Sinteza și studiul unor

sesquiterpenoide drimanice de
importanță practică
 Sesquiterpenoidele biciclice conținând unitatea structurală a
drimanului sunt pe larg răspândite în plante sup., mușchi, fungi,
diferite organisme marine (bureți -de-mare, moluste) (Jansen B.J.
et al., Nat Prod Rep 2004, 21, 449). Interesul sporit pe parcursul
ultimilor 20-30 ani faţă de compuşii drimanici, manifestat atât de Driman
chimişti, cât şi de specialiştii din alte domenii, se datoreşte (structură ipotetică)
faptului că ei posedă un spectru larg de activitate biologică. Într-
adevăr, printre sesquiterpenoidele drimanice au fost descoperiţi
compuşi cu activitate biologică diversă antibacteriană,
antifungică, antifidantă, antivirală, fungicidă, citotoxică,
imunomodulatorie, fitotoxică, regulatorie de creştere a plantelor,
piscicidă, moluscicidă s.a.

De ex. drimenolul are proprietati de regulator al cresterii plantelor, (-)-Drimenol

comparabile cu cele ale heteroauxinei!
Arbustul sud-american
Această denumire provine de la denumirea Drymis winteri
arborelui, Drimys winteri Forst, ce creşte în
America Latină, din scoarţa căruia în anul
1948 H.H.Appel şi colaboratorii au izolat
primul reprezentant din seria drimanului - (-)-
drimenolul. Ulterior, acest domeniu al chimiei
compuşilor naturali a cunoscut o dezvoltare
vertiginoasă.
Proprietăţile practic importante ale drimanilor şi ca regulă, conţinutul lor mic în sursele
naturale, au cauzat cercetări intensive de obţinere a lor pe cale sintetică.
O parte de sinteze ale drimanilor reprezintă sinteze totale. Pentru ele sunt caracteristice
două neajunsuri comune de regulă, ele includ multe etape, şi compuşii finali sunt
racemici. Dat fiind faptul, ca activitate biologică posedă numai unul dintre antipozi,
randamentul compuşilor finali nu poate depăşi 50. De menţionat, că şi procedeele de
scindare a racemicilor nu sunt simple, purtând un caracter empiric. Există însă o cale
alternativă de acces la drimani: semisinteza lor prin scindarea terpenoidelor mai
superioare, uşor accesibile. Avantajul acestei căi constă în obţinerea directă a drimanilor
în formă optic activă, enantiomeric pură. Din terpenoidele superioare cele mai apropiate
structural de drimani sunt diterpenoidele biciclice cu schelet carbonic labdanic . Într-
adevăr pentru a transforma labdanoidele în drimani este suficient de a scurta catena lor
laterală cu o unitate de izopren. Multe labdanoide (sclareolul, manoolul, neoabienolii,
acidul zamoranic s.a.) sunt accesibile în cantităţi preparative. Această cale de acces la
drimani constituie una din direcţiile de cercetare ale laboratorului “Chimia Compușilor
Naturali și Biologic Activi” al Institutului de Chimie al A.Ş.M.

Scheletul carbonic
LABDANIC versus DRIMANIC
 CORELAREA SESQUITERPENOIDELOR DRIMANICE CU DITERPENOIDELE
LABDANICE
Prima sinteză a unui sesquiterpenoid drimanic din diterpenoide labdanice a fost
realizată în Laboratorul Chimia Terpenoidelor în anul 1967 (acad. P.Vlad, acad. Gh.
Lazurievskii). Scopul acestei lucrări fundamentale a fost determinarea strictă a stereochimiei
sesquiterpenoidelor drimanice prin corelarea lor cu diterpenoidele labdanice cu configuraţie
cunoscută.

Drimenolul a servit ca compus iniţial la sinteza multor derivaţi drimanici bioactivi, de ex. a
aldehidelor drimanice poligodialul si warburganalul, a cetone drimanice drim(8)-en-7-ona
[1].

warburganalul poligodialul Drimenol drim(8)-en-7-ona

Warburganalul și poligodialul sunt dialdehide sesquiterpenice izolate din diferite surse naturale. Sunt printre cei mai
puternici agenți antifedanți (antifeeding agent- engl.) impotriva viermilor monofagi africani (monophagous African army
worm). De asemenea, posedă activitate puternică moluscicidală potent (molluscicidal activity) și alte proprietăți
antibiotice. Drimenona, izolată din tutun, este component al aromelor pt aromatizarea țigaretelor.

1. P.F. Vlad. Synthetic investigations in the field of drimane sesquiterpenoids, in Studies in Natural Products Chemistry, Bioactive Natural
Products (Part M), Atta-ur Rahman /Editor, Elsevier, Amsterdam, 2006, 33, 393 – 432.
SINTEZA ŞI UTILIZAREA DRIMAN-8,11-DIOLULUI ŞI A 11-MONOACETATULUI ACESTUIA
(+)-Driman-8,11-diolul (24) şi monoacetatul lui (21) reprezintă intermediari valoroşi
la sinteza derivaţilor drimanici, inclusiv biologic activi. In Lab. Chim. Compusilor
Naturali si Biologic Activi a fost obţinut pentru prima dată driman-8,11-diolul (24) la
ozonizarea amestecului de trans- (46) şi cis- (47) -neoabienoli [29], diterpenoide
labdanice accesibile, izolate din răşină de brad alb siberian. A fost stabilit că la
ozonizarea amestecului de neoabienoli (46) şi (47) caracterul produselor de reacţie
depinde considerabil de condiţiile de ozonizare (temperatura, cantitatea de oxidant,
solvent, metoda de scindare a ozonidei sau a peroxizilor formaţi). În caz de ozonizare
exhaustivă în metanol la -75 -78oC şi reducerea produşilor de ozonizare cu borohidură
de sodiu se obţine driman-8,11-diolul (24) cu un randament de 74%. La ozonizarea
amestecului de neoabienoli (46) şi (47) în mediu de hexan şi tratarea ozonidei cu
peroxid de oxigen (adica oxidare) se formează oxiacidul (48) (randament 71%), care
dă la reducere cu alumohidrură de litiu diolul (24) (schema) [29]. Metoda a fost
brevetata [30].
13
CO2H OH

LiAlH4 OH 1.O3/hexan 1.O3 OH

(24) OH
- 65 -70oC MeOH
2.H2O2 -75 - 78oC
73% 2. NaBH4
(48) (46) 13 E 74% (24)
(47) 13 Z

29 П.Ф. Влад, М.Н. Колца, А.Г. Руссо. Синтез цис-обиенола, ∆13-цис и ∆13-транс неоабиенолов.
Ж.общей химии, 1973, 43, № 3, 650 – 655.
30. П.Ф. Влад, М.Н. Колца, Г.Н. Миронов, А.Н. Арыку. Способ получения дриман-8,11-диола.
Авторское свидетельство СССР, № 1594163, Бюл. Изобр. № 35 от 23.09.1990.
 SINTEZA ŞI UTILIZAREA DRIMAN-8,11-DIOLULUI

O altă sinteză a diolului (24) a fost realizată pornind de la diolul diterpenic sclareol (11).
Ozonizarea acestuia în metanol cu apă în prezenţă de perclorat de sodiu duce la obţinerea
amestecului de cetooxizi epimeri la centrul C-12 (54) şi (55) [32].

La oxidare cu acid
monoperftalic (reactia
Baeyer-Villiger), compuşii
(54) şi (55) dau acetoxioxidul
(56). Eliminarea acidului
acetic din compusul (56) a
fost realizată la încălzirea
soluţiei lui în DMSO în
prezenţă de NaHCO3 ,
conform metodei descrise
[32] .

Ozonizarea produsului labil (57) duce la obţinerea driman-8,11-diolului (24) [32]

(schema). Astfel, driman-8,11-diolul (24) a fost obţinut din sclareol (11) în patru etape
cu un randament total de 44%. De menţionat, că această metodă de obţinere a diolului
(24) se evidenţiază prin simplitatea transformărilor invocate şi accesibilitatea reagenţilor
utilizaţi.
32. А.Н. Арыку, П.Ф. Влад. Синтез дриман-8,11-диола из склареола через 8,12-эпокси-14,15-биснорлабдан-13-он.
Химия природ.. соед., 2000, № 2, 124 - 125.
 11
15 Drimenona are o structura originală . Într-adevăr, atât
9 poziţia grupelor funcţionale (C-7, C-8, C-9), cât şi a
12 atomilor de carbon, activaţi de aceste grupe (C-6, C-11,
1
10 8 C-12), fac ca drimenona să fie un compus de valoare cu
7 o nişă sintetică proprie, care poate fi folosită la
5 prepararea compuşilor drimanici naturali
6 polifuncţionali cu activitate biologică şi a terpenoidelor
superioare.
13 14 Drimenona

Mai mult decat atât, a fost stabilit că, drimenona posedă miros de ambră şi
prezintă interes pentru parfumerie [47].

Datorită mirosului puternic de ambră, drim-8-en-7-ona a fost folosită ca componentă

principală în compoziţiile de aromatizare a tutunului, implementate la Combinatul de Tutun
din Chişinău [5 brevete de inventie, de ex. ref. 48].

47. П.Ф. Влад, А.Г. Бельфер, М.Н. Колца, В.Е. Сибирцева. Душистое вещество с запахом
амбры. Авт. Свид. СССР. № 777055, Бюл. изобр. 1980, № 11, с. 91.
48 . A Postovoi, I . Grama, A. Leonov, P. Vlad, M. Colţa, V. Kulciţki, N. Ungur, A. Barba.
Compoziţie de aromatizare a amestecului de tutun şi procedeu de obţinere a amestecului de
tutun aromatizat. Brevet de invenţie a Republicii Moldova Nr. 2349, data publicării hotărârii
de acordare a brevetului 31.01.2004, BOPI, 2004, Nr. 1.
 A fost elaborata
sinteză drim-8-en-7-
onei (64), pornind de
la norambreinolida
(7), compus accesibil,
comercial (schema)
[45].
Sclareol

Norambreinoluda (7) a fost transformată după o metodă cunoscută (transesterificare-

deshidratare) în amestecul de esteri (65). La oxidarea acesteia cu bicromat de potasiu a fost
obţinut cetoesterul (66) cu randament de 41.5%. Toate tentativele de a îmbunătăţi randamentul
compusului (66), utilizand diferiti agenti de oxidarea alilică a compuşilor etilenici au eşuat. La
saponificarea cetoesterului (66) cu KOH în etanol şi acidulare se obţine cetoacidul (67) care se
decarboxilează spontan, transformându-se cu randament înalt în drim-8-en-7-ona (64) [45].
Această metodă de obţinere a drimenonei (64) a fost brevetată [49].

45. П.Ф. Влад, Э.А. Воробьева. Синтез дрим-8-ен-7-она. Химия природ. соед., 1983, № 2, 148-149.
49. П.Ф. Влад, Э.А. Воробьева. Способ получения 1, 2, 5, 5, 9-пентaметил-3-кето-∆1-
октагидронафталeна, Авт. свид. СССР № 767083, Бюлл. Изобр., 1980, № 36, c. 115.
Un succes deosebit a fost
ameliorarea randamentului
relativ mic al drimenonei
(64). Scopul a fost atins,
efectuând electrooxidarea
amestecului de esteri (65),
într-o celulă nedivizată cu
electrozi de grafit. Metoda s-a
dovedit a fi convenabilă,
ecologic pură, asigurând un
randament acceptabil (63 –
65%) al cetoesterului (66)
[50]. Metoda a fost brevetată.
Ca component secundar se
formează compusul (69).

S-a demonstrat că randamentul cetoesterului (66) depinde de conţinutul în amestecul de esteri

(65) a izomerului cu legătură dublă tetrasubstituită. La electrooxidarea acestuia în stare
individuală randamentul cetoesterului constituie 80%. În amestecul de esteri (65) conţinutul
acestui izomer constituie  66%. Toate tentativele de a mări conţinutul lui prin tratare cu I2, p-
TsOH sau cationitul Ky-23 nu s-au incununat de succes [50]. Este de menţionat, că la sinteza
preparativă a drimenonei (64) procedura de izolare a ei este simplă: produsul de reacţie se
saponifică cu bază şi se divizează în părţile acidă şi neutră, ultima fiind alcătuită din drimenonă,
care se purifică apoi usor prin cristalizare.
50. М.Н. Колца, Г.Н.Миронов, С.Т.Малиновский, П.Ф. Влад. Синтез дрим-8(9)-ен-7-она, дрим-5,8(9)-диен-7-она
и их 11,12-дибромопроизводных из норамбреинолида, Изв. АН, сер. хим., 1996, 45, № 1, 216 – 226.
 Sinteza 11,12-dibromodrim-8-en-7-onei şi a derivatilor dehidrogenati
Br Br

NBS Br Br
-HBr
Una dintre primele sinteze pe CCl4, 
O O O
baza drimenonei (64) a fost R
(64) (70) R=H (91%) (72)
obţinerea
(71) R=Br
11,12-dibromodrimenonei (70) NBS
76%
şi a derivaţilor ei dehidrogenaţi CO2Me CO2R

[50] (schema).
SeO2
dioxan, 
O O O
93%

(66) (75)
1.KOH (73) R=Me
(CH2OH)2 
 (74) R=H
2.H+,  80%
80%

La interacţiunea drimenonei (64) cu N-bromosuccinimidă (NBS) (Mecanism radicalic) în

dependenţă de condiţii au fost obţinuţi 11,12-dibromodrim-8-en-7-ona (70) (randament 91%),
amestecul de compuşi (70), 6,11,12-dibromodrim-8-en-7-ona (71) (randament mic) şi
11,12-dibromodrim-5,8-dien-7-ona (72), sau ultimul compus cu un randament de 76%.

50. М.Н. Колца, Г.Н.Миронов, С.Т.Малиновский, П.Ф. Влад. Синтез дрим-8(9)-ен-7-она, дрим-5,8(9)-диен-7-
она и их 11,12-дибромопроизводных из норамбреинолида, Изв. АН, сер. хим., 1996, 45, № 1, 216 – 226.
11,12-dibromodrim-5,8-dien-7-ona (72) a fost sintetizat şi din cetoesterul (66) pe o cale de
alternativă. La tratarea cetoesterului (66) cu SeO2 a fost izolat cu randament de 93% esterul
metilic al acidului 11-homo-drim-5,8-dien-7-on-12-oic (73). La saponificarea acestui ester cu
KOH în etilenglicol se obţine acidul (74), care la încălzire se decarboxilează, dând drim-5,8-
dien-7-ona (75) (80%), care reacţionează cu NBS, dând dibrom-dienona (72) (76%) (schema).
Structura compuşilor dibromuraţi (70) şi (72) a fost confirmată definitiv prin metoda cu raze X.
Aceşti compuşi au servit ca intermediari la obţinerea altor derivati drimanici polifuncţionali.
Br Br

NBS Br Br
-HBr
CCl4, 
O O O
R
(64) (70) R=H (91%) (72)
(71) R=Br
NBS
CO2Me CO2R
76%

SeO2
dioxan, 
O O O
93%

(66) (75)
1.KOH (73) R=Me
(CH2OH)2 
 (74) R=H
+ 80%
2.H , 
80%
 Sinteza 7-oxoisodrimeninei si a isodrimeninei din drim-8-en-7-onă
Pornind de la drimenona
PCC,surplus
(64), a fost realizată o sinteză R2
R2
eficientă a lactonelor OH O O CHO R1 O
naturale isodrimenina (83)
OH OH
si 7-oxoisodrimenina (84) MnO2, CH2Cl 2 +
sau O
[60], care se gasesc, O 2 echiv. PCC O O

impreuna cu drimenolul, in (77) (84) (86) (85) R1=OH;R2=H

(CH2SH)2,
diferite specii ale genului SnCl2.H2O
(87) R1=H; R2=OH

Drymis., precum si in specia THF

92%
americană de muşchi Porella
O O O O
cordeana. Din această
plantă au fost izolate NiCl2.6H2O,NaBH4
S
isodrimenina (83), 7- DMFA, 85%
S
oxoisodrimenina (84) şi 5,6-
(88) (83)
dehidro-7-oxoisodrimenina
(89) [61,62]. Lactona (83) a demonstrat efecte puternice larvicide, fiind
deasemenea evaluata si activitatea ei anticancer [63, 64].
60. П.Ф. Влад, Е.К. Горинчой, М.Н. Колца, К. Деляну. Синтез изодрименона из дрим-8-ен-7-она. Изв. АН, сер. хим,
2000, № 3, 542-544.
61. G.G. Harrigan, A. Ahmad, N. Baj, T.E. Glass, A.A.L. Gunatilaka, D.G.I. Kingston. Bioactive and other terpenoids from
Porella cordeana. J. Nat. Prod., 1993, 56, Nr. 6, 921 – 925.
62. Y. Asakawa. Heterocyclic compounds found in bryophytes. Heterocycles, 1997, 46, 795 – 848.
63. Ivan Montenegro et al. Comparative Study on the Larvicidal Activity of Drimane Sesquiterpenes and Nordrimane
Compounds against Drosophila melanogaster til-til Molecules 2013, 18, 4192-4208.
64. Ivan Montenegro et al. Study on the Cytotoxic Activity of Drimane Sesquiterpenes and Nordrimane Compounds against
Cancer Cell Lines. Molecules 2014, 19(11), 18993-19006.
 La oxidarea cetodiolului (77) cu un surplus de MnO2 sau cu 2 echivalenţi de clorcromat de
piridiniu (PCC) (oxidarea alcoolilor alilici pana la aldehide) se obţin doi compuşi: lactona (84)
şi 11-oxi-11,12-epoxidrim-8-en-7-ona (85). Dacă compusul (77) este oxidat cu un surplus de
PCC se formează numai lactona (84). Astfel, oxidarea este chemo- şi regiospecifică, deoarece
se oxidează numai oxigrupa la C-11, nu si la C-12. Controlul reacţiei în acest caz este
termodinamic şi se formează compusul intermediar (86), în care grupa aldehidică este
conjugată cu legătura dublă şi cetogrupa la C-7. De menţionat, că în soluţie cetosemiacetalul
(85) conform datelor RMN se găseşte în echilibru cu epimerul său la C-11 (87). Structura
acestuia reiese din datele spectrale şi datele metodei cu raze X [61].

[61] В.Х. Кравцов, Ю.А. Симонов, Е.К. Горинчой, М.Н. Колца, П.Ф.Влад. Кристаллическая и молекулярная
структура 11,12-эпоксидрим-8(9)-ен-11-ол-7-она. Кристаллография, 2000, 45, № 5, 861 - 863.
Metoda de reducere a grupei cetonice
(prin intermediul tiocetalului)
7-Cetoisodrimenina (84) uşor
reacţionează cu etanditiolul în prezenţă
de BF3∙Et2O sau SnCl2, dând tiocetalul
(88). Metoda de tiocetalizare în prezenţă
de SnCl2 in calitate de catalizator este cea
mai eficientă. Reducerea tiocetalului (88)
cu Nichel Ranay sau cu borura de nichel
conduce la obţinerea isodrimeninei (83).
Randamentul sumar al acesteia în raport
cu drim-8-en-7-ona (6 etape) a constituit
31%.
 Sinteza 5,6-dehidro-7-oxoisodrimeninei din drim-8-en-7-onă
5,6-dehidro-7-oxoisodrimenina (89), metabolit al muschilor Porella sp. [61, 62] a fost
preparata, urmand doua variante de sinteză [65].

Cetodibromura (72) reacţionează cu acetatul de potasiu în DMSO (mecanism de

substitutie nucleofila), dând diacetoxicetona (90), care a fost saponificată în dioxicetona
(91). Ultima este un compus nestabil. Oxidarea dioxicetonei (91) cu PCC duce la obţinerea
cu randament aproape cantitativ a compusului-țintă (89). Reacţia de oxidare a substanţei
(91) este deasemenea regioselectivă, deoarece în reacţie intră numai grupa hidroxilică C-
11.
Varianta de sinteza a 5,6-dehidro-7-oxoisodrimeninei (89) din drim-8-en-7-onă (64) : în
patru etape conform succesiunii de transformări (64) → (72) → (90) → (91) → (89) cu un
randament sumar de 42.5%.

65. П.Ф. Влад, Е.К. Горинчой, М.Н. Колца. Синтез 5,6-дегидро-7-оксоизодрименина

из дрим-8-ен-7-она. Изв. АН, сер. хим, 2003, № 2, 479 – 481.
În a doua variantă de sinteză, ca compus iniţial a servit lactona naturala 7-cetoisodrimenina
(84). Enolacetatul (92), obţinut cu randament înalt din cetolacetona (84) la fotooxigenare în
prezenţă de fotosensibilizator tetrafenilporfina sau Roz Bengal, conduce la obţinerea
oxolactonei (89). Tetrafenilporfina este mai activă decât Roz bengal. Această transformare
fotocatalitică nouă, descoperită de noi, se explică prin aceea că oxigenul în stare singlet, ce se
formează în prezenţă de fotosensibilizator, adiţionează nu în poziţia 1,4-a sistemului dienic a
enolacetatului (92), dar la atomul C-6 cu deplasarea concomitentă a legăturii duble din
poziţia C-6 - C-7 în poziţia C-5 - C-6, formând hidroperoxidul (93) nestabil, care elimină o
moleculă de acid peracetic, transformându-se în compusul final (89). Această transformare
reprezintă o nouă reacţie fotocatalitică.
A doua variantă a sintezei 5,6-dehidro-7-oxoisodrimeninei (89) în şase etape prin intermediul 7-
oxoisodrimeninei (84) şi a enolacetatului ei (92) - randament sumar de 22.4%.
Dehidrogenarea fotocatalitică a ∆8-drimen- şi ∆8-11-homodrimen-7-onelor în ,′-dienone
OH OAc OAc

Pentru a stabili dacă OAc, TsOH,  O2, h, CCl4

această transformare O 59%

OAc
Roz Bengal
63% O

poartă un caracter (76) (94) (97)

general s-au studiat OAc OAc OAc
transformările
OAc, TsOH,  O2, h, CCl4
fotocatalitice a 72,6% Roz Bengal
O OAc O
compuşilor drimanici, 63%

(76), (80), (82) şi a (80) (94) (97)

derivatului OAc OAc OAc

homodrimanic (66) OAc OAc, TsOH,  O2, h, CCl4

OAc OAc
[66]. Din datele O 99% H2tpp
O
OAc 52,5%
prezentate reiese că
(82) (95) (90)
reacţia descoperită CO2Me CO2Me
CO2Me
de noi de
OAc, TsOH,  O2, h, CCl4
dehidrogenare
98,5% H2tpp
fotooxidativă poartă O OAc
90%
O

un caracter general. (66) (96) (73)

H2tpp - tetrafenilporfina

66. П.Ф. Влад, М.Н. Колца, А.Н. Арыку, А.Г. Чокырлан, Е.К. Горинчой, К.Г. Еду, К. Деляну.
Изв. АН, сер. хим, 2006, № 4, 678 – 682.
 Mecanismul posibil al reacţiei de dehidrogenare fotooxidativă

1
O2
OAc OAc
-AcO2H
OAc O
H H O+ OOH
(98) (99) (100) (101)
O-

Sistemele dienice a enolacetaţilor conţin legătura dublă C6 – C7 bogată în electroni. Deoarece

oxigenul în stare singlet posedă proprietăţi electrofile, interacţiunea acestuia cu compuşii de
tipul (98) decurge ca o en-adiţie la legătura dublă C6 – C7 cu formare de peroxiepoxid (99).
Oxigenul în stare singlet este sensibil la factorii sterici şi din aceste considerente adiţia lui la
legătura dublă C6 – C7 poate avea loc din partea  steric mai accesibilă a moleculei cu
formarea peroxiepoxidului (99). La aceasta contribuie şi cerinţele stereoelectronice ale en-
reacţiei stereospecifice de oxigenare fotosensibilizată: legătura C – O nou formată şi legătura
alilică C – H scindată trebuie să fie în poziţie cis, iar legătura alilică C – H trebuie să fie orientată
perpendicular pe planul legăturii ∆6, deoarece numai în acest caz cuplul electronic a legăturii C
– H, în proces de scindare, poate interacţiona cu electronii legăturii  cu formarea legăturii
duble noi. Prin urmare, în cazul compuşilor cu structura (98) factorii sterici şi cei
stereoelectronici acţionează în mod concertat, ceea ce contribuie la formarea stereospecifică a
peroxiepoxidului (99), transformându-se ulterior regioselectiv în hidroperoxidul alilic instabil
(100), care elimină acidul peracetic, transformându-se în produsul final (101).
 Sinteza unor compuşi drimanici polihidroxilaţi din drim-8-en-7-onă

O O O
H2O2, NaOH KBH4, MeOH
Derivaţii drimanici
O
MeOH 100% polihidroxilaţi prezintă
O OH OAc
interes in calitate de
(64) (102) (103) (104)
compuşi biologic activi şi
OH HO OH ca iniţiali pentru sinteza
HClO4
OH OH
(CH3)2CO terpenoidelor superioare.
+ O
THF CuSO4 O Noi am realizat sinteza
OAc OH
HClO4
74%
unor astfel de derivaţi din
KOH/MeOH, 93%
(105) (106) (107) drim-8-en-7-onă (64) [67].
Ac2O/Py, 99%

Drim-8-en-7-ona (64) la tratare cu peroxid de hidrogen în mediu bazic!!! (epoxidarea olefinei) se

transforma in epoxidrimenona (102), structura şi configuraţia absolută a căreia au fost elucidate în baza
datelor spectrale [68]. Tentativele de a deschide inelul epoxidic în (102), folosind diferiţi reagenţi [Al(iPr)3 ,
p-TsOH, BF3∙Et 2O, FeCl3, KOH, BuLi, Et2NNa] nu s-au încununat de succes, obținându-se amestecuri
complexe de substanţe. Compusul (102) a fost redus cu KBH 4 cu randament cantitativ în epoxialcoolul
(103). Reacţia aceasta este stereospecifică: conform datelor spectrale protonul la C-7 în compusul (103)
este axial [68]. Tentativele numeroase de deschidere a grupei epoxidice şi în compusul (103) la tratare cu
p-TsOH şi HClO4 au produs amestecuri complexe de substanţe, inseparabile cromatografic. Din aceste
considerente, compusul (103) a fost acetilat cu Ac2O în piridină în condiţii standard în epoxiacetatul (104).

67. E. Gorincioi. Sinteza unor compuşi polihidroxilaţi din drim-8(9)-en-7-onă. Cercetări în domeniul chimiei.
Realizări şi perspective, Chişinău, Î.E.P. „Ştiinţa”, 1999, 47 – 149.
68. A.A. Панасенко, Е.К. Горинчой, А.Н. Арыку, Е.А. Баркарь, К. Деляну, П.Ф. Влад. Спектры 1Н и 13С
некоторых дримановых сесквитерпеноидов. Изв. АН, сер. хим, 2004, №12, 2584 – 2594.
La tratare cu HClO4 epoxiacetatul (104) produce un amestec de doi compuşi: acetoxidiolul (105) (54%) şi
triolul (106) (41%). Structura lor a fost elucidată în baza datelor spectrale [68]. La saponificarea
acetoxidiolului (105) cu bază se obţine cu randament înalt triolul (106), care la acetilare cu amestec de
Ac2O şi Py în condiţii standard regenerează acetoxidiolul (105) cu randament cantitativ.

Stereochimia substanţelor (105) şi (106) a fost determinată spectral, luând în consideraţie

mecanismul deschiderii trans-diaxiale a ciclului epoxidic la tratare cu reagenţi electrofili, cât şi
mecanismul de obtinere a acetonidelor -diolilor ciclohexanici, conform căreia acetonide formează
numai cis-1,2-glicolii ciclohexanici [69]. Triolul (106) la tratare cu acetonă în prezenţa CuSO4 anhidru
şi HClO 4 furnizează hidroxiacetonida (107). Deoarece grupa hidroxil la C-7 este ecuatorială, aceea din
poziţia C – 8 trebuie să fie axială -orientată, în caz contrar acetonida nu ar putea fi obţinută.
Hidroxigrupa din poziţia C-9 are configuraţia  axială, ţinând cont de deschiderea trans-diaxială a
grupei epoxidice.
La tratare cu SOCl2/Py acetoxidiolul (105) se deshidratează cu formarea epoxiacetatului
(104).
Compuşii (105) şi (106) prezintă interes pentru sinteza drimanilor tetra- şi
pentafuncţionalizaţi.
69. Успехи стереохимии. Под ред. В. Клайна и П. de la Map- Гос. НТИ ХЛ, Москва, 1961, 744 с.
 Sinteza (-)-(3a S, 7a S)-trans-tetrahidroactinidiolidei din drim-8-en-7-onă
(-)-(3a S, 7a S)-trans tetrahidraactinidiolida (140) este compus natural izolat din tutun. Pe baza
ei poate fi usor sintetizată dihidroactinidiolida (141), compus aromat, care contribuie la
formarea mirosului ciaiului, tutunului, tomatelor, a unor uleiuri esenţiale, fiind si feromonul
furnicilor roşii. Trebuie menţionat, ca configuraţia absolută a tetrahidroactinidiolidei, izolate
din tutun nu a fost determinată.

Pe baza drim-8-en-7-onei (64) a fost realizată o sinteză scurtă şi eficientă a (-)-(3aS, 7aS)-
trans-tetrahidraactinidiolidei (140) [75].

75. P.F. Vlad, E. Gorincioi, A.N. Aricu, M.N. Coltsa. A. short, efficient synthesis of (-)-(3aS,
7aS)-trans-tetrahidroactinidiolide. Nat. Prod. Lett., 1999, 13, Nr. 1, 1 – 4.
Ozonizarea exhaustivă a drimenonei (64) în soluţie de AcOEt şi scindarea ozonidei cu H 2O2 duce la obţinerea
cu randament cantitativ a cetoacidului (142), care la oxidarea haloformică dă diacidul carboxilic (6). Oxidarea
Baeyer-Williger a cetoacidului (142) duce la obţinerea cu randament bun a (-)-(3aS, 7aS)-trans
tetrahidroactinidiolidei (140). Aşa dar, în condiţiile reacţiei are loc nu numai scindarea legăturii –C–C(O) –
cu formarea acetoxiacidului scontat (143), dar şi transesterificarea intramoleculară de mai departe a
acestuia, dând produsul final (140). Este cunoscut, că la interacţiune cu acizii compusul (140) se izomerizează
în izomerul cis (144), termodinamic mai stabil. În condiţiile reacţiei Baeyer-Williger aşa o izomerizare nu are
loc. Astfel, pornind de la drimenona (64) a fost realizată o sinteză scurtă şi eficientă a (-)-(3a S, 7a S)-trans
tetrahidroactinidiolidei (140) .