Aerul

Invelisul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra constituie unul dintre factorii esentiali existentei vietii pe planeta noastra. Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul (O 2 ). Acesta este indispensabil respiratiei vegetale si animale, oxidarea reprezentand principalul proces din care rezulta energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer (CO 2 ) intervine in asimilarea "hranei" la plante, iar azotul (N) atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.

Compozitia normala a aerului

Compozitia chimica normala a aerului curat (in volum procente atmosfera uscata):

Azot 78,09% Oxigen 20,95% Argon 0,92% Bioxid de carbon 0,03% Aceste gaze reprezinta in total 99,99% din compozitia aerului. Restul de 0,01% este alcatuit din alte gaze, cum ar fi: Neon Heliu Metan Kripton Xenon Ozon Hidrogen Radon La toate acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (0,2 - 3%). Din punct de vedere al sanatatii prezinta o deosebita importanta oscilatiile in concentratie ale CO2 si ale O2 din aer, aceste substante avand un rol deosebit in metabolism, in principal in schimbul de gaze la nivelul plamanilor. Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul plamanilor, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a sangelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie, sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Principalele substante poluante

Substantele poluante din atmosfera sunt substante gazoase, lichide sau solide, care ii modifica compozitia.

Gazul carbonic
Gazul carbonic(CO 2 ), numit stiintific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv si aduce clorul pentru fotosinteza. CO 2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reancalzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata in CO 2, temperatura atinge 470 C. Bioxidul de carbon intalnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifestate decat in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din sangele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO 2 din aer creste atat de mult incat impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO 2 din sange (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cat datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena. Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic. Praful, cenusa si fumul au o proportie destul de mare in totalitatea poluantilor care exista in atmosfera.

Praful
Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm. Fumul este un amestec de particule solide si coloidale cu picaturi lichide.

Sursele generatoare de praf : Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate activitatile omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi. O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips etc.). Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului . Materialele de baza, care intra in fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute si aplicate doua procedee de fabricare:

procedeul uscat, in care materiile prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale si trecute apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte procedeul umed, in care materiile prime se amesteca cu apa, apoi in stare umeda se macina in mori speciale, dupa care, partea rezultata este trecuta la randul ei in cuptoare rotative, unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat Temperaturile din cuptoare determina mai intai faramitarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin macinare, se obtin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, in toate verigile lantului tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. din uscatoare se elimina in atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusa in mori, 1-3% din cantitatea prelucrata, in cuptoarele rotative, 10% in procesele intermediare, intre 2 si 4% In total se pierde intre 20 si 25% din materia prima prelucrata la procedeul uscat si 10-45% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este imprastiat pana la distanta de peste 3 km fata de sursa, concentratia acestuia in apropierea surselor, variind intre 500 si 2 000 t/km 2 /an.

Fumul
Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.

Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in cantitate mare a carbunelui si a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine fier, aluminiu sau mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice (<0,075m).

Cenusa
Cenusa rezulta in exclusivitate din combustibili solizi. Proportia sa variaza intre: 5-15% la antracit (carbune superior, deci cu ardere mai completa) 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba, etc.) Cenusa se compune din : compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta categorie sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S impuritati (cenusa mecanica) provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul. Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este indepartata prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre puternicul curent de aer format in camera de ardere. In marile centrale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.

Monoxidul de carbon
Monoxidul de carbon(CO)este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce in ce mai mare printre poluantii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO 2 ) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta. Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV. CO este produs in lant de decompozitie troposferica a metanului prin intermediul radicalului OH.

O cantitate echivalenta de CO se formeaza prin actiunea omului in momentul combustiei carbonului si hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat daca motoarele merg in plina viteza. Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantitati sunt fixate in sol si sunt degradate de microorganisme. Cantitatile reziduale se ridica in straturile mai inalte ale atmosferei. CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sanguina, de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.

Dioxidul de Sulf
Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar prezent si in emisiile motoarelor diesel, se combina cu apa din atmosfera si provoaca ploile acide care distrug vegetatia si cladirile.

Azotul
Compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO 2 este unul din cei mai periculosi poluanti. Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu ardere interna, in special a automobilelor. NO 2 se formeaza la temperatura ridicata din tevile de esapament. Cantitati importante de NO 2 dau nastere si la arderea carbunilor. In afara de faptul ca NO 2 este toxic ca atare la anumite concentratii, el contribuie nemijlocit la formarea smogului - fotochimic, un produs complex alcatuit din diversi compusi chimici si avand ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera). Sub influenta razelor solare mai ales ultraviolete (UV) intre acesti compusi se produc reactii secundare si tertiare din care iau nastere alte substante, ca ozon, PAN, acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitrati, etc. Dintre acestea PAN si ozonul au efecte toxice deosebit de puternice. Bioxidul de azot sub actiunea razelor UV reactioneaza si da oxid de azot si oxigen atomic. O parte din acesta se combina cu oxidul de azot regenerand NO 2, proces ce duce la mentinerea NO 2 in atmosfera. Alta parte a oxigenului atomic se combina cu O 2 si da ozonul, foarte reactiv si puternic oxidant. Ozonul reactioneaza cu resturile de hidrocarburi care apoi se combina cu PAN. PAN are puternice efecte toxice asupra plantelor, chiar la concentratii mici producand necroze ale tesuturilor frunzelor, inhiba fotosinteza.

http://www.high-health.info/aer/poluarea/principalele-substante-poluante.htm#gazul-carbonic

Aerul de oras imbolnaveste inima si plamanii

Gazele si particulele toxice din aer deregleaza imunitatea si favorizeaza sau agraveaza bolile pulmonare. Copiii sunt cei mai sensibili la actiunea nociva a poluarii si cu precadere cei care traiesc in orase industriale sau cu trafic intens. Gradul de poluare difera de la o zona la alta, in functie de aglomerarea urbana, de traficul rutier, precum si de activitatile industriale specifice fiecarei zone. Poluarea difera si in functie de momentul zilei. Dimineata si dupa-amiaza, cand traficul este intens, se inregistreaza cel mai mare nivel de poluanti in aer.

Dupa aceleasi criterii difera si tipurile de poluanti. Prin arderile de combustibil se elibereaza in aer monoxid de sulf, oxizi de azot, dioxid de sulf, benzen si funingine. La acestea se adauga si substante provenite din anumite activitati industriale, specifice unui oras sau unei zone geografice, precum industria metalelor, combinatele de ciment si de ingrasaminte chimice sau rafinariile petroliere. Copiii sunt cei mai afectati Aerul cu substante toxice ne poate produce iritatii ale ochilor, ale gatului si ale nasului, astm, precum si infectii ale cailor respiratorii de tipul bronsitei. Copiii sunt mult mai vulnerabili decat adultii in fata efectelor nocive ale poluarii. S-a observat ca alergiile respiratorii sunt mult mai frecvente la copiii care traiesc in mediul urban decat la cei din zonele rurale, unde concentratia de substante poluante din aer este mai mica. De asemenea, agentii poluanti pot agrava boli cronice precum astmul si emfizemul pulmonar si nu in putine cazuri sunt factori favorizanti ai cancerului pulmonar. Creste riscul de infarct Si inima poate avea de suferit cand respiram aer poluat pentru o perioada indelungata. Un studiu efectuat anul trecut de o echipa de cercetatori suedezi semnala faptul ca o persoana care traieste timp de 30 de ani intr-un mediu poluat, in care exista in special monoxid de carbon si dioxid de sulf, are un risc cu 40% mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare decat o persoana care a respirat aer curat in acelasi interval de timp. Aceasta pentru ca agentii poluanti provoaca inflamatii ale peretilor vasculari si accelereaza depunerea de grasimi pe acestia. De aici rezulta un risc mai crescut de cardiopatie ischemica, de infarct miocardic si de accident vascular cerebral. Perturba activitatea creierului Un studiu publicat in 2006 de specialistii de la Departamentul de Sanatate Publica al Universitatii Harvard a scos la iveala ca poluarea influenteaza dezvoltarea sistemului nervos al copiilor, conducand la afectiuni precum autismul, retardul mintal, la tulburari de atentie si de coordonare motorie si la cresterea agresivitatii. La varste adulte, substantele toxice din aer cresc incidenta bolilor neurodegenerative, precum boala Parkinson si maladia Alzheimer. Specialistii au incriminat 202 substante toxice, efectele cele mai nocive avandu-le plumbul si metil-mercurul, iar la acestea se adauga arsenicul, bifenilii policlorinati, toluenul si alte hidrocarburi aromatice policiclice, etanolul si florurile. Multiple studii atrag atentia asupra efectului nociv al unor componenti din vopseluri, al pesticidelor si al unor compusi industriali frecvent utilizati, cu efecte dezastruoase asupra imunitatii si sistemului endocrin. Tulburarile hormonale determina probleme comportamentale si de fertilitate. De altfel, agentii poluanti pot actiona direct asupra sistemului nervos sau indirect, prin efectul asupra altor organe si sisteme, avand in vedere ca, in ultima instanta, creierul este cel care integreaza activitatea intregului organism, spune dr. Radu Braga, cercetator in neurostiinte in cadrul Centrului de Excelenta in Neurostiinte al Universitatii de Medicina Carol Davila din Bucuresti. Anemia, o consecinta Monoxidul de carbon din aer, un gaz incolor si inodor provenit in mare parte de la masini prin arderea benzinei, reduce concentratia de oxigen din sange si provoaca anemie. La gravidele expuse constant la o concentratie mare a acestui gaz, poate duce la pierderea sarcinii. http://www.ecomagazin.ro/aerul-de-oras-imbolnaveste-inima-si-plamanii/