ÎNDEPĂRTAREA COLORANŢILOR DIN APELE REZIDUALE PRIN ADSORBŢIE

Poluarea apelor cu diverşi coloranţi sintetici, proveniţi în principal din diverse ramuri ale
industriei (textilă, celuloză şi hârtie, imprimerii, fabricarea vopselelor, alimentară, etc.) este una
dintre principalele problemele de mediu.
Prezenţa coloranţilor în apele naturale împiedică difuzia luminii soarelui în apă, având
drept consecinţă reducerea procesului de fotosinteză la plantele acvatice, înhibând de asemenea
acţiunea bacteriilor care degradează substanţele organice.

Determinarea randamentului de adsorbţie

Studiul adsorbţiei coloranţilor pe materiale adsorbante presupune determinarea unor

condiţii optime de adsorbţie prin modificarea unor parametri şi anume: concentraţia soluţiei de
colorant, timpul de contact, cantitatea de adsorbant, pH-ul soluţiei, etc.

Reactivi
Colorant: albastru de metilen
Formula moleculară: C 16 H 18 N 3 SCl

Soluții de albastru de metilen de diferite concentraţii: 6 mg/L, 8 mg/L, 10 mg/L

Adsorbant: zeolit
Zeoliţii sunt aluminosilicați naturali hidratați de
calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc.
Zeoliții pot fi naturali sau sintetici. Numele de zeolit a
fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik
Cronstedt în 1756. Denumirea de „zeolit” provine din
combinarea cuvintelor grecești „zeo” = a fierbe și
„lithios” = piatră, însemnând „piatră fierbinte”, datorită
Structura zeolitului
faptului că zeoliții eliberează apă dacă sunt încălziți
.

1
 Zeoliții au o structură cubică în formă de fagure cu atomi de Al și Si înconjurați de 4
atomi de oxigen, cu cavități largi sub formă de canale (între 20-50 % din volumul unui zeolit este
reprezentat de goluri), care pot îngloba Na+, Ca2+ sau alți cationi, molecule de apă și chiar mici
molecule organice. Canalele sunt suficient de largi pentru a permite trecerea și a unor ioni cu
raza ionică mai mică decât a acestora. Zeoliții sunt minerale rare încărcate negativ, proprietate
unică în regnul mineral. Au duritate și densitate mică.
În natură, zeoliții s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în lacuri cu apă sărată.
În România se găsesc depozite importante de zeoliți naturali în rocile vulcanice: natrolit
(Na 2 Al 2 Si 3 O 10 ·2H 2 O) , laumontit (Ca(AlSi 2 O 6 )2·4H 2 O), analcim (Na[AlSi 2 O 6 ]·H 2 O),
mezolit (Na 2 Ca 2 (Al 2 Si 3 O 10 ) 3 ·8H 2 O), chabazit ((Ca,K 2 ,Na 2 ) 2 [Al 2 Si 4 O 12 ] 2 ·12H 2 O), stilbit
(NaCa 2 Al 5 Si 13 O 36 ·14H 2 O) și heulandit ((Ca,Na) 2-3 Al 3 (Al,Si) 2 Si 13 O 36 ·12H 2 O).
În ţara noastră, tufurile vulcanice zeolitice sunt foarte răspândite. Numai în judeţul Cluj
exploatarea lor se poate face la carierele de la Aluniş, Apahida, Borşa, Cuzdrioara, Iclod, Măgura
Caşeiu, Nima, Ocna Dejului, Rupturi Ţigla, etc.
Zeoliţii exploatați în judeţul Cluj conţin în principal mineralul clinoptilolit cu formula:
(Na,K,Ca) 2-3 Al 3 (Al,Si) 2 Si 13 O 36 ·12H 2 O.
Preţul scăzut de exploatare şi procesare al zeoliţilor naturali,
precum şi proprietatea zeoliţilor de a reţine compuşi chimici este
determinant în alegerea acestor materiale pentru epurarea apelor.
Aproape în toate cazurile este mai ieftin să se exploateze zeoliţi
naturali din depozite de mică adâncime, decât să se producă o
cantitate echivalentă de zeoliţi sintetici, deoarece preţul zeoliţilor Zeolit mărunțit
naturali este de obicei cu 80 – 90 % mai scăzut decât preţul celui
mai ieftin zeolit sintetic.

Aparatură și sticlărie
- Spectrofotometru UV-Vis
- Balanță analitică
- Centrifugă
- Agitatoare magnetice
- Bară magnetică de agitare

2
 - Pahare Berzelius
- Pipete
- Tuburi Falcon

Mod de lucru
Se cântăresc 0,004 g zeolit şi se pune într-un pahar Berzelius. Se adaugă 25 mL soluţie
albastru de metilen. Se agită soluţia timp de 20 de minute pe un agitator magnetic. Se toarnă
soluţia într-un tub Falcon şi se centrifughează timp de 5 minute la 6000 rpm. Pentru determinarea
concentraţiei albastrului de metilen rămas neadsorbit se ia o probă din soluţia supranatantă şi se
măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 665 nm.
Pentru determinarea concentraţiei soluţiei de albastru de metilen se foloseşte metoda
spectrofotometrică. Se trasează în prealabil o dreaptă de etalonare (absorbanţă = f (concentraţie))
pentru concentraţii ale soluţiilor cuprinse între 0,02 şi 10 mg/L albastru de metilen la lungimea
de undă de 665 nm. Se măsoară absorbanţa soluţiei iniţiale de albastru de metilen şi a soluţiei
după adsorbţie şi cu ajutorul dreptei de etalonare se determină concentraţiile soluţiilor care apoi
se utilizează pentru calculul randamentului de adsorbţie.
Calculul randamentului de adsorbție
η = [(C i - C e )/C i ]·100 (%)
unde:
C i =concentrația initială a albastrului de metilen în soluție, mg⋅L−1;
C e = concentrația de echilibru a albastrului de metilen în soluție, mg⋅L−1;