Metode

radiochimice
de analiză
 au la bază măsurarea intensităţii
radioactivităţii naturale şi a fenomenelor ce
au loc la interacţiunea radiaţiilor nucleare cu
materia.
 implică trecerea probei în soluţie,
separarea componentului de analizat printr-
un procedeu radiochimic şi măsurarea
radioactivităţii naturale sau a celei induse.
 constanta de dezintegrare () şi activitatea (A) unui
radionuclid sunt legate prin relaţia:

A  - dNdt    N (1)
 forma integrată a ecuaţiei (1) este:
N  N0  e-t (2)
 prin măsurarea activităţii la timpul t se poate determina
activitatea iniţială (A0) sau numărul iniţial de atomi
radioactivi (N0) prezenţi în probă.

 înlocuind N în ecuaţia (1) se obţine:

A    N0  e-t  A0  e-t (4)

 timpul de injumătăţire, t½, definit ca timpul în care
jumătate din cantitatea de atomi radioactivi s-au dezintegrat
poate fi calculat cu relaţia:

t½  0,693 (5)    0,693 t½ (6)

 înlocuind  în ecuaţia (1) se obţine:

A  N  0,693 t½ (7)
A - activitatea (se exprimă în Bequerel, 1Bq  1 dezintegrares sau în Curie;
1 Ci = 3,7.1010 Bq)
 - constanta de radioactivitate (s-1);
N - numărul de atomi radioactivi prezenţi în probă
t - timpul (s).
 Diluţia izotopică directă
 la substanţa de analizat de masă mx se adaugă o masă mT din aceeaşi
substanţă dar marcată cu un trasor radioactiv cu radioactivitatea AT pentru
care radioactivitatea specifică () este:

T  ATmT (8)
 după omogenizarea amestecului (mx + mT), radioactivitatea totală a
probei rămâne aceeaşi dar radioactivitatea specifică va avea o altă valoare:

P  AT(mx + mT) (9)

 din amestecul omogenizat se izolează o fracţiune mF a cărei
radioactivitate specifică, F  AFmF (10) este egală cu radioactivitatea
specifică a probei P.

AFmF AT(mx+mT) mx  mF(ATAF)-mT (10)

 Analiza prin saturare
 la compusul de analizat A prezent în matricea biologică se
adaugă o cantitate cunoscută din acelaşi compus dar marcat
radioactiv A şi se omogenizează;

 la probă se adaugă apoi un reactiv specific R într-o cantitate

mai mică decât (A + A);

 fracţiunea (A + A) liberă (nelegată de reactiv) cât şi

fracţiunea (A + A)  R (legată de reactiv) se izolează apelând la
o metodă de separare, după care se măsoară radioactivitatea
fracţiunlor separate.
 metode imunochimice - utilizează recunoașterea specifică
dintre antigen (Ag) și anticorp (Ac);

 Ag sau Ac sunt marcați cu o substanță care generează un

semnal ce poate fi măsurat, facilitând astfel detecția
complexului Ag-Ac;

 testele radioimunologice (RIA): utilizeaza marcarea cu

radioizotopi (125I, 131I, 3H, 14C, 32P).
Titrarea radiometrică
 Analiza prin radioactivare

 proba de analizat este supusă unui bombardament cu

particule nucleare;

 radioactivitatea indusă se măsoară direct (metoda

nedistructivă) sau după separarea componentei radioactice
(metoda distructivă);
 Aplicaţii
 determinarea fluxului de neutroni în reactoarele
nucleare, instalaţii nucleare;

 determinarea cantitativă a urmelor (impurităţilor de

metale) din probe de origini diverse;

 determinarea B, C, N, O şi F;

 determinarea de oligoelemente din produse biologice,

farmaceutice.