Bioremedierea poluării petroliere utilizând bioaugmentarea

Ocos David
IM2

I. Introducere
Hidrocarburile petroliere sunt resurse naturale de energie și materii prime pentru o mare
varietate de procese tehnologice. Cu toate acestea hidrocarburile petroliere sunt poluanți majori
ai mediului. Contaminarea cu hidrocarburi petroliere a solului, a apelor curgătoare, a apelor
oceanice și a sedimentelor se poate întâmpla accidental în timpul extragerii, rafinării,
transportului sau stocării, cauzând efecte negative asupra mediului. Bioremedierea este o
tehnologie sustenabilă din punct de vedere al mediului, cu un cost redus, care îmbunătațește
degradarea microbiană a poluanților organici ameliorând efectele scurgerilor petroliere.
Bioaugmentarea este una dintre tehnologiile principale de bioremediere. Bacteriile care
degradează hidrocarburile sunt cele mai studiate si utilizate microorgansime în bioremediere.

II. Bioaugmentare
Augmentarea biologică se definește prin stimularea și accelerarea proceselor de
biodegradare aerobă a poluanților. Acest proces este realizat de bacteriile indigene care se află în
mod natural în zona poluată sau de culturi de bacterii preselecționate în laborator. Este necesar
un studiu al varietății autohtone prezente în locația poluată pentru a determina dacă procesul de
biostimulare este posibil. După ce speciile de bacterii autohtone au fost descoperite, dacă acestea
pot metaboliza contaminantul, se pompează prin puțuri sau foraje de injecție nutrienți și oxigen
pentru a stimula procesul de biodegradare.
Bioaugmentarea este favorabilă în cazul solurilor contaminate care au trecut printr-un
proces de bioremediere, dar care totuși încă prezintă un risc pentru mediu. Eșecul bacteriilor
originale poate fi din cauza stresului environmental, de asemenea și de schimbări în populația de
microorganisme.
Bioaugmentarea ca proces aduce beneficii, cum ar fi în primul rând costul redus, are o
amprentă de carbon mică și este un proces foarte eficient în decontaminarea solului.

III. Poluanții
Petrolul este o resursă naturală aflată în depozite imense din scoarța terestră, produsă de
descompunerea termică a materialelor organice îngropate de-a lungul a milioane de ani. Petrolul
nerafinat este una dintre resursele principale de energie, cu o cerere mondială de 97,2 milioane
de butoaie pe zi. Petrolul nerafinat este o combinație complex de hidrocarburi conținând o mică
fracțiune de molecule organice heteroatomice care conțin azot, sulf, oxigen, si urme de elemente
ca nickel și vanadiu. Cu toate acestea, compoziția petrolului variază în funcție de zonă, de vârsta
de asemenea și de adâncime. Conform structurii chimice, componentele petrolului se clasifică în
patru categorii: alifatice, aromatice, rășini și asfaltene.
Hidrocarburile alifatice alcătuiesc partea cea mai abundentă din petrolul nerafinat.
Moleculele alifatice pot sa fie liniare sau ramificate ca n-alcani, izoalcani, cicloalcani, terpene.
Hidrocarburile aromatice dețin unul sau mai multe cicluri cu 6 atomi de carbon în
structura lor. Hidrocarburile aromatice monociclice sunt compuse dintr-un singur inel aromatic,
benzenul, toluenul, etilbenzenul și xileni sunt poluanți bine cunoscuți ai mediului, fiind cele mai
volatile și solubile în apă hirdorcarburi aromatice. Hidrocarburile policilice conțin unul sau mai
multe nuclee benzenice. Hidrocarburile aromatice policiclice cu o masa moleculară mică au în
compoziție două sau trei nuclee benzenice, ca naftalina, antrancenul si fenatren. Cele cu o masă
moleculară mare sunt compuse din patru sau mai multe nuclee benzenice, ca pirenul si fluoranten
Rășinile și
asfaltenele conțin multe grupări funcționale polare formate cu azot, sulf, oxigen și metale
(nichel, vanadiu, fier). Asfaltenele sunt compuși cu masă moleculară mare dispersate coloidal.

IV. Aplicarea biotehnologiei

Pe parcursul transportului a unor vagoane cu petrol nerafinat către rafinăria de petrol de
la Ploiești, trenul a deraiat de la șinele de uzate și de calitate slabă având loc o deversare de
petrol. În urma deversării, petrolul nerafinat s-a infiltrat prin sol pâna la nivelul zonei saturate, s-
a observat un nivel ridicat de hidrocarburi aromatice mononucleare ca: benzen, toluen, etilbenzen
și xilen dar și hidrocarburi aromatice polinucleare: piren, fluoranten, antracen și fenantren.
Valorile urmelor de poluant fiind ridicate, ajungând la pragul de intervenție. De exemplu
valoarea concentrației de toluen trecând peste 100 de mg/kg de substanță, xilen peste 25 de
mg/kg, piren 90 mg/kg de substanță antracen de asemenea peste 100 de mg/kg de substanță.
Utilziarea bacteriilor care degradează hidrocarburile pe teren nu conduce întotdeauna cu
succes la bioremediere. Astfel, este necesară selecția unor microorganisme, un consorțiu de
microbi pentru a avea posibilitatea de a degrada o gamă mai largă de poluanți. În timpul
bioremedierii hidrocarburile pot fi mineralizate în produși anorganici simpli cum ar fi dioxidul
de carbon sau apa.
Microorganismele hidrocarbonoclastice au abilitatea de a folosi hirdocarburile aromatice
și compușii alifatici ca surse de energie. Bacteriile hidrocarbonoclastice sunt larg distribuite în
mediu. N-alcanii fiind descompuși cu ușurință.Speciile Pseudomonas, Rhodococcus și
Bacillus ,care sunt prezente în sol și în apă, dețin capacități catabolice pentru hidrocarburile
aromatice și compușii alifatici.
Forajele de injecție administrează o soluție bogată în nutrienți și oxigen în amonte de
zona poluată, oferind microorganismelor aportul necesar de nutrienți pentru a facilita
biodegradarea. Folosind puțuri de pompare amplasate în aval față de zona poluată se recirculează
apa printr-o unitate de depoluare.

Fig.- 1 Sistem activ de bioaugmentare.

Fig.2 - Tank de pompare al

microorganismelor.
Fig.3 – Tank- ul de injecție a
microorganismelor și unitatea de depoluare.

Fig.4 – Bioremedierea petrolului.

 V. Bibliografie

1. Bioremediation of Petroleum – Constanza C Macaya, Roberto E Duran, et al.

2. Bioaugmentation for Groundwater Remediation – Wayne R. Amber, Carol E. Aziz, et al.