Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi,

IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia
Mediului

Implicatiile monoxidului de
carbon in polurea aerului

Conf. Dr. Univ

Student
Carmen Zaharia

Sarca Claudiu

Grupa 2207
An universitar 2013-2014

CUPRINS
Introducere..................................................................................................................... 3
Capitolul 1. Natura agentilor poluanti.................................................................................... 3
1.1.

Gaze si vapori.................................................................................................... 3

1.2.

Particole........................................................................................................... 4

Capitolul 2. Sursele de poluare a aerului................................................................................. 4

2.1. Surse naturale de poluare a aerului............................................................................... 4
2.2. Surse artificiale de poluare a aerului.............................................................................5
Capitolul 3. Factorii care conditioneza poluarea si autopurificarea aerului.......................................5
3.1. Monoxidul de carbon............................................................................................... 5
3.2. Proprietati fizice..................................................................................................... 7
3.3. Proprietati chimice.................................................................................................. 7
3.4. Determinarea monoxidului de cardon din aer................................................................10
3.5. Proprietati biochimice. Efecte fiziopatologice...............................................................10
CONCLUZIE............................................................................................................... 12
Bibliografie.................................................................................................................. 15

Introducere
Dezvoltarea tehnico-economica pe langa numeroase
avantaje
aduse colectivitatilor umane, are si consecinte
negative prin eliminarea in mediul ambiant a numeroase
substante poluante.Acestea pot afecta direct sau indirect
starea de sanatate si pot produce dezechilibre ecologice care
altereaza confortului uman
Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una
sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante
sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot
fi periculoase pentru oameni, animale sau plante si contribuie le
punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii
persoanelor.
Aerul este considerat pur atunci cand nu contine decat
acele substante care intra in componenta sa naturala si in
proportiile mentionate.Trebuie subliniate ultimul aspect
deoarece s-a demonstrat ca marirea concentratiilor unor gaze
din componenta normala a aerului(CO2, ozon) reprezinta un
indice de poluare artificiala.
In cadrul poluarii generale a mediului, poluarea
atmosferica are o deosebita importanta deoarece, aerul este
intr-o miscare permanenta, este unul dintre cei mai rapizi
vectori ai agentilor poluanti.Poluarea aerului depinde de
numarul surselor poluante si de cantitatea de substante
eliminate in bazinul aerian.
Capitolul 1. Natura agentilor poluanti
1.1.

Gaze si vapori

Compusi ai carbonului: CO, CO2, hidrocarburi, alcooli,

esteri etc.

 Compusi ai sulfului: SO2, SO3, H2S, CS2;

Compusi ai azotului: NO, NO2, NH3, compusi organici cu
azot;
Halogeni siderivati: clor, flor, etc.
1.2.

Particole

Particole solide(suspensii si aerosoli solizi):

Elemente fara viata:
Netoxice: praf, carbune, cenusa, ciment etc.
Toxice: metale, metaloizi, compusi anorganici si organici
Elemente vii: bacterii, virusi, spori etc.
Particole lichide(aerosoli lichizi): acid sulfuric, acid azotic
etc.
Gazele si vaporii toxicii reprezinta poluantii prezentii in
atmosfera sub forma gazoasa.Acestea se caracterizeaza prin
stabilitate
atmosferica
ridicata
si
putere
mare
de
difuzie.Mentinerea in stare gazoasa depinde de caracteristicile
fizice ale atmosferei.
Poluantii particulati sunt dispersii intr-un mediu gazos
a unor particole solide sau lichide cu dimensiuni cuprinse intre
0.1-100m.La dimensiunile mai mari de 100m stabilitatea in
atmosfera este atat de redusa incat sistemul dispers nu se
poate construi, iar dimensiunile sub 0,1m se inscriu in
domeniul dispersiilor moleculare
Capitolul 2. Sursele de poluare a aerului
Poluarea aerului este produsa de doua tipuri de surse:
surse naturale si surse artificiale
2.1. Surse naturale de poluare a aerului

Desi fenomenele naturale sunt adeseori cauza unor

degradari apreciabile ale mediilor de viata totusi, se atribuie in
general o importanta mai mica a poluarii datorate acestor
surse din doua motive:

Ea este produsa de substante care au un efect nociv

mai redus sau care se transforma destul de rapid in compusi

inofensivi care intra in ciclurile biologice naturale
Provine de la surse dispersate, de capacitate mica si

adesea departate de aglomerarile urbane

Printre surse naturale de poluare se numara: eruptiile
vulcanice, eroziunea solului, descompunerea naturala a
materiei organice, incendiile spontane ale padurilor etc.
2.2. Surse artificiale de poluare a aerului

Principalele surse de poluare a aerului sunt cele

artificiale. Acestea la randul lor se clasifica in surse stationare
si surse mobile.
Sursele stationare includ in principal procesele de
coombustie si diverse procese industriale(altele decat
combustia)
O cantitate echivalenta de CO se formeaza prin actiunea
omului in momentul combustiei carbonului si hidrocarburilor. 67%
din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat
daca motoarele merg in plina viteza.
Sursele mobile includ emisiile provenite de la mijloacele
de transport

Capitolul 3. Factorii care conditioneza poluarea si autopurificarea aerului

Poluantii emisi in atmosfera sunt supusi unor procese
naturale care favorizeaza indepartarea lor din bazinul aerian
sau uneori, contribuie la reducerea partiala sau totala a
elementelor poluante, mecanism cunoscut ca autopurificarea
sau autoepurare. Autoepurarea se realizeaza prin: diluare,
transformare chimica si depunere

Factori care conditioneaza poluarea si autopurificarea

aerului sunt factorii meteorologici, geografici si urbanistici.
3.1. Monoxidul de carbon

Monoxidul de carbon este cel mai raspandit si mai comun

poluant al aerului. Emisiile totale de monoxid de carbon le
depasesc pe cele a tuturor celorlalti poluanti la un loc.
Mnoxidul de carbon reprezinta rezultatul majotitatii
proceselor de ardere a materiilor organice efectuate intr-o
cantitate insuficienta de oxigen. El se intalneste nu numai in
efluentii gazosi ai focarelor de combustie ce utilizeaza petrol
sau carbune ci si printre produsii generati la functionarea
motoarelor autovehiculelor, arderea padurilor etc.
Formarea oxizilor de carbon este un proces simplu numai
in cazul in care reactantii sunt oxigenul si carbonul. Cand
formarea oxizilor de carbon are loc in urma proceselor de
combustie in aer ale materialelor ce contin carbune, situatia se
complic, derulandu-se o succesiune de reactii. Simplificat,
combustia carbonului din combustibili are loc in urmatoarele
etepe:
2C+O2 = 2CO
2CO+O2 = 2CO2
Prima reactie decurge de circa 10 ori mai repede decat a
doua, astfel incat molul de carbon este un intermediar din
toate reactiile de ardere si poate aparea ca produs final daca
nu este prezent suficient oxigen pentru a asigura o a doua
reactie. Monoxidul de carbon poate exista ca produs final chiar
daca in amestecul de reactie exista suficient oxigen, insa
combustibilul si aerul sunt prost amestecate. O amestecare
proasta conduce la aparitia in amestecul aer combustibil a
unor portiuni localizate cu deficit de oxigen.
Proportia de CO format depinde de conditiile de
combustie dar numai in cazuri exceptionale continutul de CO

atmosferic poate sa atinga valori critice, suspectabile sa

provoace accidente
Monoxidul de carbon mai poate rezulta, la temperatura
ridicata, prin reactia dintre dioxidul de carbon si materialele
care contin carbon:
CO2 + C 2CO
Acest proces se desfasoara in multe instalatii industriale
cum ar fi cuptoarele de diverse tipuri. Monoxidul de carbon
produs pe aceasta cale este utilizat in metalurgie in procesul
de reducere a fierului din minereuri de oxid de fier unde
actioneaza ca agent reducator. O parte din monoxidul de
carbon poate scapa in atmosfera si actioneaza ca poluant.
O alta sursa potentiala de monoxid de carbon o constitue
disocierea dioxidului de carbon la temperaturi ridicate. Dioxidul
de carbon si monoxidul de carbon exista in echilibru la
temperatura inalta redata de ecuatia:
CO2CO +O
Daca un amestec in echilibru, la temperatura ridicata
este racit brusc monoxidul de carbon existent persista in
amestecul racit datorita timpului indelungat necesar pentru a
se stabili un nou echilibru la temperatura joasaTotusi
se considera ca sursa dominanta de CO o
constitue oxidarea fotochimica a metanului in atmosfera.
In afara surselor mentionate, cantitatile importante de
monoxid de carbon provin din diferite surse naturale: eruptii
vulcanice, anumite exploatari miniere, procese biologice.
Provenienta biologica a CO are cea mai mare pondere intre
sursele naturale. Astfel, o varietate plancton, specific pentru
mari calde, genereaza CO ca produs de reglare a
metabolismului. Acelasi compus poate fi <<sintetizat>> si de
organismul uman (endogen) ca rezultat al catabolismului
hemoglobinei.
In atmosfera are loc un proces de transformare a CO in
CO2, proces facilitat de interventia radicalilor OH.

CO + OHCO2 + H
Reactia este extrem de rapida si s-a calculat ca o
concentratie a radicalilor OH de numai 10-9-10-8 ppm este
suficienta pentru a transforma intreaga cantitate de CO emis in
CO2.
Trebuie mentionat de asemenea ca anumite bacterii ale
solului absorb cantitati apreciabile de CO si acest proces
contribuie la purificarea atmosferei
3.2. Proprietati fizice

Monoxidul de carbon este un gaz incolor si inodor, putin

mai usor ca aerul. Este putin solubil in apa. Spectrul IR al
monoxidului de carbon prezinta trei benzi de absorbtie
caracteristice (=2.2-4.6m) care permit dozarea acestora.
3.3. Proprietati chimice

CO arde cu flacara albastra dar nu intretine arderea.

Aproape toate proprietatile chimice ale monoxidului de carbon
se refera la reactii de oxidare care poate fi reprezentat sub
forma:
CO + oxidant CO2 + forma redusa + Q
Faptul ca procesul este exoterm prezinta
deoarece poate fi exploatat in vederea dozarii CO

importanta

Principalele reactii de oxidare care se supun schemei

generale sunt urmatoarele:

actiunea oxigenului atomic

Reactia cu oxigenul atomic poate fi reprezentata prin

ecuatia:
CO + O + MCO2 + M
Este vorba efectiv de o reactie trimoleculara deoarece la
o ciocnire intre o molecula de CO si un atom de oxigen,
molecula de CO2 care s-ar forma ar fi detinatoarea intregii
cantitati de energie eliberata astfel incat ea s-ar redisocia
imediat. In schimb, al treilea partener M, probabil una din
speciile moleculare prezente in mediu(O2 sau N2)poate lua

asupra sa energia eliberata din reactie. Probabilitatea de

desfasurare a unei astfel de reactii trimoleculare este insa
destul de redusa si oricum nu poate explica disparitia
monoxidului de carbon in atmosfera

actiunea oxogenului molecular

Reactia generala se reprezinta sub forma:

CO +1/2O2CO2 + O
Viteza acestei reactii este practic nula la temperatura
obisnuita, devine semnificativa la aproximativ 500 iar la 1000
sau mai mult monoxidul de carbon arde in oxigen sau aer

actiunea ozonului

reactia
urmatoarea:

monoxidului

de

carbon

cu

ozonul

este

CO + O3 CO2 + O2
La temperatura ambianta si la concentratiile obisnuite din
atmosfera, aceasta reactie este extrem de lenta astfel incat ea
nu intervine decat in mica masura sau chiar deloc in
fenomenele ce determina disparitia CO

actiunea radicalului hidroxil

Reactia a fost prezenta anterior si se considera ca este

raspunzatoare pentru transformarea CO in CO2 in atmosfera.

Actiunea pentaoxidului de iod

Pentaoxidul de iod reactioneaza cu monoxidul de carbon

conform reactiei:
5CO + I2O5 5CO2 + I2
Reactia este cantitativa si servi la dozarea CO pe baza
iodului rezultat

Actiunea oxizilor metalici (CuO, HgO)

Reactiile sunt urmatoarele:

CO + CuOCO2 + Cu
CO + HgOCO2 + Hg

Ultima reactie este fregvent folosita pentru dozarea CO in

atmosfera deoarece vapori de Hg se pot determina usor prin
absorbtie atomica.

Actiunea sarii paladoase

Reactia monoxodului de carbon cu sarea de paladiu se

reprezinta prin ecuatia:
CO + Pd2- +H2OCO2 + Pd + 2HSe determina excesul de Pd2+ sau se dizolva paladiul
metalic depus, folosind Br2 si se dozeaza Pd2+ rezultat, dupa
tratarea cu HCl pentru transformarea in clorura.
Reactia este cantitativa dar destul de lenta, fapt ce
constituie principalul obstacol al aplicarii analitice in vederea
dozarii.
In afara reactiei de oxidare, monoxidul de carbon poate
participa si la reducere. Cea mai importanta reactie de acest
gen este aceea prin care monoxidul de carbon este transformat
in metan:
CO + 3H2CH4 + H2O
Aceasta reactie se poate desfasura in natura sub
influenta anumitor bacterii si ea este responsabila pentru
prezenta unor cantitati de metan in atmosfera.
Este de asemena posibil ca, prinn folosirea unor
catalizatori(nichel redus sau planna), reactie sa fie exploatata
in ideea dozarii CO prin cromatografie in faza gazoasa folosind
un detector de ionizare in flacara.

3.4. Determinarea monoxidului de cardon din aer

Monoxidul de carbon reduce clorura paladinoasa la

paladiu metalic. Prin tratarea cu KI, excesul de PdCl2 este
transformat
intr-un
complex
de
culoare
rosie
bruna(tetraiodopaladatul de potasiu), colorimetrabil. Cantitatea
de CO intrata in reactie se determina prin diferenta. Au loc
reactiile:
CO + PdCl2(exces) + H2O = CO2 + Pd + 2HCl
PdCl2(neconsumat) + 4KI(exces) = K2 + 2KCl
Metoda nu este specifica deoareceinterfera
reducatori prezenti(H2S, SO2, aldehide etc.)

si

alti

Calculul rezultatelor
Concentratia CO in proba de aer analizata se calculeaza
cu ajutorul relatiei:
CO(mg/m3)=
In care: Cx cantitatea de PdCl2 nereactionata din
proba, mg
C - cantitatea totala de PdCl2 adaugata, mg
V

volumul
recipientului), l

de

aer

recoltat(capacitatea

MCO si MPdCl2 masele moleculare

monoxidului de carbon si a clorurii paladinoase

ale

3.5. Proprietati biochimice. Efecte fiziopatologice

Monoxidul de carbon este un poluant asfixiant iar

procesele biochimice ale acestui gaz au o importanta

particulara. El reactioneaza cu hemoglobina(Hb) din sange, in

comparatie
cu
oxigenul,
pentru
a
forma
carboxihemoglobina(HbCO). HbCO este o combinatie analoaga
cu oxihemoglobina(HbO2) dar mult mai stabila decat aceasta.
Astfel considerand reactiile:
Hb + O2 = HbO2 si
Hb + CO = HbCO
Constanta de echilibru a reactiei cu CO este de
aproximativ 300 ori mai mare decat a reactiei cu O2. Prin
urmare, in prezenta monoxidului de carbon are loc reactia:
HbO2 + CO = HbCO + O2
Echilibrul fiind cu atat mai mult deplasat spre dreapta cu
cat cantitatea de monoxid de carbon este mai mare.
Se poate observa ca atunci cand cantitatea de HbCO
creste, presiunea oxigenului in sangele arterial descreste.
Aceasta inseamna ca sangele nu mai este capabil sa transmita
diferitelor organe oxigenul necesar. Daca 2/3 din cantitatea de
hemoglobina este <<blocata>> sub forma de HbCO intervine
moartea.
De fapt, cantitatea de HbCO din sange, determinata de
procesul de CO din aerul inhalat, se adauga o valuare de
fond(0.5 %)provenita combinarea hemoglobinei cu CO
rezultatul din activitatile metabolice(CO endogen). Fumatorii au
un fond de HbCO de aproximativ 5% care poate ajunge la 15%
in timpul fumatului.
Carboxihemoglobina este un produs reversibil cea ce
inseamna ca scaderea concentratiei de CO din aer are drept
consecinta transformarea ei in oxihemoglobina.
Monoxidul de carbon este o otrava puternica. O
concentratie mai mare de 0.1% in aer devine periculoasa dupa
un timp mai indelungat iar concentratia de 1% este mortala
dupa cateva minute. De mentionat ca motorul unui automobil

care functioneaza in garaj inchis produce in circa 10 minute o

concentratie mortala de CO.

CONCLUZIE
Dezvoltarea tehnico-economica pe langa numeroase
avantaje aduse colectivitatilor umane, are si consecinte
negative prin eliminarea in mediul ambiant a numeroase
substante poluante. Se vorbeste despre poluarea atmosferica
atunci cand una sau mai multe substante sau amestecuri de
substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe
o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau
plante.
In cadrul poluarii generale a mediului, poluarea
atmosferica are o deosebita importanta deoarece, aerul este
intr-o miscare permanenta, este unul dintre cei mai rapizi
vectori ai agentilor poluanti.Poluanti se pot clasifica:

Natura agentilor poluanti

Gaze si vapori
Particole
Sursele de poluare a aerului
. Surse naturale de poluare a aerului

Surse artificiale de poluare a aerului

Factorii care conditioneza poluarea si autopurificarea aerului

Poluantii emisi in atmosfera sunt supusi unor procese

naturale care favorizeaza indepartarea lor din bazinul aerian
sau uneori, contribuie la reducerea partiala sau totala a
elementelor poluante.
Factori care conditioneaza poluarea si autopurificarea aerului
sunt factorii meteorologici, geografici si urbanistici.

Monoxidul de carbon

Monoxidul de carbon este cel mai raspandit si mai comun

poluant al aerului.
Mnoxidul de carbon reprezinta rezultatul majotitatii
proceselor de ardere a materiilor organice efectuate intr-o
cantitate insuficienta de oxigen. El se intalneste nu numai in
efluentii gazosi ai focarelor de combustie ce utilizeaza petrol
sau carbune ci si printre produsii generati la functionarea
motoarelor autovehiculelor, arderea padurilor etc.
Proprietati fizice
Monoxidul de carbon este un gaz incolor si inodor, putin
mai usor ca aerul. Este putin solubil in apa. Spectrul IR al
monoxodului de carbon prezinta trei benzi de absorbtie
caracteristice(=2.2-4.6m) care permit dozarea acestora.
Proprietati chimice
CO arde cu flacara albastra dar nu intretine arderea.
Aproape toate proprietatile chimice ale monoxodului de carbon
se refera la reactii de oxidare care poate fi reprezentat sub
forma:
CO + oxidant CO2 + forma redusa + Q
. Proprietati biochimice. Efecte fiziopatologice
Monoxidul de carbon este un poluant asfixiant iar
procesele biochimice ale acestui gaz au o importanta
particulara. El reactioneaza cu hemoglobina(Hb) din sange, in
comparatie
cu
oxigenul,
pentru
a
forma
carboxihemoglobina(HbCO). HbCO este o combinatie analoaga
cu oxihemoglobina(HbO2) dar mult mai stabila decat aceasta.
Monoxidul de carbon este o otrava puternica. O
concentratie mai mare de 0.1% in aer devine periculoasa dupa
un timp mai indelungat iar concentratia de 1% este mortala
dupa cateva minute. De mentionat ca motorul unui automobil

care functioneaza in garaj inchis produce in circa 10 minute o

concentratie mortala de CO.

Bibliografie
Chimia mediului Mioara Surpateanu
ABC metode de analiza a calitatii factorilor de mediu
Mioara Surpateanu, Carmen Zaharia
http://www.scribd.com
http://www.referat.ro