UNIVERSITATEA DE STAT „DIMITRIE CANTEMIR„

DEPARTAENTUL CHIMIE, MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ

LUCRU INDIVIDUAL
Adsorbanți minerali

„Zeoliții”

A elaborat: Palamari Daniela, Ch2M

A verificat: Velișco Natalia, dr., conf. univ.

Chișinău, 2018
 Zeoliții sunt un grup de minerale care reprezintă aluminosilicați naturali hidratați de
calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc. Zeoliții pot fi naturali sau sintetici.
Numele de zeolit a fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt în 1756.
Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecești „zeo”= a fierbe și
„lithios”= piatră, însemnând „piatră fierbinte”, datorită faptului că zeoliții eliberează apă dacă
sunt încălziți.
Zeoliții sunt minerale aluminosilicatice hidratate, care fac parte din clasa
tectosilicaților, format din rețele tridimensionale, continue, de tetraedre SiO4 si AlO4, ce
alcătuiesc un schelet rigid, deschis, incluzând, în general, cationii care neutralizează sarcina
negativă excendentară de aluminiu și moleculele de apă.
Prin încalzire lentă apa poate fi eliminată treptat, fară a se distruge întreaga structură
cristalină. Este de remarcat ca apa eliminată în felul acesta poate fi din nou absorbită
ajungându-se până la cantitatea inițiala sau poate fi inlocuită cu molecule ale unor altor
corpuri (hidrogen sulfurat, alcool etilic, amoniac etc.), iar mediul cristalin își păstrează
omogenitatea, în mod corespunzator schimbandu-se numai proprietățile optice. Conținutul în
apă din zeoliți este deci firesc să fie o mărime variabilă, depinzând de condițiile exterioare
(temperatura și tensiunea vaporilor de apa din mediul înconjurator). Așa numita apă zeolitica
se deosebește de apa de cristalizare tocmai prin faptul că prin încalzire ea se elimină, nu prin
salturi la anumite temperaturi, ci treptat.

Structură
Zeoliții sunt caracterizați de o structură cubică în formă de fagure cu atomi de Al și Si
înconjurați de 4 atomi de oxigen, cu cavități largi sub formă de canale (între 20-50 % din
volumul unui zeolit este reprezentat de goluri), care pot îngloba Na, Ca sau alți cationi,
molecule de apă și chiar mici molecule organice. Canalele sunt suficient de largi pentru a
permite trecerea și a unor ioni cu raza ionică mai mică decât a acestora. Ei fac parte, alături
de feldspați din grupa tectosilicaților. Zeoliții au structuri mult mai deschise și mai puțin
dense decât alți silicați. Zeoliții sunt minerale rare încărcate negativ, proptietate unică în
regnul mineral.
Zeoliți naturali
În natură, zeoliții s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în lacuri cu apă sărată.
Zeoliții naturali sunt reprezentați prin alumino silicați naturali de calciu, stronțiu, sodium,
potasiu, bariu, magneziu și se găsesc în natură mai ales în cavitațile rocilor vulcanice unde s-
au format prin contactul lavei cu apa mării. Ei pot fi translucizi, incolori, albi, colorați în
nuanțe deschise, culoare datorată impurităților fin dispersate, în special oxizi și hidroxizi de
fier și mangan. Au o duritate și densitate mică. Există aproximativ 45 de zeoliți naturali ce
formează la temperaturi joase medii geologice. Din punct de vedere economic, mai
importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format prin alterarea granulelor
fine ale depozitelor vulcanice de către apa subterană. Zeoliții se pot forma de asemenea în
sedimentele alcaline ale unor lacuri din deșert, în soluri alcaline din deșert, sedimente marine
și rocile metamorfice la temperaturi joase. În România se găsesc depozite importante de
zeoliți naturali în rocile vulcanice: natrolit, laumontit, analcim, meyolit, chabazit, stilbit,
heulandit și gmelenit.

Zeoliți sintetici
În 1948 au fost realizați primii zeoliți artificiali prin sinteza hidrotermală, iar în 1950
au fost produși zeoliți sintetici la scară industrială ca site moleculare pentru separarea
amestecurilor de gaze sau lichide. Zeoliții sintetici au o gamă mai largă de proprietăți și
cavități mai largi decât cei naturali. În prezent, mai mult de 100 de zeoliți diferiți au fost
sintetizați, iar producția anuală a acestora depășește 12.000 de tone. Zeoliții sintetici sunt
realizați în mai multe moduri: o tehnică importantă reprezintă amestecarea sodiului,
aluminiului și chimicalelor pe bază de silice cu abur pentru a crea un gel. Gelul este lăsat o
perioadă, apoi încălzit la cca. 900C. O altă tehnică folosește caolin care este încălzit într-un
cuptor până începe să se topească, apoi refrigerat și măcinat sub formă de pudră. Această
pudră este amestecată cu săruri de sodiu și apă apoi încălzite.

Utilizări:
Zeoliții naturali își găsesc utilizarea în domenii extrem de diferite:
1. Industrie:
- Obtinerea hârtiei
- Material de umpluturã la fabricarea produselor cauciucate
- Obtinerea hidrogenului din gaze
- Uscarea profundã a gazelor
- Obtinerea hidrogenului din deseuri de sinteze amoniacale
- Separarea hidrogenului si dioxidului de carbon (CO2) din aer
- Catalizator în procesul de productie chimicã a petrolului
- Procesul de uscare prin vacuum îmbunãtãtit a alimentelor
- Prelungirea timpului de pãstrare a dulciurilor
- Obtinerea metalelor grele si pretioase (neferoase)
II. Utilizarea zeoliților în industria farmaceutică
Zeolitul, piatra care fierbe, are - structura microporoasă și capacitatea de a absorbi și
neutraliza radicalii liberi, favorizează eliminarea toxinelor din organism, îmbunătățește starea
energetică la nivel celular (în urma transferului de electroni zeolit-radicali liberi) și
normalizează sarcina electrostatică a membranei celulare. Mineralul are acțiune regulatoare a
nivelului pH-ului sangvin, are acțiune pozitivă asupra dezvoltării și activării limfocitelor și
stimulează sistemul imunitar al organismului. Mineralul zeolit reduce stresul oxidative.
Suplimentele care conțin zeolit sunt recomandate în tratamentul bonavilor care suferă de
anumite maladii.
- Afecțiuni gastro-intestinale: deoarece realizează normalizarea secreției gastrice și previne
contracțiile spastice și durerea.
- Afecțiuni ale aparatului cardiovascular: normalizează ritumul cardiac, tensiunea arterială,
normalizează nivelul colesterolului sangvin.
- Afecțiuni ale sistemului nervos central: elimina tensiunea musculară și spasmele musculare,
reduce riscurile atacurilor epileptice, are acțiune pozitivă în cazul distrofiilor musculare aflate
în stadiu incipient.
Zeoliții sintetici pot avea o utilizare pe scară largă ca agenți de schimb ionic, catalizatori
și adsorbanți (filtre sau site moleculare) în diverse procese industriale: epurarea apelor uzate,
purificarea aerului, obținerea diferitelor gaze din aer, catalizator în procesul de producție
chimică a petrolului etc.

Bibliografie
1. V. A. Sokolov: Site moleculare și utilizările lor, Editura Tehnică, București, 1966
2. M. Cruceanu, Ev. Popovici, N. Bâlbă, A. Vasile: Site moleculare zeolitice, Ed.
Științifică și Enciplopedică, București, 1986
3. S. Solacolu Chimia fizică a solidelor silicatice și oxidice Editura Dacia, Cluj,1984
4. M. Cruceanu (Ed.),’’Site moleculare zeolitice’’, Ed. Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1989, 23- 366
5. Bedeleanu, S.D. Stoici, „Zeoliti’’, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1984, 25-30.