Oxidabilitatea este condiţionată de cantitatea de substanţe organice, ce se găsesc în apă.

Substanţele organice se pot forma ca rezultat al vitalităţii şi descompunerii organismelor acvatice şi al celor
ce pot nimeri în sursele de apă împreună cu torentele de ploaie. Dar cantitatea cea mai mare survine cu
apele reziduale.

Oxidabilitatea este un indice chimic indirect de poluare a apei cu ape reziduale. Cu cât oxidabilitatea este
mai mare, cu atât mai multe substanţe organice sunt în apă, cu atât e mai mare posibilitatea prezenţei
microflorei patogene. Apele curate au oxidabilitatea de 2-4 mg oxigen la 1 1 apă.

Principiul metodei
Permanganatul de kaliu la fierbere în mediu acid se descompune cu eliminarea oxigenului atomar, care
oxidează substanţele or
ganice. După cantitatea de oxigen consumat e calculată oxidabilitatea apei.

Mod de lucru. Se iau 2 probe a cate 100 ml apa de analizat si se introduc intr-un flacon Erlenmeyer
pregatit in prealabil fara urme de substante organice. Peste se adauga 5 ml H 2SO4 1:3 si 10 ml
permanganat de potasiu exact masurati. Se fierbe pe sita exact 10’ din momentul in care incepe
fierberea. Se indeparteaza vasul de pe sita si se adauga in solutia fierbinte 10 ml acid oxalic exact
masurati. Solutia decolorata se titreaza cu permanganat de potasiu pana la aparitia coloratiei slab roz
persistenta.

Calcul.

mg KMnO4/dm3=

V1= ml solutie KMnO4 adaugat pentru oxidare

V3= solutie KMnO4 folosita la titrare

F= factorul solutiei KMnO4 0,01N

V2= cantitatea ml solutie H2C2O4 folosita la titrare

F= factorul solutiei H2C2O4 0,01N

Cn= concentratia solutiei KMnO4

Eg= echivalent gram al solutiei KMnO4

Principiul metodei
Este metodã Kubel-Tiemann.
Substanţele organice se gãsesc în apã sub formã dizolvatã şi suspensie şi provin din
descompunerea florei şi a faunei acvatice şi din poluarea apei. Conţinutul lor se
determinã prin oxidarea cu soluţie de permanganate de potasiu 0,01 N, în mediu:
 mediu acid, dacã apa conţine pânã la 300 mg/L de cloruri;
 mediu bazic, dacã apa conţine peste 300 mg/ L cloruri.

Permanganatul de potasiu în mediu acid şi la cald oxideazã substanţele organice din apã
şi permanganatul rãmas în excesul se determinã cu acid oxalic sol 0,01 N:

2KMnO4 + 5 H2C2O4 + 3 H2SO4 = 2 MnSO4 + K2SO4 + 10 CO2 + 8 H2O

Produşii reacţiei sunt incolori.

Protecţia muncii
Accidente posibile: arsuri chimice, chimice.

Reactivi, ustensile
- KMnO4 soluţie 0,01 N
- H2 C2 O4 x 2 H2O soluţie 0,01 N
- Soluţie acid sulfuric 1:3
- Biuretã, pahare conice, pipette, cilindru gradat de 100 ml, bec de gaz, sita de
azbest, trepied

Mod de lucru. Etape

1. se introduce în biuretã soluţie de KMnO4 0,01 N, se scoate aerul şi se aduce la
semn;
2. se mãsoarã 100 ml de apã de analizat cu cilindrul gradat; se trece într-un pahar
conic;
3. se adaugã 5 ml de soluţie de acid sulfuric 1:3 şi se încãlzeşte aproape de fierbere
pe sita de azbest;
4. se adaugã în acest moment 10 ml de soluţie de KMnO 4 0,01 N şi se fierbe exact
10 min din momentul, când începe fierberea.
5. se ia vasul de pe foc şi se adaugã imediat 10 ml de soluţie de H 2 C2 O4 x 2 H2O
0,01 N. Soluţia se decoloreazã.
6. se titreazã amestecul cu permanganat de potasiu din biuretã, pânã la apariţia
culorii slab-roz persistentã.
7. se noteazã volumul de permanganat de potasiu 0,01 N consumat din biuretã.

Calcul:

Mg KMnO4/ L = 3,16 [ (V1 + V3) f 1 – V2 f2]

V1= cantitatea în ml de permanganat de potasiu adăugată iniţial în probă;

V2 = ml de acid oxalic adăugaţi în probă pentru decolorare;
V3 = ml de permanganat de potasiu 0,01 N folosiţi la titrarea probei
f1 = factorul soluţiei de permanganat de potasiu;
f2= factorul soluţiei de acid oxalic.
 0,316 = echivalentul în mg KMnO4 a unui ml de soluţie de KMnO4 0,01 N;

5.3 Determinarea clorurilor

Generalitati. Clorurile din apa provin din solutie sau in urma unei poluari de origine animala sau
umana cand concentratia vireaza in timp.

Metoda volumetrica prin metoda Mohr.

Principiul metodei. Ionul clorura reactioneaza cu azotatul de argint in mediu neutru pentru a forma
clorura de argint, insolubila. Sfarsitul reactiei este indicat de cromatul de potasiu.
Reactii chimice.

Cl- + AgNO3 → AgCl↓ + NO-3

K2CrO4 + 2AgNO3 → Ag2CrO4↓ + 2KNO3

Ustensile necesare. Biureta, stativ, clema, mufa, cilindru gradat, pahar Berzelius, pahar Erlenmeyer,
piseta cu apa distilata.

Reactivi necesari. Solutie K2CrO4 5%, solutie AgNO3 0,01N cu F=1,0000, apa distilata.

Mod de lucru. Se iau 100 ml apa de analizat, se adauga 2 picaturi de K 2CrO4 si se titreaza cu
AgNO3 0,01N pana ce culoarea vireaza de la galben-verzui la galben-brun.

Determinarea clorurilor
 Ionul clorură prezent în apă se determină prin metode volumetrice bazate pe reacţii
de precipitare. Ionul Cl- reacţionează cu AgNO3 în mediu neutru pentru a forma
clorura de argint insolubilă. Ca indicator este folosită soluţia de cromat de potasiu.
Apariţia culorii cărămizii a cromatului de argint va indica punctul final al titrării.

Clorurile se întâlnesc în toate apele naturale, nimerind în ele din sol. Dar clorurile pot nimeri în sursa de apă
şi cu apele reziduale. E important să ştim nu cantitatea absolută a clorurilor, ci schimbarea lor în dinamică.
Dacă pentru sursa de apă dată e caracteristic conţinutul clorurilor în cantitate de 10 mg/l, iar în anumite zile
el se măreşte până la 50 sau 100 mg/l, atunci e clar că clorurile au pătruns cu apele reziduale.

După STAS în apă se pot afla nu mai mult de 350 mg/l cloruri, deoarece majoritatea oamenilor simt gustul
sărat al apei, când conţinutul clorurilor e mai mare de 350 mg/l. Deci, factorul de limitare a clorurilor este
gustul.