STUDY OF ELECTROCHEMICAL BEHAVIOR OF SOME DENTAL ALOYS

Arina Ciocan-Pendefunda, Norina-Consuela Forna, Constanţa Mocanu

Autor corespondent : Constanta Mocanu constanta_mocanu@yahoo.com

Rezumat Scopul studiului este de a investiga comportamentul electrochimic, in trei tipuri de

salivă artificială, al două aliaje dentare : aliajul pe bază de paladiu (Palidor) şi aliajul pe bază
de Ni-Cr (Verasoft). Material şi metodă: Determinarea potenţialului de coroziune şi
înregistrarea curbelor de polarizare liniară şi ciclică au fost realizate cu potenţiostatul
PGP201 (VoltaLab 21) Radelkis Copenhaga). Pentru studiul modificărilor produse pe
suprafaţa electrozilor s-a utilizat un microscop optic complex de tip MC 1 de cercetare (IOR ,
Romania), la care s-a adaptat o cameră digitală de tip LOGITECH CLICKSMART 510, care
a fost conectată la un calculator pentru achiziţia digitală a imaginilor. Pentru studii s-au
utilizat două aliaje metalice, pe bază de Ag-Pd şi Ni-Cr. Materialele utilizate au provenit din
diferite tipuri de restaurări dentare, îndepărtate din cavitatea orală a pacienţilor, după o
perioadă de funcţionare de 5-15 ani. Ca medii de coroziune s-au utilizat trei salive artificiale:
Fusayama, Afnor şi Rondelli. Rezultate Aliajul dentar pe bază de Pd-Ag, prezintă o rezistenţă
la coroziune foarte bună, tratamentul în saliva Afnor nu afectează suprafaţa aliajului. În urma
tratamentului electrochimic în saliva Fusayama-Meyer pe suprafaţa aliajului apar o serie de
pete care reprezintă depuneri de săruri insolubile rezultate în procesul de oxidare, în timp ce,
în saliva Rondelli pe suprafaţa aliajului apar o serie de mici puncte de coroziune.Comportarea
aliajului Verasoft în salivele Afnor şi Rondelli este similară; în ambele soluţii potenţialele de
străpungere sunt foarte apropiate, dar, în saliva Fusayama-Meyer, potenţialul la care are loc
iniţierea punctelor de coroziune este foarte redus, (206 mV), un potenţial care poate fi întâlnit
curent în cavitatea orală. Discuţii Toate metalele şi aliajele metalice, chiar şi cele nobile şi
seminobile, sunt susceptibile de a se coroda, formând cu agenţii din mediul ambiant compuşi
cu proprietăţi diferite de cele ale metalului sau aliajului de bază. ce modifică starea de
suprafaţă a acestora. Concluzii: Restaurările odontale sunt supuse în permanenţă factorilor
din mediul oral (fizico-mecanici, chimici şi biologici) fiind supuse unui proces continuu de
degradare.

1. INTRODUCERE, MOTIVAŢIE
Metodele electrochimice de studiu al comportării metalelor şi aliajelor dentare în
diverse medii permit obţinerea unor informaţii rapide referitoare la: probabilitatea
termodinamică de coroziune a unui metal imersat intr-un fluid, viteza de coroziune
instantanee (viteza de coroziune la simpla imersare a metalului în mediul de coroziune), tipul
de coroziune (generalizată sau localizată) şi intensitatea acesteia, precum şi factorii de
influenţă ai coroziunii.

O altă metodă de caracterizare a proceselor de coroziune este potenţiometria ciclica. În

această metodă se trasează curbele de polarizare,. succesiv pentru valori mai întâi crescătoare
şi apoi descrescătoare ale potenţialului electrodului de lucru, înregistrându-se curentul din
circuit.
Atât potenţialul de coroziune cât şi curentul instantaneu de coroziune caracterizează
coroziunea metalului într-un mediu dat la echilibru, când metalul este imersat în mediul
respectiv. Atunci când metalul este polarizat, pozitiv sau negativ, prin aplicarea unui potenţial
diferit de potenţialul de coroziune (potenţialul de echilibru) în sistem pot avea loc reacţii de
oxidare sau reducere, atât pe suprafaţa metalului cât şi în electrolit.
 Detalii suplimentare asupra proceselor care au loc în sistem se pot obţine din analiza
curbelor de polarizare ciclică. Pentru obţinerea acestora, potenţialul electrodului format cu
aliajul de studiat este crescut cu viteză constantă în sens pozitiv până la o valoare pre-
stabilită, după care este baleiat în sens invers (spre valori negative până la valoarea iniţială
sau până la o altă valoare. Pe toată durata baleierii potenţialului se măsoară curentul care
trece prin soluţie intre electrodul de lucru şi un electrod auxiliar (din platină).

Scopul studiului este de a investiga comportamentul electrochimic, in trei tipuri de

salivă artificială, al două aliaje dentare : aliajul pe bază de paladiu (Palidor) şi aliajul pe bază
de Ni-Cr (Verasoft).
2. MATERIAL SI METODĂ

2.1. MĂSURATORI EXPERIMENTALE

Determinarea potenţialului de coroziune şi înregistrarea curbelor de polarizare liniară
şi ciclică au fost realizate cu potenţiostatul PGP201 (VoltaLab 21) Radelkis Copenhaga)

Pentru măsurători s-a utilizat o celulă din sticlă cu un volum util de 50…150 ml.. Ca
referinţă s-a utilizat un electrod de calolomel saturat prevăzut cu capilară Luggin, iar ca
electrod auxiliar (electrod de măsură) s-a utilizat un electrod din platină.
Pentru studiul modificărilor produse pe suprafaţa electrozilor s-a utilizat un microscop
optic complex de tip MC 1 de cercetare (IOR , Romania), (Fig.1.) care permite observarea în
lumina transmisă, în lumina reflectată, în lumină polarizată, în lumină fluorescentă, în câmp
întunecat şi cu contrast de fază. la care s-a adaptat o cameră digitală de tip LOGITECH
CLICKSMART 510, care a fost conectată la un calculator pentru achiziţia digitală a
imaginilor.

Fig. 1 Microscopul de cercetare MC 1

Prevăzut cu mai multe obiective interchimbabile, în lumina reflectată s-au obţinut

măriri ale imaginii de 133, 266 şi 500 ori, suficiente pentru evidenţierea aspectelor
superficiale urmărite.
 2.2. MATERIALE DENTARE UTILIZATE
Pentru studii s-au utilizat două aliaje metalice, ale căror compoziţii sunt prezentate în
Tabelul I. Materialele utilizate au provenit din diferite tipuri de restaurări dentare, îndepărtate
din cavitatea orală a pacienţilor, după o perioadă de funcţionare de 5-15 ani (fig.2).

a b
Figura 2 Restaurări protetice îndepărtate din cavitatea orală a pacienţilor, utilizate pentru
realizarea probelor

Tabelul I Compoziţia aliajelor dentare utilizate

Densitate
Pr. ALIAJ COMPOZITIE
(g/cm3)
P PALIAG Ag-58,5%, Pd-27,4%, Cu-10,5%, Au-2%, Zn-1,5%,
11,1
Ir-0,1%
C VERASOFT Ni-53,6%, Mn-19,50%, Cr-14,5%Cu-9,5%, Al-
7,7
1,6%,Si-1,5%
Ca medii de coroziune s-au utilizat trei salive artificiale, a căror compoziţie şi pH sunt
prezentate în Tabelul II
Tabelul II.Compoziţia şi pH-ul mediilor de coroziune utilizate

Mediul de Compoziţia pH
coroziune
NaCl–0.7 g/L, KCl–1.2 g/L, Na2HPO4H2O-0.26 g/L,
Saliva Afnor () 6,78
NaHCO3–1.5 g/L, KSCN–0.33 g/L, uree –1.35 g/L)
NaCl - 0,40; KCl - 0,40; NaH2PO4.H2O - 0,69; uree - 1,00;
Saliva Fusayama()- 6,24
Na2S.9H2O - 0,005; CaCl2 - 0,79
KCl-1.470 g/L, NaHCO3-1.250 g/L, KSCN-0.520 g/L,
Saliva Rondelli () 7,52
KH2PO4.H2O-0.190 g/L

2.3. PREGATIREA ELECTROZILOR

Electrozii de lucru utilizaţi în măsurătorile de coroziune electrochimica au fost
confecţionaţi din materiale dentare recuperate din cavitatea orala a unor pacienţi. Electrozii
au fost astfel confecţionaţi încât suprafaţa expusă mediului de coroziune să fie plană, fără
muchii sau colţuri. După încastrarea în răşină epoxidică, suprafaţa cu proba metalică a fost
şlefuită plan pe hârtie abrazivă SiC (carbură de siliciu), de diverse granulaţii, pâna la
obţinerea unei suprafeţe plane lucioase (tip oglindă
 Înainte de măsurători electrozii au fost şlefuiţi din nou pe hârtie abrazivă foarte fină
(grit 1500, 2000 si 2500), au fost degresaţi şi curăţaţi prin ultrasonare în acetona, alcool etilic
si apă distilată.
În cazul studiului de faţă curbele de polarizare ciclică (voltamograme ciclice) au fost
înregistrate pe domeniul de potenţial cuprins între (-1000) mV şi (+1000) mV cu o viteză de
baleiere a potenţialului de 10 mV/s.
S-a pornit de la un potenţial negativ suficient de mare în scopul de a se reduce toate
speciile ionice sau moleculare din soluţie si eventual de pe suprafaţa aliajului, pentru ca sa se
execute procesul electrochimic pe o suprafaţă „curată”. Limita anodică maximă (+ 1000 mV)
s- ales mai mare cu aproximativ 400…500 mV decât potenţialele galvanice care pot apărea în
mod normal în cavitatea orală, aceasta în scopul de a se ”prinde” si eventualele procese care
pot apărea accidental.
Viteza de variaţie a potenţialului electrodului de lucru a fost relativ mare, în scopul
dea se obţine intensităţi de curent suficient de mari pentru a fi acoperite eventualele fluctuaţii
accidentale din sistem, dar suficient de mică pentru a sesiza toate procesele care au loc în
soluţie sau pe suprafaţa electrodului.

3. REZULTATE
3.1. Comportarea aliajului Paliag în salivă artificială.
Curbele de polarizare potenţiodinamică ciclică obţinute pentru Paliag în salivele artificiale cu
care s-a lucrat sunt prezentate în Fig. 3.

Fig. 3. - Voltamogramele ciclice pentru aliajul Paliag în salive artificiale

Din diagramă se poate constata că aliajul dentar Paliag prezintă o rezistenţă la
coroziune foarte bună, maximul de curent înregistrat pe ramura anodică a curbei de polarizare
în saliva Fusayama-Meyer nu indică o coroziune a aliajului ci este datorat oxidării unei specii
din soluţie sub acţiunea catalitică a paladiului din aliaj. Picul de pe ramura catodică (curba de
întoarcere) indică procesul de reducere a speciei oxidate în procesul anodic. Probabil că
specia care suferă acest proces de oxidare/reducere este sulfura de sodiu. După cum se poate
constata din Figura 4. aceste procese din soluţie nu afectează esenţial suprafaţa aliajului.
 a b

c d

e f
Fig. 4 – Aspectul suprafeţei aliajului Paliag (x500)– iniţial, (b) – în saliva Afnor, (c) - după tratament în
saliva Fusayama-Meyer, (d) idem după ştergere(e) – dupa tratament în saliva Rondelli, (f) – idem, după
ştergere pe hârtie de filtru.

Astfel, se pot reliefa următoarele:

 tratamentul în saliva Afnor nu afectează suprafaţa aliajului, nici sub aspectul
coroziunii şi nici prin depunerea unor produse de oxidare din soluţie (Fig.4(b));
 în urma tratamentului electrochimic în saliva Fusayama-Meyer pe suprafaţa
aliajului apar o serie de pete care reprezintă depuneri de săruri insolubile rezultate în procesul
de oxidare (Fig. 4 (c)) şi care se îndepărtează foarte uşor, prin simpla ştergere pe hârtie de
filtru (Fig. 4 (d)). Astfel de pete s-au semnalat şi în cazul unor restaurări şi aparate gnato-
protetice din Paliag, în cavitatea bucală.
 în urma tratamentului electrochimic în saliva Rondelli pe suprafaţa aliajului
apar oserie de mici puncte de coroziune care nu se mai îndepărtează prin ştergerea pe hârtie
de filtru (Fig. 4 (e) şi (f). Având în vedere însă că densitatea de curent înregistrată în această
salivă este foarte mică (Fig. 3), se pare că aici nu este vorba de coroziune electrochimică ci
mai degrabă se poate admite o coroziune chimică, prin interacţiunea argintului şi cuprului din
aliaj cu Sulfocianura de amoniu respectiv cu bicarbonatul de sodiu în mediu slab alcalin.

3.2. Comportarea aliajului VERASOFT în salivă artificială.

Aliajul Verasoft face parte din categoria aliajelor pe bază de metale inferioare având
un conţinut apreciabil de nichel, mangan şi crom dar conţine si aproximativ 10% cupru.
Nichelul şi cuprul sunt recunoscute ca metale care în aliaje care pot induce coroziunea în
puncte. Acest lucru se poate observa şi din curbele de polarizare ciclică prezentate în Fig. 5.

Fig. 5. Curbele de polarizare ciclică pentru aliajul dentar VERASOFT în salive artificiale

Valorile parametrilor procesului de coroziune în puncte sunt prezentate în Tabelul III.

Tabelul III - Parametri coroziunii în puncte pentru VERASOFT în salive artificiale

SALIVA Estr (mV) ERP (mV) E (mV) Observaţii

Puncte de coroziune
AFNOR 470 -4 474 medii, distincte
Pncte de coroziune relativ
FUSAYAMA_MEYER 206 -76 282 mici
Puncte de coroziune
RONDELLI 485 -70 555 adănci şi depuneri de
saruri

Analiza curbelor de polarizare din Fig. 5. şi a datelor din Tabelul III permite
următoarele constatări:
 Comportarea aliajului Verasoft în salivele Afnor şi Rondelli este similară; în
ambele soluţii potenţialele de străpungere sunt foarte apropiate. Iniţierea punctelor de
coroziune în ambele salive are loc la potenţiale mai mici (470 respectiv 485 mV) aceasta
marcând o vulnerabilitate mai mare a Verasoft-ului la coroziunea în puncte. În ambele soluţii
suprafaţa buclei histerezis este mare, aceasta marcând o re-pasivare anevoioasă (lentă) a
punctelor de coroziune formate în intervalul de potenţial 500 – 1000 mV.
  Şi aici comportarea aliajului Verasoft este cu totul diferită în saliva Fusayama-
Meyer decât în cazul celorlalte două salive; potenţialul la care are loc iniţierea punctelor de
coroziune fiind aproape la jumătate (206 mV), un potenţial care de asemenea poate fi întâlnit
curent în cavitatea orală. Mai mult decât atât, după iniţierea punctelor de coroziune acestea
cresc proporţional cu potenţialul electrodului (porţiunea liniară a ramurii anodice în intervalul
200 mV … 1000 mV), dar viteza de creştere este mai mică decât în cazul celorlalte două
salive. Suprafaţa buclei histerezis este mică şi probabil că numărul şi dimensiunile punctelor
de coroziune sunt de asemenea mici,
 în toate trei soluţiile potenţialul de re-pasivare este negativ cuprins între -4 şi
-76 mV(ESC); la potenţiale mai mici de aceste valori apariţia punctelor de coroziune nu mai
are loc;
Formarea punctelor de coroziune pe suprafaţa aliajelor tratate electrochimic este
confirmată şi de microfotografiile suprafeţei aliajului dupa tratament în saliva AFNOR (Fig.
6.)

Fig. 6 – Suprafaţa aliajului VERASOFT înainte şi după tatamentul electrochimic în saliva AFNOR (x500)

Se pot remarca puncte de coroziune mari, bine dezvoltate dar şi un număr foarte mare
de puncte de coroziune în fază incipientă (fază de nucleaţie) care în timp pot creşte si se poate
ajunge la o coroziune uniformă , pe întraga suprafaţă a aliajului.
 Fig.7 – Microfotografiile suprafeţei probei de VERASOFT după tratamentul electrochimic în salivă
FUSAYAMA-MEYER (x500)

După cum indică figura 7, saliva Fusayama-Meyer este mult mai puţin agresivă pentru
aliajul VERASOFT decât celelalte două soluţii. în cazul acesta numărul punctelor de
coroziune este mic iar creşterea acestora încă nu a avut loc în condiţiile tratamentului
electrochimic aplicat.
 Fig. 8 - Aspectul suprafeţei probei de VERASOFT după aplicarea tratamentului electrochimic în saliva
RONDELLI (x500)
În figura 8 se poate observa apariţia pe suprafaţa aliajului a unor puncte de coroziune
bine dezvoltate. în plus aceste puncte sunt acoperite cu depuneri saline, rezultate probabil în
procesul de coroziune. Îndepărtarea acestor săruri se poate face foarte uşor, prin simpla
stergere a probe pe o hârtie de filtru. Aspectul suprafeţei după stergerea pe hârtie de filtru este
prezentat în Fig.9.

Fig. 9 - Puncte de coroziune pe suprafaţa aliajului VERASOFT după tratamentul electrochimic în saliva
Rondelli si ştergerea pe hârtie de filtru

Se observă că prin simpla ştergere pe hârtie de filtru depunerile de săruri s-au

îndepărtat iar punctele de coroziune apar vizibile şi profunde. Saliva Rondelli pare a fi un
agent agresiv mult mai puternic decât saliva Fusayama-Meyer.

DISCUŢII
Materialele utilizate în restaurările dentare pot fi influenţate de mediului bucal prin
alteraţii ce pot duce la modificări de suprafaţă şi deformări macroscopice ireversibile
(coroziune).
În cazul unor erori minime survenite în timpul etapelor tratamentului cu astfel de
materiale, restaurările rezultate vor prezenta deficienţe majore imediat sau după un timp scurt
de funcţionare în cavitatea orală.
În urma fenomenului de coroziune electrolitică la care sunt supuse aliajele metalice în
mediul oral, rezultă ioni metalici care pot determina colorări şi reacţii toxice locale şi
generale, alergii, evidenţiate în special la ionii de crom şi nichel.
Aliajele seminobile zise şi de înlocuire, au la bază Ag şi Pd, metale care dau soluţii
solide omogene, unde paladiul (în procent de peste 20%). protejează aliajul contra agenţilor
corozivi, metalul nobil din aliaj protejează Ag din aliaj contra agenţilor de sulfurare din
mediul oral, iar argintul din aliaj formează textura, scade punctul de fuziune şi creşte
fluiditatea aliajului.
Rezistenţa la coroziune a aliajului în mediu bucal este bună dar inferioară aliajelor din
aur iar prelucrarea necorespunzătoare predispune la modificarea calităţii aliajului şi la
coroziune în mediu bucal.
Aliajele nenobile sau inoxidabile au la bază metale comune sau metale şi nemetale
(Fe, Cr, C, Co, Ni, Mo, Cu, Zn).
În ciuda progreselor remarcabile, practica stomatologică se confruntă în continuare cu
probleme legate de sensibilitatea la contaminare, porozitate, contracţie de priză, lipsă de
adeziune, care apar în cazul utilizării incorecte a acestor materiale, cu consecinţele nefaste în
timp atât asupra restaurărilor cât şi asupra ţesuturilor parodontale .
În mediul oral materialele dentare sunt supuse unui proces continuu de degradare prin
atacuri fizico-chimice dar şi datorită presiunilor mecanice exercitate asupra lor.
Solicitările pot fi mecanice, sau bacteriene intermitente sau cu acţiune permanentă.
Ambele fenomene contribuie la fenomenul de îmbătrînire a materialului.
Toate materialele dentare (în special cele monocomponente), au o anumită solubilitate
în salivă.
Aliajele metalice, prin structura lor, aspectul de suprafaţă, proprietăţile chimice
(rezistenţa la coroziune) pot avea influenţe patogene asupra ţesuturilor gingivale de
vecinătate acţionând prin mecanisme variate ( Bratu).
Prin solubilitatea scăzută şi rezistenţa crescută la coroziune, aliajele Co-Cr au
caracteristici de aliaje nobile.
Modificările rezultate în urma proceselor tehnologice în structura sau aspectul de
suprafaţă a materialelor influenţează în mod negativ rezistenţa mecanică a restauraţiilor.
Fluidul bucal constituie, un excelent electrolit capabil să efectueze schimbul ionic la
nivelul suprafeţelor metalice şi să genereze microcurenţi galvanici favorizând procesul de
coroziune electrochimică.
Referitor la rezistenţa mecanică şi la coroziune a unei restaurări dentare prin inlay,
precum şi la obţinerea şi menţinerea unei stări de suprafaţă acceptabile, un rol important
revine şi procesului tehnologic de realizare în cadrul căruia turnarea şi prelucrarea finală au
un rol bine determinat.
Fenomenele coroziune chimică şi electrochimică sunt mult reduse prin turnarea
pieselor protetice în sistem monolit, eliminându-se zonele susceptibile
Structura primară a unui aliaj metalic, şi nu de puţine ori chiar şi compoziţia sa, se
modifică în cursul proceselor tehnologice de turnare şi prelucrare ceea ce implică o tehnică
riguroasă de în scopul omogenizării şi ordonării structurilor cristaline a aliajului astfel încât
să fie adus cât mai aproape de structura lui primară
Un semn important de atac prin coroziune este adesea prezent, prin modificările
cromatice (pete de culoare brună sau roşiatică) atât în cazul lucrărilor din aliaje nobile şi
seminobile cât şi pentru lucrările din aliaje comune, pe suprafeţele laterale în porţiunea
gingivală.
O examinare a restaurărilor metalice indepărtate din cavitatea orală, după perioade
variabile de purtare evidenţiază uneori o coloraţie brun –negricioasă atât la lucrări din palliag,
aur, sau pallidor, dar cu intensitate mai mare la aliajele pe bază de Al-Cu-Ni, la care se
remarcă şi un depozit brun – negricios
Toate metalele şi aliajele metalice, chiar şi cele nobile şi seminobile, sunt susceptibile
de a se coroda, formând cu agenţii din mediul ambiant compuşi cu proprietăţi diferite de cele
ale metalului sau aliajului de bază. ce modifică starea de suprafaţă,
 Coroziunea, se poate manifesta sub formă de puncte-ciupituri (pitting), procesul de
coroziune, pe de o parte reducând grosimea pe secţiune a restaurărilor pe de altă parte
generează tensiuni interne în timpul solicitărilor mecanice constituind stadiul iniţial al
fisurilor de oboseală.
Studiile efectuate arată că majoritatea lucrarilor metalice, indiferent de aliajul de
confectionare îşi pierd în timp luciul metalic şi se matizează. Slaba şi incompleta lustruire
mecanică, în special în zonele greu accesibile, lasă pori şi striaţii capabile să favorizeze
retentia , cu producerea de compusi chimici sulfuroşi
Procesele enzimatice de la nivelul cavităţii orale şi în special la nivelul plăcii
bacteriene, conduc la producerea de metaboliţi-sulfuri, hidrogen sulfurat, sulfocinaţi, cloruri-
ce favorizează atacul prin coroziune chimică şi electrochimică asupra lucrărilor conjuncte
metalice sau de orice fel.
Referitor la pH-ul salivar, acesta poate juca un rol în coroziunea electrochimică cu
condiţia ca el să fie puternic acid, lucru ce nu are loc decât arareori şi pe timp limitat datorită
intervenţiei prompte a sistemelor tampon ale salivei.
Mai importantă este însă diferenţa de pH între zonele puternic aerate şi scăldate de
salivă ce prezintă de regulă un pH neutru şi zonele slab aerate şi autocurăţibile (suprafaţa
mucozală) unde pH-ul este mai acid.
Rezistentă bună la coroziune prezintă şi aliajele comune, inoxidabile, pe bază de Fe-
Cr- Ni, Cr- Ni sau Cr-Co, cele mai slabe rezultate apărând la aliajul pe bază de Al. -Cu. -Ni.
Conţinutul crescut în Cu şi Ni nu-i conferă rezistenţă la procesul de coroziune chimică şi
electrochimică
Restaurările odontale sunt supuse în permanenţă factorilor din mediul oral (fizico-
mecanici, chimici şi biologici). Sub influenţa lor au loc modificări structurale şi mai ales ale
stării de suprafaţă, în special în zonele slab aerate şi autocurăţibile.

Credem că modificările ce au loc la nivelul aliajelor metalice de uz stomatologic s-ar

datora dezorganizării structurii cristaline a aliajului primar în cursul proceselor tehnologice,
în special turnarea şi răcirea aliajului. În timpul răcirii, în aliajele pe bază de aur, elementele
cristaline cu greutate specifică mai mare (Au), se poziţionează mai profund în aliaj, iar cele
cu greutate specifică mai mică (Ag, Cu) se situează mai la suprafaţă, realizând ceea ce se
cheamă segregaţie majoră. În acest fel cristalele de Ag şi Cu fiind situate mai la suprafaţă, vor
fi supuse procesului de sulfurare în mediul oral sub acţiunea compuşilor sulfurici (H2S,
sulfocianaţi etc. ) ce rezultă din descompunerea substanţelor organice.
Din acest motiv se recomanda că după turnarea şi prelucrarea lucrarilor conjuncte din
aliaje metalice, in special nobile si seminobile, să se efectueze tratamente termice de
omogenizare a acestora. Modificari cromatice sub forma unor pete sau chiar pelicule brune,
s-au observat la lucrările conjuncte din aliaje nobile, seminobile şi nenobile, acolo unde
lustruirea mecanica este deficitară, curăţirea şi autocurăţirea dificil de realizat, iar aeraţia şi
circulaţia salivei diminuate

CONCLUZII
o Restaurările odontale sunt supuse în permanenţă factorilor din mediul oral
(fizico-mecanici, chimici şi biologici).
o Sub influenţa lor au loc modificări structurale şi mai ales ale stării de
suprafaţă, în special în zonele slab aerate şi autocurăţibile.
o În ciuda progreselor remarcabile, practica stomatologică se confruntă în
continuare cu probleme legate de sensibilitatea la contaminare, porozitate,
contracţie de priză, lipsă de adeziune, care apar în cazul utilizării incorecte a
 acestor materiale, cu consecinţele nefaste în timp atât asupra restaurărilor cât
şi asupra ţesuturilor parodontale .
o În mediul oral materialele dentare sunt supuse unui proces continuu de
degradare prin atacuri fizico-chimice dar şi datorită presiunilor mecanice
exercitate asupra lor.
o Solicitările pot fi mecanice, sau bacteriene intermitente sau cu acţiune
permanentă.
o Ambele fenomene contribuie la fenomenul de îmbătrînire a materialului.

BIBLIOGRAFIE
1. Aelenei Delia, D.Mareci, Gh. Nemţoi, N. Aelenei Corrosion tendency evaluation by
electrochemical methods for some dental alloys in simulated salivas Bul.Polyt. Inst. Iasi, Tom
XLIX(LIII), Chem.  and Chem. Eng., Tome, 49 (1-2) 2004, p.
2. Ayad MF, Vermilyea SG, Rosenstiel SF. Corrosion behavior of as-received and
previously cast high noble alloy.J. Prosthet Dent 2008 Jul;100(1):34-40.
3. Bader JD, Rozier RG, McFall WT, Jr., Ramsey DL. Effect of crown margins on
periodontal conditons in regularly attending patients. J Prosthet Dent. 1991;65:75-9.
4. Benatti O.F.M., Miranda W.G., and Muench A., In vitro and in vivo corrosion
evaluation of nickel-chromium- and copper-aluminum-based alloys, Journal of Prosthetic
Dentistry, vol.84, no.3, pp.360–363, 2000.
5. Berzins D.W, I.Kawashima, R.Graves, and N.K.Sarkar, Electrochemical
characteristics of high-Pd alloys in relation to Pd-allergy,Dental Materials, vol.16, no.4,
pp.266–273, 2000.
6. Bratu D. Bazele clinice şi tehnice ale protezarii fixe, Editura Medicala, 2006;
7. Broadbent JM, Williams KB, Thomson WM, Williams SM. Dental restorations: a
risk factor for periodontal attachment loss? J Clin Periodontol. 2006;33(11):803-10. 234
8. Browne M. şi col. Effect of mechanical surface pretreatment on metal ion release,
Biomaterials 21, 4, 2000, 385-392
9. Chen C., Chen R.G.S.,Huang S.T., Effect of chemical composition on the corrosion
behavior of Ni-Cr-Mo dental casting alloys, Journal of Biomedical Materials Research,
vol.60, no.3, pp.458–465, 2002.
10. Costin G., Cătălina Ciobanu, Monica Luca – Valoarea în experiment a asocierii
testelor “in vivo” şi “in vitro” pentru determinarea biocompatibilităţii materialelor dentare
Medicină stomatologică – supliment al revistei vol. 5 nr. 6 - 2001
11. Cox CF, Tarim B, Kopel H, Gurel G, Hafez A: Technique sensitivity: biological
factors contributing to clinical success with various restorative materials. Adv Dent Res. 2001
Aug;15:85-90.
12. Holland R.I., Corrosion testing by potentiodynamic polarization in various
electrolytes,Dental Materials, vol.8, no.4, pp.241–245, 1992.
13. Marcus Ph ed., „Corrosion Mechanisms in theory and practice, Marcel Dekker Inc.,
New York, 2002.
14. Mareci D., Delia Aelenei, Gh. Nemtoi, N. Aelenei, I. Petreus “Electrochemical
Corrosion of Some Non-noble Dental Alloys in Artificial Saliva Bul.Inst. Polyt. Iasi, Tom
XLIX(LIII), fasc. 5, Chim. şi Ing. Chim., 2003, p. 213-219
15. Padbury Jr A, Eber R, Wang H-L. Interactions between the gingiva and the margin
of restorations. J Clin Periodontol 2003; 30: 379–385. Blackwell Munksgaard, 2003..
16. Sánchez Soler L-A,. Espías Gómez A -F Comportamiento químico de diferentes
aleaciones utilizadas en prótesis fijaen relación a su liberación de iones Dentum
2002;2(1):26-29
17. Schmalz G. and P. Garhammer, Biological interactions of dental cast alloys with
oral tissues,Dental Materials, vol.18, no.5, pp.396–406, 2002.
18. Stelea O., Panaite Şt. – Metalurgie stomatologică şi biomateriale-Ed. Apollonia,
Iaşi, 2000, pp 80-103; 227-252
19. Sun D., Monaghan P., Brantley W.A., Johnston W.M. Potentiodynamic
polarization study of the in vitro corrosion behavior of 3 high-palladium alloys and a gold-
palladium alloy in 5 media. J. Prosthet Dent 2002 Jan;87(1):86-93.
20. Wataha J.C., Biocompatibility of dental casting alloys: a review, Journal of
Prosthetic Dentistry, vol.83, no.2, pp.223–234, 2000.
21. Wataha JC, Messer RL, et al.: In vitro cytotoxicity of traditional versus
contemporary dental ceramics, J Prosthet Dent 2004; 91(3):299 -306.
22. Wataha JC, Messer RL, Lockwood PE,, Lewis JB, Norris S, Bouillaguet S. In
vitro cytotoxicity of traditional versus contemporaryDental Materials J Prosthet Dent. 2004
Mar;91 (3):299.
23. Wataha JC.: Biocompatibility of dental casting alloys: a review, J Prosthet Dent
2000; 83: 223-234.
24. Yu S, Zhang X, Lao F, et al.: Evaluation on biocompatibility of Ti-Fe-Mo-Mn-Nb-Zr
alloy, J Cell Mol Med 2003; 7 (2):171-178.