POLUANTII ATMOSFERICI SO2

Mediul înconjurător, definit simplu, reprezintă un ansamblu de elemente naturale şi

artificiale în care se desfăşoară viaţa. Viaţa, ca atare, modifică mediul deoarece ea presupune o
prelucrare a elementelor nutritive şi o eliminare a deşeurilor provenite din activitatea metabolică.
De regulă, aceste deşeuri reintră în ciclurile biologice astfel încât natura nu este vătămată sau
consecinţele sunt nesemnificative. Uneori însă, drept rezultat al activităţii vitale, se realizează
vătămarea atât a propriul organism cât şi a altor vieţuitoare din natura, proces ce înseamnă
poluare. Gradul de poluare a mediului înconjurător a crescut odată cu gradul de dezvoltare a
societăţii umane. Aceasta înseamnă că, pe lângă efectele benefice datorate progresului tehnic
înregistrat în ultimele decenii, omenirea suportă azi şi efectele adverse ale civilizaţiei industriale.
Este vorba îndeosebi de cantităţile impresionante de noxe şi deşeuri care nu mai pot fi
"neutralizate" în mod natural. Poluarea antrenează degradarea calităţii factorilor de mediu şi prin
acestea afectează sănătatea şi viaţa oamenilor.
Acţiunea agenţilor poluanţi, deşi se poate manifesta mai intens asupra unui singur factor
de mediu, exercită - indirect - efecte nedorite şi asupra celorlalţi. Cunoaşterea proprietăţilor
agenţilor poluanţi, a comportării şi modului de acţiune asupra componentelor mediului natural
permite înţelegerea fenomenului de poluare şi contribuie la imaginarea, dezvoltarea şi
implementarea mijloacelor pentru combaterea acestuia.
Conform definiţiei dată de OMS şi de Comisia Consiliului Europei, poluarea atmosferei
semnifică "prezenţa unor substanţe străine de compoziţia normală a aerului sau variaţii
importante ale concentraţiei componenţilor săi care pot produce, direct sau indirect, afectarea
stării de sănătate a oamenilor, detectabilă la nivelul cunoştinţelor ştiinţifice actuale".
Aerul este considerat pur atunci când nu conţine decât acele substanţe care intră în
compoziţia sa naturală şi în proporţia menţionată. Ultimul aspect trebuie subliniat deoarece s-a
demonstrat că mărirea concentraţiei unor gaze care intră în compoziţia normală a aerului (CO2,
ozon) reprezintă un indiciu al poluării de origine artificială.
În cadrul poluării generale a mediului, poluarea atmosferică are importanţă deosebită
deoarece aerul, fiind în permanenţă mişcare, este unul din cei mai rapizi vectori ai agenţilor
poluanţi. Poluarea aerului depinde de numărul surselor poluante şi de cantitatea de substanţe
eliminate în bazinul aerian (volumul emisiilor). În general, poluarea aerului este strâns legată de
fenomenul de urbanizare şi afectează îndeosebi atmosfera oraşelor [1].

Compuşii sulfului

Principalii compuşi cu sulf prezenţi în atmosferă sunt dioxidul de sulf (SO2), trioxidul de sulf
(SO3) şi hidrogenul sulfurat (H2S). La aceştia se adaugă compuşi organici cu sulf, cum sunt
dimetilsulfura ((CH3)2S) şi dimetil disulfura ((CH3)2S2). Ultimii sunt produşi natural în apa de
mare de către fitoplancton şi sunt eliminaţi uşor în atmosferă.

. Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf se găseşte în atmosferă în cantintăţi reduse şi variabile. Astfel, atmosfera

oraşelor industriale conţine urme de SO2 rezultat în principal din procesele de ardere a
combustibililor fosili. Dioxidul de sulf mai poate ajunge în atmosferă şi ca urmare a erupţiilor
vulcanice.
În afară de unii combustibili gazoşi, ceilalţi combustibili fosili industriali în general
conţin sulf S. Pentru motoare, motorinele au un conţinut de sulf redus, care la benzine este
aproape nul, astfel că la benzinele auto S = 0,01 - 0,02%. Sulful conţinut în motorine determină
emisiile poluante de SO2 care la motoarele diesel reprezintă circa 10% din emisiile poluante ale
acestor motoare, dar sunt în curs de dispariţie ca urmare a producerii în ultimul, timp, a
motorinelor fără sulf [2].Reducerea conţinutului de sulf din motorine s-a constatat că micşorează
emisia de particule solide din gazele de ardere evacuate la motoarele diesel. Firma VOLVO
folosind motorine cu 0,002% sulf în loc de 0,1% şi cu hidrocarburi aromatice 5% (faţă de 35-
40% la combustibilul din comerţ) a redus emisiile de particule, HC, CO cu 70-80% şi emisiile de
NOx cu peste 50%. Conţinutul măxim de sulf din principalii combustibili fosili este reglementat,
de exempliu în Franţa, S ≤ 4% la combustibilii lichizi industriali şi S ≤ 1 % la combustibilii
solizi Bioxidul de sulf sau anhidrida sulfuroasă, este convertit în SO3 prin acţiunea unui
catalizator de oxidare dispus în sistemul de eşapare al motorului şi în continuare SO3 va forma
acid sulfuric cu apa din gazele de eşapare. SO2 şi SO3 nu reprezintă singurele specii
semnifificative de SOx. Monoxidul de sulf SO este important din punct de vedere cinetic în
oxidarea compuşilor conţinând sulf. Specia S2O poate fi de asemenea importantă. Atât SO cât şi
S2O sunt reactivi şi instabili la temperatura ambiantă, astfel că nu sunt observaţi ca produse
normale ale combustiei.
În primul rand, cărbunii şi păcura care se folosesc la instalaţiile industriale sunt responsabili
pentru poluarea mediului prin oxizii de sulf, aciditatea puternică a aerului şi ploile acide.
Tendinţa bioxidului de sulf este de a reduce "efectul de seră" prin efectul "albedo".

Ţiţeiurile brute conţin cantităţi variabile de sulf în funcţie de provenienţa acestora. De exemplu,
conţinutul mediu de sulf al acestora este: 0,4% pentru Libia, 2,5% pentru Kuweit, 5,5% pentru
Venezuela (Boşcan) şi 0,08% pentru Indonezia (Minas). Un conţinut mic de sulf au şi ţiţeiurile
brute provenite din România.
În cursul operaţiilor de rafinare, sulful tinde să se adune în fracţiile reziduale care pot
constitui o parte importantă a combustibililor lichizi industriali. Dificultatea micşorării
conţinutului de sulf din ţiţeiurile brute şi rezidiile petroliere constă mai ales în conţinutul acestora
de asfaltene şi metale care conduc la dezactivarea catalizatorilor. Se efectuează cercetări în acest
sens. La o gamă largă de combustibili solizi din România conţinutul de sulf este apropiat de
valorile pentru combustibilii lichizi grei. Astfel pentru lignitul de Schitu-Goleşti S = 3,62% iar
pentru lignitul de Rovinari - carieră S = 0,7%. De asemenea, desulfarea combustibililor solizi cu
un conţinut ridicat de sulf este o activitate de amploare, care se dezvoltă atât prin realizări
practice, cât şi prin cercetări.

Clasificare poluant SO2:

- dupa provenienta: din activitati industriale;

- dupa starea fizica: poluant gazos;

- dupa actiunea specifica: poluant cu actiune iritanta.

Pulberile sunt particule solide cu diametrul mai mic de 10 micrometri capabile sa se mentina
temporar in suspensie.
Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse: Surse naturale: erupţii
vulcanice, eroziunea rocilor şi dispersia polenului. Surse antropice: activitatea industrială,
sistemul de încălzire a populatiei, centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie prin
pulberile produse de pneurile maşinilor la oprirea acestora şi datorită arderilor incomplete. Efecte
asupra sănătăţii: toxicitatea pulberilor se datoreaza nu numai caracteristicilor fizico-chimice dar
şi dimensiunilor acestora. Cele cu diametru de la 5-10 (PM10) la 2,5-5 (PM2,5) prezintă un risc
mai mare de a pătrunde în alveolele pulmonare provocând inflamaţii şi intoxicări. Pe de altă
parte, vehiculele emit şi alte gaze iritante, elemente toxice (Cd, Pb, As, etc.) şi substanţe
cancerigene (hidrocarburi aromatice policiclice, aldehide, nitrocompuşi, etc.).Natura acestor
pulberi este foarte diversificata. Ele contin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul
combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul
intreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.

Clasificare poluant pulberi in suspensie :

- dupa provenienta : activitati industriale ;

- dupa starea fizica : poluant particulat (aerosol) ;

- dupa activitatea specifica : poluant cu actiune iritanta.

SC Sometra, societate de metale neferoase cumparata in anul 1998 de "investitorul strategic"

Mytilineos Holding, din Grecia, continua sa otraveasca aerul, apa si solul cu tone de noxe de
furnal si pulberi de metale grele, semanand moartea in randul plantelor, animalelor si oamenilor
care inca traiesc in aceasta zona. Ca urmare a unei poluări istorice (de peste 60 ani) şi a unei
poluări prezente, zona Copşa Mică reprezintă o zonă afectată de poluarea atmosferică,
caracterizată de calitatea necorespunzătoare a aerului ambiental, poluarea apelor de suprafaţă,
poluarea solului, degradarea calitativă a produselor vegetale şi riscul posibil asupra stării de
sănătate a animalelor şi a oameni¬lor din zonă. De obicei, măsurile de control al poluării aerului
se focalizează pe limitarea emisiilor, astfel încât concentraţiile poluanţilor în aerul ambiental să
nu depăşească valorile sta¬bilite de standarde, valori care au la bază lipsa oricăror efecte adverse
asupra sănătăţii.