COMPUȘI

COORDINATIVI:
BIOLIGANZI
 BIOLIGANZI
Toți aminoacizii, peptidele și proteinele pot interactiona cu biocationii formând biocompuși de
coordinare.

Proteinele (hemoproteinele) care participă la numeroase procese importante sunt: hemoglobina,

mioglobina, catalaza, peroxidaza, citocromii etc.

Acizii nucleici, clasă importantă de biopolimeri, sunt constituiți din nucleotide alcătuite din trei
componenți:

- o bază heterociclică cu azot de tip purinic sau pirimidinic: adenina, guanina, citozina, timina,
uracilul;

- un rest de hidrat de carbon cum este riboza sau dezoxiriboza;

- resturi de acid fosforic.

Rol important în procesele biochimice îl au lipidele de tipul: fospolipidele, sulfolipidele,

glicolipidele.

Bioliganzi pot fi diferite coenzime, în special vitaminele sau medicamentele care participă la
procesele biochimice.

Bioliganzi importanți sunt: vitamina C, riboflavina, nicotinamina, piridoxalul, acidul lipoic, biotina.
BIOLIGANZI
IERARHIA BIOLIGANZILOR
 OLIGOELEMENTELE
Interacțiunea dintre moleculele și macromoleculele prezente cu biocationii joacă un rol
important în procesele vieții, dar nu se pastrează structura lor și functia normală în urma coordinării.
În prescrierea de oligoelemente se recomandă:
- să nu modifice pH-ul intra/extra celular;
- să nu prezinte toxicitate acută;
- să nu fie citotoxice;
- să nu se asocieze cu alte elemente cu rol de transport a căror efecte secundare nu se
cunosc;
- administrarea sub forma unor compuși chimici cât mai simpli evitând formarea de alte
combinații prin coprecipitare;
- să fie ușor de eliminat din organism în caz de neutralizare;
- să asigure o bună biodiponibilitate;
- sunt asociate cu un mediu steril și natural.
Cei mai bine tolerați sunt hidrații metalici (cationi hidratați tolerați în echilibrul biochimic și
fizico-chimic din mediul celular).
Nu se recomandă: Oligoelementele acide (deplasează cationii în exteriorul membranei);
Oligoelementele bazice (pot coprecipita cu CO 32-; SO42-;PO43-); Oligoelementele asociate cu zaharurile și
gluconații (provoacă biodegradarea ireversibilă).
 BIODISPONIBILITATEA
OLIGOELEMENTELOR
Biodisponibilitatea biocationilor este influențată de:
 mobilitatea cationilor;
 structura spațială a moleculei de care se leagă (hidroxizii corespund acestor
cerințe);
 raportul dintre masa atomică a cationului și masa moleculară a transportorului
de natură organică (în practică se constată o asociere a oligoelementului cu
molecule ce au o masă moleculară de 2-3 ori mai mare față de a metalului activ,
rezultând scăderea biodisponibilității).

Aquanionii prezintă următoarele avantaje:

 Efecte secundare scăzute;
 Testele de citotoxicitate nule;
 Nu prezintă toxicitate acută;
 Se pot selecționa foarte strict anumite oligoelemente.
 APLICAȚIILE COMBINAȚIILOR
COORDINATIVE
Chimia compușilor coordinativi contribuie la rezolvarea multor probleme din diverse domenii:
- cercetarea ciclurilor biologice ale elementelor toxice, în mediul înconjurător, în interactiunea
lor cu diferite organisme (bacterii, plante acvatice, ciuperci, plante și animale);
- utilizarea în scop industrial;
- în domeniul medicinii (toxicologia, biochimia etc.).
Protecția mediului
Sistemele biologice care reglează concentratia diferitelor elemente și combinatiile lor din
natură nu reusesc să se adapteze rapid la noul mediu creat (problema majoră actuală a mediului
actual);
Este important să se analizeze prezența diferitelor substanțe din mediu rezultate ale activității
umane interacțiunea lor cu organismele vii la diferite nivele.
Stabilirea unui sistem eficient de prevenire a poluării avansate ca și obținerea unor mijloace
biologice de protecție.
Printre cele mai toxice elemente și cu răspândire mare sunt Hg, Pb, Cd.
Conform unor date statistice poluarea apelor de suprafață cu plumb în emisfera boreală s-a
mărit de zece ori.
Un rol important în poluarea bazinelor acvatice îl au complexonii și alți poluanți liganzi
obtinuți din îndustrie.
ELEMENTELE
TOXICE
 POLUAREA MEDIULUI

Prezenta liganzilor, a complexonilor toxici în bazine acvatice, pot duce la solvirea precipitatelor
sărurilor și hidroxizilor metalici sedimentați.
Transferul prin formarea compșilor de coordinație ai ionilor metalici în forme care trec ușor
prin membrane biologice ajungând în organismele animale.
Urmările sunt grave:
- dezechilibre ale substanțelor minerale;
- apariția tumorilor mutagene etc.
Compușii de coordinație iau parte atât la ciclul geologic cât și la cel biologic al elementelor
chimice.
Factori care condiționează efectul substanțelor poluante:
- structura chimică;
- proprietățile fizico-chimice;
- concentrația;
- calea de pătrundere în organism;
- timpul de expunere;
- prezența simultană a mai multor poluanți.
 POLUAREA AERULUI
Poluanți atmosferici de natură chimică: iritanți, asfixianți toxici, cancerigeni,
fibrozanți.
 Poluanți iritanți (gaze, vapori, particule solide): oxizi de sulf (SO 2, SO3), oxizi de azot,
clorul, amoniacul, pulberile.
 Poluanți asfixianți: CO, H2S, HCN, CN-, NO2, NO2-.
 Poluanți toxici: compuși de plumb, de cadmiu, de mercur, de arsen, de fluor.
Acționează la nivel subcelular cu afectarea funcțiilor și structurilor celulare. Au
proprietatea de a se acumula în organism până la concentrații ce determină intoxicații
sau apariția efectelor cancerigene.
 Poluanți cancerigeni: compuși cu acțiune cancerigenă: nitrozamine, pesticide organice,
amine aromatice, epoxizi, derivați halogenați, substanțe anorganice: compuși de Pb,
As, Cd, Be, Ni, Cr.
 Poluanți fibrozanți: suspensii care se depozitează în plămâni și produc modificări ale
tesutului conjunctiv. Cei mai cunoscuți: SiO2, oxizi de fer, azbestul, compușii beriliului,
poluanți iritanți: NO2, O3, pulberi de ciment.
Modificările produse de poluanții fibrozanti pot duce în timp la tumori maligne:
mercurul și compușii săi, săruri ale metalelor grele, organoclorurații, beriliul, cobaltul,
dioxid de sulf, aldehida formică, hidrocarburi saturate.
 POLUAREA SOLULUI

Poluarea solului se datorește reziduurilor solide și lichide rezultate din activitatea

omului, a dejecțiilor animale și cadavrelor lor, a deșeurilor industriale și utilizarea
necorespunzătoare a unor substanțe chimice în agricultură.
Poluarea solului poate fi: biologică și chimică.
Poluarea chimică: poluarea cu substanțe organice (reziduuri menajere, zootehnice și
din industria alimentară).
Poluarea industrială cu substanțe toxice determină trecerea acestora în apele
subterane sau de suprafață ca și în culturile vegetale cu consecințe asupra sănătății
populației.
Poluarea determinată de compuși chimici utilizați în agricultură (îngrășăminte
chimice, biostimulatori, antidăunători) care se descompun greu în sol (compuși cu Pb sau
Hg, organo-metalici, pesticide organo-clorurate care se transformă în compuși mai toxici.
Persistența acestor poluanți în produsele alimentare de origine vegetală favorizează
trecerea lor în organismul uman.
 POLUAREA ALIMENTELOR
Poluarea alimentelor se produce prin materiile prime de origine vegetală sau animală, în timpul
prelucrării tehnologice, în timpul prelucrării culinare în instalații și ustensile necorespunzătoare, în timpul
circulației de la producător la consumator, neambalarea corespunzătoare.
Metalele toxice
Transformările induse în alimente de ionii metalelor grele în concentrații mari produc:
 modificarea proprietăților organoleptice: gust, miros, culoare, textură;

 diminuarea valorii nutritive, prin degradarea unor principii nutritive: proteine, lipide, vitamine;

 micșorarea absorbției acestora, prin formarea unor compuși neabsorbabili.

Prezența ionilor metalelor grele în concentrații mari împreună cu alimentele, în organism pot
exercita efecte toxice specifice.
Legislația sanitară în domeniul calității alimentelor limitează concentrația metalelor toxice: As, Cd,
Pb, Zn, Cu, Sn, Hg.
Nivelul impurificării alimentelor cu compuși solubili ai metalelor toxice depinde de:
- calitatea solului (conținutul în substanțe minerale care influențează plantele cultivate);
- gradul de impurificare al apei și aerului;
- natura și frecvența tratamentelor fitosanitare, aplicate solului și plantelor;
- natura și calitatea proceselor de prelucrare tehnologică a produselor alimentare;
- natura și calitatea ambalajelor utilizate pentru condiționarea și transportul alimentelor.
NIVELUL DE IMPURIFICARE CU
PLUMB ȘI CADMIU AL UNOR
PRODUSE ALIMENTARE
Concentraţia medie (ppb)
Produsul
Pb2+ Cd2+
came 336 25
pește 420 13
lapte 13 1,55
brânzeturi 72 3,2
unt 29 4
ouă 77 9
pâine 67,5 14,8
paste făinoase, orez 147 91
cartofi 241 46
legume 222 40
fructe 205 13,7
apă potabilă 1,9 0,35
bere 1,9 0,35
vin 17,4 1,07