-n, p-p)

– intensitatea lor depinde de distanța dintre nucleoni și de

m N Amn orientarea reciprocă a spinilor nucleonilor
   1,4  10 44  1,66  10  27  2,3  1017 kg / m 3
V V
 1.3. Variația potențialului de 1.5. Modele nucleare
interacțiune Modelul în pături
• Nucleonii sunt situați cu cea mai mare probabilitate • Stările energetice ale nucleonilor sunt
în groapa de potențial. determinate de cele patru numere cuantice:
– principal (n)
U1
U
r0
Uc
– orbital (l)
0,6 1,2 d.10-15m – de spin (s)
– magnetic (m)
U2

UN=U1+U2

A=8
Modelul în picătură
• Nucleonii de pe stratul superior al nucleului exercită o tensiune
superficială

• Saturarea forțelor nucleare - nucleonii interacționează numai

cu număr restrâns de vecini apropiați

• Densitatea în nucleu este independentă de dimensiunile

acestuia

• Nucleonii au o energie cinetică ...

• Forțele de legătură dintre nucleoni au o rază mică de acțiune...

• Volumul nucleului este proporțional cu nr. nucleonilor

• Explică faptul că en de legătură pe nucleon la nucleele ușoare

este mai mică decât la cele grele
 Modelul generalizat 2. Radioactivitatea
Antoine Henri Becquerel (1852-1908)
1896 – radioactivitatea naturală

• Admite pe lângă mișcarea orbitală a nucleonilor și o mișcare în Dragomir Hurmuzescu

afara păturilor energetice.

• Se consideră că nucleul își poate pierde simetria sferică prin

deformații, efectuând mișcări de vibrație.

• Păstrează proprietățile modelului în picătură dar admite și

numerele cuantice atribuite nucleonilor. Maria Skłodowska-Curie (1867-1934)
Pierre Curie( 1859-1906)
1898 – au descoperit Po si Ra
Premiu Nobel – 1903 - Fizică , Marie și Pierre Curie
- 1911 - Chimie, M. Curie

Irene și Frederic Joliot Curie au descoperit radioactivitatea artificială

Premiul Nobel, 1935

2. Radioactivitatea 2.1. Surse de radiații nucleare

• Radioactivitatea – proprietatea nucleelor

• Surse naturale:
aflate într-o stare instabilă (excitată), de-a
 Radiația terestră (U,Th, Ac)
emite radiații nucleare (α, β, γ)
 Radiația cosmică (altitudinea)
 corpusculare
Surse artificiale:
 electromagnetice (mo=o) •

 Expunerea medicală
• Stabilizarea nucleului poate avea loc:
 Alte surse
– spontan – radioactivitate naturală
– provocat – radioactivitate artificială
Expunerea de fond - peste 80%
 Familii radioactive 2.2. Emisia radiațiilor nucleare

~
p  n  e   n  p  e  
A ~
Z
A
X A
Y  e 
Z 1

Z X  Z A1Y  e   
238U, 232Th, 235Ac, (35 radionuclizi) 222Rn
237Np (numai pe cale artificiala, prin
bombardarea N cu partic de mare en) (90% din nuclee...)

(Cernobil)

2.2. Emisia radiațiilor nucleare

A ~
• radiația β- Z X  Z A1Y  e   

A
• radiația β+ Z X  Z A1Y  e   

A
• radiațiile α Z X  AZ 42Y  24

• radiațiile γ (α, β, izomeri)

• radiatii n (numai pe cale artificiala)
 2.3. Mărimi caracteristice fasciculelor
de radiații
• 1. Intensitatea de particule ( J ) - radiații corpusculare
– numărul de particule care trec în unitatea de timp, prin
unitatea de suprafață, perpendiculară pe direcția fasciculului
2.4. Mărimi caracteristice surselor
radioactive
• 1. Constanta radioactivă (λ): probabilitatea de dezintergrare
raportata la unitatea de timp
– Legea dezintegrării radioactive (-dN=λNdt):

– u.m: particule/cm2s
N  N 0 e  t
• 2. Intensitatea de radiații (I) – radiații electromagnetice – Numarul de nuclee dezintegrate este: N0-N

– energia care trece în unitatea de timp, prin unitatea de

suprafață perpendiculară pe direcția fasciculului

– u.m: MeV/cm2s, J/m2s

2.4. Mărimi caracteristice surselor 2.4. Mărimi caracteristice surselor

radioactive radioactive
• 3. Timpul de înjumătățire (T1/2):
• 2. Activitatea (Λ):
N0 ln 2 0,693
dN  N0eT1/ 2 T1 / 2  
   N 0 e  t   N 2  
dt T1 / 2 137Cs  30ani

– numărul dezintegrărilor ce au loc în sursa radioactivă în

unitatea de timp
___
– 1Ci=3,7.1010 dez/s =3,7. 1010Bq

__
  0e t
 2.4. Mărimi caracteristice surselor Aplicatie:
radioactive
 Activitatea unei surse radioactive scade de 2,5
ori în decurs de 7 zile. Să se calculeze timpul de
• 4. Flux de radiații:   s  înjumătățire a substanței date.
• s – factorul de schemă: nr. radiațiilor de un anumit fel emise
la o dezintegrare
   0 e  t

• 5. Viteza de numărare (R): R  g s ln 2 0,693

T1/ 2  7   7  5,29 zile
• s – factorul de schemă ln 2,5 0,916
• g – factorul de detectare
Activitatea scade repede daca timpul de injumatatire e mic.

3. Interacțiunea radiațiilor nucleare 3.1. Interacțiunea particulelor cu

cu substanța. Efecte fizice. substanța
3.1. Procese de interacțiune ale particulelor încărcate • dau procese de interacțiune comune:

• ionizarea
– Ionizarea
• excitarea
– Excitarea atomului
• ionizarea liniară specifică – numărul perechilor de ioni formate pe
3.2. Procese de interacțiune ale radiațiilor γ unitatea de lungime a parcursului

– Efectul fotoelectric • 60.000 per/cm - radiații α – puternic absorbite, 5-10cm aer

60 per/cm – radiații β
– Efectul Compton •

• 1 per/cm – radiații γ
– Formarea perechilor electron-pozitron
 pentru radiatii cu energia de 2MeV, in aer
3.3. Procese de interacțiune ale neutronilor
 3.2. Interacțiunea radiațiilor γ cu 3.2.1. Efectul fotoelectric
substanța

• efect fotoelectric
• are loc la interacţiunea fotonului incident cu un electron de pe
• efect fotonuclear una din păturile electronice ale atomului
• fotonul cedează electronului întreaga sa energie şi ca urmare
• efect de formare de perechi electronul este smuls din atom (fotonul dispare)
• efect Compton h  Wext  Wc hν>Wext Wext- en de leg a e- în at

• efect Compton nuclear • probabilitatea efectului fotoeletric cu un anumit electron este

cu atât mai mare cu cât energia fotonului este mai apropiată
de energia de legătură a acelui electron

3.2.2. Efectul Compton 3.2.2. Efectul Compton

• fotonul împrăştiat sub un anumit unghi are o
• are loc la interacţiunea fotonului incident de energie hν'< hν (Δλ>0)
energie hν, cu un electron liber sau slab legat
• electronul de recul va avea energia cinetică:
• fotonul cedează numai o parte din energia sa
cinetică unui electron, pe care îl pune în Ec = hν – hν,
mişcare

h/m0c – lungime de undă Compton

 3.2.3 Formarea perechilor electron-pozitron

h  2m0 c 2  E  E
2m0 c 2  1,02 MeV

e   e   2

• are loc la interacțiunea radiațiilor γ de mare energie (peste 1,02

MeV) cu câmpul nucleului

• fotonul dispare și apar doi electroni (+ și -) Ponderea efectelor interacțiunii fotonilor gamma.

• legea conservării energiei

Toate cele 3 procese de interactiune ale fotonilor sunt insotite de fenomene de ionizare.
• prin anihilarea perechii electron-pozitron – 2 fotoni cu 0,51 MeV

3.3. Procese de interacțiune ale neutronilor Atenuarea

• interacționează numai cu nucleele
• fiind neîncarcați, pot pătrunde în nucleu și la
energii mici:
II o e  x pentru fotoni

ln 2 0,693
d1/ 2  
• a) împrăștierea elastică a n de către nucleu μ μ

• b) captura n de către nucleu: (n,γ) (n,p) (n,α) (n,2n)

1
113
Cd ( n,  )114Cd H ( n,  ) 2 H
10
14
N ( n, p )14C * B( n, ) 7Li
9
Be(n,2n)8Be 24He
apar elemente noi care la nivel celular produc modificări
funcționale importante