Sistemul de aprindere

Diagnosticare
La motoarele pe benzină arderea amestecului aer-carburant este inițiată de o sursă
externă. Sursa aprinderii amestecului este generată de bujie. Aceasta produce o
scânteie care aprinde amestecul aer-combustibil din camera de ardere. Poziționarea
bujiei în camera de ardere trebuie optimizată astfel încât să faciliteze aprinderea
amestecului aer-combustibil.

Foto: Cameră de ardere motor pe benzină cu injecție directă

Sursa: Bosch
    Aprinderea în motoarele pe benzină este electrică. La pornirea motorului,
energia electrică este furnizată de bateria de acumulatori iar în timpul funcționării
motorului de alternator. Tensiunea electrică de la baterie este multiplicată de
bobinele de inducție care, mai departe alimentează bujiile.

Foto: Scânteia generată între electrozii bujiei

Sursa: Bosch

    La motoarele moderne calculatorul de injecție controlează generarea periodică a

scânteii pentru fiecare cilindru (bujie) în parte. Energia electrică conținută în
scânteie conduce la inițierea arderii amestecului aer-carburant.

   
 Bujia este fabricată din materiale metalice, ceramice și sticlă. Părțile principale ale
bujiei sunt: terminalul (conectorul), izolatorul ceramic și electrozii. Bujia se
fixează în chiulasa motorului prin înfiletare. Electrozii pătrund în camera de ardere
iar terminalul este cuplat la bobinele de inducție.

Foto: Bujii
Sursa: NGK

    Pe scurt, bujia conține doi electrozi, separați de un izolator, între care se
formează o scânteie. Electrodul negativ este de fapt corpul bujiei, conectat prin
intermediul chiulasei la borna negativă a bateriei (masă), iar electrodul pozitiv
este central și conectat la bobina de inducție.
Foto: Componentele bujei
Sursa: NGK

1. terminal
2. izolator terminal (zonă ondulată)
3. izolator terminal (zonă netedă)
4. element de etanșare
 5. izolator electrod
6. sticlă conductoare
7. carcasă metalică
8. garnitură metalică
9. nucleu de cupru
10.distanța între electrozii bujiei (întrefier)
11.electrozi (pozitiv și negativ)

    Terminalul se conectează prin intermediul unui cablu de înaltă tensiune la

bobina de inducție. Sistemele de aprindere de ultimă generație conțin câte o bobină
de inducție pe fiecare cilindru. La acest tip de sistem de aprindere bobina de
inducție se montează direct pe bujie.

    Izolatorul este un material ceramic pe bază de oxid de aluminiu (Al2O3).

Acesta are rolul de a izola din punct de vedere electric cei doi electrozi ai bujiei.
Terminalul este conectat, din punct de vedere electric, la electrodul central prin
intermediul unei sticle conductoare.

Foto: Bujie (radiografie)

Sursa: Bosch

    Diferența mare de tensiune care este produsă între cei doi electrozi duce la
apariția scânteii. Tensiune electrică trebuie să fie suficient de mare pentru a
străpunge întrefierul dintre cei doi electrozi. Valoarea tensiunii electrice necesară
pentru producerea scânteii poate ajunge și la 30000 V. Cu cât distanța între cei doi
electrozi este mai mare cu atât tensiunea necesară pentru străpungerea întrefierului
crește.

Foto: Secțiune prin bujie

Sursa: Bosch

    În momentul apariție scânteii este generat și un curent electric între cei doi
electrozi ai bujiei, iar tensiune electrică scade considerabil. Pentru aprinderea
amestecului aer-combustibil este important ca durata scânteii să aibă o valoare
minimă (aprox. 2 ms).

    Buna funcționare a bujiei are un impact decisiv asupra performanțelor

motorului. Bujia trebuie să asigure, pe o durată de utilizare cât mai mare,
următoarele:

 pornire la rece facilă

 aprindere la fiecare ciclu motor (pentru evitarea rateurilor de combustie)
 funcționare în condiții de temperatură și presiune extreme

Foto: Bujie Iridium

Sursa: NGK

    Din punct de vedere electric izolatorul bujiei trebuie să reziste la diferențe de
potențial de până la 30 000 V. Depunerile rezultate în urma procesului de ardere
(cenușă, particule, reziduuri de carbon și ulei) nu trebuie să influențeze nivelul de
tensiune la care se produce scânteia.
De asemenea, rezistența electrică a izolatorului trebuie să se mențină constantă
chiar și la temperaturi de până la 1000 °C, iar abaterile până la sfârșitul duratei de
funcționare să fie minime.

    Solicitările mecanice și termice ale bujiei sunt periodice și variază în funcție de
ciclul motor activ. în tabelul de mai jos sunt sintetizate presiunile și temperaturile
la care sunt supuse bujiile de-a lungul unui ciclu motor complet (4 timpi).

Ciclul Admisie Comprimare Destindere Evacuare

Temperatura gazelor [°C] ... 120 300 ... 600 2000 ... 3000 1300 ... 1600
Presiunea gazelor [bar] ... 0.9 8 ... 15 30 ... 50 1 ... 5

Sursa: Bosch

    În timpul procesului de ardere bujia absoarbe căldură de la gazele din cilindru.
Apoi, la următorul ciclu de combustie bujiile intră în contact cu amestecul aer-
combustibil proaspăt care are temperatura mult mai scăzută. Diferențele de
temperatură la care sunt supuse sunt extreme și din acest motiv bujiile trebuie să
fie rezistente la șocurile termice.

    Presiunile la care sunt supuse bujiile pot să depășească 50 de bari. În aceste
condiții bujia trebuie să asigure etanșeitatea cilindrului, să nu permită scăparea
gazelor din camera de ardere. De asemenea, rezistența mecanică a izolatorului și
a carcasei trebuie să fie suficientă pentru a rezista tensiunilor de strîngere, fără să
se deterioreze sau deformeze.

    Datorită expunerii la procesul de ardere bujia este supusă și la reacțiile chimice
ale gazelor. Din acest motiv bujia trebuie să reziste și la acțiunea chimică a
produselor rezultate în urma arderii.
Foto: Bujie cu 4 electrozi laterali
Sursa: Bosch

    În timpul duratei de viață a bujiei electrozii se uzează datorită:

 eroziunii, cauzată de scânteie

 coroziunii, cauzată de solicitările termice și chimice

    Cu cât uzura este mai mare cu atât tensiunea electrică necesară producerii
scânteii este mai mare. Din acest motiv forma și numărul electrozilor sunt
parametrii care contribuie la calitatea scânteii și implicit a arderii amestecului aer-
combustibil.

Foto: Bujie cu electrozi

Foto: Bujie cu electrod Foto: Bujie cu electrozi
negativi hibrizi (laterali +
negativ frontal negativi laterali
frontal)
    Electrodul negativ (masă) este sudat de carcasa metalică a bujiei. În funcție de
poziția acestuia se disting electrozi frontali sau laterali. Forma și numărul
electrozilo negativi au impact asupra duratei de viață a bujiei. Cu cât electrodul
negativ este mai gros sau este divizat (multiplu) cu atât durata de viață a bujiei este
extinsă deoarece scânteia se poate forma mai ușor.

    Electrodul pozitiv (central) este inserat etanș în izolator. Diametrul electrodului
central este mai mic decât alezajul izolatorului pentru a permite dilatarea acestuia
la temperaturi ridicate. În funcție de materialul din care este fabricat electrodul,
diametrul acestuia poate varia.

Foto: Bujie cu electrod Foto: Bujie cu electrod Foto: Bujie cu electrod

central compozit central cu platină central cu argint
    Electrozii centrali pe bază de material compozit (nucleu de cupru + înveliș de
aliaj de nichel) au diametrul mai mare. Electrozii care conțin materiale prețioase
(platină, argint) au diametru mai redus.

    Metalele pure au o conductivitate termică superioară decât cea a aliajelor.

Dezavantajul este că acestea (ex. nichel) sunt mai sensibile la solicitările chimice și
termice decît aliajele. Din acest motiv electrozii negativi compoziți conțin nichel
aliat cu crom, mangan și silicon. Aceste aliaje îmbunătățesc rezistența electrodului
la agresiunile chimice, termice și mecanice din camera de ardere.

    Electrodul central poate este fabricat din material compozit sau dintr-un aliaj
pe bază de nichel cu nucleul pe bază de cupru. Acestă structură conferă atât
conductivitate electrică cât și rezistență la mediul agresiv din cilindru.

Foto: Bujie NST cu electrod central compozit

    Argintul este metalul cu cea mai mare conductivitate termică și electrică. De
asemenea este foarte rezistent la acțiunea reacțiilor chimice din camera de ardere.
Electrozii centrali pe bază de argint au diametrul mai mic comparativ cu cei din
material compozit. În plus acești electrozii disipă căldura mai eficient.
    Platina și aliajele pe bază de platină sunt foarte rezistente la coroziune, oxidare
și la temperaturi foarte ridicate.

    Datorită acestor proprietăți bujiile cu electrozi centrali pe bază de metale

prețioase au o durată de viață mai mare decât cele pe bază de materiale
compozite.

    Distanța între electrozii bujiei (întrefierul) determină tensiunea electrică

necesară pentru apariția scânteii. Cu cât acestă distanță este mai mică cu atât
tensiunea generată de bobina de inducție este mai mică. Pe de altă parte un întrefier
prea mic reduce lungimea scânteii și implicit energia pentru aprinderea
amestecului aer-combustibil, ce poate conduce la rateuri de combustie.

Foto: Distanța între electrozii bujiei (întrefierul)

    Electrozii negativi trebuie să fie flexibili pentru a permite mici ajustări ale
întrefierului. Valorile uzuale pentru întrefier se situează în jurul valorilor 0.7 ... 1.2
mm. Acestă distanță este specifică fiecărui motor și este specificată în manualul de
întreținere al automobilului.

    Temperatura de funcționare a bujiei are un rol decisiv asupra fiabilității

acesteia. Partea de material izolator (ceramic) care intră în camera de ardere trebuie
menținut la temperaturi între 500 și 900 ºC.

    Datorită procesului de ardere, în cilindru, apar depozite de particule, mai ales în
timpul pornirii la rece. O parte din aceste particule se depun și pe bujie și pot afecta
capacitatea acesteia de a genera scânteie. Din acest motiv este foarte important ca
temperatura minimă a bujiei din interiorul cilindrului să fie peste 500 ºC pentru a
se auto-curața. Limita maximă a temperaturii trebuie să fie sub 900 ºC. Peste
acestă temperatură se pot forma zone incandescente pe bujie care vor iniția
aprinderi secundare în cilindru, ce au efect distructiv asupra motorului.
Foto: Repartiția zonelor de disipare a căldurii din bujie

    O mare parte din căldura absorbită de bujie este disipată prin conducție termică
către chiulasă. Plaja de funcționare termică a bujiei reprezintă capacitatea
acesteia de a rezista la solicitări termice. Din acest motiv, pentru un anumit motor,
bujiile trebuie să fie adaptate condițiilor de funcționare. Dacă bujia nu este adaptată
temperaturilor de funcționare ale motorului se poate supraîncălzi și produce
aprinderi secundare sau nu ajunge la temperatura minimă de funcționare rezultând
depuneri semnificative de particule.
    Din punct de vedere al temperaturii de funcționare bujiile sunt clasificate în mai
multe categorii:

 bujii „calde”
 bujii „medii”
 bujii „reci”

    În figura de mai jos este reprezentată variația temperaturii diferitelor tipuri de
bujii, pentru același motor, în funcție de sarcina motorului.

Foto: Variația temperaturii bujiei (ºC) în funcție de sarcina motorului

Sursa: Bosch

1. bujie „caldă”
2. bujie „medie”
3. bujie „rece”
Foto: Suprafața schimbului de căldură în funcție de tipul bujiei
Sursa: Bosch
3. Bujie „rece” –
2. Bujie „medie” –
1. Bujie „caldă” – suprafață suprafață mică de
suprafață medie de
mare de absorbție a căldurii, absorbție a căldurii,
absorbție a căldurii,
disipare scăzută a căldurii disipare rapidă a
disipare medie a căldurii
căldurii

    Din graficul de mai sus reiese că bujia „medie” este cea mai potrivită pentru
motorul respectiv. Temperatura de funcționare a bujiei se situează în plaja
nominală (500 – 900 ºC) începând cu sarcinile mici ale motorului, până la sarcina
maximă.

    La schimbarea bujiilor motorului este foarte important să se respecte plaja

de funcționare termică a acestora pentru a nu afecta performanțele și
fiabilitatea motorului!

    În funcție de starea bujiei la un moment dat se poate determina starea generală
de funcționare a motorului. Cu alte cuvinte se poate diagnostica motorul termic
doar prin inspecția vizuală a bujiilor din fiecare cilindru.
    Starea vizuală a bujiei oferă informații cu privire la bujie cât și la parametrii de
funcționare ai motorului (calitatea amestecului aer-combustibil, temperaturile de
funcționare, componentele combustibilului, etc.).

    În tabelul de mai jos motorul este diagnosticat în funcție de starea vizuală a
bujiei.

Starea vizuală a bujiei Diagnosticarea motorului

Funcționare normală
Izolatorul are culoare alb-gri sau gri-gălbui spre
maro. Motorul funcționează în parametrii. Plaja
de temperaturi corectă. Amestecul și avansul la
aprindere sunt corecte. Sistemul de pornire la
rece funcționează. Nu sunt depuneri datorită
aditivilor din benzină sau uleiului. Motorul nu a
funcționat supraîncălzit.
   
Depuneri de carbon
Izolatorul, electrozii și carcasa bujiei sunt
acoperite cu particule de carbon, de culoare
neagră și aspect de catifea.
Cauze: amestec aer-combustibil incorect.
Amestec prea bogat: filtrul de aer foarte
încărcat, sistemul de pornire la rece defect, bujie
„rece” (incompatibilă cu motorul)
Efecte: rateuri de combustie, dificultăți la
pornirea la rece.
Reparație: se ajustează amestecul aer-
combustibil și sistemul de pornire la rece, se
verifică filtrul de aer și compatibilitatea termică
a bujiei.
   
 Depuneri de ulei
Izolatorul, electrozii și carcasa bujiei sunt
acoperite cu particule de carbon, de culoare
neagră și aspect lucios.
Cauze: prea mult ulei în camera de ardere.
Nivelul uleiului prea mare. Uzură excesivă la
segmenți, cilindri sau la ghidul supapei.
Efecte: rateuri de combustie, dificultăți la
pornire
Reparație: revizie generală motor, ajustare
nivel ulei, înlocuire bujii.
   
Depuneri de plumb
Izolatorul, electrozii și carcasa bujiei sunt
acoperite cu o crustă maro/gălbuie cu porțiuni
verzui.
Cauze: carburantul conține aditivi pe bază de
plumb. Crusta apare datorită funcționării
motorului la sarcină mare după utilizarea
îndelungată la sarcini medii.
Efecte: la sarcini mari ale motorului, crusta
devine conductivă și provoacă rateuri de
combustie.
Reparație: înlocuire bujii.
   
Depuneri de plumb pronunțate
Izolatorul, electrozii și carcasa bujiei sunt
acoperite cu o crustă consistentă maro/gălbuie
cu porțiuni verzui.
Cauze: carburantul conține aditivi pe bază de
plumb. Crusta apare datorită funcționării
motorului la sarcină mare după utilizarea
îndelungată la sarcini medii.
Efecte: la sarcini mari ale motorului, crusta
devine conductivă și provoacă rateuri de
combustie.
Reparație: înlocuire bujii.
   
 Depuneri de cenușă
Depozite consistente de cenușă pe izolator și
electrozi, provenită de la aditivii din carburant și
ulei.
Cauze: aditivii metalici din ulei se pot depune
sub formă de cenușă pe suprafața camerei de
ardere și a bujiei
Efecte: poate provoca autoaprinderea, pierderea
de putere și chiar deteriorarea motorului
Reparație: revizia generală a motorului,
înlocuirea bujiilor, verificarea și schimbarea
uleiului.
   
Electrodul central acoperit cu depozite topite
Depozite topite pe electrodul central. Vârful
izolatorului acoperit cu depozite moi și cu
textură de burete
Cauze: supraîncălzire datorită autoaprinderii
(cauzată de un avans prea mare, defect al
sistemului de aprindere, calitate inferioară a
combustibilului). Plaja de temperatură a bujiei
nu este adaptată motorului (temperaturi prea
mari de funcționare)
Efecte: rateuri de combustie, pierderea puterii,
defectarea motorului
Reparație: revizia generală a motorului,
verificarea sistemului de aprindere și a
injecției/carburației. Montarea de bujii noi
adaptate din punct de vedere termic.
   
Electrodul central parțial topit
Electrodul central este topit iar electrodul lateral
este grav avariat
Cauze: supraîncălzire datorită autoaprinderii
(cauzată de un avans prea mare, defect al
sistemului de aprindere, calitate inferioară a
combustibilului).
Efecte: rateuri de combustie, pierderea puterii,
defectarea motorului. Fractura vârfului
 izolatorului datorită supraîncălzirii electrodului
central.
Reparație: revizia generală a motorului,
verificarea sistemului de aprindere și a
injecției/carburației. Montarea de bujii noi.
   
Electrozi topiți parțial
Electrozi cu aspect de conopidă. Posibile
depozite metalice care nu provin de la electrozi.
Cauze: supraîncălzire datorită autoaprinderii
(cauzată de un avans prea mare, defect al
sistemului de aprindere, calitate inferioară a
combustibilului).
Efecte: scăderea puterii motorului este evidentă
urmată de o defectare
Reparație: revizie generală a motorului și
verificarea injecției/carburației. Montarea de
bujii noi.
   
Electrod central uzat excesiv
Cauze: intervalul de înlocuire a bujiei a fost
depășit.
Efecte: rateuri de combustie, în special în
timpul accelerațiilor (tensiunea de aprindere
insuficientă pentru întrefierul mărit). Porniri
dificile.
Reparație: Montarea de bujii noi.
   
Uzură excesivă a electrodului lateral
Cauze: aditivi agresivi în combustibil sau bujii.
Introducere defectuoasă a combustibilului în
cilindri (posibil datorită depunerilor pe sistemul
de injecție). Detonarea motorului.
Efecte: rateuri de combustie, în special în
timpul accelerațiilor (tensiunea de aprindere
insuficientă pentru întrefierul mărit). Porniri
dificile.
Reparație: Montarea de bujii noi.
   
Fractura stratului ceramic (izolatorului)
Cauze: deteriorări de natură mecanică (datorită
loviturilor din timpul manipulării bujiei). În
cazuri excepționale depozitele dintre electrodul
central și izolator precum și coroziunea
electrodului central pot provoca fractura
izolatorului (de obicei datorită utilizării pe
perioade ce depășesc durata de viață).
Efecte: rateuri de combustie, scânteia se
formează în zone inaccesibile amestecului aer-
combustibil.
Reparație: Montarea de bujii noi.

Sursa: Bosch

VIDEO bujia