Circulaţia auto şi poluarea atmosferică. Cauze, efecte şi soluţii posibile.

ECOLOGIE

Poluarea de către transport este un factor major de scădere a calităţii aerului în oraşele
europene şi are un impact serios asupra sănătății. În marea majoritate a oraşelor mari, poluarea
este cauzată de transport, în categoria căruia intră: autovehiculele, locomotivele, vapoarele,
avioanele etc. Cea mai mare pondere de gaze ce poluează aerul provine totuşi de la autovehicule,
datorită numărului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea autovehiculelor sunt
concentrate în zonele urbane, se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea
oraşelor. Hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine, etc. La nivelul
Uniunii Europene circa 28% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt datorate transporturilor şi
84% dintre acestea revin transportului rutier, cu mențiunea că 10% provin din traficul rutier
urban.

Deşi societatea umană se afla într-o continuă dezvoltare prin progres tehnologic prea puțin se
conștientizează de impactul tehnologic produs asupra mediului ambiant, şi anume prin modul de
poluare cu aceşti poluanți care este unul dezastruos .

Poluarea aerului constă în schimbarea compoziţiei sub aspectul proporţiei dintre constituenţii
săi sau prin apariţia unor noi constituenţi cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor şi biotopului.
Poluarea aerului poate fi provocată de diverse surse de poluare cum ar fi.

-după origine (naturale, artificiale);

-după formă (de volum , liniare, de suprafaţă , punctate);

-după înălţime (la sol, joase, medii, înalte, foarte înalte);

-după regim de funcţionare (continuă, intermitente, instantanee);

-după mobilitate (fixe, mobile).

Sursele de poluare, principalii poluanţii şi acţiunea lor.

Din punct de vedere al acţiunii substanţelor poluante în atmosferă asupra organismelor şi

mediului pot fi: cu efect direct şi efect indirect.

 Poluanţii care au efectele directe- se caracterizează prin modificări promte ale

morbidităţii şi mortalităţii organismelor (monoxidul de carbon, dioxidul de sulf oxizii de
azot, hidrogenul sulfurat, ).
 Poluanţii care au efecte indirecte- se caracterizează prin influenţă indirectă asupra
morbidităţii şi mortalităţii organismelor (efectul de seră, ploile acide, distrugerea stratului
de ozon).

Ce-a mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de
gazele de eşapament a autovehiculelor. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în
primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament.
Totuşi în prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie
acum 30 de ani dat fiind faptul că s-au intensificat preocupǎrile privind diminuarea poluǎrii
produse de motoarele autovehiculelor şi s-a realizat optimizarea procedeului de ardere şi prin
utilizare a dispozitivelor antipoluante.

În oraşele mari, poluarea este cauzată de transport, în categoria căruia intră: transportul rutier,
feroviar, naval, aeriantre, datoritǎ numǎrului foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea
autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor
deosebit de important în poluarea oraşelor.

În ultimul deceniu ca şi în alte oraşe din Europa în Republica Moldova transportul auto, a
devenit şi continuă sa rămână sursa principala de poluare a bazinului aerian în prezent ponderea
lui constituie 159, 0 mii tone (gaze de eșapament) sau 92% din emisiile sumare.
 I. Gaze de eşapament

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două mari particularităţi. În primul rând
eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la
înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de difuziune în
atmosferă. În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de
concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii. Ca
substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se
situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul
de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. Compoziţia
gazelor de eşapament.

a) CO – monoxidul de carbon

b) CHx- hidrocarburi

c) SO2- dioxidul de sulf

d) NOx- oxizii de azot

e) compuşi organici volatili (benenul)

f) funingine, azbest

II. Efectele negative asupra sănătăţii organismelor şi mediului

Monoxidul de carbon (CO) - este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai
mare printre poluanţii devastatori. Monoxidul de carbon este un compus al gazului natural se
formează în urma arderii combustibilului, în mod natural în urma metabolismului,
microorganismelor şi în cel al anumitor plante. El se răspândeşte în atmosferă sau se formează în
stratosferă sub efectul razelor UV. O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea
omului în momentul combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la
vehicule, combustia cărora nefiind complete decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Cantităţile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei. Monoxidul de carbon este
un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plămâni şi blochează fixarea
oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei puterea sa de fixare este de 240 de ori mai
importantă decât ce-a a oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de
cantitatea de CO din aer şi volumul respirat. Monoxidul de carbon este toxic, dar în condiţii
atmosferice se leagă repede cu oxigenul atmosferic şi formează CO2, CHx şi oxizii toxici emişi
în atmosferă participă la aşa anumitul efect de seră.

Dioxidul de carbon(CO2) - întâlnit în atmosferă în proporţie de 0,03% nu produce tulburări

manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele venos în
alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar în
momentul în care presiunea parţială a CO2 din aer creşte atât de mult încât împiedică eliminarea
acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO2 din sânge, mai puţin datorită pătrunderii lui din
aerul exterior, cât datorită autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia în aerul
atmosferic, intervine şi solubilizarea lui în plasma sanguină datorită presiunii parţiale crescute; la
autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă .Primele tulburări apar în jurul concentraţiei de
0,05 % manifestată prin tulburări respiratorii(accelerarea respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată
de tulburări respiratorii şi circulatorii însoţite de fenomene legate de disfuncţia SN central.
Aditivii din combustibili sedimentează pe suprafaţa solului, ca apoi, cu hrană, să se depoziteze în
organism.

Dioxidul de sulf (SO2) - produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent şi în emisiile
motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosferă şi provoacă ploile acide care distrug
vegetaţia şi clădirile.

Azotul(NO2) – compuşii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot

NO2 este unul din cei mai periculoşi poluanţi.

Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în special a

automobilelor. NO2 se formează la temperatură ridicată din ţevile de eşapament. Cantităţi
importante de NO2 dau naştere şi la arderea cărbunilor. În afară de faptul că NO2 este toxic ca
atare la anumite concentraţii, el contribuie nemijlocit la formarea smogului – fotochimic, un
produs complex alcătuit din diverşi compuşi chimici şi având ca substrat fizic particule de
aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosferă). Sub influenţa razelor solare mai ales
ultraviolete (UV) între aceşti compuşi se produc reacţii secundare şi terţiare din care iau naştere
alte substanţe, ca ozon, acroleina, formaldehida, peroxiacetilinitraţi, etc. Dintre acestea PAN şi
ozonul au efecte toxice deosebit de puternice. Bioxidul de azot sub acţiunea razelor UV
reacţionează şi dă oxid de azot şi oxigen atomic. O parte din acesta se combină cu oxidul de azot
regenerând NO2, proces ce duce la menţinerea NO2 în atmosferă. Altă parte a oxigenului atomic
se combină cu O2 şi dă ozonul, foarte reactiv şi puternic oxidant. În rezultatul măririi
concentraţilor de noxe eliminate în atmosferă duc la formarea dezechilibrului ecologic sau
problemele ecologice mondiale cu care se confrunta omenirea în sec. XXI.

III. Ploaia acidă

Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi cei de azot se
combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi
transportaţi la distanţe mari de locul original producerii, şi care pot precipita sub formă de ploaie.
Ploaia acidă este în prezent un important subiect de controversă datorită acţiunii sale pe areale
largi şi posibilităţii de a se răspândi şi în alte zone decât cele iniţiale formării. Problema poluării
acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi efectele acesteia continuă să crească
din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult recunoscută pe plan
local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema
s-a ridicat şi în plan global. Oricum, efectele distructive pe areale încontinuă creştere a ploii
acide au crescut mai mult în ultimele decenii.

IV. Intensificarea efectului de sera

Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce carbonul pentru
fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în
atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a
aerului, efectul de seră. Creşterea pe scară mondială a consumului de petrol şi cărbune încă din
anii’40 au condus la creşteri substanţiale de dioxid de carbon. Efectul de seră ce rezultă din
această creştere de CO2, ce permite energiei solare să pătrundă în atmosferă dar reduce reemisia
de raze infraroşii de la nivelul Pământului, poate influenţa tendinţa de încălzire a atmosferei, şi
poate afecta climatul global. Pe Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge
470°C Principalii poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte de
autovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4) alături de alţi
compuşi chimici care provin din alte surse, în special industriale. Consecinţele cele mai
importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor aride, restrângerea zonelor
subtropicale cu ploi hibernale şi reducerea precipitaţiilor în latitudinile mediane cu consecinţe
catastrofice pentru aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate. Rezultatul efectului de seră este
creşterea temperaturii planetei care duce la schimbări climatice şi de relief, datorită, în primul
rând topirii calotelor glaciare de la poli. O posibilă mărire a păturii de nori sau o mărire a
absorbţiei excesului de CO2 de către Oceanul Planetar, ar putea stopa parţial efectul de seră,
înainte ca el să ajungă în stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale
SUA, eliberate în anii ’80 indică faptul că efectul de seră este în creştere şi ca naţiunile lumii ar
trebui să facă ceva în această privinţă

V. Masurile de prevenire şi ameliorare

Utilizarea catalizatorilor purificării oxidative asigură o micşorare considerabilă a cantităţii
componenţilor arderii incomplete a combustibililor şi CO în gazele de eşapament.

Utilizarea combustibililor gazoşi (H2, CH4) previne formarea unor compuşi toxici în gazele
de eşapament iar utilizarea metanului conduce la reducerea emisiilor toxice în atmosferă.
Utilizarea acestor gaze este eficientă pentru transportul auto din raza urbană.

Folosirea amestecurilor de combustibili spre exemplu, de gaze-benzină, această metodă

permite de a reduce emisiile toxice la funcţionarea motorului în regim staţionar, deoarece în
acest caz ard doar gazele combustibile – fenomen important pentru exploatarea transportului auto
în zonele urbane.

Curăţirea catalitică a gazelor de eşapament. Măsurile pentru tratarea catalitică a gazelor de

eşapament sunt necesare pentru respectarea valorilor limită ale emisiilor de noxe la arderea în
motor, impuse de către legislaţia referitoare la gazele de eşapament. Înainte de a ajunge în aer
liber, gazele de ardere trec printr-un catalizator montat pe traseul destinat acestor gaze. În
catalizator, anumite straturi adecvate fac ca noxele existente în gazele de eşapament să fie supuse
unor reacţii chimice care să le transforme în substanţe netoxice. Sondele să aibă utilaje adecvate
să măsoară conţinutul rezidual de oxigen din gazele de eşapament. În acest fel, amestecul aer-
combustibil poate fi reglat astfel încât catalizatorul să aibă un randament cât mai bun. De-a
lungul timpului s-au folosit diverse principii de convertire catalitică a noxelor.

Catalizatorul de oxidare. Catalizatorul de oxidare transformă hidrocarburile şi monoxidul de

carbon, din gazele de eşapament în vapori de apă şi dioxid de carbon.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc,
colectează, captează sau reţin poluanţii inainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere
ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de
conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată. Reducerea
emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiți de către automobile este posibilă şi prin
realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor
provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în elemente
puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice.

(plantarea copacilor rămâne neutilizabilă deoarece ar fi nevoie de o cantitate de 3triliarde de

copaci pentru a stopa producerea oamenilor ne fiind luate in calcul fabricile, uzinele, sondele,etc)

Măsuri individuale de protecţie a aerului

1. Producerea energiei netradiţionale prin aplicarea procedeelor nepoluante (solar, eolian)

2. Interzicerea fumatului în locurile publice
3. Menţinerea în stare optimă dispozitivele de încălzire şi de condiţionare a aerului
4. Utilizarea cât mai rară a spray-urilor
5. Folosirea transportul în comun în locul autovehiculelor personale, ajută de asemenea la
îmbunătăţirea calităţii aerului urban
6. Evitare ambuteiajelor şi ambalarea motorului maşinilor in stare de stopare

VI. Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt

– implementarea unui sistem eficient de monitorizare

– folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care presupune

utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a pulberilor (separatoare,
precipitare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi vaporilor toxici (dispozitive de
neutralizare, comprimare, lichefiere etc.)

– perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai puţin poluanţi (de
exemplu: metan, hidrogen etc.)

– utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice

– amenajarea zonelor verzi

– reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-vehicule

 Conculzie
Colapsul global al mediului înconjurător este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa lucreze
alături de statele in curs de dezvoltare pentru a se asigura faptul că economiile acestor ţări să nu
contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Strategiile de conservare a mediului ar
trebui sa fie acceptate pe scara mondială, și oamenii ar trebui sa înceapă să se gândească la
reducerea considerabilă a consumului energetic fără a se sacrifica însă confortul. Cu alte cuvinte,
având la dispoziție tehnologia actuală, distrugerea globală a mediului înconjurător ar putea fi
stopata.

Efectele poluării atmosferei pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a planetei, astfel
epuizând stratul de ozon, aducând ploaia acidă, creând smogul şi efectul de seră.

Surse de inspirație:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului
2. https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/air-quality-23-2018/ro/
3. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/75/poluarea-
atmosferica-si-poluarea-fonica
4. https://www.youtube.com/watch?v=7fd6cCq8zhY
5. https://www.youtube.com/watch?v=egsh-hO1uTg