1

Universitatea Ovidius Constanta, Facultatea de Farmacie.

Schimbatorii de ioni. Proprietati analitice si
aplicatii.



Nume Student: Ilie Marius Ciprian
Silca Madalina.
Grupa:4




2


Introducere


Tehnicile de separare a unor specii prin schimb ionic au fost elaborate pentru prima data in
timpul proiectului Manhattan ( dezvoltare arme nucleare ), prin care se urmarea optimizarea
separarilor industrial ale cationilor unor pamanturi rare, cu proprietati foarte asemanatoare pe
rasini schimbatoare de ioni.
Cercetarile s-au extins dupa al doilea razboi mondial la multe alte tipuri de material cu
proprietati de schimbatori de ioni, conducand la dezvoltarea unor metode de separare analitica si
detective a aminoacizilor si a altor specii din effluent, in anul 1975 s-a elaborate tehnica
effluent suppressing , care consta in introducerea unei coloane suplimentare in prelungirea
coloanei de schimb ionic, cu rolul de a transforma o parte din ionii probei in speci molecular
putin ionizate, fara a modifica ionii de interes ( analit ). Coloana suplimentara are avantajul ca
imbunatateste si detectia conductometrica. Astfel s-au putu detecta specii ionice precum cationii
alcalini si alcalino-pamantosi precum si anioni halogenura, acetat si azotat din probe complexe.
Schimbatorii de ioni sunt polielectroliti, constituiti dintr-o matrice poroasa nepolara, insolubila
in apa, pe care sunt grefate grupari functionale ionogene, care disociaza in solutie apoasa.
Schimbul ionic se baseaza pe substitutia unui ion cu un alt ion prin desfacerea unei legaturi
ionice si formarea unei noi legaturi ionice, fara modificari semnificative in structura
schimbatorului de ioni. Ca urmare schimbul ionic face parte din categoria reactiilor de dublu
schimb care se pot produce in sisteme omogene sau eterogene.
In functie de provenienta lor, schimbatorii de ioni pot fi anorganici si organic. Dintre
schimbatorii de ioni anorganici, cei mai des utilizati sunt aluminosilicati naturali, zeolitii care se
comporta ca schimbatori de cationi. Proprietati de schimb ionic au si o serie de fosfati, molibdati,
vanadati, ai unor metale tetravalente. Schimbatorii de ioni anorganici prezinta avantajul ca au o
stabilitate termica mare si rezistenta la actiunea radiatiilor. Prezinta insa stabilitate limitata la
hidroliza si se pot dizolva in medii complexante.
Schimbatorii de ioni organic sunt rasini , macromolecule organice cu grupe polare capabile sa
realizeze schimbul ionic. Aceste rasini sunt insolubile in apa, dar sufficient de hidrofile. Gradul
lor de reticulare trebuie sa permita difuzia ionilor din solutie in masa rasinii pentru a se putea
realize schimbul ionic. Rasinile schimbatoare de ioni se obtin sintetic prin reactii de condensare,
policondensare sau copolimerizare. Prezinta stabilitate chimica, stabilitate mecanica buna,
capacitate de schimb ridicata, dar stabilitatea termica este scazuta.
3

Cel mai utilizat tip de rasina este un copolymer al stirenului cu divenilbenzenul , produs sub
forma unor perle , prin polimelizare in suspensie intr-un mediu apos. Proportia de divinilbenzen
este cuprinsa intre 2 si 20 % . Divinilbenzenul confera copilimerului o structura tridimensionala
reticulate, care este rigida, poroasa si insolubila. Pe aceasta structura polimerica se grefeaza o
grupare ionica cu proprietate de schimb.
O rasina capabila sa schimbe cationic se numeste cationit, iar rasina capabila sa schimbe anioni
se numeste anionit. In general, ionii din proba sunt retinuti pe rasina schimbatoare de ioni ( faza
stationara ), apoi sunt eluati selective cu faze mobile de compozitie adecvata. Acestea sunt solutii
apoase tampon de o anumita tarie ionica. Elutia selective a ionilor retiunti pe rasina se obtine
variind ph-ul si taria ionica a fazei mobile.

Proprietatile fizico-chimice ale rasinilor schimbatoare de ioni.

Influenteaza procesul de separare cromatografica prin : capacitatea ( gradul) de umflare ,
capacitatea de schimb si selectivitatea.

Rasinile schimbatoare de ioni sunt geluri elastice care absorb apa si solventi polari marindu-si
considerabil volumul. Apa difuzeaza in interiorul porilor schimbatorului, hidratand ionul mobil
fixat si contraionii imobili. Procesul de absorbtie a lichidului polar, continua pana la saturatie,
producandu-se umflarea rasinii.

Gradul de umflare a rasinii depinde de :
- Gradul de reticulare, cu cat rasina are un grad de reticulare mai mare, cu atat capacitatea
de a se umfla este mai mica.
- Natura gruparilor functionale ( determina si tipul de ion schimbat )
- Taria gruparilor functionale
- Marimea particulelor.



4

Capacitatea de schimb.

Este definite ca numarul total de ioni pe care schimbatorul il poate fixa ( schimba ) si este
exprimata in miliechivalenti de ioni schimbabili pe gram de rasina uscata. Factorii care
influenteaza capacitatea unui schimbator de ioni sunt concentratia si taria ionica a eluentului, ph-
ul, temperature, accesibilitatea grupelor functionale si natura contraionului.

Selectivitatea si echilibrul de schimb ionic.

Schimbul ioni poate fi privit ca o reactie de dublu schimb care are loc in proportie
stoechiometrica intre ionii din solutie si ionii rasinii. Schimbatorul de ioni primeste selectiv
anumite specii de ioni conform echilibrelor:

a) Schimbul de cationi cu cationiti ( R-H ) conform echilibrelor :
R-H + Na
+
-> R-Na + H
+

2R-H + Ca
2+
-> R
2
-Ca + 2H
+



b) Schimbul de anioni cu anioniti ( R-OH ) conform echilibrelor :

R-OH + Cl
-
-> R-Cl + OH
-

R-OH + NO
2
-> R-NO
2
+ OH
-






5

Aplicatii ale schimbatorilor de ioni in analize chimice.


Schimbatorii de ioni sunt utilizati la purificarea solventilor. De exemplu se poate indeparta
aldehida din etanol la trecerea printr-o rasina anionica in forma de bisulfit ( aldehida va fi
retinuta prin formarea unui aduct de bisulfit, iar in effluent se va gasi alcool pur ).
In chimia analitica schimbatorii de ioni sunt utilizati pentru indepartarea ionilor interferenti. Prin
trecerea solutiei de proba care contine cationic interferenti peste o rasina in forma RNa
+
, cationii
vor fi retinuti pe rasina fiind inlocuiti cu ionii de sodium. Similar, ionii nitrat pot substitui alti
anioni , daca solutia este trecuta peste o coloana schimbatoare de anioni in forma RNO
3
-
.
Indepartarea ionilor metalici interferenti, de exemplu in vederea determinarii sulfatului, fluorurii
sau fosfatului din ape, se poate realize cu cationiti in forma RH
+
.

Schimbatorii de ioni se aplica pentru concentrarea unor ioni in urme , pentru prepararea unor
reactivi, separarea unor metale. In cazul separarii lantanidelor coeficientii de selectivitate sunt
foarte apropiati , dar prin adaugarea unui agent complexant ei sunt modificati sufficient pentru a
putea realize separarea.












6


Deionizarea apei.


Lucrarea are ca scop obtinerea apei deionizate aplicand metoda schimbului ionic total.

Generalitati

Apa utilizata in analizele de urme trebuie sa fie lipsita pe cat posibil de alti anioni si cationic in
afara de cei proveniti prin autoprotoliza apei. Una din metodele de obtinere a apei deionizate este
schimbul ionic. Schimbul ionic presupune inlocuirea cationilor sau a anionilor din structura
schimbatorului , acesta fiind denumit in concordant cationit, respective anionit.

RA + B
-
-> RB + A
-
(anionit)
RC + D
+
- > RD + C
+
( cationit )

Procesul de schimb este un echilibru , reactia directa reprezetand procesul de fixare ( permutare
) a ionilor, iar reactia inversa corespunzand procesului de regenerare.

Principiul metodei.

Echilibrele implicate in reactia de deionizare a apei sunt :

RH + Me
n+
-> RMe + H
+

ROH + X
n-
-> RX + OH
-


7

Aparatura si material

3 coloane de sticla prevazute cu robinet.
100 g cationit puternic acid in stare umeda.
100 g anionit slab bazic in stare umeda.
Amestec de cationit si anoint ( strat mixt )
Solutie NaOH 4% pentru regenerarea anionitului
Solutie de HCl 5% pentru regenerarea cationitului
Apa distilata intr-un vas de alimentare
Vase din polietilena pentru stocarea apei deionizate
Conductometru.

Mod de lucru

Se umplu doua coloane cu cate 50-100 ml cationit respective anionit in stare umeda.
Pentru aducerea cationitului in forma RH se trec 50 ml HCl 5% cu un debit de 5-6
ml/min; apoi se spala coloana cu apa distilata in portiuni mici ( 10 ml ) pana la disparitia
completa a ionilor Cl din efluent ( cu AgNO3 )
Anionitul se aduce in forma ROH prin trecerea a 50 ml solutie de NaOH 4% cu debitul
de 5 ml/min , spala apoi cu apa distilata pana la disparitia urmelor de NaOH din apa de
spalare ( proba indicator cu ph )
In cea de-a treia coloana se introduce un amestec de cationit si anionit in raport 1:1.
Apa distilata din rezervorul de alimentare se trece intai prin coloana cu cationit si apoi
prin coloana cu anionit si in final prin coloana cu strat mixt, cu un debit de 5 ml/min
Apa deionizata se stocheaza intr-un recipient de polietilena curat
Se determina conductivitatea apei deionizate .



8

Metoda static de determinare a capacitatii de schimb
ionic a unei rasini schimbatoare de anioni.


Principiul metodei.
Capacitatea de schimb reprezinta numarul de echivalenti de ioni schimbati de unitatea de masa
de rasina uscata sau unitate de volum de rasina umflata, regenerate si spalata.
Reactia de schimb ionic care sta la baza acestei metode este :

R-OH + HCl - > R-Cl + H2O

Mod de lucru.

In pahare Erlenmeyer de 100-200 ml se adauga volume de apa distilata si volume de HCl 0,1N
conform tabelului.

Se adauga in fiecare pahar 2 spatule de anionit gonflat regenerat si spalat. Se agita solutia cu
anionit din fiecare si dupa cateva minute se masoara ph-ul folosind ph-metru un electrod de ph.

Nr crt VH2O VHCl CHCl eval Mval HCl Ph anionit
1

100 0 0 0 0 4,08
2 96 4 0,004 0,4 0,029 2,42
3 92 8 0,008 0,8 0,046 2,07
4 80 20 0,002 2 0,116 1,66
5 60 40 0,04 4 0,252 1,42
6 20 80 0,08 8 0,465 1,10
7 0 100 0,100 10 0,581 0,98

9

Separarea elementelor Cu II Zn II pe rasini
schimbatoare de anioni.

Mod de lucru.

1. Regenerarea rasinii.

Rasina schimbatoare de aioni puternic bazica se activeaza in forma Cl prin spalare cu HCl si
apoi se spala cu apa distilata pana la reactie negative.

2. Aducerea probelor din coloana.

Prin coloana se trece un volum de HCl 2,5 M cel putin egal cu V coloaei cu viteza de 1 ml/min.
Se pun 15 ml HCl 2,5 M si proba : 2ml Cu si 2ml Zn

3. Eluarea Cu.

Din momentul in care sa treaca Solutia de HCl 2,5 M Cu proba prin coloana, efluentul, se
prinde succesiv in cilindri gradate de 5 ml in portiuni mici de cate 4 ml, pana se obtine o proba,
pana cand se obtine o proba de efluent care nu mai contine Cu. In fiecare cilindru se aduce NH3
concentrat si se umple cu 5 ml apa distilata.

4. Eluarea Zn.

Zn ramas fixat pe rasina se elueaza cu HCl 0,005 M. Coloectam in cilindrii de 5 ml, in portiuni
de 4 ml. Se continua pana nu se mai obitine o proba de Zn.


10

Determinarea concentratiei Cu din efluent.

Se masoara absorbanta solutiei etalon la =600 nm.


Nr crt Vefluent VCu Vf A CCu F CCu
1 4 4 5 0,091 0,073 1,25 0,091
2 8 4 5 0,118 0,091 1,25 0,113
3 12 4 5 0,194 0,134 1,25 0,167
4 16 4 5 0,178 0,133 1,25 0,166
5 20 4 5 0,097 0,072 1,25 0,09



Determinarea concentratiei Zn prin titrare
complexometrica.

A : NH3-NH4Cl pana la ph= 8-9
Murexid , se obtine o solutie galbena.

B: EDTA
C: titrare pana la schimbarea virajului de la galben la mov.

C zn = Cedta * Fedta * V edta/ Vzn.

Czn= Czn * Azn.
11


Nr.Crt Vefluent Vzn Vedta Czn Czn
1 24 4 0,6 0,0015 0,0980
2 28 4 0,5 0,0012 0,0784
3 32 4 0,4 0,001 0,0659
4 36 4 0,3 0,00075 0,049
5 40 4 0,2 0,0005 0,0386





















12

Bibliografie.

Wikipedia.org

Chimie analitica. Metode optice- Prof. Dr. Univ.
Constanta Sava