POLUAREA

AERULUI ÎN
URMA
Dumitrache Ștefania ARDERII
Marcu Daria
Milea Daniela
CARBURANȚIL
Benzenul, un compus volatil din hidrocarburi, este unul
dintre componentele principale ale diferiţilor carburanţi,
intrând şi în componenţa benzinei.
Are o importanţă economică majoră, fiind utilizat la:
producerea de detergenţi, cauciuc, plastice, vopsele în
industria farmaceutică; în industria chimică; este un
excelent solvent pentru diferite substanţe, cum ar fi
grăsimile,gumele, ceara, răşinile, majoritatea
substanţelor chimice organice etc.; chiar şi unii polimeri
sunt solubili în benzen: cauciucul nevulcanizat dizolvat
în benzen alcătuieşte cunoscuta soluţie utilizată la lipirea
articolelor de cauciuc; în industria parfumeriei; în
industria ţigaretelor; în industria carburanţilor; mai este
folosit şi în industria medicamentelor, pentru producerea
anilinei sau fenolului etc.
Însă benzenul este extrem de toxic, fiind dăunător atât
omului – cauza majoră a leucemiilor, cât şi mediului.
Aerul atmosferic reprezintă un element important pentru
menţinerea veţii pe Terra, de aceea de calitatea lui
depinde şi calitatea vieţii în ansamblu. Aerul este unul din
elementele de bază ale mediului înconjurător şi participă în
toate procesele care au loc la suprafaţa scoarţei terestre şi
în interiorul acesteea. Prin funcţiile sale aerul participă la
procesele geologice, ecologice, de reglare termică, de
protecţie, obţinere a resurselor energetice, necesităţi
tehnice şi auxiliare, şi este un component al proceselor de
producere cu importanţă vitală directă şi hotărâtoare
asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a omului, activităţii
vitale a plantelor şi lumii animale, climei, stării şi integrităţii
valorilor materiale. Importanţa aerului pentru activitatea
normală a organismului este una primordiala .

Deşi societatea umană se afla într-o continuă dezvoltare

prin rogres tehnologic prea putin se constientizeaza de
impactul tehnologic produs asupra mediului ambiant, şi
anume prin modul de poluare cu aceşti poluanti care este
unul dezstruos .
Poluarea aerului constă în schimbarea compoziţiei sub aspectul proporţiei
dintre constituenţii săi sau prin apariţia unor noi constituenţi cu efecte
dăunătoare asupra biocenozelor şi biotopului. Poluarea aerului poate fi
provocată de diverse
01 după origine surseartificiale)
(naturale, de poluare cum ar fi.

02
după formă (de volum , liniare, de suprafaţă , punctate)

03
după înălţime (la sol, joase ,medii, înalte, foarte înalte)

04
după regim de funcţionare (continuă, intermitente, instantanee)

05
după mobilitate (fixe , mobile)
Din punct de vedere al acţiunii substanţelor poluante în atmosferă asupra organismelor şi mediului pot
fi: cu efect direct şi efect indirect.

Poluanţii care au efectele directe - se caracterizează prin modificări promte ale

morbidităţii şi mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon, dioxidul de sulf oxizii de azot,
hidrogenul sulfurat, metalele grele ).
Poluanţii care au efecte indirecte - se caracterizează prin influienţă indirectă asupra
mobirdităţii şi mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile acide, distrugerea stratului de ozon).
Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de gazele de
eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în primele 2 minute
de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament .Totuşi în prezent
vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de ani dat fiind
faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea poluǎrii produse de motoarele autovehiculelor
şi s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.
În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră: transportul rutier, feroviar,
naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea autovehiculelor sunt
concentrate în zonele urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea
oraşelor.
Gaze de eşapament
Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari
particularităţi:

1.În primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt

care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte
mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de
difuziune în atmosferă.

2.În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a

localităţii, diferenţele de concentraţii depinzănd de intensitatea
traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii.

Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute)

de substanţe, pe primul rând se situează gazele de eşapament.
Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul
de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice
de funcţionare.
Compoziţia gazelor de eşapament
a) CO – monoxidul de carbon

f) funigine, azbest. b) CHx- hidrocarburi

e) compuşi organici volatili (benenul) c) SO₂- dioxidul de sulf

d) NOx- oxizii de azot

 Efectele negative asupra sănătaţii
organismelor şi mediului

Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai
mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural se formează
în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismul microorganismelor şi în cel al
anumitor plante. El se răspandeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV.
O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul combustiei carbonului şi
hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia carora nefiind complete decât dacă
motoarele merg în plină viteză.

Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei . Monoxidul de carbon este un gaz
toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plamâni şi blochează fixarea oxigenului prin
atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importantă decât cel al
oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi volumul
respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii atmosferice se leagă repede cu oxigenul
atmosferic şi formează CO2 , CHx şi oxizii toxici emişi în atmosferă participă la aşa anumitul efect de
seră.
Bioxidul de carbon întalnit în atmosferă în proporţie de 0,03% nu produce tulburări
manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele venos în alveola
pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar în momentul în care
presiunea parţială a CO2 din aer creşte atât de mult încât împiedică eliminarea acestui catabolit.
Iniţial apare o creştere a CO2 din sânge , mai puţin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cât
datorită autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia în aerul atmosferic, intervine şi
solubilizarea lui în plasma sanguină datorită presiunii parţiale crescute; la autointoxicare se asociază
intoxicaţia exogenă .Primele tulburări apar în jurul concentraţiei de0,05 % manifestată prin tulburări
respiratorii(accelerarea respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi circulatorii
însoţite de fenomene legate de disfuncţia SN central.
Aditivii din combustibili sedimentează pe suprafaţa solului, ca apoi , cu hrană, să se depoziteze în
organism.

Dioxidul de sulf (SO2), produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent şi în emisiile
motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosferă şi provoacă ploile acide care distrug vegetaţia şi
clădirile.
Azotul – compuşii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO2 este
unul din cei mai periculoşi poluanţi.

Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în special a automobilelor. NO2
se formează la temperatură ridicată din ţevile de eşapament. Cantităţi importante de NO2 dau naştere
şi la arderea cărbunilor. În afară de faptul că NO2 este toxic ca atare la anumite concentraţii, el
contribuie nemijlocitla formarea smogului – fotochimic, un produs complex alcătuit din diverşi compuşi
chimici şi avândca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosferă).Sub
influenţa razelor solare mai ales ultraviolete (UV) între aceşti compuşi se produc reacţii secundare şi
terţiare din care iau naştere alte substanţe, ca ozon, acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitraţi, etc.
Dintre acestea PAN şi ozonul au efecte toxice deosebit de puternice. Bioxidul de azot sub acţiunea
razelor UV reacţionează şi dă oxid de azot şi oxigen atomic. O parte din acesta se combină cu oxidul
de azot regenerând NO2, proces ce duce la menţinerea NO2 înatmosferă. Altă parte a oxigenului
atomic se combină cu O2 şi dă ozonul, foarte reactiv şi puternic oxidant. În rezultatul măririi
concentraţilor de noxe eliminate în atmosferă duc la formarea dezechilibrului ecologic sau problemele
ecologice mondiale cu care se confrunta omenirea în sec. XXI.
Ploile acide
Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferica, formată când oxizii de sulf şi cei de azot se
combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi transportaţi
la distanţe mari de locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de ploaie.

Ploaia acidă este în prezent un important subiect de controversă datorită acţiunii sale pe areale largi şi
posibilităţii de a se răspândi şi în alte zone decât cele iniţiale formării. Între interacţiunile sale
dăunătoare se numără: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole şi a plantaţiilor forestiere,
ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi acvatice, deoarece puţine specii potrezista unor astfel
de condiţii, deci în general distrugerea ecosistemelor.

Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi efectele acesteia
continuă să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult
recunoscută pe plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate,
dar problema s-a ridicat şi în plan global. Oricum, efectele distructive pe areale încontinuă creştere a
ploii acide au crescut mai mult în ultimele decenii.
Intensificarea efectului de seră
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce carbonul pentru
fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în
atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului,
efectul de seră. Creşterea pe scară mondială a consumului de petrol şi cărbune încă din anii’40 au
condus la creşteri substanţiale de dioxid de carbon. Efectul de seră ce rezultă din această creştere de
CO2, ce permite energiei solare să pătrundă în atmosferă dar reduce reemisia de razeinfraroşii de la
nivelul Pământului, poate influenţa tendinţa de încălzire a atmosferei, şi poate afecta climatul global. Pe
Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470°C. Principalii poluanţi care produc
efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte deautovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul
azotos (N2O), metanul (NH4) alături de alţicompuşi chimici care provin din alte surse, în special
industriale. Consecinţele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor
aride, restrângerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale şi reducerea precipitaţiilor în latitudinile
mediane cu consecinţe catastrofice pentru aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate. Rezultatul
efectului de seră este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbăriclimatice şi de relief, datorită
în primul rând topirii calotelor glaciare de la poli. O posibilă mărire a păturii de nori sau o mărire a
absorbţiei excesului de CO2 de către Oceanul Planetar, ar putea stopa parţial efectul de seră, înainte ca
el să ajungă în stadiul de topire acalotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în
anii ’80 indică faptul că efectulde seră este în creştere şi ca naţiunile lumii ar trebui să facă ceva în
această privinţă
Punerea în pericol a sănătăţii populaţiei.
Poluarea aerului exercită o acţiune negativă asupra sănătăţii omului, cauzând boli ale căilor
respiratorii, cum sunt anghina, faringita, pneumonia, bronşita, emfizemul, tuberculoza.

Rezultă din aceste date importanţa pentru sănătate a compoziţiei aerului atmosferic, la care se
adaugă şi faptul că bariera pulmonară reţine numai în mica măsură substanţele pătrunse până la
nivelul alveolei, odată cu aerul inspirat. Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea
atât prin compoziţia sa chimică,cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de
aer, radiaţii, presiune). În ceea ce priveşte compoziţia chimică distingem influenţa exercitată asupra
sănătăţii de variaţii în concentraţia componenţilor normali, cât şi acţiunea pe care o exercită prezenţa
în aer aunor compuşi străini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a populaţiei ca
urmare a expunerii la agenţi poluanţi. Aceste modificări se pot traduce în ordinea gravitaţiei prin:

 creşterea mortalităţii,
 creşterea morbidităţii,
 apariţia unor simptome sau modificări fizio-patologice,
 apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau încărcarea organismului cu agentul sau agenţii
poluanţi.
Punerea în pericol a sănătăţii populaţiei.
Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii
prelungite la poluanţii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanţilor în organism, în
situaţia poluanţilor cumulativi (Pb, F etc.), până când încărcarea atinge pragul toxic. De asemenea
modificările patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe
sau sisteme. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani
sau chiar de zeci de ani. Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii
cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene ) sau pot fi caracterizate prin apariţia
unor îmbolnăviri cu etimologie multiplă, în care poluanţii să reprezinte unul dintre agenţii etimologici
determinanţi sau agravanţi (boli respiratoriiacute şi cronice, anemii etc.). Poluanţii iritanţi realizează
efecte iritative asupra mucoasei oculare şi îndeosebi asupra aparatului respirator. În această grupă
intră pulberile netoxice, precum şi o suma de gaze şi vapouri ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot,
ozonul şi substanţele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritantă constitue cea mai răspândită
dintre tipurile de poluare, rezultând în primul rând din procesele de ardere a combustibilului, dar şi de
celelalte surse de poluări. Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.
Printre cei mai răspândiţi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, şi oxizii de fier, la care se adaugă compuşii
de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină îmbolnăviri specifice
care sunt excepţionale în condiţii de poluare a aerului. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la
modificări fibroase pulmonare.
Punerea în pericol a sănătăţii populaţiei.
Există foarte mari dificultăţi în estimarea rolului poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai
cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului în deosebi în mediul urban, a impus luarea în
considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi cauzali posibili, cu atât mai mult cu cât în zonele
poluate au fost identificate în aer substanţe cert carcinogene. Putem clasifica substanţele cancerigene
prezente în aer în substanţe organice şi substanţe anorganice.

Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiţi sunt hidrocarburile policiclice aromatice
ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc.

Cel mai răspândit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cât şi mobile. Ia
naştere în timpul arderii, se volatilizează la temperatură ridicată şi condensează rapid pe elementele în
suspensie. Substanţa cancerigenă este cunoscută de multă vreme, iar prezenţa în aer indică un risc
crescut decancer pulmonar. Un aspect deosebit îl prezintă azbestul, mai periculos decât se
presupunea cu câţiva ani înurmă şi a cărui prezenţă a fost demonstrată atât în atmosfera urbană cât şi
în plămâni unui procent apreciabil din populaţia urbană neexpusă profesional. CO este un gaz toxic
pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plămâni şi blochează fixarea oxigenului prin
atomul central de Fe al hemoglobinei , puterea sa defixare este de 240 de ori mai importantă decât cea
al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi volumul
respirat.
Meteorologia şi efectele asupra sănătăţii.
Produse poluante sunt reduse
chimic de amestecurile moleculare
din atmosferă de multe ori
modificănd concentratia ei în zona
dată, şi depind de condiţiile
atmosferice, ca de exemplu
temperatura, viteza vântului şi
mişcările sistemelor, aceste
inversiuni termice pot surveni sub
un front atmosferic staţionar de
presiune ridicată cuplat cu viteze
scăzute ale vântului.
Perioade de numai trei zile cu astfel de
condiţii pot duce la apariţia unor
concentraţii periculoase de materiale
poluante, în arealele în care există un
grad ridicat de poluare şi, în condiţi
severe pot rezulta maladii sau chiar
moartea .Cei mai expuşi pericolului unei
îmbolnăviri din cauza poluării sunt cei
foarte tineri, bătrânii, fumătorii, cei care
muncesc într-un mediu în care sunt
expuşi direct la materialele poluante, şi
mai ales persoanele cu afecţiuni
cardiace sau pulmonare. Alte efecte
negative ale poluării sunt deteriorarea
culturilor agricole şi chiar îmbolnăvirea
Masurile de prevenire şi ameliorare
Utilizarea catalizatorilor purificării oxidative asigură o micşorare considerabilă a cantităţi I
componenţilor arderii incomplete a combustibililor şi CO în gazele de eşapament.
Metode de reducere a cantităţii emisiilor toxice de la motoarele cu ardere internă sunt următoarele.

Utilizarea combustibililor gazoşi (H2,CH4) Folosirea amestecurilor de combustibili spre exemplu, de

previne formarea unor compuşi toxici în gazelle de
eşapament iar utilizarea metanului conduce la
reducerea emisiilor toxice în atmosferă. Utilizarea
acestor gaze este eficientă pentru transportul auto
din raza urbană.
gaze-benzină, această metodă permite de a reduce
emisiile toxice la funcţionrea motorului în regim staţionr,
deorece în acest caz ard doar gazele combustibile –
fenomen important pentru exploatarea transportului auto în
zonele urbane.

Curăţirea catalitică a gazelor de eşapament.
Măsurile pentru tratarea catalitică a gazelor de
eşapament sunt necesare pentru respectarea
valorilor limită ale emisiilor de noxe la arderea în
motor ,impuse de către legislaţia referitoarela
gazele de eşapament. Înaite de a ajunge în aer
liber, gazele de ardere trec printr-un catalizator
montat pe traseul destinat acestor gaze.
În catalizator, anumite straturi adecvate fac ca noxele
existente în gazele de eşapament să fie supuse unor reacţii
chimice care să le transforme în substanţe netoxice.
Sondele sa aiba utilaje adecvate să măsoară conţinutul
rezidual de oxigen din gazele de eşapament. În acest fel,
amestecul aer-combustibil poate fi reglat astfel încât
catalizatorul să aibă un randament cât mai bun. De-a lungul
timpului s-au folosit diverse principii de convertire catalitică
Masurile de prevenire şi ameliorare

Catalizatorul de oxidare. Catalizatorul de
oxidare tranformă hidrocarburile şi monoxidul
de carbon, din gazele de eşapament în
vapori de apă şi dioxid de carbon.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării
atmosferice implică metode ce reduc, colectează,
captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în
atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând
emisiile poluante cu o mărire a randamentului
energetic şi prin măsuri de conservare, precum
arderea de mai puţin combustibil este strategia
preferată

Reducerea emisiilor de gaze din arderea

combustibililor folosişi de către automobile este
posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai
complete a carburantului sau prin recircularea
gazelor provenitede la rezervor, carburator şi
motor, dar şi prin descompunerea gazelor în
elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor
catalitice.
 Principalele măsuri de conservare a calităţii
aerului
 implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere)
 folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care
presupune utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a
pulberilor (separatoare, precipitoare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi
vaporilor toxici (dispozitive de neutralizare, comprimare, lichefiere etc.)

 perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai puţin

poluanţi (de exemplu: metan, hidrogen etc.)
 amenajarea zonelor verzi

 utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a

energiei electrice
 reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-
vehicule
Alte probleme legate de poluare
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze
alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor ţări să nu contribuie la
accentuarea problemelor legate de poluare. Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie acceptate pe
scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea considerabila a consumului
energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea
globala a mediului inconjurator ar putea fi stopata.
Mijloacele generale de protecţie a
Diminuarea poluării aerului aerului atmospheric urmaresc 3
atmosferic cu substanţe nocive. principii.
Cele mai sensibile strategii de control ale
1.Reducerea emisiilor poluante prin mijloace
poluării atmosferice implică metode ce
şi tehnici cît mai eficient;
reduc,colectează, captează sau reţin
2. Neutralizarea diverselor substanţe cu
poluanţii inainte ca ei să intre în
potenţial poluant;
atmosferă. Din punct de vedere ecologic,
3. Respectarea legilor în domeniul protecţie
reducând emisiile poluante cu o mărire a
atmosferii.
randamentului energetic şi prin măsuri de
conservare a combustibilului mai
Pentru respectatrea strategiilor de control a
superior se efectuiază prin anumite
poluaării aerului atmosferic este nevoie de
mijloace de protecţie .
implimentat (elaborate )măsuri socio-
economice de prevenire cit şi măsuri
 Măsurile socio-economice de prevenire a poluarii
atmosferii
1. Stabilirea normelor şi 6. Înlocuirea combustibililor inferior
standertelor privind calitetea cu cel superior ,mai puţin poluant ;
aerului; 7. Reducerea emisiilor SO2, NOx
2. Normarea emisiilor emise de la CO2 prin instalarea echipamentelor de
sursele staţionare cît şi cele poluare a gazelor provenite din
mobile de poluare termocentrale;
3. Metode decontrolare a poluării
atmosferei ce include şi 8 Conservarea energiei electrice şi
îndepărtează materialele termice prin îmbunătaţirea izolaţiilor
poluante direct din produsul termice a călduriişi energiei;
brut, înainte ca acesta să fie 9. Supravegherea calităţii aerului,
folosit sau imediat dupa ce s-a proceduri de prelevare şi analiză,
format amplasarea punctelor şi instrumentelor
4. Respectarea principiului pentru probare şi analiză, frecvenţa
“Poluatorul plăteşte “ măsurătorilorşi altele;
5. Tratarea prealabilă a 10. introducerea de tehnici şi
combustibilului folosit sau a tehnologii adecvate pentru
unor materii prime pentru reţinereapoluanţilor la sursă.
reducerea concentraţiei de
poluanţi
Măsuri individuale de protecţie a aerului
Producerea
energiei Interzicerea
netradiţionale prin fumatului în
aplicarea locurile
procedeelor publice
nepoluant(solar,
Menţinerea în eolian)
stare optimă
dispozitivile de Utilizarea cât Plantare aşi
încălzire şi de mai rară a îngrijirea
condiţionare a spraiurilor arborilor
aerului Folosirea
transportul Evitare
în comun în locul ambuteiajelor
autovehiculelor şi ambalare
personale ajută de amotorului
asemenea la maşinelor in
îmbunătăţirea stare de
calităţii aerului stopare.
urban
W

OPPORTUNITIES
W

OPPORTUNITIES
Thank You