REFERAT NR.

6
DETERMINAREA UNOR METALE TOXICE (CUPRU) DIN
ALIMENTE
Substanţele străine de compoziţia chimică normală a produselor alimentare, prezente în mod
accidental în acestea - substanţe poluante, pot fi: metale toxice, pesticide, micotoxine, reziduuri
radioactive artificiale etc.
Metalele grele (Cd, Pb, Zn, Cu, Sn, Hg) şi arsenul pot ajunge în produsle alimentare prin
intermediul materiilor prime, procesului tehnologic (din utilaje) sau din ambalajele în care alimentele
sunt păstrate.
Datorită toxicităţii crescute a ionilor metalelor respective, normativele sanitare limitează
conţinutul acestora în produsele alimentare.
Determinarea metalelor grele se realizează în două etape:
- separarea cationilor metalici din proba de analizat;
- determinarea propriu-zisă.
Separarea metalelor grele se realizează prin operaţia de mineralizare, proces complex de
distrugere a materiei organice şi trecerea metalelor prezente sub formă ionică sau ionizabilă.
Mineralizarea se poate realiza pe cale umedă sau pe cale uscată, în funcţie de natura probei de analizat
şi de metoda de determinare care se va aplica.
În urma mineralizării umede se obţine în final un lichid limpede, incolor (poate fi colorat în
cazul prezenţei unor concentraţii mari de cupru şi fier), care se aduce cantitativ într-un balon cotat de
100-500 mL şi reprezintă "soluţia mineralizată".
În cazul calcinării se obţine cenuşa - totalitateta substanţelor minerale din proba de analizat;
prin dizolvare în soluţii acide (acid acetic 4 %, acid azotic 1 %) şi diluarea la un volum determinat se
obţine "soluţia mineralizată".
Determinarea cuprului - principiul metodei
Ionul Cu2+ formează cu dietil ditiocarbamatul de sodiu, la pH 9 -10, un complex de culoare
galbenă, extractibil în solvenţi organici, cu maxim la 436 nm, conform reacţiei:

Mod de lucru
Determinarea cuprului se efectuează prin metoda spectrofotometrică cu dietil- ditiocarbamat de
sodiu.
În pâlnii de separare se introduc 10 mL citrat- complexonat, 0; 0.2; 0.4; 0.6; 0.8; 1 mL soluţie
etalon (1mL = 10 µg Cu 2+), 1 -2 picături de fenolftaleină şi hidroxid de amoniu 10%, în picături, până
la slab roz; se adaugă 5 mL de cloroform şi 1 mL dietilditiocarbamat de sodiu. Se agită puternic (3
minute); soluţia clorofrormică de culoare galbenă se anhidrizează pe sulfat de sodiu anhidru şi se aduce
în eprubete uscate. Se citesc extincţiile la 436 nm, faţă de martor.
Proba: un volum de 5 mL soluţie mineralizată se introduce peste 10 mL soluţie de citrat-
complexonat, în locul soluţiei etalon; ordinea de adăugate a reactivilor este aceeaşi ca pentru scara de
etalonare.
Se întocmeşte graficul E = f(C). Rezultatele se exprimă în mg Cu 2+/L.