Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Cinetica chimică
Consideraţii teoretice
Cinetica chimică studiază condiţiile în care au loc reacţiile chimice, viteza cu care acestea se
desfăşoară şi factorii care influenţează viteza de reacţie. Reacţiile chimice se pot desfăşura în sisteme:
omogene - aceeaşi stare de agregare pentru componenţii sistemului de reacţie;
Factorii care influenţează viteza de reacţie sunt diferiţi, în funcţie de sistemul de reacţie omogen sau
eterogen.
În sistemele omogene viteza de reacţie este influenţată de:
concentraţie,
temperatură,
Facultatea - Energetica Seriile A si B
Titular- Conf. Mindroiu Mihaela
(3.9)
Particularizând relaţia (2.9) pentru o reacţie de ordinul 1 (a =1), timpul de înjumătăţire nu depinde de
concentraţia reactanţilor:
(3.10)
Facultatea - Energetica Seriile A si B
Titular- Conf. Mindroiu Mihaela
Influenţa concentraţiei asupra vitezei de reacţie –
Determinarea ordinului parţial de reacţie şi a constantei de
viteză
Scopul lucrării: se determină ordinul parţial de reacţie în raport cu Na2S2O3 (tiosulfat de sodiu) pentru
reacţia dintre Na2S2O3 şi H2SO4 (acid sulfuric).
H2S2O3
S0↓ + S+4O2↑ + H2O
Sulful, greu solubil în soluţia apoasă în care se desfăşoară reacţia devine vizibil în momentul în care
apare opalescenţa în sistemul de reacţie. Pe măsură ce reacţia se desfăşoară creşte concentraţia sulfului.
Pornind de la relaţia (2.3) se ia în considerare faptul că sulful coloidal devine observabil în momentul în care
concentraţia acestuia atinge o anumită valoare. Acestei valori îi corespunde în toate reacţiile variaţia Δc a
concentraţiei de Na2S2O3. Se poate alege mărimea Δc ca unitate de măsură a variaţiei concentraţiei (Δc=1).
Astfel, viteza de reacţie este definită de valoarea inversă a timpului scurs din momentul amestecării
reactanţilor până în momentul când apar particule vizibile de sulf.
Viteza de reacţie, vr:
c
în raport cu sulful format: v r s (3.11)
t
în raport cu reactanţii: vr k cNa22S22O33 cH 22SO44
n n
Na S O H SO
(3.12)
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: biurete, eprubete, cronometru
Substanţe: soluţii de tiosulfat de sodiu (Na2S2O3) şi de acid sulfuric (H2SO4)
Modul de lucru:
în patru eprubete numerotate de la 1 la 4 se introduc pe rând câte 5, 4, 3 şi 2 mL soluţie Na2S2O3,
măsuraţi cu biureta gradata în mL şi zecimi de mL (1 cm3=1 mL), completând apoi conţinutul eprubetelor
cu apă distilată până la un volum total de 5 mL;
Facultatea - Energetica Seriile A si B
Titular- Conf. Mindroiu Mihaela
în alte 4 eprubete numerotate de la 5 la 8 se introduc câte 5 mL soluţie H2SO4 măsuraţi cu biureta;
peste conţinutul eprubetei 1 se adaugă soluţia H2SO4 din eprubeta 5 şi se agită; se măsoară variaţia de
timp ( t) din momentul amestecării soluţiilor până la apariţia opalescenţei (tulburarea soluţiei care
corespunde apariţiei primelor particule de sulf coloidal) – conform figurii de mai jos:
se procedează la fel şi cu perechile de eprubete 2-6, 3-7, 4-8 notându-se valorile t (s) în Tabelul 1.
se spală imediat toate eprubetele.
Rezultate şi calcule
1
Se completează tabelul următor calculând crel; lg crel şi lg .
t
Concentraţia relativă a Na2S2O3 se calculează pentru fiecare reacţie cu relaţia: ( crel b ), unde a,
abc
b şi c reprezintă volumele de soluţii în mL, adăugate în eprubete conform tabelului 1.
Cu valorile din tabel se reprezintă grafic cu ajutorul programului Microsoft Excel, dependenţa
f lg crel . Se traseaza dreapta printre punctele reprezentate pe grafic şi se calculează panta
1
lg
t
dreptei, tg n Na2 S2O3 care reprezintă ordinul parţial de reacţie, n, iar din ordonata la origine prin
antilogaritmare se determină constanta aparentă de viteză (k’).
Se calculează timpul de înjumătăţire (t1/2) cu relaţia (3.10), unde k1 este constanta aparentă de viteză k’.
Se va aprecia în funcţie de valoarea lui n, dacă reacţia este simplă sau complexă, iar în funcţie de
valoarea lui t se va aprecia dacă reacţia este sau nu rapidă.
Facultatea - Energetica Seriile A si B
Titular- Conf. Mindroiu Mihaela
Întrebãri:
1. Concentraţia influenţeazã viteza de reacţie pentru reacţiile desfãşurate în sisteme omogene sau
eterogene?
2. Ce alţi factori influenţeazã viteza de reacţie?
3. Ce semnificaţie are constanta de vitezã k?
4. Ce valori poate avea ordinul de reacţie şi cum se determinã?
Exerciţii: Cadrul didactic va indica pentru fiecare student în parte câte un exerciţiu de rezolvat.
2. Într-un vas de 1 litru, aflat la temperatura de 427oC se produce reacţia bimoleculară: H2 + I2 2HI.
Se cere:
a) să se calculeze viteza iniţială de formare a HI la această temperatură dacă în vas se află 0,08 g H2 şi
1,27 g I2, iar constanta de viteză k = 0,42 L /mols;
b) ce valoare are viteza iniţială de reacţie, dacă masa de hidrogen rămâne constantă şi se dublează masa
de iod;
c) ce valoare are viteza iniţială, dacă se dublează atât masa hidrogenului, cât şi cea a iodului
(temperatura şi volumul rămân aceleaşi). Se cunosc AI = 127 atom/g, AH = 1 atom/g.
3. Viteza reacţiei A Produşi, la t =250C, are valoarea 910-4 mol/Ls când concentraţia lui A este
610-4 mol/cm3 şi are valoarea 7,510-4 mol/Ls când concentraţia lui A este 510-4 mol/cm3. Să se calculeze:
a) ordinul de reacţie;
b) valoarea constantei de viteză, la temperatura de 250C;
c) ce concentraţie trebuie să aibă A pentru ca viteza de reacţie iniţială să crească de 4 ori.
4. Într-o reacţie monomoleculară A Produşi, la t =250C, timpul în care concentraţia iniţială scade la
25% este t =52 min. Se cere:
a) calculul constantei de viteză;
b) în cât timp concentraţia iniţială scade cu 75%;
c) calculul vitezei iniţiale de reacţie, dacă concentraţia iniţială a reactantului este 2,5 mol/Ls