Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poluarea vizuală – este o forma mai puţin nocivă, dar care are un impact vizual
semnificativ. In aceasta categorie intră bannerele outdoor, panourile publicitare, cablurile
aeriene etc.
Învelişul gazos reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esenţiali ai
existentei vieţii pe pământ. Dintre componenţii aerului, oxigenul este indispensabil respiraţiei
vegetale şi animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursă de energie în procesele
vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine în asimilaţia clorofiliană, iar azotul atmosferic
reprezintă una din verigile circuitului azotului in natură.
Compoziţia normală a aerului cuprinde : azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%,
bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99% din compoziţia aerului.
Restul de circa 0,01% este alcătuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon,
hidrogen, radon. La acestea se adaugă proporţii variabile de vapori de apă (in medie 0,2 – 3%).
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creştere a
temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de
carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentraţia de dioxid
de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub
denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiaţiile Soarelui.
Din cauza efectului de seră se aşteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C
până în anul 2100. Chiar dacă această tendinţă pare a fi o schimbare minoră, creşterea ar face ca
Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic,
afectând producţia agricolă, modificând distribuţia animalelor şi plantelor şi crescând nivelul
mării.
POLUAREA APELOR
Prin poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale
apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină
improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a
interveni alterarea.
Poluarea apelor poate fi
naturală - se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma
interacţiunii apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în
aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu
organismele vii din apă.
artificială - se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,
nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc
Se poate vorbi şi despre poluare :
controlată (organizată) - poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua
de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte
necontrolată (neorganizată) – provenită din surse de poluare care ajung în
emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie
Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a
defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute,
colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor.
Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când
cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau, ca urmare a
defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare.
Se mai poate vorbi şi despre poluare:
primară – care apare, de exemplu, în urma depunerii substanţelor în suspensie
din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul acesteia.
secundară – care apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma
fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează
restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei, de unde sunt apoi transportate în
aval de curentul de apă.
substanţele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate
industriale. Dintre acestea se menţionează, în primul rând, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ),
clorurile, sulfaţii etc. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor, iar unele dintre
ele pot provoca creşterea durităţii. Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor
cu apă potabilă şi industrială, irigaţiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte
toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi procesele de autoepurare.
Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. Apele cu
duritate mare produc depuneri pe conducte, mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le
capacitatea de transport şi de transfer a căldurii..
substanţele toxice, nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot
ajunge în organismul uman, provocând îmbolnăviri. Aceste materii organice sau anorganice,
câteodată chiar în concentraţii foarte mici, pot distruge în scurt timp flora şi fauna
receptorului.
substanţele radioactive, radionuclizii, radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre
cele mai periculoase substanţe toxice. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de
suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite, datorită acţiunii radiaţiilor asupra
organismelor vii. Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de
concentraţiile radionuclizilor, cât şi de modul cum acestea acţionează, din exteriorul sau din
interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.
substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată, evacuate cu apele uzate, conduc la
distrugerea florei şi faunei acvatice, la degradarea construcţiilor hidrotehnice, a vaselor şi
instalaţiilor necesare navigaţiei, împiedică folosirea apei în agrement, irigaţii, alimentări cu
apă etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru faună depinde de valoarea pH-ului,
peştii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit în numeroase procese industriale,
este foarte solubil în apă şi măreşte rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producând
numeroase prejudicii diferitelor folosinţe ale apelor. Astfel, apele receptorilor care conţin
peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicolă.
coloranţii, proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tăbăcării etc, împiedică
absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de
fotosinteză .
energia calorică, caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii,
aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică
dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Datorită creşterii temperaturii apelor scade concentraţia
de oxigen dizolvat, viaţa organismelor acvatice devenind dificilă.
microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie că se dezvoltă
necorespunzător, fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a
organismelor vii. Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu caracter
permanent. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor,
influenţând negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aceste surse, termenul de poluare
este oarecum impropriu, el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor
cantităţi de substanţe străine, care fac apele respective improprii folosirii.
II. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide, aşezate pe sol, sub cerul liber, în halde neraţional
amplasate şi organizate.
Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide
industriale, în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri metalurgice,
steril de la preparaţiile miniere, rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc.
De asemenea, pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de
nămoluri provenite de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice sau de la alte industrii
chimice, precum şi cele de la staţiile de epurare a apelor uzate.
POLUAREA SOLULUI
Solul este un amestec de materie din plante, minerale şi animale care se formează într-un
proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor
şi esenţial pentru toată producţia agricolă.
Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, săruri, patogeni (organisme
care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale grele care pot afecta viaţa plantelor şi
animalelor.
Metodele iraţionale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat
poluarea lui şi au accelerat eroziunea. Irigaţia necorespunzătoare în zonele în care solul nu este
drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhibă creşterea plantelor şi pot duce la
lipsa recoltei.
Dinu Alexandru Page 9
Sursele principale ale poluării solurilor sunt :
aplicarea pe scara larga a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură
folosirea sistemelor extinse de irigaţii
depozitarea deşeurilor solide
depunerile atmosferice de substanţe toxice produse ca urmare a activităţilor umane .
POLUARE FONICĂ
Poluarea vizuală înseamnă prezenţa în câmpul vizual a unor implanturi create de om,
aflate în dizarmonie cu peisajul şi promovând mesaje cu caracter excesiv, depresiv sau subversiv.
POLUAREA TERMALĂ
Apa este deseori luata din râuri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosită drept răcitor în
fabrici şi centrale şi apoi este adusă înapoi la sursa mai caldă decât atunci când a fost luată. Însă
chiar şi cele mai mici schimbări de temperatură în apă vor îndepărta speciile care vieţuiau acolo
şi vor atrage specii noi. Poluarea termală poate grăbi procesul biologic la plante şi animale sau
poate reduce cantitatea de oxigen din apa. rezultatul poate fi acela moarte speciilor care nu sunt
adaptate vieţii în ape calde, sau în cazul râurilor poate duce la dispariţia vegetaţiei din zona
poluata.
Dinu Alexandru Page 14
BIBLIOGRAFIE
Probleme globale ale omenirii. Starea lumii - Brown L., Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
www.poluarea.org
www.poluareluminoasa.ro/
A
1
2
3
4
5
6
7
B
1. Contaminarea mediului inconjurator
2. Componenta abiotica a mediului
3. Roca lichida formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi solide, lichide si gazoase,
se extrage din pamant
4. Corp solid, lichid, gazos omogem, alcatuit din atomi si din molecule
5. Sunt in general toxice producand poluarea mediului inconjurator
6. Rezultatul acumularii in organism a unor substante toxice
7. Totalitatea plantelor dintr-o regiune