Dioxine:

PCDD – dibenzo-p (para)-dioxine policlorurate

PCDF – dibenzofurani policlorurati
Sunt 2 grupe de compusi organici triciclici clorurati.
Numarul atomilor de Cl poate fi de la 1 la 8, ceea ce inseamna 75 posibili congeneri
pentru PCDD si 135 pentru PCDF.
Toti acesti 210 compusi (PCDD+PCDF+PCDD/F) sunt cunoscuti sub denumirea de
”dioxine”.
Fiecare grup de izomeri are un nume abreviat ca de ex.: TCDD, 2,3,7,8-TCDD
(tetraclor dibenzo – para dioxine) – dioxina SEVESO sau Cl4CDD.
Moleculele de dioxina sunt majoritatea planare

Structura chimică a dioxinelor

Dibenzo-n-dioxine
Dibenzofurani
Compusi bifenilii policlorurati (PCB)
Proprietăţi fizico-chimice
Solubilitate în solvenţi organici; cu mărirea numărului de atomi C, solubilitatea
scade. Dioxinele sunt nepolare, liofilice si persitente (se cunosc si sub denumirea de
compusi organici persistenti – POP), se pot acumula in lantul alimentar. Congenerii
substituiti cu clor (pot exista si derivati cu brom sau sulf sub denumirea de tiofen) in
pozitia 2,3,7,8 sunt mai persistenti si mai toxici.
Stabilitate chimică înaltă l În prezenţa acizilor, sub acţiunea luminii (mai ales solare),
dioxine pierd atomi de Cl şi devin netoxice
Sub acţiunea razelor UV, unii precursori ai dioxinelor pot fi transformaţi în dioxine
foarte toxice
Capacitatea de fi acumulate în particulele solului şi în depuneri, duce la migrarea lor
în apele de suprafaţă și subterane.
Solubilitatea in apa este extrem de scazuta si descreste cu cresterea nivelului de
clorurare. De exemplu, solubilitatea 2,3,7,8-TCDD este de 20 ng/l, in timp ce
solubilitatea 1,2,3,4,6,7,8,9-octaclorodibenzo-pdioxinei (OCDD) este de cca 3 ori
mai scazuta.
Coeficientul de partitie apa-octanol (log Kow) creste cu continutul de clor si este de
6,80 pentru 2,3,7,8-TCDD pana la 8,20 pentru OCDD. Valorile sunt printre cele mai
mari inregistrate pentru contaminati in mediu si indica faptul ca dioxinele au o
puternica afinitate pentru mediul organic (grasimi, uleiuri).
Dioxinele sunt foarte stabile chimic. In general, nu sunt degradate de
microorganisme, acizi tari si baze, caldura sau lumina si raman stabile pana la cca
750°C. Biodegradarea este cea mai scazuta in cazul congenerilor cu continut mare
de clor.
Acţiunea toxică a dioxinelor
Acţiunea toxică a dioxinelor depinde de numărul atomilor de Cl şi plasarea lor în
structura moleculelor
Toxicitatea maximală posedă 2,3,7,8,-tetraclordibenzodioxin (TCDD)
Unele dioxine posedă toxicitatea acută, care seamănă cu toxicitatea substanţelor
otrăvitoare
Efecte principale ale dioxinelor – leziuni genetice
Efecte secundare ale dioxinelor
Efecte secundare – transformarea intracelulară a O2 în O2 * , H2O2 , HO* , ceea ce
duce la mutageneza şi biodegradarea vitaminelor, lipidelor, hormonilor
Poate avea loc bioactivarea diferitor substanţe xenobiotice, dintre care cele mai
periculoase sunt substanţe cancerigene, neurotoxine şi predecesorii aflatoxinei B1
Scăderea imunităţii şi apariţia “bolilor ecologice” la om şi animale
Cele mai importante surse de dioxine
AER
Incinerarea deseurilor si namolurilor;
Incalzirea locuintelor si fermelor cu biomasa (paie, lemn) si carbune;
Industria metalica, in special procesele de sinterizare si recuperare metale;
Incendii accidentale sau naturale;
APA
Industria celulozei si hartiei care utilizeaza clor;
Ape uzate de la industriile cloro-organice;
Spalarea si albirea textilelor cu clor;
Scurgeri din landfill-uri;
SOL
Aplicarea namolurilor pe terenuri agricole;
Depuneri din aer;
Compostarea;
Arderea ilegala a cablurilor;
Cherestea/lemn tratat cu PCB;
REZIDUURI:
Echipamente ce contin PCB si uleiuri;
Cenusi de la incinerare si procese de combustie.
Fenoli
Compuși fenolici (ca de altfel și a unor compuși cu azot) este datorată compoziției
cocsului utilizat la furnal. În timpul procesării cocsului în furnal, acești compuși se
evaporă din cocs în zona superioară a furnalului și sunt apoi evacuați împreună cu
gazul de furnal. O mare cantitate din aceștia sunt transferați în apă la epurarea umedă
a gazului de furnal.
La valori ale pH-ului neutre, fenolii (indiferent de numărul grupărilor hidroxilice din
moleculă) nu pot fi solubili în apă (în mod normal aceștia sunt solubili în solvenți
organici) și deci nu există posibilitatea antrenării acestora din gaz în apă. Datorită
caracterului bazic al acestui tip de apă, caracter datorat prezenței grupărilor
hidroxilice, carbonaților și ionului de amoniu, compușii fenolici prin caracterul acid
pe care îl posedă, devin solubili și pot fi regăsiți în apă, dizolvați ca atare sau chiar
sub formă de compuși stabili de tipul fenoxizilor, conform reacției:
C6H5OH + NaOH = C6H5ONa + H2O