Universitatea Ecologica Bucuresti

Facultatea de Drept

DREPTUL MEDIULUI II

Tema: Circulația auto și poluarea atmosferică. Cauze, efecte și soluții

posibile

Profesor : MIRCEA DUTU- BUZURA

Curs :Dreptul Mediului
Student :Lazar Alexandru Ionut
Anul II - IFR

București 2020
 Cuprins

I. Introducere
 Aerul atmosferic
 Sursele de poluare, principalii poluanți și acțiunea lor
II. Gazele de eșapament
 Compoziția gazelor de eșapament

III. Efectele negative asupra sănătății organismelor și mediului

 Monoxidul de carbon
 Bioxidul de carbon
 Azotul
IV. Intensificarea efectului de seră
V. Măsurile de prevenire și ameliorare
VI. Principalele măsuri de conservare a calității aerului
VII. Măsuri individuale de protecţie a aerului.
VIII. Bibliografie

București 2020
 I. Aerul atmosferic reprezinta un element important pentru menţinerea
veţii pe Terra, de aceea de calitatea  lui depinde şi calitatea  vieţii în ansamblu.
Aerul este unul din elementele de bază ale mediului înconjurător şi participă în
toate procesele care au loc la suprafaţa scoarţei terestre şi în interiorul acesteea.
Prin funcţiile sale aerul participă la procesele geologice, ecologice, de reglare
termică, de protecţie, obţinere a resurselor energetice, necesităţi tehnice şi
auxiliare, şi este un component al proceselor de producere cu importanţă vitală
directă şi hotărâtoare asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a omului, activităţii
vitale a plantelor şi lumii animale, climei, stării şi integrităţii valorilor materiale.
Importanţa aerului pentru activitatea normală a organismului este una primordiala
Poluarea aerului constă în schimbarea compoziţiei sub aspectul proporţiei
dintre constituenţii săi sau prin apariţia unor noi constituenţi cu efecte dăunătoare
asupra biocenozelor şi biotopului.  Poluarea aerului poate fi provocată  de diverse
surse de poluare cum ar fi:
- după origine (naturale, artificiale);
- după formă (de volum , liniare, de suprafaţă , punctate);
- după înălţime (la sol, joase ,medii, înalte, foarte înalte);
- după regim de funcţionare (continuă, intermitente, instantanee);
- după mobilitate (fixe , mobile).

Sursele de poluare, principalii poluanți și acțiunea lor

Din punct de vedere  al acţiunii substanţelor poluante în atmosferă  asupra 
organismelor şi mediului pot fi: cu efect direct şi efect indirect.
 Poluanţii care au efectele directe- se caracterizează prin modificări
promte  ale morbidităţii şi mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon,
dioxidul de sulf oxizii de azot, hidrogenul sulfurat, metalele grele.
 Poluanţii care au efecte indirecte- se caracterizează prin influienţă
indirectă asupra mobirdităţii şi mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile
acide, distrugerea stratului de ozon).
Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%)
este produsǎ de gazele de eşapament a autovehicolelor. S-a estimat cǎ 80% din
cantitatea de CO este produsǎ în primele 2 minute de funcţionare a motorului şi
reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament .Totuşi în prezent vehiculele
polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de
ani dat fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea poluǎrii

București 2020
produse de motoarele autovehiculelor şi s-a realizat optimizarea procedeului de
ardere şi prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.
În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră:
transportul rutier, feroviar, naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al
acestora. Şi deoarece majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane
(aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea oraşelor.
În ultimul deceniu ca şi în alte oraşe din Europa în Republica Moldova
transportul auto, a devenit şi continuă sa ramîna sursa  principala de  poluare a
bazinului aerian în prezent ponderea lui constituie 159, 0 mii tone (gaze de
esapament)  sau   92% din emisiile sumare.

II. Gazele de eșapament

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari particularităţi:

1.În primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la
realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu
densitate mică şi mare capacitate de difuziune în atmosferă.
2.În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii,
diferenţele de concentraţii depinzănd  de intensitatea traficului şi posibilităţile de
ventilaţie a străzii.
Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de
substanţe, pe primul rând se situează gazele  de eşapament. Volumul, natura, şi
concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura
combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare.

Compoziţia gazelor de eşapament.

a) CO – monoxidul de carbon;
b) CHx- hidrocarburi
c) SO₂- dioxidul de sulf;
d) NOx- oxizii de azot;
e) compuşi organici volatili (benenul);
f) funigine, azbest.

București 2020
 III. Efectele negative asupra sănătaţii organismelor şi  mediului.

Monoxidul de carbon(CO)- este un gaz foarte periculos, ce are o pondere

din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un
compus al gazului natural  se formează  în  urma arderii combustibilului,  în  mod
natural în urma  metabolismul microorganismelor şi în cel al anumitor plante. El se
răspandeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV.   O
cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul
combustiei  carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule,
combustia carora  nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină viteză.
Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei .
Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în
organism prin plamâni şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al
hemoglobinei  puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importantă decât cel al
oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO
din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii
atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2 , CHx şi
oxizii toxici emişi în atmosferă participă la aş anumitul efect de seră.
Bioxidul
de carbon întalnit în atmosferă în proporţie de 0,03% nu produce tulburări
manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele
venos în alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele
toxice apar în momentul în care presiunea parţială a CO2   din aer creşte atât de
mult încât împiedică eliminarea acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO2 din
sânge , mai puţin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cât datorită
autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia în aerul atmosferic,
intervine şi solubilizarea lui în plasma sanguină datorită presiunii parţiale crescute;
la autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă .Primele tulburări apar în jurul
concentraţiei de0,05 % manifestată prin tulburări respiratorii(accelerarea
respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi
circulatorii însoţite de fenomene legate de disfuncţia SN central.
Aditivii din combustibili sedimentează pe suprafaţa solului, ca apoi , cu
hrană, să se depoziteze în organism.
Azotul – compuşii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei,
bioxidul de azot NO2 este unul din cei mai periculoşipoluanţi.
Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în sp
ecial a automobilelor. NO2
se formează la temperatură ridicată din ţevile de eşapament. Cantităţi importante

București 2020
de NO2 dau naştere şi la arderea cărbunilor. În afară de faptul că NO2 este toxic ca
atare la anumite concentraţii, el contribuie nemijlocitla formarea
smogului – fotochimic, un produs complex alcătuit din diverşi compuşi
chimici şi avândca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide
din atmosferă).Sub influenţa razelor solare mai ales ultraviolete (UV) între aceşti
compuşi se produc reacţii secundare şi terţiare din care iau naştere alte substanţe,
ca ozon,  acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitraţi, etc. Dintre acestea PAN
şi ozonul au efecte toxice deosebit de puternice.  Bioxidul de azot sub acţiunea
razelor UV reacţionează şi dă oxid de azot şi oxigen atomic. O parte din acesta se
combină cu oxidul de azot regenerând NO2, proces ce duce la menţinerea NO2
înatmosferă. Altă parte a oxigenului atomic se combină cu O2  şi dă ozonul, foarte
reactiv şi puternic oxidant. În rezultatul măririi concentraţilor  de noxe eliminate în
atmosferă  duc la formarea  dezechilibrului ecologic sau problemele ecologice
mondiale  cu care se confrunta  omenirea în sec. XXI

IV. Intensificarea efectului de seră.

Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi
aduce carbonul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă
undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale
radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului, efectul de seră.
Creşterea pe scară mondială a consumului de petrol şi cărbune încă din anii’40 au
condus la creşteri substanţiale de dioxid de carbon. Efectul de seră ce rezultă din
această creştere de CO2, ce permite energiei solare să pătrundă în atmosferă dar
reduce reemisia de razeinfraroşii de la nivelul Pământului, poate influenţa tendinţa
de încălzire a atmosferei, şi poate afecta climatul global. Pe Venus, într-o
atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470°C
Principalii poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte dea
utovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4)
alături de alţicompuşi chimici care provin din alte surse, în special industriale.
Consecinţele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea
regiunilor aride, restrângerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale şi reducerea
precipitaţiilor în latitudinile mediane cu consecinţe catastrofice pentru
aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate. Rezultatul efectului de seră este
creşterea temperaturii planetei care duce la schimbăriclimatice şi de relief, datorită
în primul rând topirii calotelor glaciare de la poli. O posibilă mărire a păturii de
nori sau o mărire a absorbţiei excesului de CO2 de cătreOceanul Planetar, ar putea
stopa parţial efectul de seră, înainte ca el să ajungă în stadiul de topire acalotei
glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în anii ’80 indică faptul

București 2020
că efectulde seră este în creştere şi ca naţiunile lumii ar trebui să facă ceva în
această privinţă.

V.Masurile de prevenire şi ameliorare.

Utilizarea catalizatorilor purificării oxidative asigură o micşorare

considerabilă a cantităţi I componenţilor arderii incomplete a combustibililor şi CO
în gazele de eşapament.
Metode de reducere a cantităţii emisiilor toxice de la motoarele cu ardere
internă sunt următoarele.
Utilizarea combustibililor gazoşi (H2,CH4) previne formarea unor
compuşi toxici în gazelle de eşapament iar utilizarea metanului conduce la
reducerea emisiilor toxice în atmosferă. Utilizarea acestor gaze este eficientă
pentru transportul auto din raza urbană.
Folosirea amestecurilor de combustibili spre exemplu, de gaze-benzină,
această metodă permite de a reduce emisiile toxice la funcţionrea motorului în
regim staţionr, deorece în acest caz ard doar gazele combustibile – fenomen
important pentru exploatarea transportului auto în zonele urbane.
Curăţirea catalitică a gazelor de eşapament. Măsurile pentru tratarea
catalitică a gazelor de eşapament sunt necesare pentru respectarea valorilor limită
ale emisiilor de noxe la arderea în motor ,impuse de către legislaţia referitoarela
gazele de eşapament. Înaite de a ajunge în aer liber, gazele de ardere trec printr-un
catalizator montat pe traseul destinat acestor gaze. În catalizator, anumite straturi
adecvate fac ca noxele existente în gazele de eşapament să fie supuse unor reacţii
chimice care să le transforme în substanţe netoxice. Sondele sa aiba utilaje
adecvate să  măsoară conţinutul rezidual de oxigen din gazele de eşapament. În
acest fel, amestecul aer-combustibil poate fi reglat astfel încât catalizatorul să aibă
un randament cât mai bun. De-a lungul timpului s-au folosit diverse principii de
convertire catalitică a noxelor.
Catalizatorul de oxidare. Catalizatorul de oxidare tranformă hidrocarburile
şi monoxidul de carbon, din gazele de eşapament în vapori de apă şi dioxid de
carbon.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică
metode ce reduc, colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în
atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a
randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin
combustibil este strategia preferată. Reducerea emisiilor de gaze din arderea
combustibililor folosişi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei
combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor

București 2020
provenitede la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în
elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice.

VI.Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt.

– implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere);
– folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de
poluanţi, care presupune utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de
reţinere şi captare a pulberilor (separatoare,  precipitoare electrostatice, scrubere,
filtre), a gazelor şi vaporilor toxici (dispozitive de neutralizare, comprimare,
lichefiere etc.);
–  perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili
mai puţin poluanţi (de exemplu: metan, hidrogen etc.);
– utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice;
– amenajarea zonelor verzi;
–  reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-
vehicule.

VII. Măsuri individuale de protecţie a aerului.

1. Producerea energiei netradiţionale prin aplicarea procedeelor

nepoluant(solar, eolian);
2. Interzicerea fumatului în locurile publice ;
3. Menţinerea în stare optimă dispozitivile de încălzire şi de condiţionare a
aerului;
4. Utilizarea cit mai rară a spraiurilor ;
5. Plantare aşi îngrijirea arborilor;
6. Folosirea transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajută de as
emenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban;
7. Evitare ambuteiajelor şi ambalare amotorului maşinelor in stare de stopare.

VIII. Bibliografie

București 2020
1. http://ies.gov.md/2016/09/poluarea-de-la-traficul-auto/
2. http://www.clima.md/files/CercetareSC/Publicatii/Mediul%20Ambiant%20nr
%204%20August%202005%20Iftode%20Marduhaeva.pdf
3. http://www.meteo.md/images/uploads/pages_downloads/imppoluari.pdf

București 2020